GEOGRAFIA ACTIVITATILOR INDUSTRIALE: INDUSTRIA PETROLULUI SI A GAZELOR NATURALE

GEOGRAFIA ACTIVITATILOR INDUSTRIALE: INDUSTRIA PETROLULUI SI A GAZELOR NATURALE

1. REZERVELE DE PETROL SI PRINCIPALELE TARI PRODUCATOARE

Volumul rezervelor sigure de petrol a crescut permanent in acest secol, cu ritmuri diferite, datorita descoperii unor noi campuri petrolifere, reevaluarii marimii unor zacaminte, maririi

Tarile OPEC poseda 77% din rezerve, iar cele

din OECD doar 7%.

Crizele petroliere din anii '70 au fost generate de politica OPEC.

Romania este recunoscuta ca prima tara care a inregistrat o productie de petrol, in 1856

Exploatarea industriala incepe in S.U.A., in 1859.

coeficientului de recuperare din zacamant. O crestere mare s-a inregistrat in perioada 1950 - 1970 cand rezervele sigure au urcat de la 13 mld.t la 90 mld.t. Rezervele economic exploatabile se cifreaza la 156 mld.t (anul 2003) la care se adauga aproape

360 mld.t rezerve probabile. Nisipurile si sisturile bituminoase contin cca. 100 mld. tone petrol rezerve probabile. Aceste rezerve adaugate la cele din zacamintele de petrol sunt considerate, intr-o anumita masura, suficiente pentru viitorul apropiat. Se spera insa, descoperirea unor zacaminte in regiunile platformelor continentale sau in regiuni de uscat mai putin explorate. Raportul intre volumul reperelor certe de petrol si nivelul mondial al productiei din 2003 (3,7mld. t) indica o asigurare a consumului pentru circa 40 ani. Rezervele de petrol sunt prezente in peste 70 de tari ale lumii, dar numai 14 au rezerve mai mari de 1 mld.t

Productia mondiala de petrol a fost dominata multa vreme de

S.U.A. care in 1930 detinea 72 % din totalul mondial, 60% in

1938 si 63% in 1946. Ponderi mai mari aveau ex. U.R.S.S. 11 %

in 1938 si 15 % in 1946. Regiunea Orientului Mijlociu extragea in

1946 doar 6 % din totalul productiei mondiale. In perioada urmatoare productia a scazut mult in S.U.A., si a crescut foarte mult in Orientul Mijlociu, in Africa. America de Sud, si in ex- U.R.S.S. In anul 1973, la declansarea primei crize majore a petrolului, Orientul Mijlociu detinea 37% din productie.

Orientul Mijlociu detine 63% din rezervele sigure (Arabia Saudita-

23%, Iran. 11%, Irak-10%. EAU-

_{8,5%, Kuweit 8,4%)}

Figura 1 Repartitia rezervelor de petrol (miliarde tone)

Dupa anul 1974 se produc mutatii semnificative in ierarhia producatorilor de petrol. Ex. U.R.S.S devine primul producator mondial, S.U.A. trec la exploatarea zacamintelor din Alaska, iar tarile din Orientul Mijlociu cunosc o scadere a productiei datorita conflictelor militare din zona.

In prezent, Orientul Mijlociu ofera 30% din productia mondiala, urmat de Europa cu 22% si America de Nord cu 18%.

Regiunea Golfului Persic are cele mai favorabile conditii geologice pentru exploatare

Arabia Saudita este cea mai mare exportatoare de petrol

Cele 6 producatoare (Arabia Saudita, Iran, Irak, Kuweit, EAU, Qatar ) au rol hotarator in OPEC (mai fac parte Indonezia, Venezuela, Algeria, Libia, Nigeria)

Din Orientul Mijlociu pleaca cele mai puternice fluxuri de export spre Japonia, S.U.A. si

China a devenit o

mare importatoare

Asia detine 42% din productia mondiala de petrol cea mai mare cota revenind tarilor din regiunea Golfului Persic. Exploatarile din aceasta zona prezinta avantaje incontestabile: adancimile la care se afla zacamintele sunt reduse (o medie sub 2000 m), productivitatea sondelor este foarte mare iar densitatea petrolului este redusa ceea ce permite un grad ridicat de valorificare.

Arabia Saudita a devenit prima producatoare mondiala in ultimii ani (13% din productia mondiala) datorita scaderilor de productie din Federatia Rusa si S.U.A. Principalele exploatari sunt localizate in regiunea terestra la Ghawar, apreciat ca cel mai mare zacamant al lumii cu cca.11 mld.t rezerve recuperabile si in regiunea submarina a Golfului Persic: Safanyah (cel mai mare zacamant submarin), Manyafa, Ras Tannurah.

Iranul a exploatat primul petrol din Orientul Mijlociu si in anul

1973 era al treilea producator mondial. Conflictul militar cu Irakul (1980-1988) a determinat o scadere foarte mare a productiei (20 milioane tone in 1987) urmata de o redresare treptata, fiind in

2003 a patra producatoare mondiala (5%). Principalele exploatari sunt situate in sud-vestul tarii: Marun, Ahwaz, Agha Jari, Gach Saran. In zona Golfului Persic exploatarile submarine mai importante sunt in perimetrul Darius.

Emiratele Arabe Unite dispun de exploatari mai recente (dupa

1962) si au devenit o mare producatoare in ultimii ani (3% in

2003). Cea mai mare parte a productiei provine din exploatarile submarine: Zakum, Umm Shaif in Abu Dhabi si Fateh in Dubai (exploatari din anul 1969).

Kuweit a cunoscut o scadere mare a productiei in timpul confictului militar cu Irak (1990-1991), dar apoi cresterea a fost rapida (110 mil.t - 2003, inclusiv cota aferenta din productia Zonei Neutre). Pretul de cost al extractiei este cel mai mic din lume datorita productivitatii deosebite a zacamintelor. Principalul zacamant este Burgan, situat in regiunea sudica in apropierea Golfului Persic si considerat al doilea zacamant al lumii, cu rezerve de cca 9 mld.t.

Irakul a fost pana la izbucnirea ,,Razboiului din Golf''(1990) al cincilea producator mondial dar embargoul constituit de ONU pentru petrolul irakian a determinat scaderea productiei pana la

36 mil.t in 1997 dupa care s-a revenit la o productie de 66 mil. t. in 2003. Cele mai importante zacaminte sunt in nordul tarii: Kirkuk, Ain Yalah, si sud: Rumaila, Zoubair, Bururgan.

Alte producatoare importante in Orientul Mijlociu sunt: Oman, Qatar, Bahrain..

R.P Chineza este o mare producatoare in ultimii ani, cea mai accentuata crestere fiind dupa anul 1970. Nivelul productiei a atins 170 mil.t in 2003 fiind a saptea producatoare mondiala. Cele mai productive exploatari sunt in nordul tarii: Takeng, provincia Hubei, in China de Nord-Est (Daquing), China de Nord- Vest (Yumen) precum si in regiunea submarina a Gofului Bo Hai. Indonezia este cea mai veche producatoare de petrol din Asia si dispune de exploatarile cele mai importante in insula Sumatera

(Perlak, Jambi, Raja), in insulele Kalimantan si Jawa. Exploatari submarine cu productii semnificative sunt in regiunea insulei Jawa (Rembang) si in stramtoarea Sulawesi.

Malaysia realizeaza in totalitate productia de petrol din exploatari submarine. Principalele perimetre de exploatare sunt in regiunea estica a Peninsulei Malaya, cat si in apropierea teritoriilor detinute in insula Kalimantan: Sabah si Sarawak.

India are exploatari mari in partea terestra a tarii, in statele Assam, Bihar, Punjab., iar mai nou in vest, in zona Golfului Cambay.

Azerbaidjan a fost cea mai veche regiune de exploatare a fostei U.R.S.S. Exploatarile vechi din Peninsula Apseran au fost inlocuite cu exploatari in zona submarina a Marii Caspice (Pescianii, Neftianie Kamni).

Kazahstan dispune de exploatari in bazinul hidrografic Emba si in Peninsula Mangaslak si in platoul continental al Marii Caspice. Recent, a fost descoperit un zacamat imens, Tengiz, care a starnit interesul marilor companii petroliere

Europa produce 22% din cantitatea totala de petrol.

Federatia Rusa (11,5% din productia mondiala) este a doua producatoare mondiala. Principalele regiuni de extractie sunt in partea europeana: spatiul dintre Volga si Ural (Sugurova, Tuimazi, Romaskino), regiunea Peciora (Uhta), in apropierea Marii Caspice (Groznii, Kuban).

In partea asiatica cea mai importanta zona de extractie este Siberia de Vest ("al treilea Baku") cu exploatari principale in bazinul fluviului Obi (Samotlorskoe, Tiumen, Surgunt). In insula Sahalin au fost puse in valoare zacamintele Sahalin I si Sahalin II de marime considerabila.

Norvegia a devenit al doilea producator european si dispune de zacaminte submarine in Marea Nordului (Ekofisk, Eldfisk, Bream). Cercetarile ulterioare au intensificat rezerve importante pe aliniamentul Marea Baltica - Marea Barents, in zona platoului continental dar si in regiunea terestra.

Marea Britanie, al treilea producator european, exploateaza zacamintele din sectorul britanic al Marii Nordului. Extractia petrolului este mult mai scumpa fata de exploatarile terestre, dar calitatea titeiului este foarte buna (titeiul Brent este cel mai bine cotat pe piata mondiala). Perimetrele principale de exploatare sunt in regiunea centrala a Marii Nordului (Piper, Forties, Montrose) si in apropierea insulelor Shetland (Brent, Magnus). Romania (6 mil.t in 2003) are o productie constanta dupa 1990 principalele regiuni de exploatare fiind intre Carpati si Dunare: Campia Romana (25% din productie), Podisul si Subcarpatii Getici, Subcarpatii Curburii. Cea mai recenta regiune de exploatare este platforma continentala a Marii Negre (cca. 1 mil.t/an).

Nigeria alimenteaza UE si America de Nord

America de Nord asigura 18% din productia mondiala de petrol. S.U.A. sunt a treia producatoare mondiala realizand 9% din productia mondiala in 2003, desi mult timp au fost prima producatoare mondiala (din 1974 au fost intrecute de fosta Uniune Sovietica).

Principalele regiuni de exploatare sunt:

- regiunea de la Golful Mexic (Louisiana - Texas) cu exploatari mixte in zona deltei fluviului Mississippi, in zona Lake Charles si respectiv Vernon, Panhandle, Big Lake;

regiunea Middlecontinent cu exploatari mai insemnate in statele

Oklahoma (Wichita), Kansas si Arkansas;

- regiunea vestica in statele California (Bakersfield, San Diego), Colorado, Utah, New Mexico;

- regiunea peninsulei Alaska cu exploatari terestre (Umiat, Cook Inlet) si submarine (Prudhoe Bay - cel mai mare zacamant din S.U.A., Sag River).

Mexic a avut o crestere rapida a productiei in ultimele decenii: 22 mil.t in 1972 si 189 mil.t in 2003. Principalele regiuni de extractie sunt in peninsula Yucatan (Campo de Reform), litoralul vestic al Golfului Mexic (Chicontepec) si in regiunea submarina a golfului Campeche (Cantarell).

Canada, o veche producatoare de petrol, in care regiunea cea mai importanta este in provincia Alberta (Redwater, Pembina), apoi urmeaza exploatarile din provinciile Columbia Britanica si Saskatchewan. Ultimele cercetari au identificat zacamintele de titei in delta fluviului Mackenzie si in platforma continentala a Marii Beaufort.

Africa are o pondere de 11% in productia mondiala de petrol. In acest continent sunt doua regiuni principale de extractie: Africa de Nord (Libia, Algeria, Egipt si Maroc) si regiunea de la Golful Guineea (Nigeria, Gabon, iar mai la sud Angola).

Libia a avut o productie record in 1970 (162 mil.t) dupa care a urmat o scadere continua. Cele mai importante exploatari sunt in partea centrala si nord estica: Zelten, Raguba, Waha.

Algeria dispune de zacaminte importante in apropierea granitei cu Libia: Hassi Messaoud (Nezla, Messdar, Gassi Tonil etc.) in nord si la sud, Edjeleh (Alrar, Askarene, Zarzaitine etc.).

Egipt inregistreaza o crestere lenta a productiei. In Peninsula Sinai se afla exploatari la Gemsa si El Morgan iar in zona Golfului Suez la Ramadan si Belayim. Exploatari mai noi sunt la vest de Nil - El Alamein.

Nigeria este cea mai mare producatoare africana (3% di productia mondiala in 2003). Exploatarile cele mai importante sunt cele terestre la Eastern Region (Imo River, Wari) si in Central Western Region (Olomaro) cat si cele submarine din dreptul deltei Nigerului (Okan).

Angola are exploatari terestre in regiunea Cabinda dar si importante exploatari submarine in regiunea de nord-vest..

Petrolul din Venezuela merge indeosebi spre rafinariile S.U.A

In zona Campos Basin se gasesc cele mai adanci exploatari din domeniul submarin

America de Sud asigura 9,2% din productia mondiala de petrol in special prin regiunea Marii Caraibilor.

Venezuela este a sasea producatoare mondiala (5% din total) si dispune de doua regiuni cu zacaminte deosebite: zona lagunei Maracaibo care asigura cea mai mare parte din productia tarii (exploatari la Mene Grande, Lagunillas, Mara, Tra Juana etc.) si Oriente cu zacaminte in bazinul mijlociu si inferior al fluviului Orinoco (Oficina, Jusepin, El Temblador etc.).

Argentina) are exploatari in sudul tarii (Podisul Patagoniei si Insula Tara de Foc) in regiunea de nord (Salta) si in partea centrala (Mendoza).

Brazilia dispune de zacaminte importante in statele Bahia si in regiunea Amazonia, dar cea mai mare parte a productiei provine din domeniul submarin - Campos Basin.

Producatoare mari importante sunt si Columbia, cu importantul zacamant de la Cusiana, Ecuador, Peru.

_.

Test de autoevaluare 1

Acest subcapitol v-a oferit aspecte generale privind rezervele de petrol si principalele tari producatoare

a) Cum apreciati situatia economiei mondiale avand in vedere rezervele limitate de petrol ?

b) Identificati consecintele distributiei inegale intre repartitia marilor rezerve si consumatori

_{Retine !}

Comentarii pentru aceste probleme gasiti la sfarsitul capitolului

Subcapitolul pe care l-ati parcurs v-a oferit situatia repartitiei rezervelor sigure de petrol si distributia statelor importante in productia mondiala

_{2. PRELUCRAREA PETROLULUI}

Cea mai mare rafinarie franceza este cea de la Gonfreville

Petrolul are o multime de intrebuintari. Prin rafinare se obtin: benzina, motorina, petrol lampant, pacura, propan, butan, bitum, parafina. Petrochimia permite fabricarea cauciucului sintetic, a materialelor plastice, fibrelor textile, detergentilor etc.

Centrele de prelucrare au fost amplasate in corelatie cu prezenta cererii sau a ofertei, fie in apropierea marilor centre consumatoare, fie in apropierea marilor regiuni producatoare, fie in porturi specializate in exportul sau importul de petrol. Capacitatea mondiala a rafinariilor era in 2003 de circa 4 mld.t cele mai mari ponderi revenind Europei, Asiei si Americii de Nord America de Nord prelucreaza 25% din productia de petrol.

S.U.A. au ocupat pozitia fruntasa in prelucrarea petrolului inca de la inceputul acestei industrii. principalele rafinarii sunt in regiunea litorala estica (New York, Philadelphia, Boston, Baltimore), in zona Marilor Lacuri (Chicago, Toledo, Cleveland), la Golful Mexic (Houston, Beaumont - Port Arthur), in California (Los Angeles), in Middlecontinent (Tulsa, Kansas, City).

Canada dispune de rafinarii mai importante la Montreal ( intre cele mai mari din tara ), Sarnia, Vancouver, St. John si Halifax. Europa continua sa prelucreze o cantitate de petrol cu mult peste productia proprie (30% din productia mondiala)

Federatia Rusa, a doua capacitate de rafinare din lume, are cele mai importante rafinarii in regiunea Volga - Ural (3/4 din capacitatea totala de rafinare) la Samara, Ufa, Tuimazi, Perm. Alte rafinarii sunt amplasate de-a lungul conductelor magistrale:

Sankt Petersburg, Angarsk, Krasnoiarsk. Dintre rafinariile amplasate in porturi amintim pe cea de la Novorosiisk, la Marea Neagra, important punct pentru transportul si prelucrarea petrolului din regiunea Marii Caspice.

In Uniunea Europeana cele mai importante capacitati de rafinare se gasesc in :

Italia are cele mai mari rafinarii in porturi (Milazzo, Augusta, in Sicilia; Cagliari in Sardinia; Genova, Ravenna). Rafinarii importante sunt si in nordul industrializat: Milano, Torino, Novara, Valpiano.

Germania dispune de mari rafinarii in Gelsenkirchen, Kln, Karlsruhe, Ingolstadt legate de conductele magistrale care vin dinspre porturile de la Marea Nordului si Marea Mediterana. Alte rafinarii sunt chiar in porturi: Hamburg si Wilhelmshaven.

Franta prelucreaza petrolul in marile rafinarii situate in regiunile litorale: Lavera, Berre la Marea Mediterana, Dunkerque la Marea Manecii. De-a lungul Senei se afla cateva rafinarii, cea mai mare fiind cea de la Gonfreville.

Marea Britanie are rafinarii numai in zona litorala indeosebi in zona de varsare a Tamisei (Shellhaven), in sudul tarii Galilor (Milford Haven), in zona estuarului Mersey, pe tarmul Marii Nordului (Grangemounth, Dundee) si la Marea Manecii (Fawley).

Cea mai importanta capacitate din zona Rotterdam este Pernis

Japonia a fost devansata de China

Exista proiecte mari pentru construirea unor mari rafinarii

in Arabia Saudita si

Iran

Olanda are cele mai mari rafinarii in zona portului Rotterdam (mai multe rafinarii fac din Rotterdam cel mai mare centru mondial al prelucrarii petrolului). Alte rafinarii mai mari sunt la Gelen in est si Amsterdam.

Asia detine 25% din capacitatea globala de rafinare.

Japonia, a patra tara in privinta capacitatii de rafinare, si-a construit majoritatea rafinariilor in regiunile litorale. Mari unitati se afla in zona Tokyo (Chiba, Kawasaki), in zona Nagoya, in apropiere de Osaka. Alte rafinarii mari au fost amplasate in insula Hokkaido la Hakodare si Muroran.

R.P. Chineza detine a treia capacitate de rafinare din lume cele mai mari rafinarii fiind la Shaghai, Beijing, Fushun si Lda.

Coreea de Sud si-a depasit mult capacitatea de rafinare in ultimii ani. Importul masiv a determinat amplasarea rafinariilor in porturi Ulsan, Pusan.

Orientul Mijlociu, cea mai mare producatoare de petrol, are o capacitate mai redusa de rafinare (doar 8% din total) in comparatie cu productia. Cele mai mari rafinarii sunt in Arabia Saudita langa zona portuara Ras at Tannurah, Iran la Abadan si Shiraz, in Kuwait (39 mil.t anual) in portul Mena al Ahmadi, America de Sud dispune de o capacitate totala care reprezinta

8% din totalul mondial. Venezuela are rafinarii importante la Amnuy - Bay, San Lorenzo in zona Maracaraibo - Falcon si Caripito in regiunea Oriente. Capacitati mari de rafinare sunt si in Antilele Olandeze: Aruba si Craao.

Brazilia (70 mil.t anual) are rafinarii care lucreaza in cea mai mare parte pe baza de import. Cele mai insemnate sunt situate in porturile din regiunea estica: Curitiba, Recife, Rio de Janeiro, Sao Paulo.

Africa are rafinarii mai putine care pot prelucra anual cca. 4% din petrolul mondial. Cele mai importante rafinarii sunt in porturi: in

Algeria la Arzew si Skikda, in Egipt la Suez si El Iskandarya, in Libia la Zuentina, in Nigeria la Port Harcourt si in Africa de Sud la Durban si Cape Town.

Test de autoevaluare 2.

Acest subcapitol a oferit o imagine de ansamblu asupra situatiei capacitatilor de rafinare

a) Cum explicati diferitele situatii de localizare a rafinariilor ?

b) De ce capacitatile de rafinare din Orientul Mijlociu sunt cu mult sub productie ?

Comentarii pentru aceste probe gasiti la sfarsitul capitolului.

Retine ! Acest subcapitol cuprinde o imagine asupra distributiei geografice a capacitatilor de prelucrare si a tipurilor de localizare

_{3. REZERVELE DE GAZE NATURALE SI PRICIPALELE TARI PRODUCATOARE}

Gazele naturale au si avantajul ca

sunt mai putin poluante

Cresterea rezervelor este mai consistenta, comparativ cu petrolul

Zacamatul Urengoi este considerat cel mai mare din lume

Rusia este cel mai mare exportator, principalul beneficiar fiind Germania

Gazele naturale au intrat mai tarziu in balanta energetica. Folosirea lor ca materie prima in industria chimica este, de asemenea relativ recenta. Importanta lor este mai mare datorita puterii calorice (5.000 - 13.500 kcal/m³) si numarul mare de produse realizate de catre industria chimica (ingrasaminte, mase plastice, negru de fum, acetilena, amoniac, metanol, aldehida formica, acid cianhidric, etc.).

Rolul economic important al gazelor naturale creste si prin faptul ca pot fi valorificate integral, iar transportul este facil cu ajutorul

conductelor la distante mari fata de locul unde au fost exploatate.

Costurile necesare pentru exploatarea si utilizarea gazului metan de exemplu, sunt de 8 pana la 12 ori mai mici decat pentru carbune sau petrol.

Problemele legate de criza resurselor energetice au determinat o campanie sustinuta de identificare a noi zacaminte de gaze naturale. Daca in 1960 rezervele mondiale sigure erau de 18.600 mld.m³ in 1980 de cca. 70 000 mld.m³, in 2003 ele au fost apreciate la 175 000 mld.m³ ceea ce inseamna o acoperire a consumului mondial (peste 2.000 mld. m³ anual) pentru o perioada de 67 ani. Rezervele potentiale recuperabile sunt estimate la aproape 270 000 mld.m³.

Cele mai mari rezerve sigure sunt detinute de regiunea Orientului Mijlociu (41%), indeosebi in Iran (15%) si Qatar (14%). Europa are o pondere de circa 35% datorita Federatiei Ruse care are cele mai mari rezerve din lume - 27%. Africa si restul Asiei detin fiecare cate 8%, iar America de Nord doar 4%.

Atat prin rezervele cunoscute cat si prin productia realizata pe primul loc se situeaza Federatia Rusa care in 2003 a realizat aproape 22% din productia mondiala si asigura atat consumul propriu cat si nevoile unor state europene. Bazinul fluviului Obi are cele mai mari rezerve, zacamantul principal fiind cel de la Urengoi. Zona asiatica a Rusiei detine 60% din rezerve si da

50% din productie. De aici pleaca cel mai insemnat gazoduct

Figura 2 Repartitia rezervelor de gaze naturale

(5.600 km) ce ajunge pana in Franta. In sectorul european al Rusiei sunt valorificate gazele din sud-vestul muntilor Ural (Orenburg), zona Volga - Ural (Saratov), apoi in tinuturile nordice aflate pe litoralul marii Kara, bazinul Peciora (Vorkuta). Principalele regiuni consumatoare de gaze sunt gruparea industriala din bazinul Moscovei si zona Uralilor.

In Europa o productie importanta realizeaza si Olanda (3% din totalul mondial. Principalul zacamant este cel de la Groningen, din nord-estul tarii, apoi cel de la Placid din Marea Nordului. Olanda este o importanta furnizoare de gaze naturale pentru tarile Uniunii Europene.

Marea Britanie consuma intreaga cantitate

Germania este cea mai mare importatoare europeana

Marea Britanie realizeaza anual peste 100 mld.m³, avand exploatarile principale in zona Marii Nordului la Lehman Bank, West Sal si Wiking.

Din platforma continentala a Marii Nordului extrage gaze naturale si Norvegia, principalele exploatari sunt la Ekofisk, Frigg, Cod. Alte tari europene producatoare de gaze naturale sunt: Germania care utilizeaza in principal zacamintele din nordul tarii (Saxonia inferioara) si din Bavaria; Italia cu rezerve apreciabile in campia Padului (Parma, Pavia, Piacenza, Bordolano etc.) si in Sicilia, Romania (0.5% din productia mondiala.

In Asia se detaseaza Iranul (3%) cu o productie formata in principal din gaze de sonda, Indonezia cu centrele Perlak si Palembang din insula Sumatera si Tenjung si Tarakan in insula Kalimantan; China care exploateaza zacaminte din regiunea litorala a golfului Bo Hai si aria cursului inferior al fluviului Huang He; Pakistanul care exploateaza rezervele din campia Indusului, ca si India, apoi cele din nordul tarii din apropierea capitalei Islamabad, Malaysia cu exploatari atat in zona continentala cat si in cea litorala.

In America de Nord, S.U.A. produc anual circa 21% din totalul mondial si ocupa locul doi pe glob dupa Rusia. Zona cea mai productiva se afla in sectorul central-sudic in statele Texas si Louisiana, la este de Mississippi pana la Rio Grande (Corpus Cristi, Texas City, Beaumont, etc.). Un loc important revine exploatarilor ''off shore'' din Golful Mexic. In statul Oklahoma din nordul Texasului, se contureaza cea de-a doua arie gazeifera care se extinde si in Kansas, avand ca centre principale: Tulsa, Amarillo, Oklahoma etc. Alte zacaminte sunt cantonate in Muntii Stancosi, pe teritoriile statelor New Mexico (San Juan), Colorado, Wyoming, California, in Podisul Preriilor si in Alaska sudica la Kenay, West Fork si Cook Inlet. SUA dispune de o retea densa de conducte care asigura distribuirea gazelor naturale pe intreg teritoriu.

Zacaminte importante detine Canada, care este a treia producatoare mondiala. Principalul areal gazeifer se incadreaza in provinciile Columbia Britanica, Alberta si Saskatchewan. Circa

40 % din productia Canadei este exportata in SUA.

Mexic exploateaza zacamintele de la Reynosa, Tampico, Poza

Rica, Minatitlan.

Din America de Sud se remarca Argentina cu o productie obtinuta din perimetrele Comodoro - Rivadavia si Pico Truncado situat in sud, cel din partea central vestica a tarii, din apropiere de Mendoza si cel din nord, de la Salta.

Venezuela desi dispune de cele mai mari rezerve din acest continent, extrage o cantitate mica formata aproape exclusiv din gaze de sonda. Regiunea golfului Maracaibo si zona El Tigre asigura cea mai mare parte a productiei.

Australia exploateaza resursele gazeifere din partea centrala a tarii, sectorul litoral sud-vestic si in est, pe teritoriul statului Queensland si din domeniul submarin nord-vestic.

In Africa, Algeria este cea mai mare producatoare de gaze naturale, principalele zacaminte se gasesc la Hassi R'Mel, apoi in sudul tarii la Ain Sakan si Berga. Conductele transmediteranee ce pornesc din portul Arzew transporta gazele in Sicilia, de unde se ramifica spre Italia continentala, Grecia si tarile Europei Centrale si Vestice.

Retine ! Subbcapitolul parcurs contine o prezentare de ansamblu asupra situatiei rezervelor, a principalilor producatori, cat si asupra comertului cu gaze naturale

RASPUNSURI SI COMENTARII LA INTREBARILE DIN TESTELE DE AUTOEVALUARE

Testul de autoevaluare 1.

a) Marii producatori vor proceda la cresterea preturilor, in dezavantajul tarilor in curs de dezvoltare. Este necesara gasirea unor surse alternative, etc

b) Aparitia unor fluxuri comerciale, interesul marilor puteri pentru a domina statele cu rezerve mari

Testul de autoevaluare 2.

a).Localizarea rafinariilor tine cont de cererea si oferta de produse petroliere. In cea mai mare parte rafinariile sunt amplasate in marile regiuni consumatoare.

b) Tarile din regiunea Orientului Mijlociu au investit mai putin in capacitatile de rafinare. Initial industria petrolului de aici a apartinut puterilor coloniale. Marile puteri nu au interes sa importe produse rafinate.

Testul de autoevaluare 3.

a) Se estimeaza ca locul petrolului va fi luat de gazul natural, cu posibilitatea de a descoperi noi rezerve in regiunile cu climat aspru. La consumul actual durata de asigurare este mai mare fata de petrol.

b) Productia este nesemnificativa, comparativ cu rezervele, pentru ca nevoile energetice sunt acoperite in cea mai mare parte de petrol

LUCRAREA DE VERIFICARE NR. 7

Lucrarea de verificare solicitata implica activitati care necesita cunoasterea capitolului Industria petrolului si a gazelor naturale al cursului de Geografie economica. Raspunsurile la intrebari vor fi transmise prin posta tutorelui pentru comentarii, corectare si evaluare.

Pe prima pagina a lucrarii se vor scrie urmatoarele :

-titulatura acestui curs

-numarul lucrarii de verificare

-numele si prenumele cursantului (acestea se vor mentiona pe fiecare pagina)

-adresa cursantului

Fiecare raspuns va trebui sa fie clar exprimat si sa nu depaseasca 250 cuvinte. Pentru usurinta corectarii lasati o margine de circa 5 cm, precum si o distanta similara intre raspunsuri.