AGRICULTURA

AGRICULTURA

Agricultura |Modul de utilizare a terenurilor | Structura productiei agricole

Resursele agroalimentare vegetale

Agricultura

In lumea contemporana problema alimentatiei a devenit fundamentala. Foametea si subnutritia au secerat, in trecutul istoriei omenirii, mai multe vieti decat toate calamitatile naturale, bolile sau razboaiele luate la un loc.Si astazi flagelul foamei, specific tarilor slab dezvoltate din Africa, America Latina si Asia de Sud si Sud-Est, cuprinde 2/3 din populatia lumii. Aceste tari, desi detin 2/3 din fondul arabil al planetei, nu realizeaza decat circa 30-35% din recolta agricola mondiala.

In aceste conditii, agricultura devine o ramura de baza a economiei mondiale, produsele sale constituind principala sursa de alimentatie a omenirii.

Cresterea populatiei sporeste cererea de consum care, la randul ei, exercita presiuni tot mai puternice asupra resurselor naturale. Suprafata de teren arabil se restrange, in timp ce subalimentatia afecteaza 16% din populatia globului, indeosebi in tarile in curs de dezvoltare.

Modul de utilizare a terenurilor

Din suprafata totala a uscatului, de circa 14,9 miliarde hectare, terenurile agricole ocupa o suprafata relativ mica: 4,9 miliarde hectare. Din aceasta, terenurile arabile reprezinta 1,4 miliarde hectare, iar pasunile si fanetele 3,1 miliarde hectare. Astazi numai jumatate din pamanturile arabile sunt efectiv cultivate. Desigur ca suprafata cultivata existenta in prezent poate fi largita prin diferite masuri ce se iau de catre statele care au asemenea posibilitati. Aceasta problema sta in prezent in atentia specialistilor din intreaga lume.

Terenurile arabile reprezinta principalul mijloc de productie al agriculturii. Repartizarea acestora este insa foarte inegala, valori apropiate de media mondiala inregistrandu-se in America de Nord, Federatia Rusa, Asia de Est. Se remarca prin valori mai mari Europa (31%) si Asia de Sud (25%).

Pasunile si fanetele naturale formeaza o componenta primordiala in zootehnie, avand in vedere ca toate animalele care furnizeaza carne, lapte si lana sunt ierbivore. Pajistile au o mare raspandire pe glob, in toate zonele climatice, totalizand o suprafata de 3,4 miliarde ha (23,6% din intinderea uscatului planetar), dubla fata de cea a terenurilor arabile, urmand imediat dupa paduri. Cele mai productive si mai extinse sunt pasunile alpine (Alpi, Pirinei, Caucaz, Balcani, Carpati), cele cu caracter permanent (Noua Zeelanda, Europa oceanica) si pasunile de lunca, acestea din urma concentrand un mare efectiv de animale datorita compozitiei floristice si a productivitatii foarte ridicate.

Pasunile din regiunile aride si semiaride au o valoare economica scazuta si sunt utilizate temporar. Ele cuprind suprafete de stepa (Europa, Asia Centrala), prerii (America de Nord), pampas (America de Sud), savane (Africa) si chiar regiuni semidesertice (Australia, Africa, Asia Centrala).

Pentru obtinerea unor cantitati mari de produse agricole un rol de seama il joaca factorii tehnici. Mecanizarea si chimizarea agriculturii, irigatiile sunt privite ca mijloace de a dezvolta o agricultura intensiva, capabila sa acopere necesitatile omenirii atat alimentare, cat si ale unor ramuri industriale. Ele sunt in functie de gradul de dezvoltare economico-sociala a statelor, de inzestrarea tehnologica, de dotarea cu masini si utilaje agricole care sa permita cresterea randamentului in agricultura.

Pe plan mondial se foloseste un numar din ce in ce mai mare de tractoare si de masini agricole si o cantitate tot mai mare de ingrasaminte chimice, suprafata irigata este in crestere, se fac eforturi pentru cresterea productiei agricole in multe tari ale lumii.

Productia de tractoare agricole a crescut simtitor, de la 2,2 milioane bucati in 1980 la peste 4 milioane in 1994. Cel mai mare numar de tractoare si masini agricole se realizeaza in cadrul tarilor cu extinse terenuri arabile, cum sunt: S.U.A., C.S.I., Franta, Marea Britanie, Germania, Italia, Japonia, Canada. Pe plan mondial revin 75 ha de teren arabil la un tractor. De exemplu, in Olanda revin 4 ha la un tractor, in Japonia si Germania 6, in Belgia 7, in Marea Britanie, Franta, Italia, Finlanda 12, in Polonia 27, in Canada 65, in Romania 75, in C.S.I. 90 s.a.m.d.

Nu mai putin inegala este si situatia diferitelor regiuni ale globului in ceea ce priveste folosirea ingrasamintelor chimice. Folosirea fertilizantilor, mai ales pe baza de azot, fosfor si potasiu duce la cresterea productivitatii solului si aceasta se practica in mod deosebit in tarile dezvoltate. Numai 15% din productia mondiala de ingrasaminte chimice este folosita de catre tarile in dezvoltare, industria lor de ingrasaminte fiind insuficient dezvoltata, ele depinzand de importuri de substante chimice, al caror pret este foarte ridicat. Consumul de ingrasaminte chimice a crescut mai ales in tarile care realizeaza venituri importante din exportul de produse agricole (Olanda, Belgia, Germania, Noua Zeelanda) si care aplica peste 500 kg ingrasaminte la 100 ha teren agricol.

Un rol important in dezvoltarea intensiva a agriculturii il au irigatiile. Suprafata terenurilor irigate reprezinta 1/5 din totalul terenurilor cultivate de 1,6 miliarde hectare, iar pe zone suprafetele irigate variaza foarte mult.

Suprafetele amenajate s-au extins de la 220 mil.ha in 1985 la 300 mil.ha in 1994. Cele mai mari sisteme de irigatii se gasesc in Asia, care concentreaza 63% din total (China 45 mil.ha, India 40 mil.ha, Pakistan 15,5 mil.ha). In Europa, amenajarile pentru irigatii se realizeaza pe 20 mil.ha, din care 3,2 mil.ha. in Spania, 3 mil.ha in Italia, 2,5 mil.ha in Romania etc.

Structura productiei agricole

Din punct de vedere al structurii, agricultura cuprinde doua ramuri principale: productia vegetala si, respectiv, cea animala, strans legate una de alta, intr-o conditionare reciproca, desi obiectul de productie al fiecareia este diferit. Greutatea lor specifica, in ansamblul agriculturii, a cunoscut variatii in timp concomitent cu progresele tehnice realizate si cu necesitatile economiei mondiale.

Imbinarea rationala a ramurilor de productie reprezinta o cerinta imperioasa in agricultura moderna si impune stabilirea unei proportii judicioase intre ele pentru asigurarea unui sistem cat mai variat de produse. Tendinta actuala si de perspectiva este indreptata spre cresterea treptata a ponderii productiei animale, deoarece aceasta furnizeaza proteinele atat de pretioase in alimentatie si, totodata, valorifica bine produsele vegetale.

Cea mai mare raspandire si cel mai mare volum al productiei vegetale revine culturilor de camp si, in primul rand, cerealelor, urmate de plante tehnice, de nutret si cartof.

Resursele agroalimentare vegetale

In structura plantelor de cultura predomina cerealele, care s-au extins de la 681 mil.ha in 1970 la 820 mil.ha in 1994, ceea ce inseamna jumatate din terenurile arabile mondiale. Cerealele asigura hrana de baza a populatiei, sunt folosite ca materii prime in diferite ramuri ale industriei alimentare, ca nutreturi pentru animale, ca produse de export. Dinamica rapida a populatiei mondiale reclama extinderea continua a productiei de plante alimentare, printre care si a celei de cereale. Aceasta se poate vedea urmarind evolutia suprafetelor cultivate si a productiei la principalele culturi de cereale.

Evolutia suprafetelor si a productiei de cereale

Cele trei cereale de baza - graul, orezul, porumbul - au ponderi relativ apropiate in productia totala de cereale.

Are o raspandire aproape continua in emisfera nordica, ocupand spatii mari in Eurasia si America de Nord, si este cultivat mai razlet in emisfera sudica, mai ale in sudul Australiei, Africii, Americii de Sud.

Tabelul nr. 1

Principalii producatori mondiali de grau

Sursa: Images conomiques du monde, 1998

In latitudine ajunge pana la 55-60 , iar in zonele calde vegeteaza bine la altitudine (Anzi, Podisul Dekkan, Podisul Etiopian), fiind cultivat pana la 2 500-3 000 m. In Podisul Tibet graul se cultiva pana la 3 000 - 4 000 m, reusind sa dea recolte obisnuite de 2 500-3 000 kg la ha . Poate fi cultivat si in regiuni uscate prin sistemul dry farming (sistem de inmagazinare a apei in sol spre a putea fi folosita de plante in sezonul uscat).

Productia mondiala de grau a fost, in 1996, de 584,9 milioane tone, din care R.P.Chineza aproape 109 milioane tone, ocupand primul loc. Culturile se fac mai ales in Marea Campie din bazinul fluviului Hunghe. Astazi, in China, graul are aceeasi importanta in hrana populatiei ca si orezul.

In CSI (principalul producator fiind Rusia, cu 35 mil.t, urmata de Ucraina) culturile se fac mai ales in sudul partii europene, in stepele cu cernoziom, unde se cultiva graul de toamna, iar la est de Volga, unde iernile sunt mai lungi si geroase, graul de primavara. Pe locurile urmatoare se afla India (62,6 mil.t.), S.U.A. (62,1 mil.t.), Franta (35,9 mil.t.), Canada (30,5 mil.t.).

In America de Nord graul ocupa o zona bine definita (wheat belt), din regiunea Marilor Lacuri coborand spre sud in Campia Mississippi si Podisul Preriilor. In India cultura graului se practica in campiile Gangelui si Indusului si in Podisul Dekkan.

Principala constatare care se desprinde din analiza acestor cifre este cresterea insemnata a productiei de grau a celor mai populate tari (China si India), legat de cresterea demografica.

In America de Sud cele mai intinse terenuri cu grau sunt in Argentina (in Campia La Plata, de la Santa F spre sud, pana la Bahia Blanca), iar in Australia graul este cea mai importanta cereala cultivata, ocupand 2/3 din terenurile arabile (sudul si vestul Australiei). Producatorii de grau din Australia au, ca si cei din Argentina, avantajul comercial al sezonului fata de producatorii din emisfera nordica, precum si apropierea de porturile de pe litoral.

Tabelul nr. 2

Productia de grau (chintale / hectar)

Sursa: Images conomiques du monde, 1998.

Orezul. Spre deosebire de grau, care este cereala de baza in comertul mondial, orezul reprezinta cultura pentru consum a populatiei din zonele calde si umede din sudul si estul Asiei.

In general cultura orezului are nevoie de temperaturi ridicate, de mari cantitati de apa pentru germinare si crestere. Astfel, zonele umede ale tropicelor si subtropicelor sunt cele mai favorabile, dand doua recolte pe an: prima, cea mai bogata, in iunie, iar cea de a doua, mai slaba, in noiembrie.

Locul sau de origine este India si China de Sud, de unde s-a raspandit in sud-estul continentului si in Japonia.

Desi nu este panificabil, in Japonia s-a elaborat o tehnologie de fabricare a painii din orez. Faina este utilizata pentru extragerea amidonului, este folosit prin fierbere direct in alimentatie la obtinerea unor bauturi, pentru obtinerea berii (in Japonia sak) sau un fel de rachiu obtinut prin distilare (arrak in India si sciun-sciun in Indonezia). Din tulpini se fac impletituri, evantaie, rogojini, hartie, iar din coji proteine concentrate.

Principalii cultivatori sunt in Asia (de aici si denumirea 'graul rasei galbene'), unde se detaseaza R.P.Chineza (190 mil.t.), India (120,0 mil.t.), Indonezia (51,2 mil.t.), Bangladesh (28 mil.t.), Vietnam (26,3 mil.t.), Thailanda (21,8 mil.t.).

Au aparut producatori importanti si in afara Asiei musonice, cum ar fi: S.U.A.(7,8 mil.t.), Egipt (4,9 mil.t.), Nigeria (3,1 mil.t.), Iran (3,3 mil.t.). Comertul cu orez este mult mai redus decat cel cu grau. Cele mai mari porturi de export sunt Yangon si Bangkok.

Tabelul nr. 3

Primii 10 producatori mondiali de orez

Sursa: Images conomiques du monde, 1998.

Porumbul ocupa al treilea loc, dupa grau si orez, ca raspandire pe glob si constituie a doua cereala de mare valoare in zona temperata, desi este originar din America Centrala si de Sud tropicala, unde populatiile locale il cultivau si consumau cu 2-4 milenii i.Hr. Boabele se consumau prajite. De la planta mai extrageau zaharul din tulpina si o bautura pe care o supuneau fermentarii. Astazi aceasta cereala are o larga intrebuintare ca materie prima industriala (pentru amidon, ulei, alcool), ca furaj concentrat (S.U.A., Europa) si ca planta alimentara (America Latina).

Productia mondiala a fost, in 1996, de 576,9 milioane tone. Aproape jumatate din recolta (236,1 mil.t.) se realizeaza in S.U.A., in zona numita Corn belt - situata intre cea a graului (Wheat belt) la nord si a bumbacului (Cotton belt) la sud-, care se intinde din California spre Podisul Preriilor si din Campia Mississippi pana la campiile litorale atlantice. Suprafetele insamantate totalizeaza aproximativ 40 mil. ha. in R.P.Chineza si ocupa locul al doilea (119,4 mil.t.), urmata de Brazilia (32 mil.t.) si apoi de un grup de tari cu productii apropiate Mexic( 17,3 mil.t), Franta (14,4 mil.t.), Argentina ( 10,5 mil.t.), Africa de Sud ( 10,4 mil.t.), Romania ( 9,6 mil.t.).

Tabelul nr. 4

Principalii producatori mondiali de porumb

Sursa: Images conomiques du monde, 1998.