CADRUL CRONOCLMATIC AL PLEISTOCENULUI SUPERIOR DIN ROMANIA

CADRUL CRONOCLMATIC AL PLEISTOCENULUI SUPERIOR DIN ROMANIA

Secventa cea mai veche din Pleistocenul superior a fost surprinsa in depozitul pesterii Cioarei de la Borosteni (corn. Pestisani, jud. Gorj). In consecinta, aceasta etapa a fost denumita complexul de incalzire Borosteni. Ultima sa perioada a fost datata prin radiocarbon: GrN 15.046: 50.900 +4.400/-2.800 B.P. si GrN 15.048: 52.000 +5.300/-3.200 B.P. Aceste datari par prea tinere in raport cu paralelizarile propuse pe baze sedimentologice si paleoclimatice.

Complexul de incalzire Borosteni a fost succedat de o etapa de racire a climatului, de tip stadial. Doua datari cu ¹⁴C au furnizat pentru aceasta etapa urmatoarele varste: GrN 13.003: >50.000 si GrN 15.055: >54.000 B.P.

Perioada de ameliorare care a succedat acest stadiu glaciar a fost numita complexul mterstadial Nandru, pentru ca a fost identificata la inceput in pestera Curata de la Nandru (jud. Hunedoara).

Complexul mterstadial Nandru este format din oscilatiile climatice Nandru A si Nandru B, fiecare din ele cu cate doua faze: Nandru 1 si 2 si respectiv Nandru 3 si 4. Pentru oscilatia climatica Nandru A au fost obtinute varste care o situeaza intre 45.000 + 1.400/-1.200 B.P. (GrN 11.571) si 49.300 +3.200/-1.100 B.P. (GrN 13.002). Aceste datari sunt, de asemenea, presupuse mai tinere decat varsta reala a depozitelor care reprezinta oscilatia climatica Nandru A. Inceputul fazei Nandru 3 este marcat de datarea GrN 13.055: 49.000 +2.100/-1.700 B.P., iar faza de tranzitie spre faza urmatoare este estimata la 47.200 +2.900/-2.600 B.P. (GrN 15.052). Prima jumatate a fazei Nandru 4 a oferit varsta de 44.800 + 1.300/-1.100 B.P. (GrN 9.208) si 42.500 +1.300/-1.100 B.P. (GrN 9.209). Partea mijlocie a acestei faze a beneficiat de doua datari: GrN 13.001: 43.000 +1.300/-1.100 B.P. si GrN 9.210: 40.200 +1.100/-1.000 B.P., in timp ce finalul acestei faze este sustinut de datarea GrN 13.005: 37.750 950 B.P., ceea ce reprezinta de fapt sfarsitul complexului mterstadial Nandru.

Pentru stadiul glaciar care a urmat complexului intestadial Nandru au fost obtinute si alte datari, dintre care unele mai mari decat cea mentionata pentru sfarsitul acestui complex interstadial. Asa de exemplu, pestera Bordul Mare de la Ohaba Ponor (jud. Hunedoara) a oferit chiar pentru sfarsitul acestui stadiu glaciar varsta de 39.200 +4.500/-2.900 B.P. (GrN 11.618), iar pestera Spurcata de la Nandru varsta de numai 30.000 + 1.900/-1.500B.P. (GrN 14.622).

Acest stadiu glaciar a premers complexul interstadial Ohaba identificat la inceput in pestera Bordul Mare de la Ohaba Ponor. Complexul interstadial Ohaba include dupa oscilatii: Ohaba A si Ohaba B, destul de asemanatoare in privinta trasaturilor climatice si fitogeografice, cu o usoara nuanta mai calda pentru oscilatia climatica Ohaba A. Pentru a doua parte a oscilatiei climatice Ohaba A dispunem de o datare - GrN 13.008: 30.450 300 B.P., iar pentru etapa de racire dintre cele doua oscilatii climatice de datarea Bln. 809: 28.420 400 B.P. Oscilatia climatica Ohaba B pare mai bine ancorata cronologic prin cele doua datari: GrN 11.619: 29.700 +1.700/-1.400 si GrN 14.627: 28.780 290 B.P. Ultima datare reprezinta si un bun reper pentru sfarsitul complexului interstadial Ohaba.

Complexului interstadial Ohaba i-a succedat o perioada rece de tip stadial a carei varsta pare a fi cuprinsa intre 25.900 120 B.P. (GrN 15.051) si 24.100 1.300 B.P. (GrN

Cercetarile interdiciplinare din pestera Hotilor de la Baile Herculane au demonstrat ca acest stadiu glaciar a fost urmat de o oscilatie climatica, care a fost numita, in consecinta, Herculane I. O datare de la Bistricioara de pe valea Bistritei moldovene indica pentru aceasta oscilatie varsta de 23.450 +2.000/-1.450 B.P. (Gx 8727-G) si o alta din pestera Cioarei varsta de 23.570 230 B.P. (GrN 15.050).

Stadiul glaciar instalat dupa oscilatia climatica precedenta a fost intrerupt de o scurta etapa de ameliorare climatica relevata in asezarea Mitoc-Paraul lui Istrati si, de aceea, numita Mitoc I. Acest stadiu glaciar a fost datat in pestera Gura Cheii-Rasnov la 22.160 90 B.P. (GrN 14.621).

Alte doua oscilatii climatice au facut sa revina dupa acest stadiu glaciar peisajul silvestru. Ele sunt cunoscute sub numele de Herculane II si Romanesti si sunt despartite de o perioada de degradare si restrangere a padurii. Oscilatia climatica Herculane II este cunoscuta prin doua datari din asezarea paleolitica de la Bistricioara - Lutarie: Gx 8.726: 20.300 1.900 B.P. si Gx. 8.729: 20.990 875 B.P., iar oscilatia climatica Romanesti prin datarea GrN 10.528: 16.150 350 B.P. Perioada de deteriorare climatica dintre ele a fost fixata la 18.800 1.200 B.P. (Gx 8.728).

O etapa de stepa rece s-a instalat dupa oscilatia climatica Romanesti in majoritatea regiunilor din Romania, care doar pentru un scurt timp a fost intrerupta de oscilatia climatica Mitoc II.

Deteriorarea climei care a caracterizat acest stadiu glaciar a incetat odata cu intrarea spre 12.600 120 B.P. (Bln. 803) in oscilatia climatica Erbiceni A, care a durat cu certitudine cel putin pana la 12.050 120 B.P. (Bln. 804).

Instalarea din nou a climatului rece a precedat ultima oscilatie climatica din Pleistocenul superior cunoscuta sub numele Erbiceni B. In sfarsit, Pleistocenul se va incheia cu o scurta degradare a climei, care va inceta spre 10.150 B.P.

HOLOCENUL

In mod cu totul general prin Holocen sau 'Postglaciar'se intelege ultimii 10.000 de ani ai cuaternarului. Totusi, limita de 10.000 de ani nu reprezinta o limita stricta, ci mai mult rotunjirea unei cifre apropiata de aceasta valoare. Trebuie sa spunem ca geologii cuaternaristi considera ca limita dintre Pleistocen si Holocen s-ar plasa la sfarsitul ultimei mari perioade glaciare, inaintea primei incalziri majore a climei, care corespunde oscilatiei Allerod din Europa de nord (= oscilatia climatica Erbiceni B sau episodul pinetelor cu mult molid din scara paleoclimatica din Romania). Aceasta ar presupune o limita Pleistocen-Holocen in jurul datei de 11.800 B.P. (tab. 3). inseamna ca, in aceasta situatie, Holocenul include in cadrul sau ceea ce este cunoscut sub numele de Tardiglaciar. Aceasta presupune ca exista ipoteze conform carora trebuie facuta distinctia dintre limita Pleistocen-Holocen si limita Tardiglaciar-Postglaciar. Conform acestor supozitii, Tardiglaciarul cuprinde etapa dintre inceputul oscilatiei Allerod si sfarsitul perioadei Dryas recent care se plaseaza spre 10.150 B.P.

Acest mod diferit de a vedea cele doua limite implica o diferenta de 1.650 de ani. Vom retine ca daca acceptam cifra de 10.150 B.P. obtinem o limita foarte apropiata de cea de 10.000 de ani invocata la inceputul acestui capitol.

Semnificatia unor termeni s-a schimbat destul de mult in ultima vreme ca urmare a cercetarilor din ce in ce mai complexe. Printre ei se inscrie si cel de 'Postglaciar', care ar trebui sa semnifice etapa care a urmat perioadei glaciare si care, prin insasi semnificatia denumirii de postglaciar, era lipsita total de fenomene glaciare. insa, atata timp, asa cum vom vedea, in Holocen se vorbeste de o 'mica varsta a ghetii' si alte etape de racire si

inaintare a ghetarilor, nu credem ca isi mai are sensul denumirea de ''Postglaciaf cu care se mai incearca a defini ultimii 10.000 de ani.

Cercetarea interdiciplinara a pleistocenului superior din Romania a creat premisele formularii unor concluzii privind evolutia regionala a climatului in sud-estul Europei si conturarea unor trasaturi proprii privind derularea oscilatiilor climatice la trecerea Pleistocen-Holocen.

In acest sens, in Romania sfarsitul Pleistocenului s-a caracterizat prin alternarea unor oscilatii climatice, in sensul ca perioadele de ameliorare climatica au fost succedate de scurte etape de racire. Pentru ca oscilatiile climatice calde nu au mai atins amploarea celor anterioare (interstadiale), iar etapele reci nu au mai fost tot atat de riguroase ca stadiile glaciare, asistam in aceasta perioada la instalarea unor trasaturi distincte pentru sfarsitul pleistocenului care se deosebesc atat de perioadele anterioare, cat si de cele urmatoare. Pentru ca totusi in acest timp perioadele reci au fost suficient de ample, consideram ca tardiglaciarul trebuie alipit Pleistocenului. Mai mult, ritmul in care s-au succedat pe teritoriul Romaniei, precum si faptul ca amploarea lor s-a apropiat mai mult de cele corespondente oscilatiilor Allerod si Bolling din Europa de nord, optam ca si o serie de oscilatii climatice petrecute anterior acestora - Herculane II, Romanesti, Mitoc II, trebuie alipite Tardiglaciarului (tab.3). In consecinta, Tardiglaciarul pe teritoriul tarii noastre ar cuprinde o perioada de timp mai mare decat cea care ii este atribuita in vestul Europei, incluzand si oscilatiile climatice Herculane II, Romanesti si Mitoc II carora le corespund in Europa apuseana interstadiul Laugerie-Lascaux si oscilatia climatica Angles (sau Pre-Bolling).

Limita dintre Pleistocen si Holocen o reprezinta in linii generale sfarsitul fazei pinului din zona montana sau sfarsitul etapei reci care a succedat oscilatiei climatice Erbiceni B din regiunile joase ale tatii.

Una din cele mai folosite scheme climatice pentru Holocen a fost cea elaborata de Blytt si Sernander, bazata pe studiul resturilor de turba, pe fosilele care marcau miscarile litorale in Scandinavia si regiunile Baltice, pe datele arheologice etc. Ei au stabilit sucesiunea urmatoarelor perioade (fig. 89, tab.4):

Preboreal- rece si uscat; Boreal- cald si uscat; Atlantic- cald si umed; Subboreal-
cald si uscat; Subatlantic - umed si rece.

Conform acestei scheme, in Holocen s-au produs doua treceri de la uscat la umed (boreal-atlantic si subboreal-subatlantic).

La randul sau, L. von Post a propus impartirea holocenului in trei perioade climatice:

Perioada de apropiere a timpului calduros, caracterizata prin aparitia si raspandirea
copacilor termofili;

Perioada de culminare a timpului calduros, cand s-a produs o adevarata explozie a
plantelor termofile;

Perioada de descrestere a caldurii, in care padurea a luat aspectul actual.

Tab. 4 - Evolutia la sfarsitul pleistocenului si in Holocen a marii Baltice in corelatie cu cronologia climatica

Cercetarile palinologice corelate cu datarile ^I4C au creat noi repere, mai sigure pentru perioadele climatice precizate de Blytt-Sernander, precum si o nuantare climatica si fitogeografica suplimentara. Conform noilor date s-au fixat urmatoarele praguri intre diferitele perioade:

debutul Preborealului - 10.300 B.P.

tranzitia Preboreal-Boreal - 8.700 B.P.

tranzitia Boreal-Atlantic:

dupa Godwin (1961) - 7.500 B.P.

dupa Van Zeist (1955) - 7.800 B.P.

dupa Kubitzki (1961) - 8.225 B.P.

tranzitia Atlantic-Subboreal - injur de 5.000 500 B.P.

tranzitia Subboreal-Subatlantic - spre 2.800 B.P. (coincide in general cu debutul
varstei fierului).

Reconstituirea climatului a cunoscut in ultima vreme noi metode de investigare, iar imaginea holocenului a devenit tot mai complexa. Cercetarile recente au scos in evidenta ca nu mai putem privi Holocenul ca pe o etapa calda, lipsita de oscilatii climatice suficient de profunde pentru a nu influenta evolutia diferitelor culturi preistorice. Acumularea unor noi date privind paleoclimatul a fost posibila prin intensificarea studiilor interdisciplinare initiate pe plan mondial in cadrul unor proiecte extrem de costisitoare ce au antrenat numerosi specialisti din cele mai diverse domenii care au acoperit practic marile regiuni fizico-geografice de pe intreaga Terra. In ultima vreme date pretioase s-au obtinut prin studiul extensiunii si contractiei ghetarilor din regiunile polare sau din zonele montane cu ghetari actuali. Sintezele rezultate au demonstrat ca in Holocen clima a fost mai complexa decat s-a crezut, fiind marcata de mai multe intervale de racire despartite de etape de optime climatice. S-a vorbit chiar de o 'mica varsta a ghetii', in linii generale desfasurata intre 1.430-1.850 dupa Hristos.

Succesiunea evenimentelor glaciare holocene a fost urmatoarea:

10.000-9.000 B.P. - dispare marele inlandis scandinav si ghetarii din Marea
Britanie;

6.500-6.000 B.P. - ghetarul Larstig din Alpii Stubai avanseaza;

6.000- 5.000 B.P. - se produce un prim optim climatic holocen cu temperaturi de
2-3C superioare celor de azi. In Africa de nord acest optim climatic s-a materializat printr-
o perioada subpluviala intre 7.000 si 4.400 B.P.;

5.000-4.900 B.P. - se inregistreaza avansarea ghetarului Rotmoos 1;

4.700-4.300 B.P. - se produce avansarea Rotmoos 2;

3.400-3.000 B.P. - s-a constatat cea mai profunda inaintare holocena a ghetarului
Moorstauch, care a ajuns cu 750 m mai jos;

2.900-2.300 B.P. - se produc avansari glaciare si un maxim pluvial in jurul anului
2.400 B.P.;

2.300 B.P.-400 d.Ch - climatul se reincalzeste si se constata o perioada uscata care
a insotit epoca romana;

400-750 d.Ch. - in Elvetia s-a produs avansarea limbilor ghetarilor;

750-1.150 d.Ch. - are loc un al doilea optim climatic, cu un varf intre 800-1.000
d.Ch. Acum se produc cateva evenimente bine marcate in istorie. Eric cel Rosu atinge
coastele Groenlandei si fondeaza aici o colonie la 982 d.Ch. Fiul sau Lef Ericson descopera
America de Nord. Nu este exclus ca un vas al vikingilor sa fi atins acum Golful Californiei.
In acest optim climatic vita de vie se dezvolta in Anglia la latitudinea orasului York, ca si in
Lituania si sudul Norvegiei;

d.Ch. - avanseaza din nou ghetari, iar dezvoltarea
ghetarilor pe mare nu mai face posibila trecerea din Islanda in Groenlanda, iar bazele
vikingilor sunt reocupate din nou de eschimosi;

1.350-1.550 d.Ch. - perioada de ameliorare relativa a climatului. Verile sunt totusi
putin calde, in schimb iernile sunt putin riguroase. Acum se raspandesc marile epidemii de
pesta in Europa. Spre 1460-1490 d.Ch., ameliorarea climei va permite marile explorari
maritime;

1.550-1.850 d.Ch. - perioada cunoscuta sub numele de 'mica varsta a ghetii'.

1.850-1.960 d.Ch. - reincalzirea climatului determina retragerea ghetarilor la
pozitia lor actuala, iar Groenlanda este din nou degajata de gheata spre litoral;

1960-1985 d.Ch. - usoara racire a climei in Europa si un fenomen invers in Noua
Zeelanda.

Nu se poate spune ca un climat sau altul nu au influentat producerea unor evenimente marcante in istorie, pentru ca in mod cert a fost o legatura intre invaziile barbare venind din Asia spre 400 d.Ch., intre posibilitatea explorarii Americii de Nord spre 990 d.Ch. si cucerirea Capului Bunei Sperante in 1490 d.Ch. cand au avut loc importante ameliorari ale climei. In economie variatiile climatului au determinat configuratia arealelor cultivate cu cereale de om de-a lungul preistoriei si in timpurile istorice.

Flandrianul este un termen care se intrebuinteaza in sudul Europei pentru a defini ultima transgresiune marina. Echivalentul sau in marea Mediterana este Versilianul.

Transgresiunea flandriana a inceput spre 18.000 B.P., dupa regresiunea marina wurmiana, si dureaza si in zilele noastre. Aceasta transgresiune a cunoscut etape de intensitate sporita, despartita de perioade de stagnare usoara. Asa de exemplu a fost foarte rapida intre 16.000 si 13.000 B.P. si oarecum stopata spre 8.000-8.500 B.P. de o intrerupere a dezghetului. Plecand de la 6.000 B.P. transgresiunea a fost franata de ridicarea continentelor eliberate de gheata. In timpul atlanticului spre 6.000-5.500 B.P. nivelul apelor a fost superior celui actual.

Intre 11.000 si 4.000 B.P. in bazinul marii Baltice s-au succedat o serie de lacuri si mari de extensiune variabila (tab. 4, fig. 89). Incepand cu 9.000 B.P. campia maritima a Flandrei a fost submersa, de la 7.500 B.P. era in jurul Pasului Calais si a nordului Tarilor de Jos, iar spre 3.500 B.P. ajungea in Anglia.