DOBROGEA - PESTERA LILIECILOR DE LA GURA DOBROGEI

DOBROGEA

* PESTERA LILIECILOR DE LA GURA DOBROGEI

Sinonimii. Pestera de la Gura Dobrogei. Numele pesterii vine de la coloniile de lilieci apartinand la mai multe specii, dintre care unele se adapostesc aici tot timpul anului.

Localizare si cai de acces. Situata cam la egala distanta intre comuna Targusor si satul Gura Dobrogei (jud. Constanta), pestera poate fi abordata din ambele directii. Calea de acces cea mai utilizata este drumul oare conduce din gara Targusor spre nord-est, in lungul Vaii Visterna (Vistorna) afluent drept al Vaii Casimcea, pana la izvorul numit Cismeaua Gura Dobrogei (Seremet) din dealul drept al vaii. Distanta de la gara la izvor este de 3,8 km. Pornind de la izvor (astazi cismea) se urca pe cararea ce inconjura un impresionant "abris sous roches" pana la intrarea principala a pesterii, sapata la inaltimea de 45 m deasupra talvegului vaii.

Pestera este sapata in banda de calcare jurasice ce strabate centrul Dobrogei in directia vest-est. Posibilitati de cazare in apropiere numai la localnicii din Targusor.

Date istorice. Prima semnalare a acestei pesteri este data de arheologul Vasile Parvan (1926). Vechimea formarii pesterii a fost apreciata de geologul E. Jekelius a fi inceputul Cuaternarului sau sfarsitul Pliocenului, iar saparea ei s-a realizat la limita dintre doua categorii de calcare - unele mai compacte si altele mai moi - reprezentand planul de minima rezistenta bogat in fisuri. Aparitia pesterii s-ar datora unui curs de apa subteran si in mica masura apei de infiltratie.

D. Patrulius (1964) a studiat fosilele din argila de umplutura a pesterii provenita din sfaramarea in timp a blocurilor de calcar si le-a gasit ca apartinand Jurasicului (Lusitanian-Oxfordian).

Cercetarile arheologice intreprinse de C. S. Nicolaescu-Plopsor au dus la descoperirea de material de cultura neolitica, romana, greaca si cercheza (recenta).

Studiul complex al pesterii a fost efectuat timp de mai multi ani de M. Dumitrescu, T. Orghidan si J. Tanasachi (1958) ; M. Dumitrescu si T. Orghidan (1965). P. Samson si C. Radulescu (1976) au scos la iveala, din sapaturile efectuate in avenul de la intrarea II, o bogata fauna de fosile de rozatoare si insectivore din Mindel superior si resturi ale industriei umane din Paleoliticul inferior.

Descriere. Lungimea totala a galeriilor : 480 m. Pestera prezinta trei deschideri : I, intrarea principala larga de 2 m si inalta de 1,5 m este orientata spre nord si conduce, coborand o panta de 2 m, in sala ce se continua cu Galeria cu Fosile orientata nord-sud ; II, intrarea printr-un mic aven, care da acces in Galeria cu Ceramica, orientata vest-est ; III, intrarea secundara, orientata spre vest-nord-vest, conduce intr-un mic coridor ce comunica printr-un put cu extremitatea terminala a salii de la intrarea I. Aceasta sala se continua cu galeria cea mai lunga a pesterii (Galeria cu Fosile), ce prezinta pe traiectul sau denivelari datorita ingramadirilor de blocuri sfaramate. Galeria se bifurca si cele doua ramuri se reunesc la extremitatea lor constituind un drum continuu cu o traiectorie circulara, in aceasta galerie se deschid cateva coridoare laterale (a se vedea schita pesterii). Interesant pentru Galeria cu Fosile este acumularea unei mari cantitati de guano tasat, afanat sau proaspat, constituind movile apreciabile sub coloniile de lilieci adapostiti in timpul verii pe tavanul pesterii. In Galeria cu Ceramica, se poate patrunde, asa cum am aratat, prin intrarea II, dar si pirintr-un cotlon scund si pardosit cu pietre, ce porneste din sala de la intrarea I. Incaperea in care se ajunge este luminata difuz prin deschiderea avenului si se continua cu un culoar cu aspect de tunel pe o distanta de 70 m. Portiunea terminala se largeste si isi schimba directia, orientandu-se nord-sud. Podeaua acestei incaperi este acoperita in intregime cu guano. In bolta din extremitatea sudica a salii s-a gasit in hibernare cea mai mare colonie de lilieci apartinand speciei meridionale Rhinolophus mehelyi. Sala se continua cu un culoar usor ascendent ce se termina cu o diaclaza inaccesibila. La inaltimea de 1,80 m deasupra intrarii in acest culoar se poate urca pe o mica platforma din care se patrunde intr-un coridor stramt ce reprezinta singura portiune concretionata a pesterii. Se remarca existenta de gururi in miniatura, pline cu apa numai an timpul verii.

Pestera de la Gura Dobrogei prezinta un interes deosebit atat prin fauna actuala, cat si pentru cea fosila. Prezenta liliecilor apartinand la mai multe specii a fost observata tot timpul anului, fie in colonii de hibernare, fie de nastere si cresterea puilor, vara. Unele specii s-au gasit ca indivizi izolati.

Fauna de nevertebrate, este bogata si interesanta prin speciile noi pentru stiinta ca Lessertiella dobro-gica, Trechus dumitrescu, Chthonius vandeli etc. Fauna fosila de rozatoare a adus date noi asupra unor specii paleolitice (Mindel superior).

Din punct de vedere arheologic, in afara de resturi numeroase ale industriei neolitice, s-au mai scos la iveala si cateva exemplare ale industriei umane din paleoliticul inferior.

Conditii de vizitare. Pentru vizitarea pesterii este necesara o salopeta si bocanci. Se recomanda prima parte a Galeriei cu Fosile si Galeria cu Ceramica.

Bibliografie. V. Parvan (l 926) ; M. Dumitrescu, T. Orghidan si J. Tanasachi (1958) ; M. Dumitrescu si T. Orghidan (1969) ; D. Patrulius si T. Orghidan (1964) : M. Bleahu si col. (1976).