CARSTUL MUNTILOR PIULE-IORGOVANU

CARSTUL MUNTILOR PIULE-IORGOVANU

Grupa de munti delimitati intre Valea Butei, Valea Jiului de Vest-Valea Lapusnicului si Muntii Godeanu, se mai numesc Muntii Piule-Iorgovanu sau Retezatul Mic. Ultima denumire nu numai ca le diminueaza putin importanta, dar este improprie pentru ca Retezatul Mic nu este un "mic" Retezat. Spre deosebire de fratele sau de la nord, cu varfuri taiate in granite, cu puzderia sa de lacuri glaciare si paraie limpezi, Retezatul Mic, format aproape numai din calcare, se distinge prin dezvoltarea carstu-mlui alpin, aici fiind cea mai larga arie de raspandire a acestui tip in tara noastra. El are un relief propriu, original, spectaculos, aproape deloc cunoscut. Calcarele jurasice si cretacice formeaza o stiva groasa de aproape 1 500 m, in zona Muntelui Albele. Calcarele au fost puternic fisurate. Acest fapt, ca si absenta unui covor vegetal gros, face ca apele sa se infiltreze in profunzime, unde se aduna suvita cu suvita, parau cu parau, formand un puternic rau subteran, care dupa o calatorie de aproape 14 km in linie dreapta, ce dureaza 12 zile, pe calea unor galerii necunoscute, izbucneste tocmai la Izvorul Cernei. Este cea mai lunga si mai adanca strapungere hidro-geologica dovedita prin marcari si un caz interesant, in care bazinul morfohidrografic nu coincide cu cel hidrogeologic.

Intr-o excursie de numai o zi, putem vedea cateva dintre cele mai remarcabile fenomene carstice ale acestor locuri. Pornind dimineata devreme de la cabana Campusel, mergem 2,5 km pana la capatul drumului forestier, iar de aici, pe Ogasul Scocului, pe langa Stana din Soarbele. Ne aflam intr-un vast amfiteatru de origine glaciara, dar fundat partial pe calcare, asa cum o dovedesc cele cateva largi doline pe langa care trecem. Intr-unul din acestea se afla un mic lac.

Explicatia acestei asocieri, de relief glaciar cu relief carstic, a dat-o inca la inceputul secolului marele savant francez Emmanuel de Martonne, care a studiat aceste locuri: morena glaciara, transportata de ghetar din masivul cristalin al Sturului, muleaza golurile carstice din calcarul ascuns dedesubt.

Iesind din saua de sub varful Stanuleti, gasim un mic izvor, unde este bine sa facem "plinul", caci de acum incolo vom merge multe ore pe creste aride de calcar. La cca 80 m sub varful Stanuletele Mare, catre Valea Piatra Soarelui, la o altitudine de cca l 980 m, se afla deschiderea larga a unui aven : este Avenul cu zapada din Stanuleti, adanc de 45 m, in care, daca avem o coarda la noi, putem face o coborare in rimaia de zapada si gheata. Din Stanuleti ne indreptam spre est. Traversam o platforma neteda, unde se mai deschid gurile a doua mici avene si apoi urcam spre Piatra Iorgovanului, legendar monolit calcaros, el insusi rezultat al unor procese de modelare carstica in conditii de mare altitudine. De pe varful "Piatra Iorgovanului (l 997 m), facem mai intai un ocol spre sud, pentru a admira cele mai lungi si mai frumoase lapiezuri verticale din Romania, care se dezvolta pe o lunga fata, la cca 300 m spre sud de varf. De pe o uriasa lespede calcaroasa suspendata ca o consola, putem fotografia privelistea.

Ne indreptam apoi spre Muntele Albele trecand pe deasupra amfiteatrului urias al Gauroanelor, unul dintre putinele circuri glaciare modelate in calcare in Carpati. Poteca ocoleste varful pe curba de nivel, printr-un coridor taiat in jepi. Daca pe primii 20 metri ai acestui coridor ne abatem spre sud cam 100 m, vom intalni deschiderea poligonala de 25 X 20 m a Avenului cu Gheata din Albele. Acest aven, adanc de 83 m adaposteste cel mai gros strat de gheata si firn din pesterile noastre : 60 m. El nu poate fi coborat decat spre sfarsitul unor veri ploioase, cand apele de ploaie ce se scurg in aven deschid o trecere destul de larga prin dopul de gheata pentru a permite accesul in sala inferioara a avenului. Aceasta sala adaposteste un adevarat derdelus de gheata si zapada, inalt de aproape 35 m, pe care speologii ar putea cobori si cu schiurile.

Din Albele coboram pe o poteca in serpentine dese, ce trece pe langa palnia larga a unui aven adanc de 20 m. Pretutindeni in jur calcarele sunt puternic fisurate. Ajungem intr-un loc larg, cu un lac perfect rotund : este Taul de pe Hotar, unde vin seara sa se adape turmele. De aici vom cobori in caldarea glaciara, de unde izvoraste Scorota cu Apa. Sub noi zarim stana din Scorota, minuscula, intre peretii verticali de calcar. Cam 300 m mai jos de stana dispar apele paraului Scorotei intr-un ponor, pentru a reapare, dupa cum am mai spus, la Izvorul Cernei. Din caldarea Scorotei urcam in Varful Piule (2 080 m), de unde ni se deschide o larga panorama asupra Vaii Mielului. Putem zari de departe locul unde se afla Avenul cu Gheata, din Piule, adanc de 55 m si Avenul din Stana Tomii, cu un put perfect vertical de 114 m. Nu vom cobori insa acum, ci mai intai vom continua poteca de creasta catre Muntele Piesa (l 840 m). La tot pasul intalnim o mare varietate de microforme exocarstice - lapiezuri, mici doline si avene, coridoare structurale. De pe culmea Piesei zarim spre dreapta piramida triunghiulara a Pietrei Albe, ale carei lapiezuri se iau la intrecere cu cele din Piatra Iorgovanului. Mai jos, zarim, in padurea deasa de brazi din Valea Urzicarului - afluent stanga al Vaii Mielului - silueta unui frumos pod natural, ce se inscrie la loc de cinste printre fenomenele similare din Romania (Podul de la Grohot, Podul Natural de la Ponoarele). Acesta este, de fapt, rezultatul prabusirii peretelui lateral al unui aven adanc de 25 m. Privind spre stanga avem privelistea ametitoare a prapastiilor ce coboara spre Buta.

Dupa un coboras obositor putem ajunge in Valea Butei, pentru a-i admira frumoasele chei, o ultima bijuterie carstica pe care ne-a daruit-o Retezatul calcaros.