ENERGIA, DINAMICA SI INFORMATIA IN INVELISUL GEOGRAFIC

ENERGIA, DINAMICA SI INFORMATIA IN INVELISUL GEOGRAFIC

1. Obiectivele unitatii de invatare nr. 3

Studierea acestui capitol va permite sa intelegeti urmatoarele aspecte:

rolul determinant al energiei in structurarea si dinamica invelisului geografic;

fundamentele teoretice, clasice si moderne, indispensabile interpretarii ipostazelor energetice ale realitatii;

intelegerea suporturilor fizico-chimice profunde ce stau la baza genezei proceselor si fenomenelor geografice;

complexitatea relatiilor dintre substanta, energie si informatie reflectate in dinamica variata a invelisului geografic;

caracterul esential al informatiei in (auto)organizarea, cunoasterea si gestionarea invelisului geografic;

interpretarea obiectiva a multiplelor dimensiuni cauzale si relationale ale realitatii geografice.

2. Fundamentele energetice ale devenirii geografice

_{Multa vreme, in conditiile in care descrierea era precumpanitoare in}

Energia este

miscare, schimbare si baza intelegerii evolutiei

stiinta geografica, accentul era pus pe studiul aspectelor fizice exterioare si relativ stabile ale "substantei" ce edifica fenomenele geografice. Cu timpul, nevoia de a intelege schimbarile din realitatea geografica a trimis, in mod necesar, la cercetarea cauzelor ce sustin materia in miscarea si devenirea ei. Principiile si legile mecanicii si termodinamicii (formulate incepand cu ultima parte a sec. XVII) indicau fara echivoc ca sursa tuturor schimbarilor din natura este energia si permanenta prefacerilor sale. Practic, nu exista legitati fizice, chimice, biofizice sau biochimice care sa nu se manifeste si in invelisul geografic. Intelegerea complexei procesualitati geografice se sprijina, inainte de toate, pe legitatile universale ale materiei, valabile in orice context spatio-temporal si cauzal si, in primul rand, pe principiile termodinamicii. Vom prezenta succint aceste aspecte facand abstractie de suporturile demonstrative fizico-matematice ca si de abordarea cantitativa a fenomenelor (suficient detaliata in lucrarile specializate).

_{2. 1. Principiul conservarii masei si energiei}

Nimic nu se creeaza, nu se distruge, ci totul se transforma prin schimbarea starii energiei

.si/sau reconversii energetice simple si multiple

I.G. recepteaza 2 fluxuri energetice majore: energiile de atractie si energiile radiante

Afirma ca materia, inclusiv energia nu pot fi create, nici distruse ci doar convertite necontenit dintr-o forma intr-alta. Acest principiu este capital pentru intelegerea faptului ca diversitatea materiala a realitatii geografice si permanenta sa miscare, reasezare, metamorfoza nu sunt, in mod esential, decat consecinta succesivelor transformari (conversii) dintr-o forma, intr-alta. Prin urmare, fenomene precum evaporatia, condensarea, precipitatiile, miscarile aerului, curgerea raurilor, infiltratia apei, alterarea rocilor, formarea solurilor, cresterea plantelor, metabolismul animalelor si al omului, structurarea sociala, procesarea industriala, convulsiile geopolitice etc. toate la un loc, sunt, principial, forme diverse de antrenare ale substantei (masei) in configuratii informationale specifice, al caror "purtator" universal este energia.

Derularea respectivelor procese este efectul trecerii necontenite a energiei intre starea potentiala (statica) si starea cinetica (dinamica) respectiv, a transformarilor succesive intre diferitele sale forme: conversia energiei calorice in energie mecanica, energie electrica, energie luminoasa, energie chimica si biochimica etc.

Esentiala este si reversibilitatea conversiilor: orice forma derivata de energie poate fi reconvertita in oricare alta, implicit in energie calorica (energia mecanica in energie electrica sau caldura, energia luminoasa in energie biochimica, mecanica sau electrica, energia biochimica in energie mecanica, calorica sau luminoasa s.a.m.d. Aceleasi legitati definesc conversiile si energiile "subtile" derivate din interactiunile formelor superior structurate ale energiei biogeochimice cu celelalte energii: energia fiziologica, energia intelectuala si formele lor de interactiune (gandirea, inovatia, creatia, actiunea); energia de intrebuintare-inmagazinata in structuri artificiale, combustibili, valori (culturale, financiare, spirituale), s.a.m.d. Invelisul geografic ar fi "banal" daca ar fi inteles doar prin prisma structurilor energetice primare (calorice si mecanice). Doua sublinieri se impun in acest context:

(1) energia-indiferent de starea si forma ei-este la origine expresia manifestarii, variabila in spatiu si timp, a doua forte universale antagonice si interdependente: atractia universala (gravitatia) respectiv caldura (energia radianta interna si, indeosebi solara). Prima conduce la concentrare, diferentiere prin omogenizare, nivelare, stabilizare; cealalta, duce la disipare, diferentiere prin diversificare, instabilitate, schimbare. Doar imbinarea acestor atribute poate defini adecvat starea materiei la un moment dat. De aceea, cercetarea invelisului geografic se bazeaza atat pe legile mecanicii (corpurilor) cat si pe legile termodinamicii (caldurii si propagarii ei).

(2) parametrii de stare si de conversie energetica se reflecta in formele de "materializare" energetica: de ex. in ritmul, viteza si intensitatea miscarii corpurilor, caracteristicile fizico-chimice ale substantelor ce le compun (starea de agregare, densitatea, culoarea, compozitia, structura, textura etc.) s.a.

Energia este

"informatie"

Nu intamplator, geografii exploreaza frecvent aceste proprietati pentru a determina caracteristicile mediului sugerat de specificitatea anumitor "reactii" energetice (oxidare, reducere, eroziune, acumulare, bioacumulare, racire, incalzire, topire, inghet, metabolizare etc.); De aceea cercetarea interactiunilor dintre substanta si energie pe suporturi informationale a devenit o prioritate.

_{2. 2. Principiul entropiei}

Energia este supusa degragarii

Entropia este "sageata" evolutiei

Natura "sfideaza" legile clasice ale fizicii caldurii

Stipuleaza ca in sistemele izolate pot decurge spontan numai procesele care duc la cresterea entropiei, iar procesul inceteaza atunci cand se atinge entropia maxima pentru conditiile date (echilibrul termodinamic). Entropia (de la gr. entropos-intoarcere la haos, asimilat cu termenul "evolutie") este forma de energie degradata (caldura), care nu mai poate fi convertita integral in energia din care a provenit (mecanica, chimica etc.). Principala sa semnificatie este aceea ca indica directia in care evolueaza sistemele. Intrucat transformarile ireversibile de energie din sistem duc la "consumarea" energiei potentiale si acumulare de entropie, inseamna ca orice sistem evolueaza in sensul cresterii entropiei ceea ce duce la nivelare termodinamica. Aceasta stare echivaleaza cu instalarea dezordinii, a deplinei omogenizari structurale si implicit cu incetarea evolutiei. Astfel, entropia are semnificatia de "sageata" a evolutiei spre stadii previzibile de finalitate, echivalente stagnarii sau involutiei (de ex. peneplena, falimentul financiar, declinul economic, environmental s.a.).

Cu privire la legea entropiei se impune o precizare: daca acest principiu al termodinamicii clasice (de echilibru) este pe deplin valabil in contextul sistemelor tehnologice (masinilor termice) trebuie subliniat ca el nu este suficient pentru explicarea tendintelor contradictorii din natura si societate (implicit din invelisul geografic). Aici, pe langa procesele de "epuizare" energetica (prin eroziune, consum si crize de resurse, declin economic etc.) au loc si procese sinergetice de innoire si relansare evolutiva (prin miscari tectonice, vulcanism, pedogeneza, reproducerea organismelor, actiuni umane novatoare etc.). Acestea din urma aduc in discutie necesitatea de a explica evolutia sistemelor geografice si prin conceptele si teoriile recente ale termodinamicii neliniare (departe de echilibru).

Esential, in noua optica asupra evolutiei, este faptul ca sistemele (geografice) complexe poseda mecanisme antientropice prin care obtin energie utila din mediul inconjurator; aici este disipata si entropia, care poate fi astfel transformata in energie utila sistemelor

limitrofe. Prin racordare riguroasa la mediu, prin "import" de energie si "export" de entropie, sistemele isi redefinesc si isi mentin totodata structura si functiile in contextul unui "echilibru" in miscare (echilibru dinamic).

Termodinamica nonlineara (departe de echilibru) si.

. si

noile teorii evolutive

Problema evolutiei sistemelor dinamice complexe este un "teritoriu", de mare actualitate, unde converg o serie de teorii stiintifice recente: teoria sinergetismului-Haken, 1977; teoria sistemelor aflate departe de echilibru-Prigogine, 1962, 1971), teoria catastrofelor-Thom,1976; teoria haosului-Ruelle, 1971, teoria fractalilor-Mandelbrot, 1975. Acestea intregesc "tabloul"

evolutionist clasic (de proces liniar de progres cumulativ constant, dependent

de timp si mediu) prin integrarea "rupturilor" nonlineare, a discontinuitatilor structurale si dinamice (praguri, bifurcatii, atractori etc.) ca factori ai devenirii intr-un proces evolutiv complex (linear si nonlinear, constant si fluctuant, deopotriva)

Test de autoevaluare

1. Studiul acestui subcapitol v-a permis cunoasterea "resorturilor" energetice ale invelisul geografic si a legitatilor care le definesc,

b. Puteti da exemple de evolutie geografica spre starea de echilibru

("nivelare" termodinamica) ?

Raspunsuri si comentarii la aceste probleme veti gasi la sfarsitul acestei unitati de invatare.

_{Dinamica invelisului geografic}

Dinamica este materializarea in spatiu

si timp

Dinamica geografica a materiei

Specificul dinamicii geografice

Transferul energiei, conversiile si diferentierile ei, conform legilor termodinamicii, reprezinta esente cauzale ale transformarii materiei si devenirii sale. "Energie inseamna schimbare" spune o sintagma celebra in stiinta clasica dar, trebuie subliniat, la originea schimbarii nu se afla doar energia. Energia este o latura fundamentala a procesului dar "cheia" devenirii se afla in interactiunile dintre energie, substanta si informatie. Esential, in aceasta triada de interactiune, este faptul ca energia, prin procesele specifice (conversii, transfer etc.) este capabila de "structurarea" materiala a unei imense diversitati de forme concrete, diferentiabile prin semnificatii informational-genetice bine definite: morfologie, stare de agregare, compozitie, functii, praguri, bifurcatii etc.

In aceste conditii problema definirii formelor de miscare specific geografice este una de mare dificultate intrucat dinamica geografica este, in mod curent, efectul combinat al altor tipuri specifice de miscari (fizice, chimice, biotice, sociale, economice, politice etc.) fiecare cu propria conditie spatiala si istorica.

Dinamica materiei are la baza procesele de coevolutie si sinergetism, incepand cu suporturile sale ontice (substanta, energia, informatia) si pana la cele mai recente si subtile forme interactiune ce implica existenta omului cu gandirea, actiunile si aspiratiile sale. Diversitatea proceselor ce participa, individual si colectiv la structurarea nivelului geografic de organizare a materiei se inscriu in categoria de "miscare" sau "dinamica" geografica.

In confruntarea cu enorma diversitate a formelor de miscare existente in invelisul geografic, cercetatorul se vede obligat sa tina seama de cel putin doua cerinte:

(1) Necesitatea de opera clar distinctia intre miscarea geografica si alte forme de dinamica materiala. Geografica este acea forma specifica de miscare rezultata prin inglobarea unor tipuri distincte, de manifestare dinamica, intr-un intreg unitar: invelisul geografic. Miscarea geografica 'este caracterizata printr-o transformare ascendenta, de la inferior la superior, de la simplu la complex, implicand o complexitate crescanda a structurii, a legaturilor si formelor de miscare ale subsistemelor materiale din invelisul geografic", (I. Mac, 2000). Doar tinand seama de aceste caracteristici geograful va putea evalua obiectiv suporturile de miscare fizica, chimica, biologica, sociala si economica s.a. ale proceselor si fenomenelor studiate si va reusi, fara sa-si depaseasca competentele specifice propriului domeniu, o interpretare integrata, valoroasa, originala si utila a conversiilor inregistrate de diferitele forme de miscari inglobate in devenirea geografica a materiei. Aceasta cerinta este esentiala intrucat Geografia este stiinta "care nu se blocheaza in investigarea unei singure forme de transfer (fizic, chimic, biologic, sau economic ori social ) si care explica variabilitatea spatiala si tendintele acestui transfer complex" (Irina Ungureanu, 2005);

Varietatea formelor

de manifestare ale

dinamicii geografice

(2) Necesitatea de a utiliza criterii adecvate pentru sistematizarea logica a miscarilor geografice; pot fi operate distinctii in functie de criterii precum:

diferentierea geocomponentala: miscarile componentelor abiotice, biotice, antropice; fiecare categorie fiind larg diversificata; de ex. miscari geomorfice, hidrice, climatice, s,a.m.d.

diferentierea semnificatiei evolutive: constituire (geneza), modificare (transformare), crestere, declin, distrugere; evolutie- involutie, simplificare-complicare-diversificare etc.;

diferentierea de stare: miscare liniara-neliniara, ordonata-haotica; stinsa-actuala (remanenta)-progresiva, omogena-eterogena, lenta- rapida, reversibila-ireversibila etc., inclusiv starile tranzitorii intre aceste laturi;

diferentierea morfologica: miscari areale-liniare, difuze-concentrate, convergente-divergente, ascendente-descendente etc. si numeroasele variante combinatorii;

diferentierea scalara: miscari globale-regionale-locale, permanente- temporare, periodice-intermitente-recesive, lungi-medii-scurte- instantanee s.a.

diferentierea functionala: miscari fundamentale (cauze)-miscari asociate (efecte), benefice (feed back negativ)-daunatoare (feed-back pozitiv) preventive (feed-before) s.a.

Calea abordarii sistematice a formelor specifice de miscare geografica reprezinta o premisa necesara obtinerii unei imagini cuprinzatoare si veridice asupra complexitatii dinamicii geografice.

_{4. Informatia in invelisul geografic}

De la "substanta" si "energie" la informatie

Trei categorii distincte de informatie

Multa vreme in stiinta transformarile inregistrate de procesele si fenomenele studiate erau explicate doar prin prisma schimbarilor survenite in starea substantei sau/si a energiei. In ultimele decenii dezvoltarea ciberneticii si "revolutia" informatica au schimbat radical temeliile conceptuale si metodologice ale majoritatii stiintelor. Astfel, dualismul substantialist-energetic a inceput sa fie inlocuit de catre abordarile bazate pe triada substanta-energie-informatie iar dezvoltarea sistemelor integrate de analiza, interpretare si reprezentare a informatiei geografice (SIG) a conferit metodologiei geografice o capacitate exploratorie fara precedent.

Ordonarea ierarhica a obiectelor, proceselor si fenomenelor exprima, printre alte ipostaze, caracterul structurat si structurant al interactiunilor dintre elementele "profunde" ale materiei: informatia si energia. Ele sintetizeaza, preiau, ajusteaza si deopotriva reflecta "tiparele" autoorganizatorice ale materiei. Drept urmare, informatia este ea insasi structurata ierarhic. Pot fi diferentiate trei niveluri definitorii: nivelul geoinformatiei ontologice, nivelul geoinformatiei gnoseologice si nivelul geoinformatiei praxiologice.

Geoinformatia ontologica este legata

de "existenta" fenomenelor (conditiile formarii si "sensul" lor)

Propagarea informatiei in I.G.

Informatia este principalul factor de ordine in I.G.

Informatia geografica primara este de natura ontologica ea insumand totalitatea caracteristicilor sau proprietatilor (componentilor, factorilor), care interactioneaza in cadrul proceselor genetice si evolutive. Informatia ontologica constituie baza organizatorica a structurilor materiale rolul de a conferi energiei marime si sens, iar prin aceasta, stare, forma si dimensionare corpurilor materiale (substantei). Pe scurt, are rolul de a organiza prin a 'informa' (spre deosebire de energie, care are rolul de a "schimba" prin a "antrena" sau "mobiliza" respectiv, substanta, care are rolul de a se "ajusta" si de a "modifica" fluxurile de energie si informatie).

Geoinformatia ontologica se propaga printr-o mare varietate de semnale. Semnalul este o manifestare fizica a substantei sau de energiei care are capacitatea de a se propaga intr-un mediu dat. Astfel, in invelisul geografic exista o gama extrem de larga de semnale fizice, geofizice, chimice, biotice, biochimice, sociale, economice etc., care se transmit pe cale radianta (caloric, optic), mecanica (gravitational, lucru), senzoriala, osmoza, interactiune chimica, polarizare (electromagnetica, sociala, economica) s.a.

Functionalitatea si evolutia invelisului geografic sunt esential legate nu atat de acumularea de energie cat, mai ales, de acumularea de informatie. Pornindu-se de la stadii de ordine spontana, lipsite de specificitate (specifice perioadei protoplanetare), invelisul geografic a inregistrat o dezvoltare sinergetica constand in acumularea de noi constituenti si proprietati.

Ordinea sistemica rezulta prin procese de variatie, selectie si individualizare realizate, la nivel structural, in special prin procesele de schimbare ale "formei" substantei, sau prin variatiile campurilor energetice. Prin structurare, ceea ce este "inform" devine, la un moment dat, "informat", respectiv apt sa prezinte o neomogenitate relativa, generatoare de fluxuri materiale. Deci, structura reprezinta informatia legata in configuratii specifice cu substanta si energia.

Informatia ontologica se poate diferentia in informatie stocata, respectiv, informatie circulanta. Informatiile stocate sunt reflectari ale conditiilor exterioare care actioneaza la nivelul intrarilor in geosisteme si se impun ca elemente relativ stabile in structura acestora (de ex. geologia morfo-structurilor, relieful major, conditionarile hidro-climatice asociatiile biopedogeografice, resursele subsolului etc.)Pot fi stocate in 'memoria' geosistemelor in cele mai diverse moduri (stratigrafie, soluri fosile, varve, fosile, vestigii arheologice s.a.). Informatia stocata introduce un 'avantaj selectiv' in evolutie prin orientarea proceselor (relieful selectiv al structurilor geologice si tipurilor de roci, orociclogeneza, adaptarea vegetatiei la tipul de sol, efectul favorizant al resurselor in dezvoltarea industriala s.a.

Geoinformatia poate fi "stocata" si "circulanta"

Exista "geocoduri" (genetice) ?

Informatia este cunoastere

Informatia circulanta rezulta in urma interactiunilor active dintre fenomenele ce determina redefinirea rapida a structurii informationale, cresterea gradului de eterogenitate a structurii etc.: de ex. schimburile de aer, curgerea raurilor, eroziunea accelerata a solului, migratiile populatiei, fenomenele de difuziune (epidemii, poluare, inovatii) s.a Desigur, distinctia intre informatia stocata si cea circulanta necesita o perspectiva dialectica asupra categoriilor de spatiu-timp si continuu- discret. Pe timp lung sau pe spatii mari, informatia stocata devine circulanta; similar, informatia circulanta devine statica daca intervalul temporal de referinta este prea scurt sau este raportata la un teritoriu prea extins.

Din cele de mai sus, se poate concluziona ca, in conditiile unitatii in diversitate, invelisul geografic evidentiaza la nivelul tuturor subunitatilor sale numeroase scheme evolutive relativ invariabile. Acestea indreptatesc necesitatea recunoasterii si definirii unor geocoduri (infogeocoduri) care directioneaza devenirea structurilor geografice intr-un mod asemanator codului genetic existent la organismele vii. Evident, 'codurile geogenetice' nu pot avea complexitatea si perfectiunea celor biogenetice, insa aplicarea conceptului este legitima avand in vedere ca materia neinsufletita nu este 'oarba', ea avand capacitatea de a 'percepe' propriile conditii de existenta si de a se adapta corespunzator la acestea (pot fi definite geocoduri morfopetrografice si morfostructurale, de organizare a drenajului, geocoduri ale formei, structurii si texturii asezarilor omenesti, geocoduri ale diferentierii tipurilor de regiuni etc.).Cunoasterea acestor proprietati de 'autocopiere' si multiplicare a informatiei ontologice necesita existenta unei reflectari echivalente in plan cognitiv: aceasta este geoinformatia gnoseologica.

Geoinformatia gnoseologica reprezinta marea diversitate de notiuni, concepte, legitati, principii, metode, teorii si numeroase alte informatii nestructurate utilizate de catre stiinta geografica. Unele sunt informatii

nespecifice, fiind preluate din alte domenii pentru calitatea de descriptori adecvati ai proceselor si fenomenelor investigate. Sunt exprimate prin valori ale diversilor parametri referitori la masa, energie, impuls, intensitate, frecventa, durata, coordonate spatiale etc. sau prin modele obtinute prin conversia pe cale cognitiva a informatiei ontologice (matrici, ecuatii de bilant etc.). Se impune precizarea ca, la modul general, orice tip de informatie (ontica, practica) are in mod necesar si valoare gnoseologica (de cunoastere).

_{Fig. 1. Structura informatiei geografice}

Valente practice ale

informatiei

Acumularea informatiei gnoseologice despre starea obiectiva a invelisului geografic a condus, in mod firesc, la progrese considerabile in modul de valorificare a acestui tip de informatie. Explorarea informatiei genereaza noi informatii (structuri) pasibile sa ofere solutii inedite la problemele izvorate din nevoi practice. Cuantificarea datelor de observatie, parametrizarea structurilor pe care le reflecta si filtrarea acestora cu ajutorul analizei factoriale multiple si a altor metode au condus la realizarea unor modele de cunoastere, cu larga aplicabilitate, capabile sa serveasca la identificarea tendintelor evolutive, la formularea prognozelor si la facilitarea adoptarii deciziilor. In acest stadiu, informatia gnoseologica dobandeste functia de informatie praxiologica. Prin explorarea valentelor informatiei geograful a putut trece la anticiparea, prevenirea sau evitarea actiunilor dezorganizatoare ale mediului si la studiul organizarii si amenajarii teritoriului in raport cu necesitatile omului.

Test de autoevaluare

2. Studiul acestui capitol v-a permis intelegerea formelor multiple, elocvente sau subtile, prin care opereaza energia si informatia in devenirea invelisului geografic.

b. .Exemplificati ipostaze ale manifestarii informatiei in I.G.

Raspunsuri si comentarii la aceste probleme veti gasi la sfarsitul acestei unitati de invatare.

_{5. Raspunsuri si comentarii la intrebarile din testele de autoevaluare}

Intrebarea 1

b. raurile isi adancesc si largesc vaile in "cautarea" profilului de echilibru longitudinal si transversal; plaja devine o suprafata de "echilibru" intre mare si uscat nascuta prin "lupta" directa dintre valuri si faleza in retragere; epuizarea (diverselor) resurse din teritoriu, fenomenele de colaps financiar, declinul economic, starea environmentala critica s.a.

Intrebarea 2

b. forma sferica a Pamantului este 'informatia' pe care o 'transmite' substanta telurica prin scoarta ca urmare a constrangerilor energetice exercitate de atractia gravitationala in relatie cu forta centrifuga rezultata din rotatia Pamantului; suprafata terestra este factor de selectie a diferentierii latitudinale a valorii insolatiei (informatie despre "forma"); ea opereaza si la scari regionale si locale, impreuna cu alte proprietati informationale exprimate tot prin nivelul "substantei": albedoul suprafetei, declivitatea, altitudinea etc. Ele, la un loc, determina variatii energetice concretizate in diferentieri teritoriale zonale, regionale si locale ale tuturor parametrilor ce vor continua sa opereze intersanjabil diversificand tot mai mult "zestrea" teritoriala transmisa prin informatiile initiale.

_{6. Lucrare de verificare 3}

INSTRUCTIUNI

Lucrarea de verificare solicitata implica activitati care necesita cunoasterea capitolului "Problematica obiectului de studiu al geografiei". Raspunsurile la intrebari vor fi transmise prin posta tutorelui pentru comentarii, corectare si evaluare.

Pe prima pagina a lucrarii se vor scrie urmatoarele:

- Titulatura acestui curs (Geografie generala);

- Numarul lucrarii de verificare;

- Numele si prenumele cursantului (acestea se vor mentiona pe fiecare pagina);

- Adresa cursantului.

Fiecare raspuns va trebui sa fie clar exprimat si sa nu depaseasca o jumatate de pagina. Pentru usurinta corectarii lasati o margine de circa 5 cm, precum si o distanta similara intre raspunsuri.

Care erau asteptarile Dvs. De la acest curs?

Aspectele la care trebuie sa raspundeti sunt urmatoarele:

1. Formulati alte exemple privind transformarile energetice din invelisul geografic, conforme principiilor termodinamicii clasice si nonlineare (2 puncte)..

2. Expuneti, pe scurt, rolul gravitatiei si al energiei geotermice in dinamica Terrei (1 punct).

Realizati o prezentare sintetica a bilantului radiativ solar al suprafetei terestre (pe baza bibliografiei; 2 puncte).).

4. Exemplificati forme definitorii ale dinamicii geografice fizice, umane, sociale si economice (cel putin cate un exemplu pentru fiecare categorie de "semnificatie" dinamica; 2 puncte)).

5. Exemplificati si alte ipostaze ale geoinformatiei ontologice, gnoseologice si praxiologice (1 punct) .

6. Considerati verosimila notiunea de infogeocod (geocod)? Argumentati si oferiti exemple sau contraargumentati (1 punct).

In final va rog sa comentati continutul testelor de autoevaluare si sa subliniati ce credeti ca ar trebui sa cuprinda acestea pentru a creste eficienta si fixarea cunostintelor acumulate.

7. Bibliografie minimala

Constantinescu, P., Sinergia si informatia sistemelor, Editura Tehnica, Bucuresti,

1990.

Donisa I., Bazele teoretice si metodologice ale Geografiei, Editura. Didactica si

Pedagogica., Bucuresti, 1977.

Ianos, I., Sisteme teritoriale, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000.

Ielenicz M., Geografie generala. Geografie fizica, Editura Fundatiei Romania de

Maine, Bucuresti, 2000.

Mac I., Geografie generala, Editura Europontic, Cluj-Napoca, 2000.

Restian, A., Integronica, Editura.Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,1989. Prigogine, I., Isabelle Stengers, Metamorfoza stiintei. Noua alianta, Editura Politica, Bucuresti, 1980.

Rosu, Al., Terra-Geosistemul vietii, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,

1987.