Cheile Pociovalistei

Cheile Pociovalistei

1. Categoria si importanta rezervatiei: complexa, constituita din forme de relief pitoresc, o asociatie de abrupturi prapastioase, creste, turnuri, tancuri si hornuri.

2. Situatia administrativa: se afla in partea de nord a judetului Alba, la 2 km de limita acestuia catre judetul Cluj, pe teritoriul comunei Ocolis, la vest de satul Runc.

3. Forma de proprietate si modul de folosinta a terenului: de stat padure, pajisti, stancarii neproductive aflata in administrarea Romsilva (Ocolul Silvic).

4. Pozitia geografica: in partea de est a masivului Muntele Mare, pe cursul Paraului Pociovalistei, afluent pe stanga al Paraului Ocolisului, afluent al Ariesului, la 1,5 km amunte de confluenta.

5. Foaia de harta si coordonatele: L-34-59-B-d si L-34-59-D-b; 1:25000; 46⁰30'00'' lat.N; 23⁰22'50'' long.E.

6. Cai de acces: pe DN 75 Turda-Campeni pana la confluenta Paraului Ocolisului cu Ariesul, apoi pe drumul comunal spre nord, pe Valea Ocolisului, aproximativ 4 km pana in satul Runc, la confluenta Paraului Ocolisului cu Pociovalistea. De aici spre vest, in lungul Vaii Pociovalistei 1,5 km.

7. Suprafata si limitele: 130 ha. In partea de nord limita pleaca din albia Pociovalistei si urmareste marginea padurii in lungul abruptului calcaros, din versantul estic al Paraului Talvei, trece pe la cota 1016 m si se intalneste cu limita sudica a rezervatiei Cheile Runcului. Pe aproximativ 600 m limita este comuna in lungul unei creste secundare. Se indreapta spre sud pe un grui, urmand marginea unui palc de padure si dupa 350 m ajunge in albia Pociovalistei. Se continua spre sud pe o valcea, care ocoleste un alt abrupt inclus rezervatiei si, inainte de a ajunge la obarsie, se indreapta spre vest, tot pe la baza abruptului, pe care il urmareste, arcuindu-se spre nord pana ajunge pe o culme secundara (de circa 400 m) in albia Pociovalistei. Dat fiind faptul ca rezervatia se afla intr-o arie impadurita si cu stancarii calcaroase, mai greu accesibile si utilizabile, s-a propus o zona tampon numai in partea de vest, pe o fasie ingusta de 150-200 m (in continuarea zonei tampon a rezervatiei de la nord), limitata de valea Paraului Talvii si, la sud de Paraul Pociovalistei, de marginea vestica a unui alt grup de stancarii.

8. Anul infiintarii si documentul de constituire: 1995, Hotararea Consiliului Judetean Alba nr.20.

9. Structura si evolutia componentelor naturale:

Geologia. Cheile Pociovalistei sunt sculptate la contactul dintre formatiunile cristaline metamorfice ale Muntelui Mare in faciesul amfibolitelor cu calcare cristaline si dolomite si formatiunile sedimentare ale cretacicului superior alcatuite din conglomerate, gresii, calcare si marne.

Relieful este reprezentat de un ansamblu de forme caracteristice pentru cele formate pe calcare, avand asociate si alte roci rezistente la eroziune (roci cristaline, conglomerate, gresii), care se inscriu in peisaj cu abrupturi, creste, vai cu versanti prapastiosi. Valea Pociovalistei este adancita, cu aproximativ 450 m, intr-o suprafata generala de 950-1050 m care se lasa spre est, continuandu-se cu o alta suprafata periferica, mai coborata cu 100-150 m. Profilul transversal al cheilor este neuniform si usor asimetric: versantul nordic abrupt si de la inaltimea de 1000 m pana in fundul vaii prezinta un ansamblu de creste secundare, tancuri si ogase prapastioase; versantul sudic, numai in partea superioara pe circa 150-200 m, este abrupt, prapastios, cu tancuri si creste, asemanator cu cel nordic. Mai mult decat jumatatea inferioara, are o inclinare accentuata, dar este impadurit.

Hidrografia. Paraul Pociovalistei strabate cheile pe o lungime de 1,350 km si coboara 120 m, de la 690 m la intrarea in chei, la 570 m in albie la iesirea din chei. Numai alte doua paraie situate la limitele de vest Paraul Talvei si de est au cursuri semipermanente. Toate celelalte valcele si ogase au scurgere temporara, in functie de cantitatea si durata precipitatiilor.

Solurile. Pe calcarele cristaline din banda in care au fost taiate cheile s-au format rendzine litice si pe suprafete mari apare roca la zi, partial acoperita de grohotisuri. Pe formatiunile sedimentare cretacice sunt soluri brune acide si litosoluri, ca si brune acide si brune eu-mezobazice.

Vegetatia. Rezervatia se afla in domeniul padurii de fag (Fagus sylvatica) si al padurii de fag in amestec cu gorun (Quercus petraea). Stratul ierbos este relativ bine constituit. Pe pantele mai putin abrupte si bine luminate, pe care s-a format si mentinut un strat subtire de sol cu substrat de grohotis, s-au instaurat asociatii ierboase de stancarie cu specii mai putin pretentioase. Padurea ocupa aproximativ o patrime din suprafata rezervatiei si, cu exceptia a doua petice in marginile de est si de vest, se afla pe versantul sudic, cu expunere nordica si nord-estica.

10. Modul de ocrotire: cea mai mare parte a rezervatiei, inclusiv zona tampon, este inclusa in reteaua forestiera, cu un marcaj partial silvic, fara a beneficia de marcaje proprii si table indicatoare. Paza pentru suprafetele silvice este facuta de organele silvice.