DUNAREA DE JOS

DUNAREA DE JOS

1. Obiectivele unitatii de invatare nr.

Unitatea de invatare alaturata ajuta cursantului la:

- delimitarea spatiala a unei unitati teritoriale cu o incarcatura

istorico-geografica importanta;

- explicarea functiei gravitationale (polarizatoare) a confluentelor hidrografice majore;

- exemplificarea posibilitatilor de afirmare a industriei pe seama importurilor de materii prime;

- punerea in evidenta a fenomenelor de expansiune urbana si de formare a aglomeratiilor urbane.

_{2. Baza naturala de sustinere}

Convergentele reprezinta premize favorabile ale constituirii sistemelor teritoriale.

O regiune cu o suprafata mai restransa, dar cu o individualizare spatiala din ce in ce mai evidenta este cea a Dunarii de Jos. Ea include ultima parte a sectorului fluvial al Dunarii si inceputul sectorului fluvio-maritim al marelui organism de drenaj european. Evident, cu teritoriul care graviteaza spre talvegul sau morfologic, larg desfasurat pe malul stang si mult mai ingust pe cel drept. Zona de subsidenta corespunzatoare amplei confluente a Siretului cu Barladul si Buzaul determina caracterele naturale ale acestei regiuni.

Componenta naturala a sistemului regional are drept suport un relief mai variat morfologic si genetic, de lunca si campie joasa, campie tabulara, podis intens peneplenizat.

Astfel, includem aici in intregime Campia Brailei, cu structura tabulara, peste stiva groasa de sedimentar friabil asternandu-se un strat poros de loess, favorabil tasarii si cu o fractiune carbonatica prielnica disolutiei. S-au format ca urmare acele mici denivelari si neuniformitati din categoria crovurilor (gavanelor) sau padinelor in care sau adunat adesea apele sarate formand lacuri.

Pe malul drept al Dunarii graviteaza spre axul acesteia versantul vestic si nordic al Masivului Dobrogei de Nord impus in peisaj, in ciuda inaltimii sale modeste, tocmai datorita altitudinii foarte reduse (4-6 m) a terenurilor din lunca dunareana si deschiderii unei

Relief jos, de lunci, campii de subsidenta si podis.

Climat cu ariditate pronuntata.

Resurse de apa

bogate,

datorate Dunarii si afluentilor sai din grupa de

est.

perspective peisagistice largi spre campiile de la vest si nord. Relieful este mai accidentat, energia si indicele de fragmentare cresc. Insasi versantul fluviului este mai inalt si, in unele sectoare, mai abrupt.

Apartine de asemenea Dunarii de Jos, Campia Siretului Inferior (a Tecuciului), o forma de subsidenta generata de marea depresiune tectonica a Curburii carpatice unde, desi procesele de colmatre sunt deosebit de intense (depozitele depasesc 10 000 m grosime), coborarea sa se accentueaza. De altfel intreaga palnie morfologica a Siretului Inferior debuseaza spre cotul major al fluviului de la Galati. Aceleasi fenomene gravitationale, naturale si antropice, au extins regiunea spre partea sudica a Podisului (platformei sau piemontului) Covurlui. Ca microforme de relief amintim aici dunele de nisip din zona Hanu Conachi din Campia Covurluiului desfasurata intre Siret si Prut, ca o continuare sudica a piemontului mentionat. Un element de specificitate regionala este dat de tripla convergenta, in zona Braila-Galati, a unor sectoare de lunca: cea a Dunarii (cu extinsa Balta a Brailei, devenita o veritabila insula - Insula Mare a Brailei - intre cele doua brate ale Dunarii care o incadreaza), Siretului si Prutului.

Particularitatile factorilor climatici sunt influentate de relieful jos, ceea ce va integra intreaga regiune in climatul de campie, si de pozitia geografica in sud-estul Romaniei, hotaratoare sub aspectul exercitarii influentelor climatice est-europene.

Din punct de vedere termic, Dunarea de Jos se impune ca

"polul caldurii" in Romania, fie si numai pentru faptul ca aici, in zona Ramnicelu (Ion Sion), a fost inregistrata cea mai ridicata temperatura din tara (+ 44,5ºC la 10 august 1951) . Iernile friguroase si verile calduroase determina un ecart ridicat al amplitudinilor termice anuale. Cantitatea de precipitatii este cuprinsa intre 400-500 m, usor mai ridicata in Muntii Macinului si Podisul Covurlui unde ajunge la

500-600 mm. Iarna, crivatul este o prezenta frecventa.

Regiunea analizata releva trasaturi particulare si in ceea ce priveste reteaua de drenaj de suprafata. Ea se instituie intr-o clasica zona de convergenta hidrografica unde cele mai importante rauri din grupa estica, Siretul si Prutul, debuseaza in Dunare. Pentru a nu aminti ca, in acelasi teritoriu o serie de rauri cu izvoarele in Carpatii si Subcarpatii Curburii conflueaza cu Siretul (Putna, Ramnic, Milcov, Buzaul). Rezulta astfel o densitate ridicata a retelei ce surmonteaza efectele climatului arid si asigura atat o rezerva importanta de apa, cat si posibilitatea valorificarii in navigatie si agrement a unor sectoare. Apar si fenomene de difluenta cel mai ilustrativ fiind al Dunarii in zona Insula Mare a Brailei. Prutul, la randul sau, este la originea limanului Brates.

Fenomenele de geneza a lacurilor sarate ating cele mai expresive cote datorita, pe de o parte, climatului continental cu tente de excesivitate, iar pe de alta parte substratului constituit din formatiuni poroase ce faciliteaza circulatia ascendenta a apelor freatice. Astfel sau format lacurile Balta Alba, Movila Miresii, Batogu, Amara (de Buzau), Lutu Alb. In lacul Balta Alba este depozitat cel mai mare zacamant de namol terapeutic din Romania, cca 2,4

Peisaj stepic cu vegetatie, fauna si soluri specifice.

Subsol bogat in hidrocarburi.

milioane m³, iar in Movila Miresii 438 mii m³. El s-a format prin descompunerea resturilor vegetale ale plantei Cladophora cristalina si organismelor de Artemia salina (un crustaceu) in conditiile unui mediu cu salinitate moderata (de pana la 100 mg/l). Valorificarea curativa se afla la baza activitatii turistice a unor statiuni din regiune.

Potentialul bio-pedogeografic este determinat de formele joase de relief si mersul elementelor climatice. Vegetatia campiei este stepica, gramineele (paiusul, colilia) alcatuind speciile dominante ale putinelor pajisti naturale netransformate antropic. Pe colinele piemontane ale Covurluiului si versantii vestici si nordici ai Masivului Dobrogei de nord ce graviteaza spre Dunarea de Jos, isi fac loc padurile de stejar termofil (stejarul pedunculat, stejarul pufos). O extensiune apreciabila o are vegetatie de lunca, hidrofila, ce alcatuieste zavoaie compacte in lunca Dunarii, Prutului sau Siretului. Esentele moi (salcia, arinul, plopul) se intercaleaza cu speciile arbustive (papura, trestia, rogozul). Rolul acestei vegetatii in fixarea albiilor dar si in atenuarea umectarii terenurilor este recunoscut.

Fauna caracteristica este cea de rozatoare (popandau, harciog, orbete, soarecele de camp), la care se adauga iepurele, vulpea, prepelita, potarnichea. Dunarea si afluentii sai detin o bogata fauna acvatica (clean, salau, somn, pastruga).

Pe stratul gros de loess s-au format molisoluri profunde, cernoziomuri si cernoziomuri levigate, cu orizonturi bine structurate, cu humus mult si fertilitate ridicata. Dunele de nisip din zona Hanu Conachi sunt acoperite de psamosoluri, iar in zonele umede ale luncilor este domeniul solurilor hidromorfe si a solurilor aluvionare.

Baza de materii prime a principalelor ramuri economice, industria, agricultura si turismul este asigurata in proportii diferite. In primul rand Campia Brailei, dar si cea a Siretului Inferior, au devenit unul dintre campurile petroliere si de gaze asociate de mare productivitate din Romania. Ianca, Bordei Verde, Liscoteanca, Oprisenesti, Independenta sunt doar cateva dintre arealele de extractie a celor doua materii prime energetice dar si ale industriei chimice. A doua resursa o reprezinta terenurile agricole ale luncilor, campiei, dealurilor piemontane, unde cultura legumelor, cerealelor, plantelor tehnice sau viticultura gasesc conditii propice de dezvoltare. Fondul forestier este restrans ca raspandire, fiind constituit din paduri de stejar ale zonelor colinare din nord-est. In sfarsit, turismul are ca obiective numeroasele lacuri sarate cu namol terapeutic (Balta Alba, Movila Miresii, Amara), fondurile de pescuit de pe Dunare, Siret, Prut; monumentele, muzeele, edificiile religioase sau culturale din Galati si Braila, mostenirea etnografica a ruralului etc.

3. Componenta antropica a sistemului teritorial

Are o serie de similitudini, dar si deosebiri in raport cu Baraganul invecinat. Cea mai importanta asemanare este data de vechimea popularii si aici cele mai vechi vestigii arheologice fiind catalogate ca apartinand neoliticului. Ele au fost descoperite la Liscoteanca, Brailita, Stoicani sau Siliste. Pozitia geografica a

Umanizare veche si relativ intensa.

Orase mici, polarizate de sistemul urban Galati-Braila.

favorizat insa concentrarea populatiei in zona marelui cot al Dunarii si a convergentei Dunare-Siret-Prut mai ales datorita activitatilor de navigatie ce au demarat inca din Evul Mediu, dar si debusarii aici a drumului grefat pe Valea Siretului catre Polonia si Marea Baltica.

Densitatea populatiei se inscrie in jurul valorii de 50 locuitori/km² in Campia Braileisi creste usor in colinele Covurluiului si partea nord-vestica a Podisului Dobrogei. Ea atinge insa valori de peste 250 locuitori/km² in aria Braila-Galati ce se prelungeste precum o apofiza pe cursul Siretului, inspre Tecuci. Dinamica naturala releva doua aspecte distincte, in vreme ce in Campia Brailei bilantul demografic este negativ, in Platforma Covurluiului el este pozitiv ceea ce, la nivel regional, reduce indicele scaderii populatiei.

Etnic predomina net populatia romaneasca, la care se adauga rusi lipoveni, romi. Prezenta a doua mari orase, Galatiul si Braila, ridica mult ponderea populatiei urbane in balanta demografica pe medii de viata.

Asezarile rurale valorifica structural si textural oportunitatile reliefului uniform al campiei (unde apar sate mijlocii si mari, cu o grupare ridicata a gospodariilor in vatra), luncilor si versantilor din zona colinara sau de podis unde indicele de dispersie creste spre rasfirare, iar marimea satelor scade ajungand uneori, in Platforma Covurluiului, sub 500 locuitori.

Fiind o regiune de dimensiuni restranse, Dunarea de Jos are putine orase, dar ea beneficiaza de prezenta a doua municipii mari, invecinate: Galatiul (325 057 locuitori) si Braila (230 687). Apropierea spatiala si tendinta de extindere a intravilanului construit al ambelor centre urbane va conduce, intr-un timp relativ scurt, la aparitia celei mai populate aglomeratii urbane din tara. Ianca, Faurei si Macin sunt orase mici, sub 25 000 locuitori.

Test de autoevaluare

Unitatea de invatare parcursa va ofera posibilitatea sa comentati alaturat urmatoarele aspecte:

1. Specificitatea regiunii Dunarea de Jos

2. Functia siderurgica a orasului Galati

Comentarii la test veti gasi la sfarsitul acestei unitati de invatare

4. Economia si perspectivele regiunii

_{Desi cu o suprafata limitata, Dunarea de Jos are un potential}

Economie centrata pe industrie, agricultura si transporturi.

Industrie ce valorifica materii prime locale si din import.

Agricultura axata pe cultura cerealelor si cresterea ovinelor.

Arie de intensa dezvoltare a transporturilor navale.

economic important, bazat in primul rand pe afirmarea industriei. Datorita pozitiei sale pe Dunarea fluvio-maritima, Galatiul s-a afirmat ca cel mai important centru siderurgic al tarii, statut castigat odata cu construirea combinatului ISPAT-SIDEX, ce prelucreaza minereul de fier din import. In aceeasi ramura la Braila functioneaza laminorul de tevi si tabla. In ambele centre se construiesc si se repara nave de diferite tonaje, inclusiv cele maritime cu un pescaj sub 7 m. La Chiscani, langa Braila, se afla o mare termocentrala dar si combinatul de celuloza pe baza de stuf recoltat din Delta Dunarii. Braila detine intreprinderi de fire si fibre sintetice, matase artificiala, confectii, prelucrarea carnii etc. La Galati se produc, de asemenea, prefabricate, zahar, confectii. La Macin, Greci si Iacobdeal se exploateaza roci de constructie (granit). In orasele mici se prelucreaza produsele agricole (sfecla de zahar la Ianca, lactatele, morarit- panificatie) sau functioneaza mici intreprinderi specializate in bunuri de larg consum.

Agricultura detine al doilea loc in ierarhia ramurilor economice. Fondul agricol extins si diversificat morfologic asigura conditii propice dezvoltarii culturilor agricole dintre cele mai variate. O fertilitate deosebita o au terenurile din Insula Mare a Brailei unde se produc cereale in maniera marilor societati (ferme) de profil. Se cultiva grau, floarea soarelui, sfecla de zahar, soia, porumb, orz, plante furajere. In dealurile Covurluiului s-au extins plantatiile de pomi fructiferi si vita-de-vie. O problema o ridica secetele si nevoia de irigatii indeosebi in Campia Brailei (unde a functionat sistemul Terasa Brailei). Cresterea animalelor are in prim plan ovinele, judetele Galati si Braila, incadrandu-se in principala regiune de practicare a acestei subramuri agricole din sud-estul tarii (specializata in rasa merinos). Se cresc, de asemenea porcine, pasari, bovine.

O alta ramura economica este piscicultura, suprafata luciurilor de apa si mai ales sectoarele Dunarii si afluentilor sai asigurand o productie de peste ce satisface cererea locala si ofera disponibilitati pentru nevoile altor regiuni.

Turismul este o activitate cu totul secundara datorita, pe de o parte, lipsei unor obiective de mare rezonanta atractiva, iar pe de alta parte politicii deficitare a domeniu a autoritatilor de la toate nivelurile. In orasele Galati si Braila se practica un turism cultural, de vizitare a obiectivelor antropice (istorice, religioase, culturale, monumente). Pe Dunare, desi exista numeroase oportunitati pentru variate forme de turism, singurele la care se apeleaza sunt pescuitul si navigatia de agrement. Singurele statiuni turistice propriu-zise ale regiunii sunt Balta Alba si Lacu Sarat, ambele cu dotari si oferta din sfera turismului curativ, de refacere fizico-psihica.

Transporturile sunt reprezentate prin calea navigabila, de importanta europeana a Dunarii care deschide regiunii atat accesul spre Europa centrala si de nord, cat si spre Marea Neagra. Porturile Galati si Braila au infrastructuri ale acestui tip de transport.

Desi situata excentric, periferic, regiunea este bine conectata cu cai rutiere de restul tarii. Importante sunt soselele Ploiesti-Buzau-Braila-Galati sau cea care se ramifica din autostrada Bucuresti-Constanta la Slobozia spre Braila si Galati, cu traversarea frontierei spre Republica Moldova O disfunctie majora in transportul rutier este lipsa unor poduri peste Dunare care sa uneasca teritoriul regiunii cu cel dobrogean, actualmente rolul lor fiind suplinit cu bacuri.

Caile ferate se dispun sub forma unui triunghi cu unul dintre varfuri orasul Galati spre care converg ramificatia magistralei 600 (Bucuresti-Urziceni-Tecuci-Vaslui-Iasi) si magistrala 700 (Bucuresti- Urziceni-Faurei-Braila-Galati. Din Galati porneste si o cale ferata spre Barlad, de-a lungul Prutului, prin Targu Bujor si Beresti.

Dunarea de Jos este una dintre regiunile tarii cu mari perspective de dezvoltare datorate urmatorilor factori favorizanti:

- ,pozitia geografica la interfata a trei state (Romania, Republica Moldova si Ucraina);

- datorita potentialului economic ridicat, Galatiul, ca cel mai important oras al regiunii transfrontaliere, poate deveni un pol de atractie al acesteia;

- cresterea rolului Dunarii in circulatia fluviala europeana;

- intensificarea circulatiei turistice pe Dunare pe intregul sau

traseu, dar mai ales spre Delta Dunarii.

5. Comentarii si raspunsuri la teste

2. Galatiul a devenit un mare centru industrial in a doua jumatate a secolului XX.. Combinatul sau siderurgic utilizeaza materie prima din import, atat minereul de fier cat si cocsul metalurgic. Amplasarea sa aici a fost favorizata de localizarea orasului pe malul Dunarii maritime, avand accesul navelor mari de transport asigurat Concomitent, s-a afirmat industria constructiilor navale, a prelucrarii pestelui, dar si cea textila sau a produselor alimentare.

6. Bibliografie selectiva

1. x x x (1983), Geogrfia Romaniei, I, Geografie fizica, Editura

Academiei, Bucuresti.

2. x x x (1984), Geografia Romaniei, II, Geografie Umana si

Economica, Editura Academiei, Bucuresti.

3. x x x (1969), Geografia Vaii Dunarii Romanesti, Editura

Academiei, Bucuresti.