Pamantul - raportare in timp si spatiu

Pamantul - raportare in timp si spatiu.
Planeta luata ca o unitate distincta are o anumita forma si dimensiuni. Totodata ca rezultat al evolutiei si-a dobandit din structurarea materiei mai multe invelisuri (solide, lichide, gazoase etc.) care au o anumita desfasurare si care definesc locul pe care-l are Terra in sistemul solar. Ele sunt studiate de diverse stiinte intre care si Geografia al carui obiect de studiu este mediul geografic global sau invelisul geografic. La randul lui mediul geografic global este format din sase subinvelisuri aflate in stransa interdependenta, baza lui fiind relieful terestru. Deci, dintr-un inceput ies in evidenta doua laturi principale - planeta ca forma distincta in Sistemul solar si relieful ce se constituie intr-un subinvelis solid. in unele lucrari (tratate, cursuri universitare) de Geomorfologie generala ele sunt abordate intr-o sectiune distincta numita Geomorfologie planetara ce cuprinde date astronomice, geologice, geofizice. in acest sens forma generala a Pamantului este un rezultat al unei evolutii de 4,5 milioane de ani la fel ca si a celorlalte planete din Sistemul solar. Ea este definita de masuratorile la nivelul modelului de tip elipsoid, adica o sfera usor turtita care a rezultat prin actiunea factorilor cosmici si terestri.
Factorii cosmici au avut o pondere insemnata in prima jumatate a evolutiei Pamantului si se refera la concentrarea datorita mai ales gravitatiei a unei parti din materia cosmica din spatiul Sistemului solar si realizarea protoplanetei, si apoi la bombardamentul cu asteroizi si meteoriti care au determinat pe de-o parte acumulari insemnate de materie, iar pe de alta parte au impus temperaturi ce au asigurat transformarea materiei solide intr-o topitura generalizata. in aceasta faza a evolutiei, care s-a realizat in primele trei miliarde de ani, s-au infaptuit trei caracteristici majore - forma Pamantului, o sfera turtita datorita miscarii de rotatie, structurarea materiei prin concentrarea treptata a elementelor grele in nucleu si a celor usoare spre exterior insotita de detasarea geosferelor interne (nucleu, manta, scoarta) separate de zone de discontinuitate (Guttemberg-Wieckert si Mohorovicic) iar in final dezvoltarea curentilor de conventie in partea superioara a mantalei (astenosfera) care vor contribui esential la realizarea reliefului major terestru.
Factorii endogeni se afirma in cea de a doua parte a evolutiei (1,5 miliarde de ani) cand se trece de la o scoarta subtire si labila la una din ce in ce mai groasa care la exterior va capata o configuratie din ce in ce mai complexa. Ea va constitui la inceput un relief primar cu largi depresiuni tectonice si sisteme de munti nascuti atat prin orogeneza cat mai ales si prin acumularea materiei bazaltice in lungul fracturilor care strabateau scoarta (unele aveau caracter de rift). Multiplicarea treptata a sistemelor de celule de convectie in astenosfera a impus dezvoltarea marilor rifturi planetare si legat de acestea aparitia si extinderea treptata a bazinelor oceanice actuale. Muntii vechi au fost erodati complet rezultand suprafete joase extinse rigide care vor constitui nucleele actualelor continente. La marginile acestora se vor dezvolta depresiuni de tip orogen in care sedimentele acumulate vor fi metamorfozate, cutate si apoi inaltate sub efectul presiunilor rezultate din miscarea placilor creandu-se astfel marile sisteme planetare de munti cu dezvoltare latitudinala sau logitudinala. Realizarea acestora in diferite faze a fost insotita de o actiune de denudare a lor cu durate deosebite ceea ce a condus la o variatie insemnata in caracteristicile reliefului.
Ca urmare, a acestui specific evolutiv s-au produs mai multe modificari notabile in configuratia primara a formei Pamantului. Cea mai insemnata este trecerea de la forma de ansamblu a Pamantului, de sfera turtita, la una mult mai complexa in care fata de un nivel general de referinta (nivelul ''0'' al marilor si oceanelor) exista intinse suprafete continentale cu campii, podisuri, dealuri si munti ce urca pana la 8848 m (Vf. Ciomulungma) dar si bazine (depresiuni) cu adancimi de pana la 11 022 m (Groapa Marianelor) ocupate de apa. Deci, o configuratie exterioara a scoartei cu o mare complexitate, alcatuita din suprafete cu infatisare si dimensiuni variabile care definesc forme de relief diferite ca marime, geneza, evolutie si varsta. Aceasta suprafata neregulata defineste pe ansamblu aspectul exterior al reliefului Pamantului constituind ''fata'' reliefosferei.
Si celelalte planete din sistemul solar au trecut prin etape de evolutie asemanatoare (indeosebi in primele 3 miliarde de ani), dar la fiecare s-au impus anumite particularitati determinate de gradul de concentrare a materiei si de distanta fata de Soare. Pe ansamblu si la acestea, la prima vedere, iese in evidenta forma de sfera turtita, iar in amanunt o suprafata solida cu o configuratie cu multe denivelari (sisteme de munti si bazine depresionare). Spre deosebire de Terra unde prin dezvoltarea hidrosferei, vietuitoarelor si a societatii umane modelarea reliefului creat de agentii interni a fost urmata si mult diversificata de agentii externi care au creat o multitudine de forme cu dimensiuni variabile, pe celelalte planete situatiile sunt mult deosebite. Aici se pastreaza si inca se dezvolta forme de relief cu dimensiuni variabile rezultate in urma impactului scoartei cu diferite corpuri cosmice (meteoriti, asteroizi, comete) care sunt atrase de planete. Pe de alta parte ingrosarea scoartei a determinat limitarea treptata a influentei factorilor tectonici (interni) care nu mai impun (ca pe Terra) sisteme de munti de cutare sau vulcanici. Dintre factorii externi ce pot genera forme de relief importanta au furtunile generate de circulatia maselor de aer, masele de gheata (din apa si mai ales carbonica) care sezonier pot suferi variatii ca marime etc. Deci, spre deosebire de celelalte planete subinvelisul terestru care cuprinde toate formele de relief, la origine a fost similar celui intalnit la toate planetele, dar prin evolutia din ultimul miliard de ani prin diversificarea conditiilor genetice s-a distantat net ca structura si alcatuire. La Terra marile forme si denivelari sunt rezultatul actiunii factorilor tectonici, iar morfologia regionala si locala este determinata de agenti externi. La celelalte planete precumpanesc indiferent de marime formele impuse de impactul corpurilor mici din Sistemul solar cu suprafata exterioara a scoartei lor.