Gestiunea financiara pe termen scurt

Gestiunea financiara pe termen scurt presupune decizii de corelare curente care sunt subordonate deciziilor pe termen lung. Aceasta nu inseamna ca sunt mai putin importante, intrucat aplicarea lor gresita poate afecta negativ profitul intreprinderii.

Deciziile de finantare pe termen scurt se mai numesc "gestiuni de trezorerie" si reprezinta un domeniu larg al gestiunii financiare.

Gestiunea de trezorerie are drept obiectiv stabilirea si urmarirea nevoilor de mijloace banesti pentru realizarea obiectivelor intreprinderii, constituirea si utilizarea fondului de rulment, stabilirea nevoilor de credite pe termen scurt si a costului capitalului utilizat pentru exploatare.

Gestiunea financiara pe termen scurt are in vedere:

gestiunea stocurilor

gestiunea fondului de rulment

gestiunea creditului dintre intreprinderi

politica de indatorare pe termen scurt si implicatiile asupra rentabilitatii si riscului financiar

gestiunea incasarilor si platilor.

1. Gestiunea stocurilor

Stocurile reprezinta o investitie pentru societatea comerciala. Fondurile investite in stocuri sunt imobilizate pentru o perioada de timp mai mare sau mai mica, ele au un cost si trebuie rentabilizate.

Efortul financiar de investire in stocuri se analizeaza pe baza lichiditatilor efectiv imobilizate, tinand seama de durata imobilizarii, de fluxurile intermediare de lichiditate, de costurile ocazionate de pastrare-depozitare si alte cheltuieli administrative, pentru ca, in final, sa se poata evalua pierderea sau castigul din detinerea de stocuri.

Construirea de stocuri insemnate la nivelul agentului economic, cu scopul asigurarii ritmicitatii procesului economicsi evitarii rupturii dintre aprovizionare si desfacere poate avea urmatoarele influente:

pozitive, daca preturile materialelor din stoc ceste, iar din partea clientilor se primesc comenzi mari;

negative, daca preturile respectivelor materiale scade, daca apar inlocuitori calitativi, daca se produc dereglari sau pierderi din stoc.

Gestiunea stocurilor presupune:

a)      dimensionarea stocurilor

b)      lichiditatea stocurilor

a) Dimensionarea stocurilor este operatiunea prin care se stabileste necesarul optim pentru exercitiul financiar, in vederea realizarii in bune conditii a activitatii respective.

Cele mai importante metode de dimensionare a stocurilor sunt:

metoda extrapolarii

metoda standard

metoda analitica

Metoda extrapolarii (globala) porneste de la ideea unei legaturi directe dintre fondul de rulment (F_r) si cifra de afaceri (CA), trebuie exprimata sub forma unui raport . Aceasta metoda se poate aplica cand in exercitiile financiare anterioare s-a constatat o valoare constanta a raportului, iar in exercitiul curent nu se prevad modificari substantiale.

In astfel de cazuri indicatorul realizat in perioadele anterioare poate fi pastrat si pentru anul curent.

.

Determinarea necesarului de active circulante nu se realizeaza numai in functie de stocuri, ci si de alte active si pasive de exploatare. De aceea, necesarul global al ciclului de exploatare se determina ca diferenta dintre active de exploatare si pasive de exploatare.

Metoda globala nu tine seama de natura relatiilor cu clientii, de natura relatiilor cu furnizorii si nici de evolutia stocurilor.

Metoda standard sau a termenelor de plata vizeaza determinarea nevoilor de finantat ale ciclului de exploatare, exprimate initial in zile/cifra de afaceri, si ulterior in cuantum valoric.

Metoda are doua etape:

Ø      evaluarea duratei de rotatie, in zile, a posturilor din active si pasive de exploatare (durata stocajului, durata creditului client, durata creditului furnizor);

Ø      fiecare durata se converteste in zile/cifra de afaceri, coeficientul de conversie depinzand de ponderea costurilor in cifra de afaceri.

Metoda analitica vizeaza determinarea necesarului pentru fiecare element al activelor circulante, urmand ca, in final sa se insumeze.

Pentru marfuri, necesarul de finantat este egal cu stocul final, recalculat in preturi de reaprovizionare:

N_fm = S_f - B - TVA + Ch, unde:

N_fm = necesar de finantat pentru marfuri

S_f   = stoc final

B = beneficiul aferent stocurilor

TVA = taxa pe valoarea adaugata

Ch = cheltuieli de transport, magazinaj, etc.

, unde:

CA = cifra de afaceri;

S_z = stoc zile/CA, exprimat in procente.

Pentru ambalajele de circulatie necesarul se stabileste in functie de stocul de marfuri si de ponderea ambalajelor fata de stocul de marfuri realizat in exercitiul anterior:

, unde:

N_a = necesarul de ambalaje

S_mf1 = stocul final de marfuri in anul curent

P_a0 = ponderea ambalajelor fata de marfuri in exercitiul anterior.

Pentru obiectele de inventar necesarul de finantat se stabileste astfel:

, unde:

N_oinv = necesar de finantat pentru obiecte de inventar;

S₀ = stocul obiectelor de inventar din anul de baza;

S_f = stocul obiectelor de inventar in folosinta in anul de baza;

U = norma obiectelor de inventar;

P = cresterea sau descresterea suprafetei comerciale in anul curent fata de anul de paza (exprimata in procente).

.

Pentru materiale si piese de schimb, necesarul de finantat:

, unde:

N_mat = necesar de finantat pentru materiale;

S₀ = stoc de materiale si piese de schimb, in anul de baza;

P = ponderea parcului de transport auto si a dotarii cu utilaje in anul curent fata de anul de baza .

b) Lichiditatea stocurilor

Stocurile sunt cu atat mai lichide cu cat pot fi transformate mai repede in bani. Indicatorul "viteza de rotatie" marcheaza starea de lichiditate a stocurilor si eficienta folosirii acestora. Accelerarea vitezei de rotatie a stocurilor prezinta insemnatate pentru intreprindere intrucat conduce la cresterea masei beneficiului si la economii de fonduri ce ar putea fi utilizate pentru alte destinatii, daca nu se are in vedre cresterea activitatii de exploatare.

Viteza de rotatie se poate exprima sub doua forme:

viteza de rotatie in zile

viteza in numar de circuite (coeficientul vitezei de rotatie Nc).

.

2. Gestiunea fondului de rulment

Fondul de rulment serveste, impreuna cu creditul furnizor si creditele bancare pe termen scurt, la finantarea activelor circulante. Fondul de rulment exprima conditiile echilibrului financiar pe termen scurt care rezulta din confruntarea dintre lichiditatea activelor pe termen scurt si exigibilitatea pasivelor pe termen scurt.

La o anumita data, fondul de rulment reprezinta excedentul activelor cu lichiditati mai mici de un an, asupra pasivelor cu exigibilitati mai mici de un an.

Fondul de rulment este un mijloc de finantare si, in acelasi timp, un indicator de lichiditate.

Cu cat fondul de rulment este mai mare, cu atat cu cat mai mici vor fi datoriile pe termen scurt pentru finantarea activelor circulante.

Fondul de rulment poate fi: fond de rulment brut (total), cuprinzand ansamblul elementelor de activ susceptibile a fi transformate in bani intr-un termen mai mic de un an; fond de rulment net (Frn), adica partea din capitalul permanent ce poate fi utilizata pentru finantarea activelor circulante, adica excedentul activelor cu lichiditati mai mici de un an asupra pasivelor cu exigibilitati mai mici de un an sau excedentul capitalului permanent asupra activelor imobilizate; fond de rulment propriu (Frp), reprezentand excedentul capitalului propriu asupra activelor imobilizate; fondul de rulment strain (Frs), reprezentand diferenta dintre fondul de rulment net si fondul de rulment propriu, adica datoriile la termen.

3. Gestiunea creditului dintre intreprinderi

Creditul reciproc dintre intreprinderi se prezinta sub doua aspecte:

creditul-client

creditul-furnizor

Orice intreprindere poate avea concomitent atat creante asupra clientilor, cat si credite primite de la furnizori.

Creditul-client reprezinta o imobilizare pentru intreprin-dere, care incetineste viteza de rotatie a activelor si micsoreaza lichiditatea financiara. Gestiunea creditului-client presupune masuri pentru minimizarea sumei creditului, a termenelor de acordare, precum si a riscului de nerecuperare.

Creditul-furnizor reprezinta o mobilizare pentru intreprin-dere, adica o finantare pe seama surselor partenerilor de contracte, marind lichiditatea financiara. Gestiunea creditului-furnizor presupune masuri de maximizare a volumului si a termenelor pentru care sunt acordate.

Asadar, firma, pe langa faptul ca in relatiile ei cu exteriorul ( deci piata) este nevoita sa vanda pe credit, la randul ei beneficiaza de credite comerciale acordate de furnizori. Cu alte cuvinte. Datoriile ei fata de terti(inclusiv salarii, impozite fata de stat) reprezinta, pana la scadenta, surse atrase de capital pentru finantarea activelor circulante. Aceste surse cresc automat cu extinderea activitatii firmei. In plus, acest tip de credite este gratuit, in sensul ca nu se plateste in mod explicit dobanda pentru aceste surse atrase.Cu toate acestea, firma nu poate, in mod obisnuit, sa controleze integral pasivele stabile ( sa le mareasca de exemplu), deoarece scadenta pentru unele dontre acestea ( salarii, impozite) sunt stabilite prin lege. Totusi, o gestiune eficienta a pasivelor stabile presupune realizarea unui decalaj de plati ale firmei ( mai ales catre furnizori) mai mari decat decalajele de incasari ale acestora. Sursele atrase sunt practic, niste imprumuturi  pe termen scurt indirecte care se creaza prin decalajul de timp dintre momentul vanzarii sau prestarii de servicii si momentul in care beneficiarul il plateste. Aceasta forma de imprumut indirect este foarte frecvent ea reprezentand aproximativ 40% din obligatiile curente ale firmelor. Acest procent eate mai mare la firmele mici pentru ca ele, de cele mai multe ori nu au acces la alte finantari.

Prin pasive stabile se intelege datoria minima permanenta a firmei catre terti rezultata de decalajul de timp dintre aparitia obligatiei de plata si data efectuarii platii. Deoarece au caracter permanent, pasivele stabile sunt asimilate fondurilor proprii, fiind folosite pentru finantarea activelor circulante.

Elementele concrete generatoare de pasive stabile sunt: salariile, impozitele pe salarii, impozitul pe profit, alte impozite si taxe, obligatii izvorate din aprovizionare, energie gaze, dobanzi bancare, avansuri primite.

Exista doua metode de calcul a pasivelor stabile:

1. metoda insumarii soldurilor zilnice. Se foloseste la estimarea surselor atrase din datorii la termen fix de plata cum sunt energia, salarii, CAS, impozite, care au solduri crescatoare pana in momentul platii. Exista sase etapa in acest calcul:

- se alege trimestrul cu activitatea minima, iar calculul se face pentru o singura luna de 30 zile din acest trimestru;

-determinarea datoriei zisnice pe fiecare categorie prin raportarea obligatiei trimestriale la numarul de zile din trimestru;

-stabilirea soldului din fiecare zia lunii luate in calcul;

-se insumeaza soldurile din fiecare zi la toare sursele atrase;

se alege soldul zilnic total cel mai mic, care va reprezenta pasive stabile al respectivelor elemente de finantare.

2.metoda analitica calculeaza pasivele stabile pentru fiecare element generator in parte, pentru fiecare trimestru sau perioada in parte. Spre deosebire de metoda insumarii soldurilor zilnice, metoda analitica determina pasivele stabile din aprovizionari, chirii, garantii, avansuri. In general,  Bci

PS *nzi

T

Unde PS sunt pasive stabile; Bci baza de calcul trimestriala la elementul i;T trimestrul; nzi numar de zile intarziere a platii.

4. Imprumuturi pe termen scurt

Creditele de trezorerie, numite si credite cu caracter general, sunt deschise de banca, in functie de situatia de trezorerie a intreprinderii, fara legatura cu alte creante sau operatiuni.

Creditele se acorda in vederea acoperirii platilor curente, fara alte garantii decat bonitatea intreprinderii cunoscuta de banca si solvabilitatea acesteia pe termen scurt. Volumul creditelor se stabileste pe baza situatiei de trezorerie intocmita de agentul economic la inceputul trimestrului, pe baza datelor contabile din trimestrul anterior, a programelor de productie si comerciale, potrivit contractelor si a altor documente din care sa rezulte diferenta dintre totalul stocurilor si cheltuielilor, pe de o parte, si totalul resurselor si incasarilor, pe de alta parte, in perioada curenta.

Creditele de trezorerie prezinta pentru banca un risc relativ mare pentru ca ele nu sunt garantate cu active certe, ci ele sunt dependente de activitatea curenta a firmei. De asemenea, aceste credite nu au stabilite termene de rambursare, acestea din urma realizandu-se in functie de asigurarea echilibrului dintre cheltuielile si incasarile din exploatare ale firmei.

Una din formele de acordare a creditelor de trezorerie este descoperirea de cont (overdrafts) care este o forma foarte flexibila care, in limitele sumei si a duratei fixata de banca, ofera firmelor posibilitatea sa aiba la conturile lor din banca solduri debitoare pe anumite perioade. In cazul acordarii unui astfel de credit, bancile isi rezerva posibilitatea solicitarii construirii unor garantii reale sau personale daca le considera necesare tinand cont de situatia financiara a clientilor lor, de nivelul descoperirii si de modul de functionare al creditului.

Banca trebuie sa fie convinsa ca pretul bunurilor sau marfurilor oferite garantie nu sunt volatile astfel incat sa nu se piarda din valoarea garantiei. De asemenea, bancile doresc adeseori sa aiba dreptul unui executor in cazul in care firma falimenteaza pana la scadenta rambursarii overdraftului sau depaseste limitele acestuia.

Firma imprumutata trebuie sa fie atenta ce face cu banii pe care i-a obtinut. Daca acestia sunt solicitati sa fie rambursati, firma trebuie sa fie in masura sa-i ramburseze, ceea ce va fi destul de dificil daca fondurile au fost utilizate pentru cumpararea de active imobilizate, spre exemplu.

Linia de credit este o intelegere intre banca si firma prin care aceasta din urma poate sa imprumute pana la o limita maxima stabilita pentru o perioada de timp specificata. Pentru perioada de nefolosire integrala a sumei maxime, corespunzator sumei neangajate, banca percepe o suma procentuala. Suma creditului se stabileste de regula, pe un an.

Linia de credit revolving implica utilizarea curenta a sumei pusa la dispozitia acesteia deoarece rambursarile efectuate permit firmei, in perioada urmatoare, obtinerea de noi credite, in limitele stabilite initial (creditul se reinnoieste).

O serie de alte credite bancare, puse la dispozitia firmelor, necesita din partea acestora motivarea solicitarii, garantarea lor si conditionarea utilizarii creditelor. Acest gen de credite pot fi, in ansamblu, considerate drept credite pentru stocuri. Banca prefera astfel de credite care se mai numesc credite care se autolichideaza (self-liquidating) deoarece aceste credite sunt probabil rambursate in mod automat si rezonabil de repede odata cu lichidarea obiectului pentru care au fost acordate. Firmele care au nevoie de stocuri de materiale pot obtine un credit sau un overdraft garantat prin gajarea stocurilor; stocurile sunt pastrate in gaj (garantie) si orice iesire sau intrare de stocuri este reportat bancii.

5. Gestiunea incasarilor si platilor

Agestiona incasarile si platile zi cu zi, inseamna a avansa sau devansa in timp cheltuielile si incasarile intreprinderii astfel incat, respectand angajamentele asumate, excedentele de trezorerie sa fie finantate la timp, cu costuri minime. De aceea este necesara o estimare precisa a incasarilor si platilor fiecarei zile, sau cel putin a fiecarei saptamani. Intrucat este o metoda foarte laborioasa si dificila este putin folosita, in ciuda faptului ca se obtin informatii sigure si reale. In practica se foloseste mai des metoda termenelor de plata/incasari. Aceasta metoda are in vedere a cunoste la ce data poate intreprinderea sa utilizeze efectiv sumele cuvenite ajunse la scadenta sau cand apar in cont cecurile depuse la banca de catre partenerii de afaceri, iar pe de alta parte cind trebuie sa-si plateasca obligatiile catre terti. Se iau astfel in considerare termenele de plata din contracte, cele legate de bugetul statului, termenele acordate intreprinderii, etc. Se calculeaza doi indicatori: cifra de afaceri, de fapt vanzari previzionate si cumparari de marfuri. Acesti indicatori sunt estimati in incasari/plati ce se vor efectua cash. Se tine cont de asemenea de creditul-client si creditul furnizor si de termenele de incasare respectiv de plata.

Metoda are doua momente:

in primul moment se calculeaza incasarile efective si platile catre furnizori pe trimestru, pentru intregul an;

in al doilea moment, se intocmeste situatia trezoreriei prin compararea incasarilor si platilor si stabilirea trezoreriei pozitive sau negative, dupa caz.

In cazul trezoreriei pozitive, se incearca eficientizarea ei prin plasamente pe termen scurt, extinderea creditului client, reducerea creditului furnizor sau reducerea fondului de rulment.

Cand se constata trezorerie negativa se incearcasporirea fondului de rulment, apel la credite bancare pe termen scurt, sau majorarea creditului furnizor.

O alta problema importanta pentru gestiunea incasarilor si platilor este optimizarea lor. Optimizarea consta in a aplica anumite mijloace tehnice ( cvasiincasari) pentru a avita risipa de fonduri, in scopul intensificarii utilizarii lichiditatilor intreprinderii si reducerii la maxim a apelarii la credite bancare pe termen scurt. Mijloacele tehnice avute in vedere presupun doua aspecte: accelerarea incasarilor si reducerea volumului fondurilor neutilizate.

Accelerarea incasarilor se realizeaza prin alegerea inspirata a locului unde sa se faca plata si a bancii care sa o efectueze. In acest fel, se poate scurta timpul dintre emisia instrumentelor de plata de catre debitor si momentul introducerii in banca pentru incasare.( De exemplu, se poate cere debitorului sa se introduca instrumentul de plata la o banca anume).

Reducerea fondurilor care stau neutilizate este de asemenea un obiectiv important al intreprinderii.Existenta unor asemenea fonduri poate face parte din strategia acesteia in ceea ce privesc lichiditatile, dar nu inseamna neaparat o gestionare eficienta. Solutia optima este centralizarea fondurilor, deschiderea conturilor la aceeasi banca pentru a le putea usor coordona si folosi eficient. Operatiunile cu numerar au o importanta relativ redusa la intreprinderi in prezent. Datorita dezavantajelor legate de riscuri si costuri pentru utilizarea lor, sont folosite pe scara larga incasarile si platile fara numerar. Aceste mijloace de plata sunt:

traditionale: cecul, cambia, biletul la ordin, viramentul, compensarea, cartile de credit;

informatizate: compensarea informatizata, cambia, cecul si biletul la ordin cu banda magnetica.

Aplicatii:

1. Sa se determine necesarul de finantat pentru exploatare pe baza datelor contabile privind exercitiul financiar expirat si a previziunilor pentru anul curent.

Previziuni pentru anul n+1:

cifra de afaceri ..28.000.000

costul marfurilor vandute 19.880.000 (71% din CA)

cumparari de marfuri .16.000.000

Rezolvare:

I. Evalurea duratei de rotatie in zile, a posturilor de activ si de pasiv:

Durata stocajului =

Durata creditului client =

Durata creditului furnizor =

II. Fiecare durata de rotatie se converteste in zile/cifra de afaceri, coeficientul de conversie depinzand de ponderea costurilor in cifra de afaceri.

stocaj (135,8 71%) = 96,4 zile/CA

credit-client  = 25,7 zile/CA

credit furnizor (56,2 71%) = 39,9 zile/CA

Fondul de rulment in zile = 96,4+25,7-39,9 = 82,2 zile

Fondul de rulment insumeaza:

Acesta reprezinta 22,83% din CA.

2. Valoarea aprovizionarilor pe trimestru este urmatoarea:

Numarul de zile intarziere a platii este de 3 zile. Sa se calculeze pasivele stabile.

Rezolvare:

Trim I:

Trim II:

Trim III:

Trim IV:

3. In anul precedent baza de calcul trimestriala pentru concedii de odihna a fost:

Soldul preliminarilor la finele anului = 350.000 lei. Baza de calcul medie in anul de baza este de 350.000 lei. Ponderea soldului preliminarilor fata de baza medie este: .

Numarul mediu de zile de intarziere a platilor de calculeaza dupa regula de trei simpla:

350 .. x

zile.

Daca pentru anul de plan sunt prevazute urmatoarele baze de calcul trimestriale (mii lei):

Pasivele stabile trimestriale vor fi:

- folosind ponderea:

Trim I: mii lei

Trim II: 410 mii lei

Trim III: 400 mii lei

Trim IV: 420 mii lei.

- folosind numarul de zile de intarziere:

Trim I: mii lei

Trim II: 410 mii lei

Trim III: 400 mii lei

Trim IV: 420 mii lei.

4. Determinati pasivele stabile, cunoscand urmatoarele date: