DEALUL ISTRITA

Dealul ISRITA face parte din zona externa a Subcarpatilor Buzaului, caracterizati de succesiunea mai multor fasii longitudinale, dinspre munte spre campie, formand o imbinare de culmi deluroase cu depresiuni, bazinete si inseuari, altitudinea culmilor variind intre 400 si 800 metri.

Subcarpatii sunt alcatuiti din formatiuni geologice mai tinere, cutate larg. Cutele sunt orientate, ca si cele carpatice, de la SV catre NE si prezinta adesea fracturari, ridicari sau coborari, asa cum este cazul dealurilor din sud si est(Istrita, Ciolanu, Blajani si Buda). Domina marno-argilele, nisipurile si gresiile de diverse tipuri, uneori aparand conglomerate si calcare, depuse cu precadere in Miocen si Pliocen(incepand de acum 30 milioane de ani, pana in urma cu un milion de ani) si ondulate larg. Structura geologica a imprimat multor culmi o alungire pe directii SV-NE; raurile au impus insa si alte directii de fragmentare, in special in partea centrala a zonei deluroase buzoiene, unde se imbina depresiunile si inseuarile dispuse longitudinal fata de structura, cu bazinete de obarsie, inseuari si depresiuni de eroziune orientate adesea transversal. La acestea se adauga si interventia pintenilor paleogeni, de structura montana, care diversifica si mai mult sectorul carpatic buzoian. Unitatea dealurilor si depresiunilor subcarpatice dezvoltata pe formatiunile mio-pliocene caracterizata prin alternantele repetate ale stratelor de roci permeabile cu cele impermeabile ce reflecta instabilitatea accentuata a versantilor.

Data fiind complexitatea de ordin geologic, dar mai ales geografic, Subcarpatii Buzaului se impart in patru grupe:

      GRUPA CENTRALA(Dealurile Botanului) este cuprinsa intre vaile Buzaului si Slanicului, avand un contur sub forma de inima. Altitudinile maxime sunt in Dealul Blidisel(821m),varful Pitigoiul(806m),varful Bocu(824m);in partea centrala, varful Botanul are 799m.Eroziunea apelor Saratel, Balaneasa,Sibiciu,Rusavatu etc. precum si structura geologica si compozitia petrografica au dus la fragmentarea acestei grupe intr-o serie de subunitati: dealurile Muscelului, Dealurile Dalma, Dealurile Bocului, Dealurile Paclelor.

      GRUPA SUDICA (Istrita-Ciolanu) are caractere locale specifice, si anume: contact brusc cu campia,masivitate,altitudini mari,forme de relief impuse net de structura si petrografie,zone depresionare tipic subcarpatice.Pe ansamblu se divide in trei unitati.

Dealul Istrita este constituit din formatiuni grezoase si calcaroase ale sarmatianului,care au influentat altitudinea si masivitatea dealului Istrita (Vf.Istrita 751m).Catre Campia Romana,contactul se face deosebit de brusc prin linii de falie,dar si prin caderea monoclina a flancului sudic al anticlinalului principal.Dealul Istrita poate fi divizat in mai multe subunitati,dictate in special de natura petrografica a rocilor:dealurile Niscovului situate in partea de est a grupei,au inaltimi de 200-400m si sunt constituite in principal,din formatiuni lavantine si cuaternare vechi;masivul Istrita propriu-zis este dominat in partea inalta de calcarele si gresiile sarmatiene,motiv pentru care si-a mentinut altitudini de 600-700m.In interiorul sau se afla cateva bazinete sau depresiuni structurale si de contact(Izvoarele Saratii,Sarata Monteoru dealurile Naienilor apar sub forma unei culmi inguste,format din aceleasi calcare si gresii sarmatiene care mentin si aici altitudini de circa 600m.

Dealul Ciolanu este de asemenea,unul din cele mai masive din cadrul Subcarpatilor buzoieni si se dezvolta aproape paralel cu dealul Istrita.Spre sud este delimitat de depresiunea Niscovului,iar spre nord de izvoarele vaii Cricovului si Buzaului.Ca si la dealul Istrita, masivitatea si altitudinea sa sunt date de calcarele si gresiile sarmatiene,altitudinile variind intre 600 si 700m: PoianaHotilor(737m),Poiana Brosa(641m),Vf.Bradului(661m),Vf.Cetatuia(632m) In partea de nord-est,respectiv intre Magura si Candesti,se desprinde o mica subunitate-dealul Cerbului(539m),constituit din formatiuni levantine(argile, nisipuri si pietrisuri),peste care se dispun stratele de Candesti.Din cauza constitutiei petrografice,dealul Cerbului,in ansamblul sau,prezinta multe degradari de teren.

Depresiunea Niscovului este formata pe un larg sinclinal in care au fost sedimentate formatiuni levantine si cuaternare.Afluentii dezvolta aici conuri de dejectie foarte intinse.Insasi Niscovul, la varsare, a format un imens con de dejectie,in care apele sale se pierd total in perioadele fara ploi.Prin toate caracteristicile este o depresiune tipic subcarpatica.

      GRUPA ESTICA(Dealurile Calnaului),situata la est de valea Slanicului este drenata central de paraul Calnaului si delimitata de vaile Slanic si Ramnic. Grupa se poate subdivide in doua mari subunitati:una nordica,formata din sedimente mai vechi(varsta mio-pliocena), Dealurile Bisocii si o alta sud-estica,formata din depozite levantine si cuaternare, divizata in tri culmi: Culmea Blajani, Dealurile Budei, Dealul Capatanii.

      GRUPA VESTICA(Dealurile Priporului) este constituita dintr-o serie de dealuri relativ inalte si inseuari largi,foarte diferite sub aspectul structurii si compozitiei geologice.Se remarca in mod deosebit,patrunderea,in zona subcarpatica a pintenului paleogen de Valeni,ce reprezintao continuare a culmii Ivanetu.Aceasta grupa se subdivide in trei subunitati: Dealul Cornetel, Dealul Priporului, Dealul Salcia.  Hidrologie: Paraul Sarata, dupa ce izvoraste din jurul localitatii Monteoru, strabate partea de sud-vest a judetuluisi se varsa in Ialomita.

Izvoarele minerale cu potential terapeutic recunoscut constituie potentiale puncte de atractie turistica.

Apele minerale sunt in cantitati mari si variate in continut, nefiind valorificate decat in mica masura. Cele mai importante izvoare apar in raza statiunii balneo-climaterice Monteoru si sunt sulfuroase, clorosodice, sulfatate si bicarbonatate.

Clima: temperatura medie anual este de 8-10 C, in luna iulie ajunge la 19-20 C; vanturile din nord-vest bat mai putin puternic, datorita culmilor, dar nu lipseste foehnul. Precipitatiile medii anuale ating 600-800 mm Regiunea se caracterizeaz printr-un climat continental de deal.

Solurile sunt variate, predominand cele brune s i brunepodzolice, in depresiunea

Nicovului. In dealurile Istri a si Ciolanu predomin rendzinele si pseudorendzinele. Pe pantele umezite s-au format soluri gleice, iar in vaile raurilor solurile de lunca

Pe asemenea soluri se cultiv cereale paioase, inul si canepa pentru fibra , plante furajere fibroase, intinse plantatii de vi de vie si livezi.

Flora zonei subcarpatice: padurea este dominat de gorun, fagul intalnindu-se, in special, in zonele mai inalte si mai umbroase. In asociatie cu aceste doua specii cresc mesteac nul, plopul si arinul, iar dintre arbusti catina si jneapanul. Plantele ierboase intalnite in acest spatiu sunt festuca, barboasa, firuta cu bulbi, mojdreanul, scumpia, carpinita, liliacul. In zona Vulcanilor Noroiosi se intalneste gardurarita(Nitraria schoberi), aici fiind unicul loc din Europa unde creste.

Fauna gorunetelor este format din caprior, mistret , pisica salbatica iepure si diferite pasari salbatice

Aceste diversitati de conditii naturale isi gasesc o expresie generalizata in multitudine de resurse naturale intalnite in judetul Buzau, cuprinzand elemente din regnul mineral, vegetal si animal, cum sunt petrolul, gazele naturale, carbunii, chihlimbarul, calcarul, nisipurile cuartoase si diatomita, sarea, gresia, pietrisurile si izvoarele minerale, solurile fertile, padurile, pajistile si fondul cinegetic.

CARACTERIZARE GEOLOGICO STRUCTURALA A SUBCARPATILOR BUZAULUI

Teritorul aferent raului Buzau se afla situat in zona de curbura a Carpatilor Orientali si cuprinde in proportii diferite , unitati apartinand dacidelor externe, moldavidelor interne si externe si flancul intern cutat al avanfosei carpatice.(Sandulescu M.)

Avanfosa, unde intalnim si Subcarpatii Buzaului, cuprinde depozite neosarmatian-pliocene in facies de molasa incadrate unui flanc intern cutat numit Zona Cutelor Diapire si unui flanc extern necutat asezat de la marginea a structurilor cutate, peste platforma depresionata.

Flancul intern cutat, se dezvolta de la valea Ramnicului Sarat spre sud si vest ,care in sudul curburi Carpatilor Orientali este denumit Zona Cutelor Diapire si un flanc extern, necutat dezvoltat ca o depresiune asimetrica cu marginea interna sprijinita pe elmentele cutate ale catenelor carpatice. Limita interna a avanfosei este marcata la nord, de valea Trotusului- de falia pericarpatica , la sud de ea -de falia Casin-Bisoca si prelungirea ei falia Plopeasa; iar de la valea Buzaulu spre vest, de conturul de eroziune al depozitelor neosarmatiene-pliocene; contur ce acopera discordant elemente din ce in ce mai interne pe masura ce ne apropiem de valea Dambovitei. Limita externa a avanfosei este conventionala, fiind marcata de ingrosarea accentuata a depozitelor neosarmatiene-pliocene ale cuverturii de platforma, ingrosare materializata intr-o flexura mai mult sau mai putin evidenta.

Limita dintre cele doua flancuri ale avanfosei este marcata de o flexura , reprezentand mularea frontului de incalecare a faliei pericarpatice determinat in foraje. Zona Cutelor Diapire cuprinde depozite ale molasi supeioare sarmatian-pliocene. Este rezultatul cutarilor valahe ce au afectat un segment al forlandului Carpatilor, cuprins intre falia intramoesica la vest si falia Peceneaga-Camena la nord, activ in subductie spre orogen.

De la valea Buzaului spre sud, falia Casin-Bisoca cu ramificatia ei Plopeasa isi pierde din importanta, panza subcarpatica isi pierde caracterul plurifacial fiind reprezentata prin depozite asemanatoare numai digitatei Magiresti-Perchiu, iar delimitarea panzei subcarpatice de avanfosa se face dificil, numai prin contur de eroziune al depozitelor sarmatian-pliocene.

Din punct de vedere geotectonic, in constitutia Subcarpatilor Muntenieu intra unitatile externe ale moldavidelor , reprezentate prin Panza de Tarcau, Panza Cutelor Marginale si Panza Subcarpatica, precum si partea interna a avanfosei carpatice.

Principalele deformari tectonice , care au afectat depozitele neogene apartin tectogenezelor

a) stirica veche;

b)stirica noua;

c) moldava;

d) valaha.

Tectogenezele stirice au avut drept ecou in Subcarpatii Munteniei , depunerea evaporitelor si anume, gipsurile inferioare sau formatiune cu sare inferioara.

Formatiunile neogene molasice, apartinand zonei externe a flisului, sunt intens cutate si faliate, fiind prinse in structuri inalte = anticlinorii, anticlinale faliate sau coborate.

Sedimentele neogene molasice, dezvoltate in Zona Cutelor Diapire, prezinta mai multe structuri plicative cu aspecte variabile, de la un sector la altul. In regiunea vaii Buzaului stilul de cutare este ejectiv cu sinclinale largi separate de anticlinale diapire inguste. In bazinele vailor Cricovului si Teleajenului se individualizeaza un sector sudic, in care cutele au o pozitie structurala mai coborata si un sector nordic, cu cute, solzi ridicate si deversate spre sud.

Formatiunile miocen inferioare si medii (din cuprinsul moldavidelor si cuverturilor post tectonice) cuprind succesiunea (Sandulescu): formatiuni bituminoase si de flis oligo- miocen inferioare; formatiuni evaporitice miocen inferioare; formatiunile molasei inferioare; formatiunile molasei miocen medie.

Formatiunile miocen superioare si pliocene (din cuprinsul umpluturii avanfosei) cuprind depozite in facies salmastru atribuite Meotianului si Pontianului , respectiv Dacianului si Romanianului.

FORMATIUNI ALE MOLASEI DE VARSTA MIOCENA MEDIE

Fomatiunile acestea reprezinta cuvertura post-tectogenetica a moldavidelor si sunt alcatiute din depozite de varsta badeniana si sarmatiana (Volhynian si Bessarabian). Cuvertura post-tectogenetica a Moldavidelor include formatiuni cineritice langhiene ,formatiuni evaporitice langiene, formatiuni kossoviene se adauga formatiuni volhynian-bessarabian inferioare implicate inca in struccturile Panzei Subcarpatice.

Sub aspect istoric, depozitele Miocenului mediu din Subcarpatii Munteniei au fost incadrate la diferite unitati stratigrafice, in functie de nivelul de cunoastere a zonei si de evolutia pe plan regional si european a conceptelor privind studiile stratigrafice.

Prima unitate strtigrafica separata in regiune, care cuprinde si depozitele Miocenului mediu a fost Formatiunea Salifera Subcarpatica.in 1897, Stefanescu S mentioneaza prezenta etajului Helvetian in judetul Prahova peste care se dispun depozite formate din strate tortoniene.

Ulterior, Aradi mentioneaza prezenta tufurilor si marnelor cu globigerine in cadrul formatiunii salifere miocene, aspect deja semnalat inca din 1902 de Mrazec. In 1922, Protescu separa in cadrul formatiunii helvetiene doua orizonturi: orizontul inferior[stratele de Cornu] si orizontul superior care are la partea superioasa marne globigerine si tufuri dacitice.

In 1951 Popescu si Olteanu stabilesc pentru Miocenul mediu dintre Valea Prahovei si paraul Balaneasa o impartire litobiostratigrafica. Unitatile stabilite de ei sunt relativ usor de recunoscut si au extindere destul de mare.

Cele 4 unitati litobiostratigrafice stabilite de Popescu si Olteanu sunt :

v     Orizontul tufurilor cu globigerine

v     Orizontul breciei sarii cu sare

v     Orizontul argilos cu radiolari

v     Orizontul marnos cu Spirialis

Aceste unitati au varsta tortoniana.

Pentru depozitele sarmatiene Olteanu recunoaste un orizont marnos, la partea sud inferioara a acestora si un orizont nisipos-marnos, la top.

Pentru depozitele de litologire distincta din Subcarpatii Munteniei ce incep cu tufuri si marne globigerine cuprinse intre Molasa de Doftana si Depozitele Sarmatiene. Stefanescu introduce denumirea de Molasa de Slanic.

In Zona Cutelor Diapire, separatiilor litostratigrafice clasice ale autorilor Popescu si Olteanu li se acorda de catre Papaianopol rang de membri in cadrul Formatiunii de Chiojdeanca de varsta Miocen Inferion-Badenian.

Acelasi autor include intervalul Kossovian in terminal-Buglovian in Formatiunea de Valea Neagosului. In cadrul Formatiunilor de Molasa de varsta Miocena medie ce alcatuiesc uvertura post-tectogenetica a Moldavidelor, Sandulescu statueaza entitati lito-stratigrafice langhiene:

Tuful de Slanic

Formatiunea evaporitica kossoviana

Sisturile cu radiolari

Marnele cu spirialis

Volhynian-bessarabian

Formatiunile sarmatiene(Volhynian-Bessarabian Kersonian: sunt bine reprezentate si dezvoltate complet numai in regiunea dintre Valea Cricovului Sarat si Valea Buzaului). Prezinta, din punct de vedere faunistic, numeroase similitudini cu Saarmatianul din Platforma Moldoveneasca, Basarabia si Ucraina. Macrofaunele existente permit individualizarea subetajelor Volhynian, Bessarabian si Kersonian. In functie de zona de depunere, litologia Sarmatianului inferior variaza.In sinclinalul Bozioru-Odaile la N de Valea Buzaului are un caracter pararitmic fiind alcatuit dintr-o alternanta de argile cu nisipuri. Pe Valea Dara[aliniamentul cutelor diapire externe] volhynianul este preponderent argilos. Pe Valea Neagosului Volhynianul are depozite argiloase in baza, urmate de nisipuri cu intercalatii de gresie nisipoasa. Faunele de moluste includ specii de Abra, Ervilia, Machtra, etc

Sarmatianul mediu[ Bessarabianul] prezinta diferente litologice la N si S de Valea Buzaului, in Sinclinalul Bozioru-Odaile, alternanta de argile si nisipuri cu caracter parartmic existenta in Volhynian se regaseste si in Bessarabian.La S de Valea Buzaului pana la Valea Cricovului Sarat, Bessarabianul e constituit din depozite argiloase la partea inferioara[stratele cu Cryptomachtra Pesanseris] si din depozite grezocalcaroase[Calcarul de Istrita]

La partea superioara, depozitele bessarabiene din regiune contin macrofaune cu forme de Mactra, Pahia, etc.

In depozitele bessarabiene de pe valea Dara au fost identificate zone de nanoplancton[Cattinaster Coalitus]

Sarmatianul Superior este omogen din punct de vedere litologic, fiind constituit din depozite grezocalcaroase[partesa superioara a calcarului de Istrita]. Macrofauna e constituita din specimene ale genului Mactra. In complexul pestrit,care pe unele profile , se dezvolta intre calcarele cu Mactra si primele depozite meotiene si care e predominant lutitic, exista un ansamblu de nannofosile calcaroase, care fara a include taxoni index, poare fi atribuita Zonei cu Discoaster calcaris. De la valea Cricovului Sarat catre V pana la valea Cricovului Dulce,

Sarmatianul nu e reprezentat decat prin Volhynian si, pe alocuri, prin Bessarabianul inferior. Intre valea Cricovului Dulce si valea Dambovitei nu mai afloreza depozite de varsta sarmatiana.

CALCARELE SARMATIENE DE LA NAIENI

Calcarele de varsta sarmatiana superioara, apar sub forma unui complex carbonatic amplasat in flancurile unei structuri anticlinale cu orientarea general vest sud-vest ,cu o extindere de circa 10 km, dar cu numeroase intreruperi , cu toate aceste separari (grupate in sectoarele Naieni, Istrita, Pietroasele, Ciuhoiu, etc.)rocile au aceleasi caracteristici, putand fi tratate in ansamblu.

Aceste calcare sunt utilizate de multa vreme ca piatra bruta si cioplita pentru constructii, monumente funerare si ca materie prima pentru preparerea varului.

Pentru valorificare superioara a acestui calcar, ce furnizeaza cantitati semnificative de roci ornamentale, e necesara orientarea stricta a exploatarii si utilizarea eficienta a calcarului acolo unde conditiile de zacamant permit o exploatare eficienta.

In sectorul Istrita, calcarele organogene apar sub forma unei acumulari mai importante in extremitatea estica a culmii Piatra Soimului, la circa 500 m nord nord-est de vf Istrita.

In cadrul perimetrului Pietroasele, depozitele Sarmatianului au o mare dezvoltare, detasandu-se cateva sectoare limitate de sistemul de falii sustinut de circa 7 compartimente:

• sectorul sud-vf Istrita, imediat la sud de acesta calcarele dezvoltandu-se directional pe cca. 500 de m.
• sectorul Fantana Romamilor, se suprapune drumului de culme, calcarele au grosimi de 5-18 m , se intalnesc pe cca.3km lungime, iar inclinarile sunt de 15-17 grade.Sectorul e complet impadurit .
• sectorul valea Matisoara- valea Pietroasele, aflat in sudul sectoarelor anterioare. Apar calcare lumaselicecu grosimi de 8-10 cm, acoperite de grohotisuri si deluviu. Catre sud, sectorul se extinde pana in apropierea localitatii Pietroasele. Rocile carbonatice sunt amplasate in bolta unei structuri anticlinale cu dezvoltare regionala. Rocile au constituit obiectul a numeroase cariere de mici dimensiuni si prin galerii, din antichitate pana in prezent.
• sectorul Pietoasele- valea Gruiu, limitat la vest de falia Pietroasele, iar la est de falia Clondirul de Jos. Calcarele apar intr-o cuesta cu inaltimea de 20-35 m, cu grosimea de 10-20 m. La nord de localitatea Pietroasa Mica, se poate observa intreaga succesiune a Sarmatianului superior.
• sectorul Gruiu Darii se suprapune morfologic raului Dara si este limitat de falia Clondirul de jos la vest si de falia dara la est. In acest punct intreaga grosime a calcareleor sarmatiene atinge o grosime de 25 m.
• sectorul valea Dara-dealul Caltesti la est pe o lungime de circa 1,5 km, avand grosimi de 8-20m, existand urme ale vechilor exploatari al zi ale rocilor carbonatice.
• sectorul Ciuhoiu este limitat la vest de falia Botei, iar la est de padurea Nenciulesti. Calcarele au grosimi de 5-15 m. Aici calcarele au cea mai mare extindere in suprafata, fiind valorificate ca roci ornamentale.

In sectoarele mentionate, calcarele sarmatiene prezinta acumulari stratiforme, tabulare, cu extindere mare in suprafata si grosimi cuprinse intre 5-25 m, bine delimitate in general.

STRATIGRAFIA ZACAMANTULUI

Succesiunea Miocenului mediu apare in samburii mai multor anticlinale sarmato-pliocene , intre care si cel al anticlinalului Marginea Padurii-Catunu. In baza, se dezvolta marne cenusii inchise, brun, rosietice , cu intercalatii de gresii fine micaceee, argile sistoase si gipsuri. La partea superioara sunt marne cenusii-albicioase, marne nisipoase cu intercalatii de gresii, gipsuri si tufuri dacitice. Pozitia marnelor albicioase indica parte superioara a Miocenului Mediu, echivalent etajului Badenian.

Sarmatianul urmeaza in continuitate de sedimentare peste depozitele miocenului mediu si cuprinde gresii, argile sistoase cu ceriti si mactre si nisipuri, la partea inferioara , iar la parte a superioara, cuprinde calcare lumaselice, vacuolare si organogene, mai compacte. In zona carierei Naieni, formatiunile sarmatiene superioare sunt deschise pe un aliniament est -est cu o lungime de cca. 1 km si latime de cca.200m. Pe baza observatiilor directe, in cariera si a analizei dateler de foraj s-a putut realiza o stratigrafie de detaliu a depozitelor.

Volhynian-Bessarabianul inferior cuprinde nisipuri cuartoase alb-cenusii si galbui-roscate, nisipuri albe, calcaroase in strate decimetrice, marne nisipoase galbui-cenusii, in strate cu grosimi de 0,3-0,5 m, gresii grosiere, uneori microconglomeratice, in bancuri compacte cu 0,5-2,00 m grosime, marne argiloase cenusii-verzui in strate centimetrice si decimetrice. Aflorimentele apar destul de rar, fiind acoperite de grohotisuri sau cuvertura deluviala.

Bessarabianul-Kersonianul este reprezentat prin calcare lumaselice bine dezvoltate in cuestele culmii Greabanu-Colarea, ce face obiectul exploatarii in cariera. Peste arenitele cu aspect de Kliwa, urmate de tufuri vulcanice si argile bentonitice in strate decimetrice, se dispune calcarul organogen repartzat in doua bancuri. Bancul inferior are 5-8 m grosime si cuprinde o secventa pronuntat statificata de calcare subdecimetrice, lumaselice, de coloratie cenusie, cu intercalatii de 1-3 cm de marne nisipoase cenusii sau marne cu mulaje interne de mactre. Spre baza , apar doua strate submetrice de calcare alochemice cretoase, friabile , alb-galbui. Printr-o intercaaltie de1-1,5 m de nisip cenusiu-albicios, polimictic, mediu granular, se trece la bancul supeior care are doua subdiviziuni. In jumatatea inferioara se dezvolta un calcar stratificat alcatuit din strate submetrice de sfaramaturi avansate de cochilii, material calcaros alochemic, material detritic mediu si grosier granular. Apar intercalatii submetrice de material nisipos si sfaramaturi de cochilii. In partea superioara, calcarul, stratificat prezinta o coloratie galbuie- ruginie. Pe alocuri, apar nivele cretoase. In aria centrala a carierei , pe o lungime de peste 200 m, baza calcarului stratificat devine diagenizata, pe intreaga grosime.

Partea superioara a bancului doi este reprezentata printr-un calcar lumaselic compact, diagenizat, albicios sau cenusiu-albicios, pe alocui rozaceu pretabil la desfacerea in blocuri mari, fasonabile. El este dezvoltat, in jumatatea de est a frontului carierei, iar catre vest se subtiaza la 0,5-1 m.

Meotianul este dispus in continuitate de sedimentare peste Sarmatian, fiind alcatuit din nisipuri cuartoase ruginii si cenusii-galbui in strate metrice, gresii roscate fosilifer si gresii fosilifer de 1-2 m, marne argiloase si marne nisipoase cu spartura concoidala in strate centimetrice si decimetrice.

Pontianul cuprinde argile siltice si nisipuri

Meotianul si Pontianul apar, fie la nord de culmea Greabanu-Colarea, fie la sud in sinclinalul Fantanele.

Cuaternarul cuprinde depozite deluviale si grohotisuri de panta, frecvent prin alterarea si degradarea calarelor sarmatiene, acoperite de o patura subtire argiloasa. Toate aceste depozite cuaternare constituie coperta zacamantlui, a carei grosime totala variaza intre 0,1si 3,9 m.

TECTONICA ZACAMANTULUI. FISURATIA

Din punct de vedere tectonic, zacamantul de calcar sarmatian exploatat in cariera Naieni se afla pe flancul nordic al anticlinalului Marginea Padurii-Catunu orientat aproximativ est vest. Stratele de calcar formeaza cueste, cu pozitia N85 grade V/20 grade N, ale caror capete reprezinta frontul de lucru al carierei si ale caror suprafete structurale coincid cu suprafata morfologica a versantului nordic al dealului Greabanu-Colarea. Suprafata structurala a calcarelor sufera ondulari pe directie, inclinarile variind intre 15 grade si 35 grade. Zacamantul este afectat de o serie de falii transversale pe structura, falii care duc la compartimentari de pana la 2-3 m.

Din datele de observatie directa in zona de aflorare a calcarelor s-a observat ca ,in generel , acestea sunt afectate de o serie de fisuri ale caror dimensiunni si frecventa sunt mai mari la calcarele grezoase si la cele de precipitatie(alochemice) fata de cele lumaselice (bioconstruite).

Toate varietatile de calcare intalnite in seria carbonatica a Sarmatianului superior, care intra in alcatuirea sectoarelor amintite, sunt afectate de trei sisteme majore de fisuri orientate nord-vest -sud est, est nord-est vest sud-vest si paralel cu planele de sedimentare. Totodata, se dezvolta si o bogata retea de fisuri secundare, diferit orientate, in general obturate.

Din datele de observatie directa, in zona de aflorare a calcarelor sarmatiene din perimetrul carierei Naieni s-au putut desprinde urmatoarele concluzii asupra fisuratiei zacamantului:

(a) in general ,calcarele sunt afectate de o serie de fisuri ale caror dimensiuni si frecventa sunt mai mari la calcarele grezoase si alochemice fata de cele bioacumulate (lumaselice);

(b) fisurile se pot grupa, din punct de vedere genetic in doua grupe si anume: fisuri diagenetice (sintectonice) si fisuri epigenetice (de alterare).

Fisurile diagenetice (sintectonice )s-au format dupa stadiul de consolidare a sedimentului in procesele tectonice ce au avut ca efect principal cutarea si fracturarea formatiunilor sarmatiene.

Aceste fisuri sunt vizibile in toata stiva de calcare , avand dimensiuni mai mari sau mai mici functie de constitutia litoltogica a pachetului de roci .Ele nu strabat intreaga stiva de calcare ca un plan continuu, fiind intrerupte la niveleul intercalatiilor marnoase din bancurile de calcare .

De-a lungul frontului de cariera se observa variatii in ceea ce priveste frecventa fisurilor si distant edintre ele. Astfel zona de vest a carierei este foarte puternic tectonizata si fisurata(pana la brecifiere), reteaua de fisuri permitand desprinderea de calupuri de 10 cm /10cm /10 cm (grosime /latime/lungime). Zona centrala a carierei prezinata un grad mai redus de fisurarae (aici bancurile de calcare au grosimi mai mari) ce permit desprinderea de blocuri cu dimensiuni de 50 cm/ 50cm/ 1,6- 2,0 m, iar in zona de est a carierei se pot obtine calupuri de 20 cm/30 cm/ 0,6-1,0m.

Masuratorilre efectuate in diferite puncet ale succesiunii sarmatiene (in toate cele trei bancuri principale de calcare exploatabile) au permis gruparea statistica a fisurilor in trei grupe (directii): (a) N65grade - 80grade V/90grade SV ;(b)N20grade - 30grade V/90grade V; (c)N20grade-30grade E /90grade E.

Fisurile din categoria (a) sunt aproximativ perpendiculare pe directia structurilor , fiind rezultatul unor distensiuni ce au urmat paroxismului tectonic (probabil relee ale unor fracturi de decrosare.)

Fisurile din categoriile (b)si (c) formeaza un sistem unitar (complementar)avand directii putin oblice fata de directia structurilor , ele reprezentand plane de forfecare generate de compresiune est- vest.

Inclinarea fisurilor este in general 90grade(verticala), unghiul pe care il face cu planele de strartificatie variind intre 90grade(in zonele de apex ale cutelor si microcutelor) pana la paralele cu planele de stratificatie, ceea ce sugereaza ca planele de fisuratie (minima rezistenta) sunt parelele cu cele de clivaj intern ale calcarelor.

Fisurile epigenetice(de alterare) au aparut in zonele puternic expuse la agentii externi si se manifesta print-o multitudine de directii, frecventa mare si pozitie, in general, la partea superioara a bancurilor de calcar.

In urma interpretarii datelor rezulta urmatoarele:

Din masa miniera exploatata (prin selectarea blocurilor functie de gradul de fisuratie )se obtin cca. 30% blocuri de calcar din care 20% blocuri mici (20cm/30cm./30-60cm)si 10%blocuri mari (50cm/50cm/1,5-2 m).Restul de aproximativ 70%(pierderile de expoatare sunt apreciate la max 2-3%) o reprezinta piatra sparta de diferite dimensiuni.

Blocurile (monoliti)de calcar se pot utiliza ca atare pentru monumuente funerare sau prin prelucrare (taiere, slefuire)pentru obtinerea de placi si dale.

Prelucrarea prin taiere a blocurilor de calcare indica un procent de recuperare de 35-40% dintr-un m cub(bloc calcar)rezultand in medie 7 m patrati de placi de 5 cm grosime si dimensiuni variabile.

CARACTERE GEOLOGO-TEHNICE ALE CALCARELOR SARMATIENE

Calcarele ce fac obiectul exploatarii de la Naieni se incadreaza din punct de vedere geologic in flancul intern cutat al avanfosei carpatice (fig. 3, 4, 5), la alcatuirea caruia iau parte depozite miocene si pliocene, ce apar la zi in albiile de eroziune avansata sau imediat sub cuvertura depozitelor deluviale acoperitoare.

Caracteristici calitative

In vederea caracterizarii calitative complexe a calcarelor sarmatiene din cariera Naieni s-au efectuat studii microscopice pe sectiuni subtiri si analize chimie asupra unor esantioane prelevate din deschideri naturale si artificiale , precum s incercari fizico-mecanice de la borator pe eprubete confectionate din probe de monolit sub forma de bloc.

(a)   Caracteristici mineralogo-petrografice

Determinarile au fost executaet pe sectiunu subtiri . In general acamintele sunt constituite din roci carbonatice de culoare cenusie-albicioasa, alb cenusie, cenusiu-maroniesau galbuie- cafenie.

S-au separat trei tipuri de calcare:

calcare organogene- lumasele, cu structura organomorfa si textura organogena de precipitatie chimica;

calcare organogene slab oolitice, cu structura organomorfa , criptocristalina si mezocristalina, cu textura organogena de precipitatie chimica , uneori mecanica;

calcare organogene necristalizate,cu structura organomorfa si textura organogena de precipitatie chimica.

Calcarele lumaselice sunt intotdeauna vacuolare , iar cele oolitice sunt compacte. Calcarele au granultie fina pana la medie, sunt constituite in general din cochilii si fragmente de cochilii de bivalve mari si mici , gateropode si foraminifere prinse intr-un ciment carbonatic sparitic, uneori necristalizat.

Principalul component mineralogic, calcitul, poate ajunge pana la 98% si este criptocristalin, microcristalin si mezocristalin. De obicei, calcitul alcatuieste umplutura interiorului cochiliilor , totodata participand si la formarea acestora. Calciul mezocristalin se afla frecvent in constitutia cimentului de legatura , ca si in unele spatii din interiorul cochiliilor. El apare in cristale cu contururi poligonale si izometrice, cu relief slab si birefringenta de ordin superior. Deseori calciul este pigmentat cu oxizi de fier.

Cuartul participa in proportii reduse, de obicei intre 1-4%, sub forma de granule detritice, usor rotunjite, cu relief slab si extinctie ondulatorie.

Destul de rar, calcarele sunt strabatute de diaclaze umplute cu calcit alb sau galbui, uneori pigmentat cu oxizi de fier.

(b). Caracteristici chimice

Pentru determinarea caracteristicilor chimice , au fost recoltate mai multe probe din cele trei varietati de calcare intalnite: calcar lumaselic, calcar grezos si calcar organogen si fin organogen. Mineralele continute in calcarele sarmatiene din cariera Naieni sunt prezentate in tabelul nr.1 .

Tabl nr1. Compozitia chimico-mineralogica a calcarelor din cariera Naieni

Pe baza analizelor chimice se pot face urmatoareel observatii :continutul in CaCO3 variaza intre 89,1-97,11 ; continutul in MgCO3 este redus , cu variatii intre 0,78-2,35%; continutul in SiO2

Variaza intre 0,47-4,025;continutul in Fe203 este scazut si variaza intre 0,1-0,53%; sulful nu apare sau este semnalat numai sub forma de urme.

(c)Caracteristici fizico-mecanice

In vederea stabilirii parametrilor fizico-mecanici ai calcarelor din perimetrul Naieni s-au executat determinari fizico-mecanice in laboratorul I.S.P.I.F. Bucuresti , pe patru probe de calcar rezultate din forajele de prospectare a zacamantului.

Probele care au provenit din forajele executate pe intreg perimetrul studiat , au fost grupate in patru tipuri distincte reprezentand fiecare tip:a) calcar compact organogen; b) calcar lumaselic(cochilifer); c) calcar fin organogen; d) calcar grezos.

Prelucrarea epruvetelor necesare determinarilor, a scos in evidenta o usurinta deosebita atat la carotare si la taiere, precum si o fragilitate pronuntata la socuri.

Determinariles-au facut conform standardelor in vigoare, iar rezultatele obtinute in urma acestora sunt prezente in tabelul nr. 2 (proprietati fizice)si in tabelul nr.3 (proprietati mecanice)

Densitatea specifica are valori cuprinse intre 2,711g/cm3 (proba 4, calcar grezos) si 2,738 g/cm3 (proba 1, calcar compact organogen) clelalte doua probe au urmatoarele valori: proba 2 calcar lumaselic 2,716 g/cm 3, iar proba 3 calcarfin organogen 2,722 g/ cm3.

Densitatea aparenta nu mai respecta omogenitatea valorilor obisnuite la determinarea densitatii specifice. Astfel valorile obtinute se inscriu intre 1,74 g/cm3 (proba 2 calcar lumaselic )si 2,336 g/cm3 (proba1 , calcar compact organogen), valorile intermediare fiind proba 3 calcar organofenfin 2,33 g/cm3 ; iar proba 4 calcar grezos 1,994 g/cm3.

Pe baza valorilor obtinute pentru densitatea specifica si cea aparenta , s-au calculat compactitatea c si porozitatea m . Rezultatele confirma diferentierea facuta prin analiza macroscopica a probelor . Astfel, pentru proba 2 (calcar lumaselic ) compactitatea este de 64,2% si porozitatea corespunzatoare este 34,8% , ia pentru proba 3 (calcar fin organogen 0, compactitatea are valoarea cea mai amre 85,6%si porozitztez de 114%. Celelalte valori se inscriu intre aceste limite.

Pentru a se putea preciza daca aceste calcare pot fi intrebuintate si pentru placaje exterioare sau in alte domenii unde sa fie supus intemoeriilor, s-au efectuat 25 de cicluri inghet-desghet pe epruvete din ceel 4 probe.

Determinarea coeficientului de geliviate ,care reprezinta pirderea de masa dupa inghet-dezghet a dus la obtinera valorilor cuprinse intr 0,15% pentru proba 4 de calcar grezos si 0,6% pentru proba 3 de calcar fin organogen.

Rezistenta la compresiune s-a executat in stare uscata ,in stare saturata si dupa inghet-dezghet..

Valorile obtinute confirma obsevatiile facute in timpul prelucrarii epruvetelor: in stare uscata calcarul lumaselic are valoarea rezistentei la compresiune de 130 daN/ cm2 , respectiv pentru calcar compact organogen 515 daN/cm2; in stare saturata calcarul lumaselic are rezistenta la compresiune egala cu 100 daN /cm2, respectiv 370 dan/cm2 pentru calcarl compact organogen..

Dupa 25 de cicluri de inghet-dezghet calcarul lumaselic are rezistenta la compresiune egala cu70 daNcm2.si respectiv 240dan.cm2 pentru calcar compact organogen.

Coeficientii de inmuiere dupa saturare si dupa gelivare , calculati pe baza datelor obtinute, au valori cuprinse intre: 20,0%pentru calcar grezos , respectiv 34,5% pentru calcarul lumaselic.

Probeel studiate se incadreaza din punct de vedere al proprietatilor mecanice in categoria de roci cu rezistente slabe.

Probele de gelivitate indicand valori de peste 25% ale coeficientului de inmuiere, clasifica rocile studiate ca ,, slab rezistente la inghet-dezghet,,.

In urma acestei clasificari se recomanda folosirea calcarelor studiate numai ca placaje pentru interioare.

In concluzie aceste calcare se pot valorifica si utiliza ca material de constructii (piatra de var , piatre de zidarie.) si la amenajarea drumurilor sub forma de criblura si piatra de concasare pentru stratul de baza. Se poate utiliza si la obtinerea filerului de calcar pentru prepararea imbracamintilor asfaltice.

d) Aspectul decorativ

Sub acesta aspect se pot separa calcare lumaselice si calcare oolitice compacte.

Calcarele lumaselice din cadrul perimetrului si din Greabanu, Istrita, Cuibul Blenzii sau Ciuhoiu sunt caracterizate de aspectul spongios datorat texturii vacuolare predominante. La varietatea mai compacta,pentru ca, cochiliile s-au pastrat, caracterul lumaselic e bine evidentiat atat prin formele fosile, cat si prin contrastul cromatic dintre acestea (alb)si masa rocii (galben ocru).

e) Posibiitati de utilizare si exploatare

Calcarele sarmatienen datorita proprietatilor calitative, a chimismului si a coloritului placut , conform prevederilor standardelor in vigoare isi pot gasi o gama destul de larga de utilizari.

In industria materialeleor de constructie pot fi utilizate ca piatra ornamentala pentru placari. Cele mai indicate sunt calcarele albe si alb cenusii sau galbui cu vacuole, diferit dimensionate, dar bine sudate, precum si oolitele galbui , care pot fi folosite la placari interioare, la monumente funerare. Nu sunt recomandate la elemente arhitectrale ornamentale datorita fragilitatiisi friabilitatii.

Pot fi utilizate ca piatra bruta (blocuri) fasonata la temelii si zidariii exterioare sau la prepararea varului pentru constructii si acimentului.

Datorita duritatii scazute , invers proportionala cu gradul de uzura , prelucrarea acestor calcare nrcesita un efort foarte mic si implicit un consum scazut de energie

Aceste calcare pot fi utilizate cel maibine ca piatr bruta de fundatii pentru drumuri cu trafic redus. In sectiune verticala, complexul carbonatic prezinta caracteristii diferite ca structura , rezistenta si varietati ,exploatarea selectiva nu e posibila..

Bibliografie:

Frunzescu D., Branoiu Gh, 2004, Monografia geologica a raului Buzau; Editura Universitatii din Ploiesti.

Mrazec L. ,Geologia Romaniei