Obligatia si creanta fiscala

Obligatia si creanta fiscala

Obligatiile banesti stabilite in sarcina contribuabilului sunt o obligatie bugetara(fiscala) pentru ca apare in cadrul relatiei de constituire a resurselor finantelor publice; aceasta se utilizeaza pentru finantarea unor obiective si actiuni de interes general pentru toti membrii societatii; ca urmare, obligatia bugetara este in folosul exclusiv al societatii.

Obligatia fiscala se defineste ca indatorare a unor persoane fizice sau juridice de a plati in contul bugeteului public national, impozite, taxe si alte venituri reglemetate legal.

Obligatia fiscala este o obligatie juridica (da nastere la relatii juridice intre subiectul impozitului si stat ); este o obligatie legala pentru ca rezulta din acte normative; imbraca forma baneasca pentru ca decontarea se face in lei. Stabilirea obligatiei fiscale se face prin reglementari legale,pornindu-se de la necesitatea constituirii resurselor finantelor publice; - obligatia fiscala se poate modifica pe baza unor cauze precis determinate: modificarea elementelor privind impozitarea, a termenelor de plata, a situatiei juridice a platitorului, etc.

Sustragerea "prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului, de catre persoane fizice si juridice, reprezinta evaziune fiscala".

Din punctul de vedere al statului, obligatia fiscala reprezinta pentru stat o creanta fiscala.

Ca urmare, creanta fiscala (bugetara) reprezinta dreptul statului de a percepe prin organele sale fiscale impozite, taxe si alte venituri in contul bugetului sau a fondurilor speciale de la persoane fizice sau juridice, dupa caz, in baza unor acte normative.

Concretizarea obligatiilor fiscale in sarcina unor platitori se realizeaza printr-un act denumit titlu de creanta fiscala. Fiscalistii definesc titlul de creanta fiscala ca fiind actul juridic prin care se constata si individualizeaza obligatia baneasca a fiecarui platitor de venituri bugetare.

Trasaturile titlurilor de creanta fiscala sunt:

este un act juridic declarativ si un constitutiv de drepturi si obligatii;

are forta de titlu executoriu si poate fi atacat pe cale administrativa si judiciara in cazurile prevazute de lege; organele fiscale competente au dreptul de a trece direct la executarea silita a sumelor datorate de platitori, nefiind necesara interventia unui alt organ de stat.

Formele titlurilor de creanta fiscala sunt foarte diferite, in functie de instrumentele prin care se stabilesc obligatiile fiscale. Toate documentele reprezentand instrumente ale impunerii au prin ele insele si calitatea de titluri de creanta fiscala:

procesul verbal de impunere sau actul declarativ al contribuabilului- pentru obligatiile fiscale provenite din impozite si taxe care se determina de organe fiscale pe baza declaratiei de impunere;

deconturile sau declaratiile fiscale- pentru obligatiile bugetare care se stabilesc de platitor;

documentele care cuprind rezultatele verificarii sau constatarii- pentru diferentele de impozit constatate de organele fiscale, inclusiv majorarile de intarziere;

declaratia vamala- pentru obligatiile in vama;

timbrele fiscale- pentru obligatiile care se percep prin plata directa;

actul incheiat intre parti;

proces verbal de constatare a contraventiei si aplicare a amenzii;

ordonanta procurorului, incheierea sau dispozitivul hotararii instantei judecatoresti;

hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

Toate aceste instrumente au forta executorie, iar prevederile lor trebuie aduse la indeplinire in termen legal, de catre platitori si aparatul de percepere a impozitelor.

Rezulta ca, titlul de creanta fiscala reprezinta inscrisul prin care se individualizeaza obligatia, respectiv creanta fiscala.

Dupa scopul pentru care se intocmesc, titlurile de creanta fiscala sunt explicite si implicite.

Titlurile explicite se intocmesc exclusiv in scopul de a constata si individualiza un impozit (proces verbal de impunere, de control, declaratii vamale, etc.). Aceste formulare, sunt prin destinatia lor, titluri de creanta fiscala, deoarece exprima in mod nemijlocit drepturile statului asupra unui venit bugetar datorat de o persoana.

Titlurile de creanta implicite au in principal o alta destinatie, dar datorita necesitatii de a facilita incasarile veniturilor bugetare sunt si titluri de creanta fiscala:

statul de salarii;

chitantele pentru taxe de timbru;

bilantul contabil;

inscrisuri ale notariatelor si instantei judecatoresti.

Stingerea obligatiei fiscale si raspunderea in domeniul fiscal

Obligatia fiscala se stinge in momentul in care relatia juridica cu statul nu mai exista, iar dreptul de creanta al statului asupra contribuabilului inceteaza.

Modalitatile de stingere a obligatiei fiscale sunt: plata, compensarea, scaderea, anularea, prescriptia.

Plata este cea mai simpla si mai raspandita modalitate de stingere a obligatiei fiscale. De regula, plata se face de buna voie, din propria initiativa a platitorului. In caz contrar, se genereaza masuri de constrangere in cadrul executarii silite.

Plata se poate face in numerar, prin virament sau prin anulare de timbre fiscale.

Plata in numerar se face prin casieriile publice, agentii CEC sau mandat postal. Momentul stingerii obligatiei coincide cu data depunerii sumei.

Plata prin virament se face de persoane juridice, prin OP. Dovada o reprezinta OP vizat de banca.

Plata prin aplicarea si anularea de timbre fiscale se face anticipat prestarii serviciului sau in momentul eliberarii actului.

Achitarea obligatiilor bugetare se face distinct, pentru fiecare suma in parte, in ordinea vechimii lor.

In cazul in care pentru anumite obligatii bugetare s-au acordat esalonari sau amanari la plata, vechimea acestora este determinata de scadenta lor si nu de termenul acordat pentru plata ratelor, in cazul esalonarii, sau a sumei integrale in cazul amanarii.

Scadenta este prevazuta in actele normative in vigoare. Daca termenul de plata este o zi nelucratoare, plata se considera in termen daca se efectueaza cu o zi inainte.

Organismele publice pot acorda:

amanari si esalonari;

scutiri si reduceri, in conditiile legii;

amanari, esalonari, scutiri si reducerea majorarilor de intarziere.

Pe perioada amanarii sau esalonarii se datoreaza majorari. Cota majorarilor se stabileste prin HG la propunerea MF, corelata cu taxa oficiala a scontului.

Compensarea intervine cand acelasi contribuabil are obligatii la buget sau creante bugetare. Compensarea presupune reducerea sumelor exigibile la o scadenta ulterioara cu sumele platite in plus la o scadenta ulterioara.

Restituirea sumelor platite in plus

Stingerea obligatiei prin scaderea debitului este o modalitate aplicabila in caz de insolvabilitate sau disparitie a debitorului:

- insolvabilitatea apare cand debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile.

Constatarea insolvabilitatii

Anularea poate interveni:

- fie prin acte normative cu caracter general (amnistia fiscala), amnistia fiscala este utilizata in cazuri foarte rare;

- fie prin decizii ale organismelor financiare competente;

- anularea prin acte cu caracter individual este limitativa; se realizeaza la cererea debitorilor si priveste numai anumite obligatii fiscale. Se aplica, de regula, de MF pentru majorari de intarziere.

Prescriptia isi produce efectul prin trecerea unei anumite perioade de la constituirea titlului de creanta.

Termenele de prescriptie pot fi:

generale, prevazute in reglementarile legale

speciale, reglementate prin actele normative prin care se instituie impozitele.

Raspunderea in domeniul fiscal: administrativa, disciplinara, materiala si penala.

Raspunderea administrativa ia forma contraventiilor si majorarilor de intarziere.

Contraventiile sunt fapte si omisiuni cu grad mai redus de periculozitate decat infractiunile. Se aplica de organele fiscale in baza legii care instituie impozitele sau a unor reglementari generale privind contraventiile;

- contraventiile pot fi:

- nedeclararea la termen a bazei impozabile;

- neintocmirea la termen a declaratiei fiscale;

- neducerea la indeplinire a dispozitiilor date prin actele de control;

- sustragerea de la plata impozitelor pentru veniturile obtinute prin exercitarea activitatilor neautorizate.

Contraventia se sanctioneaza cu amenda.

Majorarile de intarziere se aplica in scop de constrangere la plata; cota se stabileste prin HG.

Raspunderea disciplinara se stabileste de conducatorul societatii pentru salariatii care nu au calculat si platit impozitele in termen.

Raspunderea materiala - imputatii pentru majorarile la neplata integrala sau la termen a impozitului.

Raspunderea penala intervine in cazul neindeplinirii obligatiilor fiscale, atunci cand incalcarea normelor privind impozitele intrunesc elementele constitutive vreuneia dintre infractiunile prevazute in Codul Penal.

- pentru evaziune, infractiuni sunt:

- neprezentarea documentelor organelor fiscale;

- intocmirea incompleta sau necorespunzatoare a documentelor;

- sustragerea de la plata impozitelor prin neinregistrarea unor activitati;

- omiterea de la inregistrare a unor venituri;

- organizarea si conducerea de evidente duble;

- declararea fictiva a sediului societatii.

Raspunderea penala poate avea consecinta sanctionarea prin amenda sau sanctionarea privativa de libertate.

Executarea silita a creantei - reprezinta o procedura extraordinara de realizare a creantelor bugetare, care se aplica contribuabilului;

se aplica cand exista titluri de creanta; aceasta este exigibila; platitorul cunoaste sumele si termenele de plata;

procedura: instiintare, somatie (primul act de executie silita), titlul executoriu.

sunt exceptie de la executare siilita: bunurile strict necesare uzului personal:

- alimente necesare debitorului si familiei pe 2 luni;

- bunuri mobile pentru continuarea studiilor si exercitarii profesiei

Executarea silita se face prin: - poprire;

- prin decontare bancara;

- asupra bunurilor mobile;

- asupra bunurilor imobile: aplicarea sechestrului, valorificarea bunurilor.

Termene de prescriptie: 5 ani pentru impozite si taxe si 3 ani pentru majorari de intarziere.