China

China

Timp de secole, Imperiul Chinei a fost unul dintre cele mai avansate civilizatii in privinta tehnologiei si culturii, cu influenta dominanta asupra Asiei de Est.

Cu toate acestea, la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX , influenta politica, economica si militara a scazut in favoarea Japoniei si a marilor puteri din Vest. Sistemul imperial din China a luat capat o data cu crearea Republicii Chineze in 1912.

In 1949, Partidul Comunist Chinez a infiintat Republica Populara Chineza, sub conducerea lui Mao Zedong, fortandu-i pe nationalisti sa se retraga si sa stabileasca guvernul Republicii Chineze in Taiwan, stat pe care l-a guvernat de la sfarsitul celui de al II-lea Razboi Mondial.

Economia Republicii Populare Chineze (RPC) este a doua ca marime din punct de vedere a Valorii Puterii de Paritate, inregistrand in 2005 un PIB de 8,15 mld. USD. Daca se ia in calcul PIB-ul nominal (rata de schimb), China se afla pe locul patru in 2005 cu aproximativ 2,25 mld. USD (avansand doua pozitii fata de locul sase din 2004). Cresterea continua a Chinei este esentiala pentru sanatatea economiei mondiale si pentru bunastarea populatiei sale[1].

Incepand cu 1978, guvernul RPC a resstructurat economia tarii, trecand de la stilul sovietic cu economie planificata la economia orientata spre piata, insa in continuare controlata de sistemul politic oferit de Partidul Comunist Chinez. Acest system a fost intitulat "Socialism cu caracteristici chinezesti" si este un tip de economie mixta.

1. Pricipalii parteneri comerciali

Comertul inernational al Chinei depasea 1 bn. USD in 2004, aproape dublu fata de 2001. La sfarsitul anului 2004, China a devenit cea de a treia natiune exportatoare mondila dupa SUA si Germania. Surplusul comercial a fost totusi stabilit la 30 bn. USD (> 40 bn. in 1998, < 30 bn. in 2003). Principalii parteneri comerciali ai Chinei sunt Japonia, SUA, Corea de Sud, Germania, Singapore, Malaesia, Rusia si Olanda.

In 1991, RPC a devenit membru ASEAN (Asociatia Statelor din Asia de Sud-Est), care promoveaza comertul liber si cooperarea comerciala, economica, in investitii si tehnologie.

In 1999, SUA si China au ajuns la un acord bilateral privind accesul la piata pentru a pava drumul RPC spre OMC. Ca parte a acordului de liberalizare a comertului, China a consimtit reducerea tarifelor si eliminarea piedicilor de pe piata. Acordul ofera de asemenea noi oportunitati pentru furnizorii de servicii americani din domeniul bancar, asigurari si telecomunicatii. Dupa ce s-a ajuns la un acord bilateral OMC cu UE si cu alti parteneri comerciali in 2000, RPC a inceput colaborarile cu OMC pentru a deveni membru. China a devenit membru OMC in 2001, dupa 15 ani de negocieri, cele mai lungi din istoria GATT (Acordul General asupra Tarifelor si Comertului)[2].

SUA este principalul furnizor al Chinei de echipamente generatoare de energie, avioane si componente, calculatoare si masini industriale, materie prima si produse chimice si agricole.

Volumul de schimburi comerciale intre China si Rusia a ajuns la 29,1 mld. USD in 2005, inregistrand o crestere de 37,1% in comparatie cu 2004.

Exportul de utilaje si bunuri electrice din China pentru Rusia a crescut la 70%, reprezentand 24% din totalul exporturilor Chinei pentru Rusia in primele 11 luni ale anului 2005. In aceasta perioada, exporturile RPC de produse de inalta tehnologie catre Rusia au ajuns la 58%, insumand 7% din totalul exporturilor Chinei pentru Rusia. Tot in acesta perioada, comertul frontalier dintre cele doua tari a ajuns la 5,13 mld. USD, crescand la 35% si ajungand sa reprezinte aproximativ 20% din totalul comertului.

2. China, cel mai mare exportator in urmatorii 5 ani

In primul sau studiu consacrat Chinei, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) constata ca ritmul actual de crestere economica a gigantului asiatic, situat in jurul a 9% pe an de mai bine de 20 de ani, nu da absolut nici un semn de incetinire. Mai mult decat atat, atrage atentia studiul, China are absolut toate sansele sa depaseasca Statele Unite si Germania si sa devina cel mai mare exportator mondial in urmatorii cinci ani de zile. In momentul de fata, China ocupa locul patru in domeniul productiei manufacturiere. Bunurile si serviciile chineze vor ajunge curand sa reprezinte cel putin 10% din schimburile mondiale (fata de 6% in momentul de fata).

Dinamismul economic al Chinei a reusit sa scoata din saracie foarte multi chinezi, releva studiul, insa raman in continuare discrepante enorme intre conditiile de trai de la oras si sate. Venitul mediu din zona rurala nu reprezinta decat o treime din cel inregistrat in spatiul urban, iar diferentele par sa se dezvolte fara control. Raportul OCDE recomanda in acest sens Chinei sa ia masuri pentru facilitarea circulatiei intre sate si orase, chiar daca o urbanizare masiva cere si o gestionare extrem de atenta. Restrictiile in privinta migratiei vor trebui si ele mult diminuate, recomanda OCDE, iar o reforma a dreptului funciar trebuie realizata de urgenta.

Alte avertizari formulate de catre OCDE se refera la faptul ca populatia chineza a intrat intr-un stadiu de imbatranire, care va avea efecte destul de grave mai ales in urmatorii 20 ani. De aceea, pentru a contracara acest fenomen ar fi recomandabila o sporire a investitiilor in educatie, sanatate si pensii.