CREASTA FAGARASULUI DE LA VEST LA EST

CREASTA FAGARASULUI DE LA VEST LA EST

Iata-ne echipati, cu rucsacurile in spinare, coborand din tren la Turnu Rosu. Este ora patru si e intuneric afara. Asteptam in gara pana la ora sase fix, cand echipajul Zenit porneste cu zambet pe buze catre Alpii Transilvaniei .

Suntem in data de 13 august 2008 si se anunta o zi foarte frumoasa si calduroasa.

Obiectivul principal al acestei expeditii montane consta in parcurgerea integrala a Crestei Fagarasului, de la vest la est.

............................................

Coborarea nu a fost dificila, dar nu ne-am grabit. Am mers precauti pentru a nu avea surprize neplacute. Dupa ce am trecut de Vf. Puha (2176 m), am ajuns in Saua Scarii unde am facut popas. I-am lasat pe coechipieri sa se odihneasca si am coborat pe marcajul cruce albastra, pe versantul nordic, pana in caldare, la izvor, pentru a umple bidoanele cu apa. Acest traseu, cruce albastra, vine din dreapta, de pe versantul sudic, de la obarsia Raului Topolog si trece pe versantul nordic, catre cabana Negoiu. Din sea si pana la cabana traseul face in jur de 2 - 3 ore. Tot in aceasta sa, spre versantul sudic, la cinci minte de mers, se afla refugiul alpin Saua Scarii.

Drumul pana la izvor si inapoi nu mi-a creeat probleme si l-am parcurs in 40 minute. In schimb iarna, cred ca acest segment din traseu, poate deveni periculos.

Continuam drumul urcand Musceaua Scarii (2277 m), dupa care coboram in Seaua Serbota unde facem din nou popas si mancam de pranz. Dupa siesta, urcam pe Vf. Serbota (2327 m) fara probleme. Oboseala ne trecuse si toti ne simteam increzatori in fortele noastre.

Trebuie sa mai spun ca aproape de Vf. Serbota, dinspre nord, de la cabana Negoiu, apare un traseu banda albastra care poate fi parcurs in 2-3 ore. Iarna, pe zapada, acest traseu este periculos.

Se fac fotografii, se admira peisajul inconjurator si se fac pregatirile de plecare, moment in care, dinspre Custura Saratii apare un grup de turisti romani. Ne-am bucurat ca am mai gasit si turisti de pe la noi, din Romania si din discutiile purtate cu acestia, am inteles ca pasajul Custurii trebuie abordat cu foarte mare atentie, mai ales ca noi purtam rucsaci mari, grei si lati. De fapt Custura Saratii este cea mai dificila portiune din Masivul Fagaras.

Deoarece lui Razvan i s-au inmuiat picioarele cand a vazut pe unde trebuie sa coboare, am optat pentru varianta, adica sa coboram pe traseul marcat cu banda galbena ce se desprinde chiar de pe varf si ocoleste Custura pe la sud. Usor de zis, greu de facut intrucat si pe aceasta varianta exista coborasuri si urcusuri. Totusi drumul este mai usor decat pe Custura Saratii.

Fetele mergeau cu precautie inaintea noastra si nu dupa mult timp au luat un avans considerabil. Cu Razvan a fost putin mai dificil, intrucat mergea foarte incet si precaut, fapt ce a dus la despartirea noastra de fete. Deoarece varianta se apropie in unele locuri de traseul principal, fara sa-si dea seama, Ana si Vera au intrat pe Custura Saratii continuand sa mearga pe traseul principal, adica pe banda rosie. In schimb, eu si Razvan am inceput coborarea spre caldarea de la sud de Custura. Nu dupa mult timp am constatat ca grupul nostru mergea in doua directii diferite: fetele pe Custura, spre Vf. Saratii (2365 m), iar noi- baietii, spre obrsiile Izvorului Negoiului. In acel moment am strigat la fete si le-am facat semn sa se intoarca si sa vina spre noi. Mi-au raspuns ca nu se mai pot intoarce pentru ca traseul este periculos. L-am lasat pe Razvan cu rucsacurile si am pornit spre fete pentru a le ajuta sa se intoarca. In timpul catararii am scapat trekking-ul intr-o prapastie. Ajuns la fete, i-am luat rucsacul lui Vera si le-am ajutat sa coboare pe unde urcasera. Pe drumul de intoarcere, Ana mi-a recuperat trekking-ul si nu dupa mult timp, am ajuns cu totii teferi alaturi de Razvan care era si el oarecum speriat de traseul Custurii.

Am mai coborat cativa metri pe banda galbena, dupa care marcajul a disparut. Nemaigasind marcajul si fiind si foarte tarziu, am hatarat sa coboram in caldare si sa ne instalam tabara langa unul din lacuri. Zis si facut. In caldare ne-am regasit cu prietenii nostrii din Saua Apa Cumpanita si cu polonezii de pe Vf. Scara.

Dupa ce luna a rasarit, peisalul din caldare a devenit de o stranie frumusete. Era o priveliste ca in basme. Totusi in sufletul meu eram foarte suparat. Fusese ziua fetitei mele Veronica si nu am putut sa-mi realizez obiectivul propus. As fi dorit ca de ziua ei de nastere, sa ajunga pe Vf. Negoiu, dar nu a fost sa fie. M-am culcat suparat ca nu am putut sa-i ofer aceasta satisfactie.

Daca fetele au dormit bustean, Razvan nu a dormit toata noaptea deoarece s-a gandit mereu la Custura Saratii , dar si la alte greutati care ar mai putea apare pe parcursul traseului. Pentru el este prima excursie montana .In schimb eu am avut un somn foarte bun si m-am sculat odihnit.

Rasaritul a fost magnific. Totul in jur parca prindea viata. Cerul era senin si m-am bucurat ca un copil de aceste minunate clipe.

Micul dejun a fost foarte consistent deoarece ziua se preconiza a fi foarte grea. Si asa a fost !

Plecarea s-a dat in jurul orei 9. Am pornit pe traseul marcat cu triunghi rosu, spre saua de langa Vf. Saratii unde se intalneste cu traseul marcat cu triunghi albastru, care soseste de la cabana Negoiu. Drumul din sa si pana la cabana dureaza in jur de 2-3 ore, iar pana in Vf. Negoiului cca. 30 - 40 minute.

Noi, din caldare, de langa Izvorul Negoiului si pana in sa, am facut aproximativ o ora.

Daca pe partea sudica cerul era senin si soarele dogorea cu putere, pe versantul nordic, cat vedeai cu ochii, nu era decat o mare de ceata.

Urcusul pe Vf. Negoiu a fost unul de escalada. Ajunsi pe al doilea varf al tarii, am simtit o bucurie care nu se poate descrie in cuvinte. Iar peisajele pe care le-am putut admira, ne-au ramas pentru totdeaua intiparite in suflet.

De pe Negoiu am coborat spre sud-est cca.15 min. pana am ajuns la o bifurcatie : inainte se merge catre Strunga Dracului, pe banda rosie; spre dreapta cararea duce spre Strunga Doamnei, pe banda galbena. Am ales sa mergem pe Strunga Doamnei datorita bagajelor noastre. Aceasta varianta are si ea coborasuri si urcusuri, dar se pare ca este mai accesibila pentru turistii care au echipament mult si greu.

Dupa ce am ocolit Vf. dintre Strungi (2476 m), cararea urca spre stanga. In strunga coborasul este dificil si a fost nevoie de cordelina pentru a putea cobori rucsacurile. In acest loc, Veronica si-a rupt fundul rucsacului, dar si pantalonii pe care-i purta. Nu dupa mult timp am ajuns in punctul unde se face jonctiunea cu poteca care vine de la Strunga Dracului. Din Portita Negoiului coboram spre Lacul Caltun.

Pe partea de est a lacului, din poteca de creasta, se face catre dreapta, un traseu de cca. 30 m, marcat cu punct rosu si care duce la refugiul Caltun. Traseul trece peste izvorul cu apa potabila ce se scurge din Lacul Caltun.

Ajunsi la refugiu, am servit masa si ne-am odihnit pret de cateva minute. Afara vremea se racise iar ceata invaluise toata zona de creasta.

Daca la sosirea noastra erau foarte multi turisti romani si straini, cand am parasit refugiul pornind spre Vf. Laitel, nu mai erau decat doi turisti care campasera langa lac.

Am urcat Vf. Laitel (2391 m), apoi am urcat Vf. Laita (2399 m) si am ajuns in Saua Doamnei. In continuare, am trecut pe langa Claia de Piatra ce sa afla spre sudul masivului si care se mai numeste "Turnul Paltinului", dupa care am ajuns la o ramificatie: spre nord-est, pe banda albastra traseul duce catre Balea Lac ( 45 - 60 min.), iar banda rosie continua spre est, pe marginea abruptului sub care se afla Lacul Balea. Intrucat era in jur de zece seara si ceata deasa nu ne lasa se ne orientam in traseu, am hotarat sa punem cortul pe creasta, deasupra Caldarusei Lungi a Caprei care se intinde la sud si are lacuri si locuri linistite.

Urmatoarea zi ne-a oferit, in prima parte, o dimineata senina, dar vremea s-a schimbat brusc si cand am pornit in traseu, ceata ne invaluise in totalitate.

Nici nu am pornit bine la drum, ca am putut admira o marmota ce se plimba nestingherita prin Caldarusa Lunga a Caprei.

Urcam Vf. Iezerul Caprei (2417 m) si coboram in Saua Capra. De aici, se poate cobori spre nord, pe traseu marcat cu triunghi albastru, catre Lacul Balea in cca. 60 minute, iar spre sud, catre Lacul Capra, in 20 min., sau se urca catre est, pe un traseu marcat cu cruce albastra, in jur de 45 minute pana pe Vf. Vanatoarea lui Buteanu.

Din Saua Capra, in 15 min. am coborat la Lacul Capra unde am servit pranzul. In acest loc am gasit multi turisti campati in corturi. In timpul popasului, pe langa noi, au trecut foarte multe grupuri de turisti din/spre toate directiile , parca am fi fost pe bulevard.

Spre estul lacului se gaseste apa potabila. Aici, din dreptul unui bolovan ce se gaseste in apropierea potecii, izvoraste un mic izvor care traverseaza poteca marcata si se scurge in lac

Langa lac, spre sud, se afla un monument din marmura alba, ridicat in amintirea acelor personae care au fost ucise de avalanse. Nu ne-am putut apropia prea mult de acest frumos monument pentru ca niste dulaii ciobanesti se odihneau la baza acestuia.

Pornind de la Capra, am urcat pe cararea ce urca catre est si care ne-a scos deasupra Caldarii Vartopel. Este un loc bun de popas, atat pentru a privi largi zone interesante de-o parte si de alta a culmii masivului, cat si pentru relaxare. Pe partea cealalta a caldarii, acolo unde ne duce traseul turistic, ajungem la Fereastra Zmeilor. Pana in fereastra insa, pe la mijlocul curbei de nivel, gasim un izvor cu apa potabila ce curge spre caldare. Tot in aceasta zona ne-am intalnit cu foarte multi turisti straini. Inainte de a sosi in Fereastra Zmeilor, traseul urca spre stanga, pe o poteeca destul de abrupta. Nu am putut vedea nimic in jurul nostru deoarece o ceata rece si deasa a cuprins tot masivul. In fata noastra, spre est, se aud tunete, semn ca undeva, in directia noastra de mers, se afla o furtuna. Cum ceata venea din directia tunetelor, am crezut ca ne va prinde furtuna pe creasta. Dupa ce am trecut de lanturi, pe partea de nord a crestei, am gasit un traseu banda albastra care coboara catre Lacul Podragel si cabana Podrau, intr-un timp de 3 ½ - 4 ½ ore. Pe partea din sud a masivului, coboara traseul triunghi galben, catre refugiul salvamont (20-30 min.) si de aici, mai departe spre drumul transfagarasan in 90 de minute. In zona lanturilor, de pe versantul sudic, impreuna cu Ana am recuperat un trekking pierdut, si i l-am dat lui Razvan deoarece era singurul din grup care nu avea trekking.

Ajunsi in Portita Arpasului am constatat ca furtuna nu venea spre noi, ci se indrepta si ea spre est, iar noi mergeam in urma ei. Cu toate acestea, ceata ne-a creat mari probleme prin faptul ca nu vedem in jurul nostru decat la 2-3 m si era insotita de un vant rece si puternic. Cum nu cunosteam topografia locului, ne-a venit foarte greu sa parcurgem aceasta portiune din traseu, mai ales ca ne grabeam sa ajungem la izvorul Podu Giurgiului.

Continuam drumul pe creasta trecand peste locul denumit "La Trei Pasi de Moarte", legati in cordelina. Dupa ce facem un ocol pe versantul nordic al Muntelui Arpasul Mic (2460 m), urcam din nou in creasta si ajungem in dreptul monumentului Nerlinger, deasupra spectaculoasei caldari a Lacului Buda. Insa cum era ceata, nu am vazut numic. Continund poteca, am ajuns pe Vf. Mircii (2470 m), dupa care am inceput sa coboram abrupt spre Lacul Podul Giurgiului. In timpul coborarii ceata s-a ridicat si ne-a dat posibilitatea sa admiram in liniste peisajele minunate ce ne inconjurau.

Langa lac sunt multe locuri pentru cort. In zona sunt si multi turisti straini campati. Deoarece ceasul arata ora 20,30, am inceput imediat pregatirile de campare si in jurul orei 22,00 m-am bagat in cort pentru un somn binemeritat.

Dimineata, m-am trezit inainte de rasaritul soarelui si am iesit afara din cort. Privind catre Valea Izvorul Podul Giurgiului am vazut cum oile de la stana din vale urcau catre locul unde ne-am asezat tabara. Iar cand soarele a rasarit si a luminat caldarea unde ne aflam, parca totul a prins viata. Micul dejun l-am servit alaturi de cainii ciobanesti, care au stat langa noi pana am plecat.

Ridicam tabara in jurul orei 10,00 si urcam in Saua Podragu unde, catre nord, pe marcaj triunghi rosu, in cca.45 min. se coboara la cabana Podragu, iar catre sud, pe marcaj triunghi albastru, in cca.90 minute se coboara la Podu Giurgiului.

Continuam traseul de creasta trecand prin Saua Orzaneauaa Mica si Saua Orzaneaua Mare, urcand si coborand portiunea de creasta care este deosebit de frumoaasa. La nord de culme peisajul este spectaculos, cu ruperi mari de panta, dar si cu foarte multa ceata, pe cand spre sudul crestei, traseul pare mult mai lin, cu culmi domoale. In Seaua Orzaneaua Mare, spre sud, coboara un traseu cu triunghi rosu care in 3 ore il duce pe drumet la Podul Giurgiului. Tot in aceasta sa a trebuit sa facem popas si sa asteptam ca trei grupuri mari de turisti straini, sa coboare de pe Vistea Mare.

Imediat ce am inceput urcusul pe Vistea, Razvan s-a oprit si a spus ca il dor foarte rau gleznele. I-am administrat calmante, i-am uns gleznele cu unguent si i-am bandajat picioarele. Intre timp, fetele au urcat singure pe Vf. Vistea Mare (2527 m) si ne-au asteptat pe varf. Dupa ½ ora am sosit si noi pe varf. Cum de dimineata ramasesem fara apa, am apelat la o jumatate de lamaie, pentru a-mi potoli setea. In ceea ce ma priveste, nu ma simteam obosit, chiar daca in aceasta zi mai carasem in plus cortul fetelor si sacul de dormit a lui Veruska. De dimineata, la plecare, ma gandisem sa-i dau lui Razvan cortul fetelor, dar el abia isi mai putea cara rucsacul sau, dar sa-l mai care si pe al fetelor. Asa ca le-am carat singur.

Pe Vistea am facut fotografii, dupa care ne-am continuat drumul spre Moldoveanu. Locul unde se coboara de pe Vistea si se urca pe Moldoveanu este destul de dificil. Si daca mai ai si rucsacuri mari si grele, chiar ca devine periculos. Iar noi cum am avut rucsacurile in spate, am avut ceva probleme tehnice, mai ales ca acest segment era foarte aglomerat. Era o zi zenina si frumoasa si toata lumea dorea sa ajunga pe cel mai inalt varf al tarii.

Cand am ajuns pe Vf. Moldoveanu, am inteles ca nimic nu se compara cu ceea ce am simtit si am trait in acele momente. Iar toate acestea nu se pot exprima in cuvinte. Cat privesti cu ochii, de jur-imprejur, este o mare de munti. Mai ales daca privim spre sud.

Am imortalizat acest moment unic si sublim si ne-am intors pe Vf. Vistea Mare, lasand loc si altor turisti sa se bucure de cel mai inalt varf al Romaniei. Chiar pe Vf. Moldoveanu, aparatul de fotografiat a lui Ana s-a blocat deoarece era plin cu fotografi facute in Masivul Fagaras. Si pentru ca ghinionul nu vine niciodata singur, si telefonul cu camera foto al lui Razvan, s-a blocat. Pe acesta din urma, Razvan la reparat cand a ajuns in Portita Vistei.

Intr-o jumatate de ora am coborat in Saua (Portita) Vistei. Spre miaza-noapte, ceata se risipise si am putut sa admiram si peisajul de pe aceasta parte.

Din Portita Vistei, spre nord, porneste traseul marcat cu triunghi rosu care in 7 - 8 ore il duce pe turist in orasul Victoria. Spre miaza-zi, porneste alt traseu, marcat tot cu triunghi rosu, pe Valea Doamnei, catre orasul Slatina.

Chiar daca este numai ora 16,00 , ne-am hotarat sa campam langa refugiul Vistea, pe creasta.

..........................................

In incheiere as vrea sa mai adaug ca parcurgerea Crestei Fagarasului, de la vest la est, pentru noi a fost o experienta unica, din care am invatat foarte multe si care nu se poate uita niciodata.

Daca vreti si voi sa faceti ca noi, va uram vreme buna si ture frumoase! Si nu uitati: Daca va doriti cu adevarat sa parcurgeti Creasta Fagarasului, atunci Dumnezeu va va ajuta.

Drum bun!