EVOLUTIA PALEOGEOGRAFICA SI RELIEFUL EUROPEI

EVOLUTIA PALEOGEOGRAFICA SI RELIEFUL EUROPEI

Paleogeografia studiaza aspectele din trecut ale invelisului paleogeografic.

Structura geologica a Europei este una foarte complexa. Se poate afirma ca, evolutia geologica si geografica a continentului Europa s-a derulat de la nord catre sud. Exista o predominanta neta a rocilor foarte vechi in partile de nord-vest, nord si nord-est ale continentului. In partea mediana a continentului predomina rocile de varsta mijlocie in timp ce, in sudul continentului sunt prezente roci de varsta relativ tanara.

Evolutia continentului european poate fi divizata in mai multe etape:

Precambrianul - au avut loc orogenezele asintica si baykaliana;

Paleozoicul inferior - orogeneza caledoniana;

Paleozoicul superior - orogeneza hercinica (varisca);

Mezozoic - au loc doar miscari epirogenetice, soldate cu transgresiuni si regresiuni succesive;

Cretacic-inceputul Cuaternarului - orogeneza alpina;

Cuaternarul - se divide in doua perioade importante: (a) pleistocen - au avut loc cel putin 6 glaciatiuni importante, care au alternat cu perioade interglaciare: GNZ, MINDEL, RISS, WRM, BIBER, DONAU si (2) holocen - cuprinde intervalul de timp foarte scurt (circa 10 000 ani), care s-a derulat de la retragerea ultimului ghetar.

Clasificarea lui Stille

Geologul german Stille considera ca Europa poate fi impartita din punct de vedere geologic in patru entitati:

Eo-Europa - cuprinde suprafetele care nu au mai fost perturbate tectonic, ulterior orogenezelor de la sfarsitul precambrianului (asintica si baykaliana);

Paleo-Europa - cuprinde arealele care nu au mai fost cutate dupa sfarsitul Paleozoicului inferior (orogeneza caledoniana);

Mezo-Europa - cuprinde suprafetele care nu au mai fost afectate dupa orogenezele de la sfarsitul Paleozoicului superior (orogeneza hercinica);

Neo-Europa - cuprinde suprafetele afectate de orogeneza in timpul cutarilor alpine (neozoic).

Din Eo-Europa fac parte doua entitati teritoriale majore din nordul continentului: Scutul Baltic si Platforma Est-europeana.

Din Paleo-Europa fac parte: Muntii Scandinaviei, Muntii Scotiei, Irlanda (fara regiunea  sud-vestica, numita Kerry), partea de nord a Tarii Galilor.

Fig. 2. Muntii Scandinaviei. Imagine de ansamblu Fig. 1. Peninsula Scandinavia

Fig. 3. Muntii Grampiani (Scotia)

Mezo-Europa cuprinde: regiunea Kerry (sud-vestul Irlandei), Anglia, sudul Tarii Galilor, Peninsula Iberica, Franta, Belgia, Cehia, Germania, Polonia.

Neo-Europa cuprinde: partea de sud a continentului european, cu extremitatile peninsulare: Peninsula Iberica-Pirineii, Cordiliera Betica; Peninsula Italica, Peninsula Balcanica.

Implicarea multor orogeneze a impus in cadrul continentului european un caracter tipic de tectonica suprapusa. Anumite structuri tectonice anterioare au fost afectate de catre orogenezele mai noi (ex. Alpii Scandinaviei au fost inaltati la circa 2500 m, in urma miscarilor de cutare, mult mai noi, care au dus la aparitia lantului Pirinei, Alpi, Carpati.

Fig. 4. Vf. Pico de Aneto (Muntii Pirinei)

A) PRECAMBRIANUL 

Cel mai vechi element structural al Europei este Scutul Baltic, care cuprinde partea de sud a Norvegiei, Suedia, Finlanda, Peninsula Kola, Kharelia, precum si fundamentul Marii Baltice. Este constituit din roci cristaline puternic cutate si metamorfozate (sisturi cristaline, gnaise, cuartite, intruziuni granitice-granitul de Rapakiwi. In cadrul Peninsulei Kola exista cele mai vechi roci precambriene, cu varste de 2,6-3,5 miliarde ani.

Fig. 5. Granit de Rapakiwi (rosu) Fig. 6. Granit de Rapakiwi (alb)

In timpul precambrianului au existat mai multe orogeneze, care au inceput cu etape de geosinclinal, care s-au conturat cu orogeneze si care au alternat cu faze de denudatie la sfarsitul precambrianului (la sfarsitul perioadei mentionate, Scutul Baltic avea aspectul unei peneplene).

Scutul Baltic a fost acoperit in parte de apele marii in perioada cambrian-silurian si de atunci nu a mai fost acoperit niciodata de apele marii, pana in cuaternar; prin urmare, Scutul Baltic nu prezinta peste fundamentul sau o cuvertura sedimentara.

Platforma est-europeana corespunde spatial cu Campia est-europeana, care in raport cu Scutul Baltic a suferit o evolutie ulterioara diferita. In perioadele geologice ulterioare precambrianului, ea a cunoscut repetate miscari epirogenetice, pozitive si negative. In urma acestei evolutii, structura initiala de scut s-a modificat si s-a transformat intr-o platforma.

Fig. 7. Platforma est-europeana

Structura geologica a Platformei est-europene prezinta doua componente:

soclul precambrian;

cuvertura sedimentara - rocile nu sunt cutate, au o structura tabulara (stratele sunt orizontale sau slab inclinate); este constituita din calcare, marne, argile etc.

B) Paleozoicul

Pot fi decelate doua entitati temporale:

a) Paleozoicul Inferior - acum are loc orogeneza caledoniana, care s-a materializat prin formarea Muntilor Caledonieni. Lantul montan caledonian cuprinde entitatile montane din Peninsula Scandinavia (ce se extindea pana in insulele Svalbard si estul Groenlandei), Scotia, nordul Tarii Galilor, Irlanda (fara regiunea Kerry).

Alte entitati montane de varsta caledoniana (paleozoic inferior) din Europa sunt: Muntii Urali

(evolutia lor a continuat si in timpul orogenezei hercinice rezultand o matrice structurala extrem de complexa, care explica si existenta unor importante resurse de subsol), teritoriul cuprins astazi intre Podisul Ardeni si Cehia, Meseta spaniola.