Cadrul geografic, istoric si etnografic - SATUL VALCELE

Cadrul geografic, istoric si etnografic

Din drumul judetean care leaga Slatina de comunele dinspre sudul Judetului Olt, pe campia inalta a Boianului, prin Brebeni, Coteana, Draganesti, de la Km 24, din satul Balanesti, se ramifica un drum comunal care urca 9 Km pe valea Iminogului, prin Izvoare, pana la Valcele si mai departe la Greci, intalneste un alt drum judetean ce traverseaza interfluviul Olt-Vedea, din Slatina prin Brebeni, Greci, Serbanesti, in jos pe Valea Vedei.

Centrul este situat la 24 32' longitudine estica si la 44 17' latitudine nordica, deci aproape de intersectia paralelei 45 cu meridianul 25. Vatra are o intindere de 4,5Km de la nord la sud si 3 Km de la vest la est. La nord se margineste cu teritoriul comunei Brebeni, Schitu, Movileni. La est are hotar comun cu Serbanesti, la sud cu Stoicanesti si Izvoare. La sud-est este situata comuna Maruntei, la vest si nord-vest este comuna Coteana.[2]

Teritoriul satului este situat in intregime pe interfluviul Olt-Vedea, fara a atinge nici unul din aceste rauri. Interfluviul poarta numele de Campia Boian si face parte din Campia Romana ce s-a format prin umplerea unui geosinclinal cu aluviuni montane, in decursul a miliarde de ani. Dispunerea si efilarea stratelor ne arata ca depresiunea are o inclinare de la sud la nord si de la vest la est . Forma actuala a depresiunii a fost definitivata spre sfarsitul tertiarului, ultimul orizont al tertiarului fiind Levantinul. Este reprezentat prin argile, marne, pietrisuri, nisipuri, dispuse alternativ si constituie stratul impermeabil la nivelul caruia apar izvoarele. Loessurile constituie roca de baza din care s-a format solul arabil al Campiei Boian. Solul e reprezentat prin stratul superior, afanat al litosferei, a carei proprietate esentiala este fertilitatea si constituie mediul de dezvoltare al plantelor. Factorii climatici produc alteratia fizica si chimica a rocilor; factorii biologici sunt ciupercile, lichenii, algele, bacteriile, ierburile, arborii etc. Fertilitatea unui sol o asigura cernoziomul, caracterizat printr-o spalare slaba a carbonatilor si o acumulare apreciabila materiei organice, minimum 1%

La Valcele predomina cernoziomul levigat de silvo-stepa si cernoziomul brun roscat de padure, ambele cu multa argila care impiedica apa sa se infiltreze cand sunt ploi abundente, luand nastere crovuri numeroase. Valea Iminogului imparte teritoriul in doua parti, din care cea rasariteana este de doua ori mai mare decat cea apuseana. La vest de Iminog, de la nord la sud, se afla Lanul Fantanea, Valea Calului, Dealul lui Cioaba si Comuna. Lanul Comuna este denumire generica, cuprinzand intreg teritoriul cu care au fost improprietariti satenii la 1864; dupa numele satului din care faceau parte, Comuna se subampartea in Barcaneasca, Liceasca, Valceleanca, Mandineasca si Badianca; dupa hidronime aceste fasii de mosie se subamparteau in Alesteu(alteratie a cuvantului helesteu), Calmatui, si Capul Comunei.

Satul Valcele este supus unui climat mediteraneean, dinaric. Este supus si influentei continentale ce se resimte puternic in Campia Munteniei. Factorii determinanti ai climei sunt: temperatura, precipitatiile si presiunea atmosferica ce sta la originea vanturilor. Campia Boian in care este cuprins satul, se incadreaza intre izoterma de 10 C si 11C. In satul Valcele obtinem o izoterma anuala de 10,5 C. Temperatura nu este constanta; vara temperatura maxima a lunii celei mai calduroase, luna iulie, se ridica la 40,8 C; In luna ianuarie scade pana la -30 C. Ploaia cade in cantitati de 300-350 mm anual, secetele sunt frecvente ca si excesul de umezeala. Secetele coincid cu invaziile de aer tropical din sud(Africa) si sud vest(Azore). Zapada are o grosime medie de 15cm. Aici, iarna este cu zapada putina sau fara zapada, dar cu geruri de sub -18 C, pericliteaza culturile de toamna[4]

Vanturile. Factorul motor care pune in miscare si intretine circulatia aerului il constituie diferenta de presiune ce se stabileste intre diferitele sectoare ale regiunii intinse, provocata la randul sau de incalzirea aerului sub influenta unei radiatii puternice. Crivatul bate dinspre est si nord est cu intensitate maxima in ianuarie, cand produce troiene, inzapezeste drumurile. Viteza vantului variaza de la cativa metri pe secunda, pana la 25-30 m/sec. Austrul bate dinspre sud-vest si vest numit si Saracila pentru ca isi lasa umezeala mediteraneeana deasupra Alpilor Dinarici, se incalzeste in campia din Valea Dravei si Savei si ajunge la noi ca vant uscat. Baltaretul sufla dinspre Adriatica in Oltenia de sud-est si se resimte in Valcele ca un vant caldut de primavara

Apele care uda teritoriul se impart in trei bazine:Olt, Calmatui si Vedea. Oltul colecteaza cea mai mare parte prin paraul Iminog, care este apa principala a teritoriului. Iminogul isi are obarsia la contactul dintre dealurile platformei Cotmeana si Campia Inalta, fiind un parau tipic de campie ca si Calmatuiul. Numele sau provine din traca. Lunca Iminogului are un sol mai moale, cu apa freatica la 3-5 m. Calmatuiul este al doilea bazin. Interfluviul Olt -Vedea a fost spintecat in doua brate ale Calmatuiului. Are un afluient Bacriul.

Bazinul Vedea e reprezentat prin valea Moniceni si valea Crac.

Flora e in functie de clima si factorii sai, de relief si sol. Gasim o vegetatie reprezentand trecerea de la subzona padurilor, la zona arida a stepei. Lunca Iminogului era acoperita cu vegetatie specifica zonelor mai umede: salcie, plop, anin, ulm, tei, stejar. Din vechea padure de acum doua secole nu a mai ramas decat palcul de la Greci, Moniceni si Izvoranca. Padurea se compune din stejar, garnita, jugastru, ulm, frasin, tei, salcie, plop, arin.

Vegetatia ierbacee este foarte variata. Pe locurile inierbate se gaseste salvia sau jalesul langa ea crescand coada soricelului, musetelul, troscotul, pirul. In locurile necultivate, dar cu mult humus, creste brusturul sau lipanul, anghinara, patlagina, papadia, pelinul, nalba, urzica. Vegetatia arboricola cultivata in gradini si livezi numara cativa pomi fructiferi ca: meri, peri, pruni, visini, duzi, gutui. Vegetatia cerealiera este compusa din grau, orz, ovaz.[7]

In crangul din valea Iminogului, caprioarele au dainuit pana la 1770, iar mistretii pana la 1810. Astazi se mai vede: nevastuica, harciogul, popandaul, ariciul, corbul, barza, randunica, graurul, turturica, pupaza, cucul, dropia. Dintre reptile intalnim: sarpe, soparla.

Cercetarile arheologice si descoperirile muzeistice au demonstrat ca Valea Iminogului si Campia Boia, au fost locuite din cele mai vechi timpuri. Cele mai vechi urme de locuiri, au fost gasite in albia paraului Darjov si dateaza de peste 600 000 ani.

Constau in silexuri de taiat, de razuit. Locuirea a fost neintrerupta de la varsta pietrei cioplite, pana astazi; in vest au fost gasite urme de locuire din epoca pietrei cioplite. S-au identificat urme de asezari dacice pe Dealul Viilor, Gugusa.

Primele locuinte au fost simple colibe sau cobalne (slavon). Covercile se mai foloseau pana in preajma celui de al doilea conflict mondial; le construiau satenii cand pazeau viile, bostanele avand aspectul unui cort. Cand pamantul de sub coverca a fost sapat si scos afara a luat nastere bordeiul. La 1900 se inregistrau cincizeci de bordeie.

Primele locuinte trebuie sa fi avut doua incaperi comandate si o prispa. Bucataria a ramas in jurul vetrei focului, de unde si-a luat si numele de "la foc". Cu timpul s-a constituit si odaia care era camera de oaspeti, camera in care se pastrau hainele, asternuturile, vesela.

Peretele despartitor dintre bucatarie si dormitor era construit din caramida arsa spre a evita incendiile.

Pe peretele opus vetrei se gasea un scaun sau lavita pe care se asezau caldarile cu apa. Sub scaun sta caldarea de mamaliga sau tuciul. Fiecare caldare avea capac de scandura.

"La foc" se gasea si "gura podului", o deschizatura in tavan, si scara pe care se urca in pod. Sub scara statea albia de baie si de spalat rufe. In camera de dormit, pe peretele de langa soba, se gasea patul mic, pe peretele opus se gasea patul mare. Sub pat era locul mieilor si al iezilor nascuti primavara, al clostilor, iar sus pe soba al pisicilor . Pe jos era lipit cu lut. Peretii erau construiti din gard cu nuiele, fixat intre stalpi, "trantiti cu pamant" bine calcat si amestecat cu paie, tencuiti si varuiti. Acoperisul covercilor si al bordeielor se facea din resturi vegetale peste care se asternea pamant.

Intrarea "in beci" se facea fie de pe prispa, pe o scara, fie din afara, " pe garlici" un fel de culoar in panta, astupat printr-o use. In pivnita se tineau butoiul cu varza, cel de vin si rachiu, putina cu branza etc.

Dupa mutarea alimentelor in pivnita, odaia a fost impodobita cu servete, fotografii de familie. In locul asternutului au aparut paturi de lana, din par de camila si plapumi de matase.

Satul pastreaza tipul rasfirat, cu gradini mari.[11]