RELIGIILE POPULATIILOR TRIBALE DIN AFRICA AMERICA, ASIA, AUSTRALIA SI OCEANIA

RELIGIILE POPULATIILOR TRIBALE DIN AFRICA AMERICA, ASIA, AUSTRALIA SI OCEANIA

plan de expunere

A. AFRICA

I. POPULATIILE ANIMISTE AFRICANE

REPRTIZAREA GEOGRAFICA

-sute de milioane

-la sud de Sahara

-triburile Bantu

2. SITUATIA RELIGIOASA

a)regres sub influenta

-musulmana

-crestina

-seculara

b)populatia animista cea mai numeroasa

-deosebiri importante

-trasaturi comune

II. MARELE ZEU SI DUHURILE

1.CREDINTE POZITIVE DESPRE ZEUL SUPREM

a) Denumiri ale Marelui Zeu Creator

b) Conceptie mareata despre el:

-nealterat

-atotputernicie

-atotstiinta

-judecata

-dreptate

-bunavointa

texte din

-Africa de vest (MAWU)

-Africa de sus (NYAMBE)

-Africa de est (DENDIT)

2.DISPARITIA CULTULUI MARELUI ZEU, EXPLICATII

a) jignit de oameni si inaccesibil

b) prea maret, doar o mare forta spirituala il poate aborda

c) inofensiv-inutil sa fie adorat

d) abordabil prin decedati

3.DUHURILE

a) locuiesc in obiectele naturale

b) uneori invocate pentru:

-captarea puterii lor

-indepartarea influentei lor

c) uneori forma corporala

III. MOARTEA SI LUMEA DE DINCOLO

1.CULTUL MORTILOR

2.DUALITATEA SUFLET-TRUP

a) viata din vis

b) poveste malgasa

PRELUGIREA VIETII PREZENTE

-copiii

-sclavii

-sefii

4.LUMEA DE DINCOLO

a) cultul craniului

b) mormintele deschise

c) intruparea in

-animale

-oameni BILO

TORMBA

IV. CEREMONIILE FUNEBRE

FARA ONORURI

-copiii

-sclavii

-criminalii

2.FUNERALII CU CEREMONII

a)      practici magice

-exorcisme

-ghicit

b)      pozitii in mormant

-culcat

-sezand

-ghemuit (ideea de inviere)

3. SLUJBE COMEMORATIVE

4.CANIBALISMUL SI INGHITIREA SUFLETULUI

V. ALTE PRACTICI MAGICO-RELIGIOASE

1.INITIEREA

a) la pubertate

b) probe dureroase

c) caracter secret

d) limba initiatilor

e) societati secrete

2.INTERDICTII RELIGIOASE (TABU)

3.FETISISMUL

a) confectionarea obiectului magic

c)      proprietatea

-personala

-colectiva

c) eficienta specifica

d)      comportarea fata de fetis

-pedepsit

-abandonat

-conservat ca obiect etnografic

4.VRAJITORII

a) vrajitorul (ghicitorul) oficial al tribului

b) vrajitorul (descantatorul) particular

VI. CULTUL

1.SACRIFICIILE

2.DANSUL RELIGIOS

VII. RELIGIA VODU

1.ORIGINEA SI RASPANDIREA

a) Benin

b) ANTILE (Haiti)

2.DIVNITATI ADORATE

a) Marele Stapan

b) LAOAS

3.LOCASURI DE CULT

a) Nunfor

b) Locasuri cu altar

4.OFICIANTII (DESERVANTII DE CULT)

5.CULTUL

a) Ritualuri de initiere

b) Slujbe nocturne

-cantari

-dansuri

-sacrificii

c) Calul mortului

d) Practici oculte

6.MORALA PERMISIVA

B. AMERICA

I. ORIGINEA BASTINASILOR

II. RELIGII ANIMISTE LA AMERINDIENII DIN CANADA SI S.U.A.

1.FIINTA SUPREMA

2.MAMA-PAMANT

3.MULTE NIVELE DE ZEI SI DUHURI

4.PREDOMINAREA ANIMISMULUI

a) Natura populata de duhuri

b) Stabilirea de bune relatii cu ele

5.RESPECTAREA RELIGIOASA A NATURII

a) Practici panteiste-animiste

b) Henoteism si politeism

6.TOTEMISMUL

a) ginte exogame

b) sacrificii umane

c) consumul de narcotice

-tutun

-peyote

7.INTERDICTII RELIGIOASE (TABU)

8.CEREMONII SI RITUALURI

a) Dansuri (contact cu Marele Spirit)

b) Sarbatoarea Mamei -Pamant (amerindienii Pubeblo)

9.VIZIUNI SAU VEDENII

a) pentru initierea baietilor

b) in momente grele din viata adultilor

10.SPECIALISTI RELIGIOSI

a) Vraciul

b) Femeia-vraci

11.RITUL FUNERAR. VIATA DE APOI

a) credinta in doua suflete muritoare

b) sacrificii funerare

III. RELIGII TRIBALE IN AMERICA DE SUD

1.RELIGIA MAPUCHE DIN CHILE

a) Zeul suprem NENECHEN

b) Alti zei si zeite

c) Conducatorul religios si sacrificiile

d) Vraci si vracite

2.RELIGIA AUECHUA DIN PERU

a) Elemente ale religiei Inca distruse de cuceritorii spanioli in secXVI

b) Elemente catolice

c) Elemente samanice

C. ASIA

I. RELIGII TRIBALE DUALISTE DIN ASIA DE SUD-EST

1.CADRUL GEOGRAFIC SI DEMOGRAFIC

a)      Asia de sud-est

-Indochina

-Indonezia

-Filipine

b) Cateva milioane de animisti -grupul tibeto-birman

-grupul Mon-Khemer

-grupul Malayo-Polinesian

2. DUALISMUL COSMIC

a) Pamant, lumea oamenilor, dominata de barbati

b) Lumea launtrica, dominata de femei

c) Pantec urias

d) Izvorul vietii

e) Recipientul mortii

3.CONCEPTIA DESPRE SUFLET

a) Nu entitate, ci forta vitala

b) Forta vitala impartita in trei elemente

c) in spatele fruntii (pt. orientare)

d) in cap

c) in cer

4.CULTUL

a) Cultul stramosilor

b) Jertfe

c) Samani

II. RELIGII ANIMIST DIN INDIA

1.POPULATIA ANIMISTA

a) A Patruzeci de milioane

b)      Trei grupuri etnico-lingvistice

-tibeto-birman

-MUNDA

-dravidian

c) Credinte religioase

d) duhuri, demoni

e) zei, zeite

2.RELIGIA TRIBURILOR GOND DIN INDIA DE SUS

a) Zeul de sus Bahagavan

b) Cultul zeilor mai apropiati

c) Preotii

d) Doua suflete

e) JIV- forta vitala, se intrupeaza

f) SANAL (personalitatea) pleaca in lumea mortilor

3.RELIGIA TRIBURILOR "APA TANI"

a) Credinta in doua taramuri ale mortilor, subterane si suprapuse;

b) Credinta in doua morti

D. AUSTRALIA SI OCEANIA

I.ANIMISMUL CANACILOR AUSTRAILIENI

1.GRUPURI TOTEMICE

2.LEGEA DIN "TIMPUL DE VIS" AL INCEPUTULUI

1).Simbolizeaza intre:

a) Trecut si prezent

b) Structura sociala si cadrul natural

2).Natura copilului

3).Riturile de initiere

4).Rolul batranilor

-a transmite legea

-a o impune

-femeilor

-vrajitorilor

3.ANIMISMUL IN OCEANIA

1)RELGIA MELANESIENILOR

a)                MANA- o capacitate sau un dar in plus

b)               Lumina, prietenie, moralitate, reciprocitate

c)                Rit de initiere

d)               Lipsa structurii de cult organizat

2)RELIGIA POLINESIENILOR

a)MANA-o putere obligatorie care sta la baza ierarhiei sociale

b)Ideea de putere si de TABU

c)Organizare minutioasa sociala si de cult

-Jertfe

-antropofagie

d)Marele Zeu creator

e)Cultul mortilor

f)Abuzurile si nemultumirile

3)CULTUL CARGOUL

CONCLUZII

POSTULATUL FUNDAMENTAL SI UNIVERSAL AL RELIGIEI DAT OMULUI CA LEGE PRIN ACTUL CREATIEI

CREDINTA IN FIINTA SUPREMA

CREDINTA IN SUFLET SI AN VIATA DE DUPA MOARTE

COD MORAL

RITUALUL DEFENIT

SCOPUL: REALIZAREA UNEI ARMONII EXISTENTIALE

LA NIVEL COSMIC

LA NIVEL UMAN

LA NIVEL SPIRITUAL

Obiceiuri in AFRICA

1.Populatiile animiste africane

Pigmeii NEGRILLOS, bosimanii si hotentotii, a caror religie a fost tratata in prelegerea anterioara, sunt in numar de cateva sute de mii de persoane. Populatiile tribale africane de rasa negroida numara sute de milioane de oameni si se intind la sud de Sahara, din Senegal (de la Oceanul Atlantic) pana la Marea Rosie si de la Lacul Ciad pana in Africa de sud. De la ecuator pana in Africa de sud se intind triburile BANTU, cele mai omogene din punct de vedere lingvistic.

Religia animista a acestor populatii este in regres sub tripla influienta a propagandei musulmane, a evanghelizarii crestine si a civilizatiei laice occidentale. Totusi, aceste triburi reprezinta populatia animista cea mai numeroasa din lume. Diferitele triburi au deosebiri importante si-n credintele si practicile lor religioase dar trasaturile comune sunt destul de numeroase ca sa se poata zugravi un tablou general, schematic, dar destul de exact.

2.Marele Zeu si spiritele

Credinta in existenta unui Zeu suprem creator este general raspandita in Africa. El este numit Cel ce face, Cel viu, Cel viu, Cel foarte mare, Cel ce este in inalt, Puternicul. Nu este niciodata reprezentat de un idol, nici asociat la ceremonii magice. Ideea pe care africanii si-o fac despre el este mareata: I se atribuie atotputernicia, atotstiinta, judecata. Populatia EWE din Africa de vest spune despre acest zeu, numit Mawu: "Ochiul lui Mawu domina toate lucrurile. Nimic nu ii este ascuns. Fie ca esti in casa, in apa, fie sub umbra deasa a unui copac, peste tot Mawu este deasupra ta. Sau :"Nimeni nu ma vede! Cugeta, tu esti inaintea ochiului lui Mawu, candva iti va da plata".

Iata un text din Zambia:"Nyambe, nimeni nu poate izbavi pe cineva din mana lui, Nyambe este un duh, el trece pe unde nu este drum."

Un proverb malgas spune: "Nu te gandi la trecerea vaii, caci Zeul e deasupra capului tau."

In regiunea Nilului de sus se canta: "La inceput, cand Dendit a creat lucrurile, a creat soarele, iar soarele se naste,  moare si revine. A creat luna, iar luna se naste, moare si revine. A creat stelele, iar stelele se nasc, mor si revin. A creat omul, iar omul se naste, moare si nu mai revine."

Zeul suprem este considerat drept si binevoitor. Toate aceste credinte sunt pozitive. Din nefericire, desi credinta in Dumnezeu este generala, cultul sau este aproape inexistent in prezent. Acest regres este explicat in diferite feluri, de la trib la trib.

Unii spun ca dupa ce a fost jignit de oameni, Marele Zeu l-a retras din lume si a devenit inaccesibil. Altii spun ca este prea maret pentru a fi invocat de simplii muritor si ca numai prezicatorii foarte puternici pot sa se apropie de el. In alte parti, se pretinde cu nerusinare ca, fiind bun Marele Zeu nu face rau oamenilor si este deci mai urgent sa stii sa imbunezi duhurile rele care pot deveni primejdioase. Unii cred ca decedatii sunt in legatura cu el si ca te poti apropia de el prin mijlocirea lor.

Despre duhuri, atat cele bune, cat si cele rele, se crede ca locuiesc in aceste obiecte naturale care au o infatisare putin ciudata, fie copaci, fie munti sau stanci. Duhurile acestea sunt uneori invocate. Se incearca fie captarea puterii lor presupuse, fie invers indepartarea influentei lor raufacatoare. Africanul nu se adreseaza elementelor naturale insesi, ci duhurilor din ele. Daca este cazul, se atribuie duhurilor si o forma corporala.

3.Moartea si lumea cealalta

Mai ales mortii fac obiectul unui cult. Dualitatea suflet-trup se intelege de la sine. De pilda, in vis, corpul ramane inert in coliba, dar sufletul are senzatia ca se misca in dreapta si in stanga, in diverse activitati. Aceasta, "viata din vis" este privita ca parte a realitatii fizice. Iata unui malgas, relatata de un misionar :"Intr-o seara, un barbat, fiindu-I sete a dat fuga la ulcior, I-a ridicat capacul si a baut cu inghitituri lungi. Revenind langa sotia lui a gasit-o moarta, spre marea lui durere. Totul a fost pregatit pentru inmormantare, dar, cand sa ridice trupul spaima i-a cuprins pe toti: femeia a inviat! S-a aflat repede dezlegarea tainei. Sufletul femeii ii fusese sete si intrase in ulcior, seara trecuta, in clipa care bea apa barbatul ei, grabindu-se mai putin sa bea decat barbatul, sufletul femeii a fost inchis in ulcior. In timpul ceremoniei de inmormantare, unul din cei de fata a vrut sa bea apa, a ridicat capacul ulciorului si a eliberat sufletul femeii inchise acolo. Sufletul a revenit in trupul femeii care a inviat".

Pentru africani, moartea este separarea dintre suflet si trup. Viata de apoi este privita ca o prelungire a vietii prezente. Un prunc care moare, n-a realizat nimic important in lumea acesta si va avea o viata de apoi neinsemnata pe lumea cealalta. Un sclav va fi sclav si pe lumea cealalta. In schimb, oamenii liberi, mai cu seama sefii, vor avea o mare putere pe lumea cealalta. Dupa caracterul moral pe care l-au avut pe acest taram, vor fi binefacatori si raufacatori, iar in cazul din urma cei vii vor avea motive sa se teama.

Cat despre lumea cealalta, ideile sunt felurite. Cateodata, se crede ca mortul ramane prezent in craniul sau care este, atunci, pastrat cu grija, de pilda, intr-o coliba speciala. Dupa altii, sufletul bantuie in imprejurimile mormantului, care este lasat intredeschis, pentru ca sufletul sa poata iesi si intra. Se mai crede ca sufletul isi alege o locuinta vremelnica intr-un animal, de preferinta salbatic. Adesea se stabileste o legatura intre un stramos decedat si unul din urmasii sai la care se descopera o asemanare.

Mai cu seama malgasii, dar si alte populatii cred ca sufletul unui mort poate sa posede un om viu, ceea ce se manifesta printr-o boala, mai ales mentala. Aceasta situatie da prilej unei ceremonii numita BILO. Intr-o atmosfera de mare emotie, bolnavul anunta ca mortul a pus stapanire pe el. Bolnavul este imbracat cu un vesmant special, i se indeplinesc poruncile, se aduc jertfele pe care le cere el, i se aplica remediile cerute de el insusi. Ritualul "tromba", practicat in alte parti are trasaturi asemanatoare, dar este mai complex.

4.Ceremoniile funebre.

Copiii si sclavii sunt ingropati fara mare ceremonie. Criminalii sunt arsi si aruncati la fiare. Dimpotriva, cei respectati din pricina varstei lor, sefii. Primesc mari onoruri in caz de deces. Se recurge la exorcisme (scoaterea demonilor) si descantece  precedate de cercetari prin ghicit. Cateodata, se transporta cadavrul din coliba in coliba, cu strigate si muzica instrumentala. Mortul este intrebat, pentru a afla daca nu i-a cauzat careva decesul prin vraji. Se crede va trupul mort se clatina intr-un chip semnificativ, cand se apropie de coliba celui care I-a facut vrajile ucigase. Mortul este ingropat, uneori sezand, cateodata ghemuit in pozitia unui fatus, ceea ce presupune ideea de inviere.

Doliul este marcat de o slujba solemna care poate avea loc la sfarsitul lunii si dupa un an. Se aduc raposatului ofrande in hrana si vesminte si este insarcinat sa duca mesaje raposatilor mai vechi. In unele etnii este practicat canibalismul in ideea ca oamenii ca oamenii vii ii pot insusi astfel energia vitala a raposatului. Acest obicei a fost parasit, dar unii vrajitori pretind ca inghit prin practici ocult sufletul cuiva. Cel vrajit ar urma sa moara la putina vreme. In Madagascar se practica "intoarcerea mortilor de partea cealalta". Dupa o sedere de cativa ani intr-un mormant provizoriu, cadavrul este dezgropat, invelit intr-un giulgiu nou si depus intr-un mormant definitiv. Fara acest transfer raposatul ar fi nemultumit si ar putea pricinui necazuri celor vii.

5.Practicile religioase

a) Initierea este un obicei foarte general, cu un ritual variabil de la o populatie la alta. Se practica, de regula, in momentul pubertatii pentru tinerii de ambele sexe. Scopul este sa le schimbe personalitatea si sa-i faca sa treaca de la adolescenta la viata adulta. Adesea, cateva grupuri de varsta trec prin initiere simultan. Ea dureaza mai multe zile si comporta probe foarte dureroase, de pilda, tatuaje, taieturi, chiar si mutilari, exercitii de suportare a durerii. Circumcizia este obisnuita. Tinerii sunt invatati, uneori, limba initiatilor si le se da un nume nou. Totul se petrece in cel mai mare secret, intr-o zona a junglei neinitiatilor. Cei initiati promit sa nu divulge tainele, de aceea raman neclaritati in privinta naturii exacte a ceremoniilor si a desfasurarii lor. La anumite etnii, se ajunge la infiintarea de societati secrete care raspandesc teroarea in jurul lor.

b) Cuvantul "tabu" provine din Oceania, insa denumeste notiunea de "interzis", destul de raspandita si in Africa. Este vorba de ceva sacru, care de aceea nu trebuie atins, nici amintit, nici chiar privit, fiindca duhurile s-ar razbuna. Exista astfel locuri interzise, alimente interzise, gesturi interzise . interdictiile sacre variaza dupa trib, ginta, sex, varsta celor afectati de "tabu" si nimeni nu trebuia sa se ocupe de ei, ca sa nu-si atraga nenorocirea asupra sa. Erau lasati sa moara.

c) Fetisismul predomina religia africana. Fetisul este un obiect caruia I se atribuie putere magica supranaturala. El este, in general, fabricat de un ghicitor care foloseste in acest scop dinti de animale salbatice, smocuri de par, vegetale speciale, pietre etc. unele fetisuri sunt proprietatea personala a unui individ, altele apartin intregului sat. li se atribuie o eficienta specifica. Un anumit fetis asigura sanatatea sau vindeca de boala, altul asigura vanatoarea reusita sau izbanda in razboi, altul aduce ploaia , altul produce fertilitate. Daca fetisul nu-si face efectul scontat, este uneori pedepsit. Parasirea fetisurilor sau arderea lor este un semn al convertirii lor la o religie superioara, dar misionarii care vor sa le pastreze din interes etnografic isi compromit lucrarea fiindca sunt banuiti ca vor sa le foloseasca in scop magic.

6.Vrajitorii

Ghicitorul ocupa un loc important in societatea africana. Exista ghicitori in serviciul comunitatii care lucreaza public. Ei sunt consultati pentru a regasi un obiect pierdut, pentru a reusi intr-o lucrare, pentru a vindeca o boala, a descoperi un vinovat, a afla cauzele unui nenorocit. Ei confectioneaza fetisuri si stau in fruntea ceremoniilor religioase: adeseori ei prescriu natura jertfelor care trebuie aduse.

Exista, insa si descantatorii sau vrajitorii care lucreaza in taina. Ei sunt detestati si s-ar dori pedepsirea lor, dar sunt temuti pentru puterea lor de a se razbuna. Ei folosesc mijloace oculte ca sa faca rau aproapelui lor, sa-i faca farmece, sa-l otraveasca, sa-l imbolnaveasca sau sa-l omoare. Se crede ca ei se pot intalni cu duhurile rele in vazduh sau ca se pot preface in animale salbatice. Ei seamana teroarea in jurul lor.

7.Cultul

In centrul cultului se afla sacrificiile. Adesea sunt sacrificate animale de talie mica, mai ales pui (de gaina), dar si capre, oi sau chiar boi. Animalul jertfit (victima) reprezinta un mijloc de ispasire a unei greseli sau vinovatii si este mancat de cel ce aduce jertfa si de familia lui. Se acorda o plata ghicitorului. Acest obicei universal raspandit, face ca africanii sa se intereseze mult mai mult decat noi fata de ritualul Leviticului. Intr-un fel, aceasta ii pregateste ca sa primeasca mesajul Evangheliei.

Alaturi de sacrificii, se observa importanta dansului, executat fie de dansatori care au aceasta slujba, fie de toti participantii la actul de cult. Ei se impopoteaza cu coarne, cu piei de animale si isi manjesc trupurile in culori tipatoare. Uneori, un dansator despre care se considera ca o anumita divinitate, poarta o masca. Dansatorii se invartesc, cateodata, din ce in ce mai repede, pana cad in extaz sau isi pierd cunostinta. Aceste "masti" au adesea valoare artistica, dar cam multe elemente ale animismului, sunt destinate sa semene frica. Prin natura sa, africanul este vesel, primitor, calduros , insa religia lui face sa apese asupra sa val de spaima, tristete, fanatism, cruzime. El are nevoie sa auda mesajul eliberator al lui Hristos.

Masaii din Africa rasariteana moderna (stabiliti in zilele noastre in sud-vestul Kenyei si nord-vestul Tanzaniei) apartin grupului de populatii nilotice care in urma cu doua-trei secoleau migrat din tara lor de bastina (actuala Republica Sudan). Cateva dintre aceste grupuri, printre care si masaii, au adoptat modul de viata pastoral si au ajuns sa se indeletniceasca, aproape exclusiv, cu pastoritu

Viata masailor, asemenea totoror societatilor traditionale, este supusa unor reguli foarte precise. Pana la varsta de 6 ani, copiii de ambele sexe cresc sub obladuirea mamelor. Apoi, baietii se alatura sectiunii (clanului) barbatilor, iar fetele raman in continuare sub supravegherea femeilor. In acest moment de separatie, atat baietilor, cat si fetelor li se fac daruri. Baietii primesc in dar miei, capre si chiar vitei, o data cu semnul distinctiv al pastorilor ce vor deveni - batul sau toiagul cu ce vor mana vitele. Adultii ii invata cum sa le pazeasca si sa aiba grija de ele. Iar fetele invata cum sa coasa si sa mulga, sa scoata apa din puturi sau sa-si ajute mamele la adunatul vreascurilor. Fiind la varsta primelor podoabe, lor li se vor oferi bratari si coliere din perle, aratandu-li-se cum sa se picteze cu ocru pentru a fi cat mai atragatoare. De altfel, preocuparea pentru vestimentatie si aspect exterior este comuna ambelor sexe.

In satul razboinicilor

Dupa executarea circumciziei, operatie pe care cei mai multi o suporta cu curaj, tinerii se pot considera barbati, pentru ca imediat dupa aceasta li se permite accesul in satul razboinicilor, pentru a deveni, la randul lor, razboinici. Ceremonia aceasta reuneste pana la cateva sute de viitori luptatori, veniti din toata regiunea. Festivitatile se desfasoara in interiorul unui sat aparte, facut din locuinte asezate circular. Acestea au fost construite chiar de catre mamele lor, din lut, crengi si balega de vaca, fiindca in aceste case razboinicii vor locui impreuna timp de mai multi ani, la distanta de restul comunitatii, dar putand primii, din cand in cand, vizita fetele. Cand fetele ajung la varsta maturitatii, ele se vor putea casatori, de regula cu un barbat de in jur 30 de ani, cu care vor intemeia un camin.

La varsta libertatii

Dupa trecerea anilor de initiere in arta razboiului, tinerii masai, de acum razboinici adevarati, se vor reintoarce la viata "civila", adica pastoritul animalelor, caci, pentru ei, lancea razboiului a fost de mult ingropata. Pe vremuri, lupta impotriva triburilor dusmane, ami ales impotriva celor care le furau vitele, erau destul de frecvente, asa ca principala lor ocupatie, pe atunci, era accea de a asigura paza bunurilor comunitatii (bunuri ce constau in turme oi si capre, care le furnizau laptele, carnea, grasimea, dar si pielea din care confectionau vesminte, sandale ori saltele), din fata atacurilor oricand posibile ale fiarelor salbatice (lei, de pilda), dar si a celor venite din partea altor tibruri.

Cand nu se ocupa cu pastoritul vitelor, pentru a se memtine in forma, razboinicii se dedau unor lupte simulate, totul sub indrumarea celor varstnici. Acum ei isi coloreaza picioarele cu diverse nuante de ocru si isi ingrijesc pletele, pe care si le lungesc cu ajutorul uunor impletituri de fire de bumbac sau lana. Evident, astfel impodobiti, ei spera sa intre in gratiile frumoaselor fete, care nici ele nu se lasa mai prejos.

Purtand coame de lei si pene de strut

A sosit momentul ca razboinicii cei mai vechi, numiti "seniori", ca sa treaca in categoria celor varstnici. In mod traditional, varsta razboinica se intindea de la 10 la 15 ani. Dar in zilele noastre, cand rolul lor a devenit mai degraba economic (de aparare a bunurilor comunitatii), razboinicii petrec mai putin de cinci ani in clasa combatantilor. Fireste, noua schimbare de statut este si ea marcata printr-o ceremonie, denumita eunoto, care dureaza patru zile si la care participa toti luptatorii.

Prima zi este consacrata revederii rudelor si desfasurarii paradelor. Razboinicii nu mai poarta acum scutul, lancea si spada traditionale, ci un bat lung, simbolul conditiei lor viitoare de sefi de familie si pastori. Prin fata invitatiilor (unii veniti de foarte departe pentru a asita la ceremonie) si a propriilor familii, razboinici defileaza intr-o anumita ordine, cei mai curajosi dintre ei, cei care au ucis un leu, purtand cu mandrie pe cap coama acestuia, iar ceilalti - o scutie facuta din pene de paun. Toti, fara exceptie, sunt imbracati cu hainele cele mai frumoase si poarta coliere, bratari si cercei.

La varsta pacii

In cea de-a doua zi de eunoto, razboinicii se retrag intr-o cariera de creta, considerata sfanta. Aici isi dau jos de pe ei argila de culoare galbena si rosie, cu care isi acoperisera trupul, si se picteaza cu creta alba. Este un ritual care marcheaza trecerea lor de la varsta razboiului la aceea a pacii.

Motivele pe care si le deseneaza cu creta, pe picioare, piept si brate, sunt menite sa le faca cunoscute actele de bravura si sa-i deosebeasca de ceilalti combatanti (cei al caror stagiu nu s-a incheiat). O noua ceremonie simbolica are loc in ziua a treia: fiecare dintre mamele prezente acolo rade coafura fiului ei razboinic, folosind in timpul acestei operatii un amestec de apa cu lapte. Apoi craniul dezgolit este din nou scoperit cu ocru si grasime.

Binecuvantarea celor varstnici

Cea de-a patra zi este dedicata binecuvantarilor si discursurilor, din care nu lipsesc nici sfaturile practice. Varstnicii ii stropesc mai intai cu lapte (considerat o sursa de viata si bunastare) pe razboinicii “seniori” (adica pe cei cu capete rase), “juniorii” fiind si ei prezenti. Acestia din urma, pana la viitoarea ceremonie eunoto, vor ramane in continuare in clasa razboinicilor. Apoi, cu argila alba, cei varstnici traseaza pe fetele “seniorilor” diverse cercuri, iar pe trunchi, brate si picioare – deseneaza linii lungi.

In chip de binecuvantare finala, razboinicii sunt stropiti de cei varstnici cu un fel de bere facuta din miere, dupa care cei mai batrani le adreseaza sfaturi cu privire la drepturile si indatoriile ce le revin de acum inainte. Cei astfel binecuvantati vor trebui sa dobandeasca o turma a lor, cat mai mare cu putinta, pentru a-si putea intemeia o familie si puntru a-si putea creste si educa copiii. Ca mai toate ceremoniile din societatile traditionale, si eunoto se incheie intr-o atmosfera de mare veselie, cu dansuri si urari de bine si prosperitate.

8.Cultul Vaudou (VODU)

Este originar din Beniamin (Africa de sud-vest, la Golful Guineei) si s-a dezvoltat in insulele Antile (din Marea Caraibelor), mai ales in Haiti. Cuvantul VODU inseamna "duhuri" in dialectul "Fon" din Beniamin.

Zeul suprem este adorat ca Marele Stapan, care guverneaza ordinea lumii, dar cultul se ocupa si de duhurile inferioare, numite "Loas". Printr-un fel de sincretism, acestea sunt asimilate unor personaje biblice: Sfantul Ioan Botezatorul, fecioara Maria. Persoana lui Isus este complet trecuta cu vederea.

Ceremoniile publice au loc intr-o galerie cu coloane, deschisa, numita Nunfor. Ceremoniile secrete au loc in localuri prevazute cu altar. Oficiantii (deserventii de cult) sunt barbati sau femei alesi pentru capacitatea lor de a face minuni. Credinciosii trec printr-o initiere de mai multe zile.

Cultul are loc de preferinta noaptea si comporta cantari, dansuri, sacrificii, de comuniune. Chemarea mortilor este practicata larg, cu ajutorul unui medium numit "calul" raposatului, caruia ii imita vocea si adesea cade in inconstienta. Sunt cautate vindecarile miraculoase, glosolalia, levitatia si alte practici oculte, inclusiv pretinse casatorii spirituale cu duhurile.

Voudistii au o morala permisiva, acceptand poligamia, poliandria si homosexualitatea. Biserica catolica se arata uneori destul de concilianta cu acest cult total incompatibil cu credinta evanghelica.

II.AMERICA

Se crede ca locuitorii bastinasi ai Americii sunt mongoloizi veniti din Asia pana pe la anul 9000 i.Hr., prin stramtoarea Berhing. In Canada si SUA urmasii acestor bastinasi sunt in prezent foarte putini, iar cei care isi pastreaza vechile religii sunt inca mai putini. Despre unii din ei (eschimosi si unii amerindieni) s-a vorbit in legatura cu religiile populatiilor celor mai primitive. Urmeaza sa ne referim la populatiile amerindiene mai avansate.

Multe forme ale religiei amerindiene cred ca exista o singura Fiinta Suprema, Marele Manitu sau Marele Spirit. Totusi el este departat si separat de preocuparile pamantului. Se facea apel la el arareori, poate in cazuri de extrema urgenta si era amintit rar in conversatia religioasa. In inima naturii era Mama Pamantului, care furniza darnicia pamantului. Despre tunet si fulger se credea ca sunt zeitati individuale. Se credea ca multe nivele de duhuri si zei ar fi in univers. Totusi amerindieni nu vedeau universul sub controlul Zeului Suprem, ca monoteistii, nici sub directia multor zei, organizati intr-o ierarhie numita Panteon, ca politeistii. Amerindienii erau interesati in viata de zi cu zi, printre nenumaratele duhuri aflate in lume. Cea mai mare parte a atentiei lor religioase se orienta spre stabilirea de bune relatii cu spiritele pamantului, padurilor, apelor si animalelor de care depindeau ei. Animistii cred ca spiritele care exista in natura au puterea de a ajuta sau a face rau. Toata natura era populata cu duhuri. Unele erau spiritele pazitoare ale feluritelor animale. Altele erau spiritele mortilor. Panteismul afirma ca Fiinta Suprema traieste in toata creatia. Daca Fiinta Suprema traieste si se manifesta in natura, natura trebuie respectata si ingrijita. De aici o credinta religioasa aproape ecologista. Viata trebuia dusa in armonie cu natura, fara a urmari domesticirea naturii, ca oamenii civilizati. Vanatoarea era ea insasi un act religios, facandu-se rugaciuni catre duhul animalului inainte de a-l vana si dupa aceea. Amerindienii agricultori insoteau semanatul si recoltatul cu ritualuri si interdictii religioase. Chiar adunarea lutului pentru vasele ceramice era insotita de justificari religioase fata de pamant:" Iau numai cat le imi trebuie. Imi trebuie ca sa gatesc mancare pentru copiii mei". Se aducea o ofranda capacului inainte de a-l taia. Chiar si pietrele de care aveau nevoie le strangeau cu respect si nu mai mult decat aveau nevoie. Aceste religii sunt deci combinate, cu aspecte practice panteiste-animiste, la care se adauga henoteismul si politeismul.

Toteismul, care exista in Africa si Australia a fost dezvoltat in mod deosebit de populatiile amerindiene, din a caror limbi provine cuvantul totem. Societatea era impartita in ginte despre care se credea ca sunt inrudite cu un animal sau cu o planta. Erau interzise casatoriile in interiorul gintei. Exogamia evita degenerarea animala a rasei, dar avea si o coloratura religioasa. Chiar si Mrele Manitou lua cateodata o forma animala. Sacrificiile umane erau frecvente altadata. Tutunul, planta de origine americana era folosit in ceremoniile religioase. Se fuma pipa pacii pentru a incheia o alianta. Micul cactus Peyote din valea Rio Grande contine noua narcotice si este mancat in ceremonii religioase, unele asa-zis crestine, provocand deranjamente senzoriale si psihice cu durata de 24 de ore. Unul din mijloacele prin care amerindienii se protejau impotriva raului care putea veni de la Spiritul Universal erau tabu-urile: "Orice actiuni, imprejurari, persoane, obiecte etc., care din cauza primejdiei pe care o reprezinta vad in afara categoriilor zilnice normale ale existentei".

Ceremoniile si ritualurile contin mai ales dansuri, insotite de tobe si tamburine si de cantari vocale, pentru a pregati vanatoarea, sezonul agricol, razboiul sau pentru ritualurile de initiere. Participantii intra in contact cu Marele Spirit. La indienii Pueblo, o femeie reprezinta in ceremonie pe Mama Pamantului. Obiceiurile atroce ale amerindienilor de altadata sunt cunoscute: stalpul torturii, scalparea.

Amerindienii cautau sa aiba viziuni (vedenii) inainte de lupta, de vanatoare sau la varsta de 9-10 ani, cand baietii treceau prin ritul de initiere. Se credea ca in vedenii apareau duhurile de animale sau oamenii. In functie de vedenie, se schimba numele baiatului. Amerindienii aveau cateva categorii de specialisti religiosi pentru a lua legatura cu lumea duhurilor. Cel mai des se intalnea vraciul sau femeia-vraci.

Desi amerindienii se tem de morti, nu se tem de moarte. Ei cred ca exista doua suflete in fiecare om. Un suflet este viata, sau respiratia ii moare odata cu trupul. Al doilea suflet, "sufletul liber" rataceste in timpul visurilor sau pleaca din trup in timpul bolilor. Dupa moarte trupului, acest suflet pleaca in tara mortilor care este socotita uneori fericita, alteori trista. Adesea pare sa fie o continuare pentru alt plan a vietii obisnuite, fara rai si iad. Cand murea un mare sef, animale si oameni erau sacrificate ca sa-l insoteasca in tara mortilor. In tara mortilor, "sufletul liber" nu urma sa traiasca vesnic . Poate ca, precum se intampla in conceptul ebraic de Sheol sau ideea de Hades, amerindienii credeau ca sufletul va trai in tara mortilor numai cat timp cei vii isi vor aminti de cel mort. Credinta in reincarnare nu era larg raspandit, nici cultul stramosilor.

In America de sud, numarul amerindienilor pagani se ridica la mult milioane. Un exemplu este religia amerindienilor Mapuche din Chile, supusi de albi abia in 1882. Ei traiau in rezervatii, unde numarul lor a crescut la 1.500.000. Misiunea crestina nu a avut succes printre ei. Acesti amerindieni cred in multi zei. Zeul suprem Nenechen este atat conducatorul tribului, cat si primul din panteon. El traieste in cer, alaturi de sotia sa Batrana. Pe langa ei mai traiesc si alti zei. Soarele, Luna, Focul, Vantul De Sud, Abundenta.

Seful rezervatiei este si conducatorul suprem al familiilor organizate pe structuri paternale, definitor al functiilor rituale si cunoscator al traditiei religioase. Ceremoniile rituale sunt savarsite pentru recolte si vanatori bogate. Ca jertfe, sunt aduse oi, sacrificate fie pe un altar, fie direct pe pamant, in prezenta a mii de credinciosi.

Exista si vracite.

Sub influenta misiunilor crestine catolice au aparut si in America de sud o serie de religii hibrid, desigur-fara ca misionarii s-o fi dorit. Dintre acestea, cea mai raspandita este religia Quechia, a triburilor Quechia de pe platourile muntilor Anzi din Peru. Este un amestec de elemente catolice, elemente ale religiei Inca distru de conquistadorii spanioli in sec. XVI, precum si de practici samanice.

III.ASIA

1.Religiile tribale din Asia de sud-est.

In Asia de sud-est sunt incluse peninsula Indochina cu sase state, Indonezia si Insulele Filipine. In aceasta zona, dominanta de religiile budista, musulmana si romano-catolica traiesc cateva milioane de animisti, impartiti in trei grupe lingvistice: tibeto-birman, mon -khmer, malayo -polinesian.

Religia animista are un caracter dualist. Cele doua principii sunt prezentate in opozitie dar si complementar, ne fiind identice cu Binele si Raul din dualismul clasic. De pilda, dualismul cosmic al triburilor Tetum face deosebire intre pamant, lumea oamenilor, unde domina barbatii si lumea launtrica, prezentata simbolic ca un pantec urias, unde domina femeile. "Lumea launtrica" este izvorul viatii si recipientul mortii, locul in care sufletele se reintegreaza la moarte. Cosmologia triburilor Tordjas din Indonezia are acelasi tip dualist.

Sufletul nu este inteles ca entitate ci ca o "forta vitala insufletitoare", care prin moarte se separa iremediabil de trup.

Triburile Mnong-gar din Vietnamul de sud cred ca forta vitala a fiecarui om are mai multe elemente:

Heeng de quartz, care salasluieste in spatele fruntii si ajuta la orientare.

Heeng paianjen, care se afla in cap.

Heeng bivol care se afla in cer.

Grija pentru cei morti este prezentata in toate triburile, semn al credintei in viata de dincolo si asociata cu cultul stramosilor. Credinta in reintrupare ia forme diferite de la un trib la altul.

Viata rituala are in centrul ei aducerea de jertfe. Mijlocitorii intre oameni, duhuri si zei sunt samanii.

2.Religii animiste din India

In India exista peste 40 de milioane de minimiti, apartinand populatiilor tribale impartite in trei grupuri lingvistice: tibeto-birman, Munda si dravidian. Aceste triburi cred in duhuri sau demoni conceputi antropomorfic dar si zei, zeite uneori intr-un zeu suprem.

Triburile Gond din India de sud cred intr-un zeu suprem Bhagavian care stapaneste pe taramul nemuritorilor.

El este asociat cu cerul sau cu soarele. Cultul sau nu se bucura de aceeasi popularitate cu a altor zei, mult mai apropiati de viata zilnica. Datoria preotilor ramane de a stabili relatii echitabile intre oameni si zei. Ei descopera cauzele bolilor, nenorocirilor si imbuneaza pe zeul suparat cu ofrande si jertfe. Incalcarea ritualului este numita PAP- incalcarea voluntara a unei porunci divine si nu are legea morala.

Tribul gond crede in doua elemente care compun persoana umana: Jiv si Sanal. Jiv este forta vitala, data de Bhagvan la nastere, care ramane in trup pana la moarte, dupa care se intoarce la Bhagvan care il trimite sa se intrupeze in alta forma. Sanal (cel care a murit) apare ca entitate specifica in clipa mortii si pleaca in lumea mortilor insotit de zeul gintei si de stramosii decedati.

Triburile din Valea Apa Tani cred ca mortii merg in Neli, un loc sub pamant. Care seamana cu valea de unde au plecat. In Neli bagatii vor fi bogati, sclavul isi va sluji stapanul in continuare, iar femeia va merge la primul ei sot. Toti mortii vor lucra pamantul pana cand vor mai muri inca odata si vor merge intr-un taram care se afla sun Neli. Neli este un loc al fericirii. In timpul somnului, sufletele din Valea Apa Tani. Pot sa rataceasca in Neli si sa fie retinute de vreun duh. Persoana al carui suflet nu a revenit se imbolnaveste si moare, daca samanul nu face o vizita in Neli, cu promisiuni pentru sacrificii.

IV.AUSTRALIA SI OCEANIA

1.Australia

Aborigenii sunt organizati in grupuri de 30-40 persoane care pornesc in cautare de vanat si provizii. Ei se aduca la intervale mai mari pentru ritualuri si jertfe, sarbatori, comert si discutii. Temelia tribala este mai putin rigida dar se tine cont de legile matrimoniale si totemice. Desi este o religie primitiva se bazeaza pe o lege foarte cmplexa.

Toate miturile, activitatile, sfaturile si indrumarile, cantecele si ritualurile constituie Legea din "timpul de vis" al inceputului. Ea se afla in centrul vietii si este transformata de cei batrani si buni cunoscatori ai ei. Prin invatarea Legii se realizeaza o simbioza dintre timpul prezent si "Timpul de Vis" de la inceput. Fiintele umane, stelele, plantele, stancile, vantul uscat al desertului si briza racoroasa totul este unit prin Lege, ca la inceput. Structura sociala include astfel cadrul natural prin personificarea mitologica a florei si a faunei si a mediului geografic. Unele mituri cosmogonice apartin tuturor canacilor. Miturile cosmogonice totemice sunt impartite pe clase totemice si apartin grupurilor totemice respective.

Nasterea unui copil era interpretata ca intrupare a unei fiinte apartinand "Timpului de Vis". Aceasta fiinta a intrat in pantecele mamei prin locul in care a simtit prima miscare a fatului.

La pubertate, baietii erau instruiti in miturile grupului totemic, trebuind sa invete legea in contextul riturilor de initiere. Femeile nu aveau aceasta datorie, de aceea nu erau pedepsite cu asprime, ca baieti, in cazul incalcarii legii.

Datoria batranilor gintei era sa impuna legea celor care o incalcau, femeilor care nu o cunosteau si vrajitorilor care erau socotiti raspunzatori de orice boala sau moarte, fiindca distrugeau armonia legii. In prezent legea si-a pierdut efectul, prin distrugerea traditiilor in urma venirii europenilor in Australia.

2.Oceania

a)          Viata spirituala a manifestarilor din Oceania era dominata de Mana, acea putere care da unei fiinte sau unui lucru un loc aparte in ordinea existentiala. Statul era considerat loc unde domneau lumina, prietenia, moralitatea si reciprocitatea. acolo se afla si "coliba barbatilor" unde se savarsea ritualul initierii baietilor, dupa ce erau supusi unor teste destul de grele. dupa circumcizie, erau initiati in problemele barbatilor si ale moralitatii totemice.

Melanezii nu construiau locasuri de cult, nu aveau preoti, vizionari, clarvazatori. Aveau o structura sociala egalitara, bazata pe reciprocitate.

b) Viata religioasa a polinezilor din Oceania era dominata de ideea de putere si TABU. Ei aveau structuri ierarhice si autoritare si au organizat pana in cele mai mici detalii activitatii sociale, in functie de puterea detinuta in societate. Intreaga viata era un ritual predeterminat. Aveau temple de piatra si de lemn, unde savarseau jertfele de porci si oameni. Practicau antropofagia.

Pentru melanezieni, mana era o capacitate sau un dar in plus. Polinesienii subliniau ideea de putere obligatorie care sta la baza structurii sociale: un conducator putea sa-si impuna propriile TABU-uri, incalcarea lor fiind pedepsita cu moartea.

Notiunea de Mare Zeu creator s-a mentinut destul de bine in Polinesia. MANA era socotita o putere supranaturala difuza in care se scalda universul. Mortii si unii dintre vii aveau o parte mai mare decat altii. Cultul mortilor are un loc important. Craniile mortilor sunt depuse intr-un loc TABU de unde supravegheaza toata regiunea.

Abuzurile de putere si nemultumire cauzate de aceste de aceste abuzuri au dus in cele din urma la parasirea traditiilor vechi polinesiene. Traditiile erau deja in criza la venirea misionarilor si crestinismul s-a raspandit rapid. Au aparut insa si noi culte animiste, cum ar fi cultul cargoului. Adeptii sai asteapta sosirea lui John Froom care va aduce adeptilor sai biciclete, cratite si alte obiecte  mult jinduite, dandu-le astfel suprematia asupra albilor. Semnele caracteristice ale cultului sunt crucea rosie si prajina cu sfori, imitand antena radio.

IV.CONCLUZII

Credintele populatiilor tribale sunt importante deoarece si la acest nivel se dezvaluie credinta intr-o Fiinta Suprema, in suflet si in viata de dupa moarte, bineinteles cu nuante diferite la diferite populatii. Aceste religii au si ele un cod moral si un ritual definit, al carui scop imediat este realizarea unei armonii existentiale la nivel cosmic, uman si spiritual. Acest lucru reprezinta postulatul fundamental si universal al religiei, dat omului ca lege  prin actul creatiei. Pe aceasta baza incepe experienta de viata a omului. "Imnul despre judecata de apoi" din Dahomey, Africa, spune: Viata este ca un deal / MANU, creatorul, l-a facut abrupt si lunecos. / Trebuie sa-l urci cu o povara pe cap/ . La portile taramului celor morti / Vei trece prin fata asprului judecator /. Dreptatea Sa este adevarata iar El iti va cerceta picioarele /. Daca nu va gasi nici o pata pe picioarele tale. ai invins".