Forme de manifestare dinamica a apei marii si procesele morfodinamice

Forme de manifestare dinamica a apei marii si procesele morfodinamice:
Apa marilor si oceanelor nu este inerta, miscarea ei fiind determinata de factori care actioneaza din exterior (vant, apa fluviilor, seisme, eruptii vulcanice etc.) sau din interiorul mediului (diferente de salinitate, temperatura etc.). Rezulta trei forme specifice principale de deplasare a ei - valuri, curenti si maree fiecare dezvoltand un anumit mod de manifestare a proceselor de eroziune, transport si acumulare dar si anumite forme de relief.
1. Valurile reprezinta principala forma de miscare apei fiind intalnita pretutindeni. Pentru dezvoltarea formelor de relief importanta au valurile care actioneaza in fasiile de tarm atat asupra uscatului cat si pe platforma litorala. Adancimea medie pana la care se resimte miscarea valului este de 10 m dar la furtuni se ajunge chiar la sub - 20 de m. Marimea spatiului de uscat afectat de forta lor depinde de inaltimea si panta suprafetelor expuse (la un tarm inalt si abrupt este mica iar la altul jos cu panta mica se poate extinde pe mai multe sute de metri).
Valurile sunt provocate de cauze diverse dar frecventa cea mai mare se leaga de actiunea vanturilor. La viteze mai reduse rezulta valuri mici dar si efectele sunt reduse. Furtunile puternice (uragane, taifune etc.) le imprima dimensiuni mari, forta si energie deosebite. in larg deplasarea lichidului in cadrul valurilor se inscrie pe orbite circulare. Pe masura apropierii de tarm si a micsorarii adancimii la care se afla platforma litorala, in conditiile in care talpa valurilor o ating forma acestora se modifica treptat (din cerc devine elipsa) pentru ca in apropiere de tarm sa se sparga (apa capata o miscare de translatie).
Cutremurele si eruptiile vulcanice creeaza valuri puternice insotite de consecinte distructive mari. Valurile se propaga pe distante foarte mari (uneori in tot bazinul oceanic) dezvoltand amplitudini de zeci de metri si lungimi enorme ceea ce face ca actiunea lor sa afecteze sectoare insemnate de tarm unde devasteaza sectoare din asezari, cai de comunicatie, provoaca pierderi de vieti omenesti si modificari insemnate ale configuratiei reliefului. Sunt frecvente in Oceanul Pacific efectele resimtindu-se atat pe tarmurile continentale cat si al insulelor. Poarta numele de tsunami, sau de valuri de translatie.
Valurile se mai pot dezvolta in urma ruperii si prabusirii blocurilor de gheata din calotele polare sau a caderii stancilor si a alunecarilor din versantii abrupti ai tarmurilor muntoase ori de podis. Rezulta valuri care se propaga pe distante variate in functie de volumul prabusit.
Actiunea morfologica a valurilor variaza in primul rand in functie de energia de care dispun ce este conditionata de forta de antrenare a masei de apa impusa de catre vant, seisme, eruptii vulcanice etc. in al doilea rand intervin factori de natura locala (rezistenta rocilor, panta suprafetei expuse actiunii lor, incarcatura apei cu materiale solide-nisip, pietris, blocuri etc.) care pot favoriza sau incetini actiunea valurilor.
Mecanismul manifestarii acestora se concretizeaza in mai multe directii in functie de tipul de tarm (fig 37).
Pe cel inalt se realizeaza:
- izbirea(apa cu incarcatura de nisip, pietris, scradis etc.) versantilor cu o forta medie de cateva tone/m2, proces prin care rocile din care acestia sunt alcatuiti sufera crapaturi, fisurari, slabirea rezistentei generale urmata de prabusiri. Este un proces mecanic de eroziune numit abraziune.
- aspirarea la retragerea apei dupa izbire, a materialelor cu dimensiuni reduse;
- antrenarea materialelor (transport) spre largul platformei litorale;
- depunerea (acumularea) pe aceasta la departari diferite in functie de dimensiunile acestora si de energia pe care o mai pastreaza.
Pe tarmurile joase cu platforma litorala extinsa se produc frecvent doua actiuni - dislocarea si incarcarea cu nisip de pe platforma a masei de apa in faza de inaintare spre uscat a valului si redepunerea lui in diferite locuri in faza de retragere a apei rezultata din spargerea valurilor.
Rezultatele actiunii valurilor sunt diverse. La baza abruptului tarmurilor inalte mai intai rezulta firide adanci (diametre de pana la cativa metri). Prin prabusirea pachetelor de roci de deasupra lor se ajunge la retragerea abruptului versantilor si la acumularea, pentru un timp, la baza lui a blocurilor si stancilor cazute pe platforma. in timp indelungat la baza abruptului care se retrage continuu rezulta o suprafata slab inclinata cu caracter de echilibru dinamic (platforma de abraziune).
Pe tarmurile joase, nisipoase actiunea valurilor este mult mai simpla si conduce la doua rezultate. Mai intai prin deplasarea intr-un sens sau in celalalt a nisipului bolovanisului elementele acestora se vor ciocni si in final rotunji. Al doilea rezultat este acumularea nisipului sub diferite forme pe treptele de plaja.
Curentii de apa sunt deplasari de volume importante de apa pe distante foarte mari (zeci, sute, mii de kilometri). Dezvoltarea lor este legata de vanturile regulate care actioneaza aproape constant pe anumite directii, de diferentele de temperatura, salinitate, presiune atmosferica etc.
Actiunea principala a lor este transportul apei incarcata cu materie organica maluri si aluviuni care se acumuleaza treptat pe fundul bazinului oceanic.
Actiunea curentilor in domeniul litoral este complexa. Astfel preiau o buna parte din aluviunile aduse de fluvii pe care le transporta uneori paralel cu tarmul (deriva litorala), le depun contribuind la dezvoltarea de cordoane de nisip paralele cu acesta. Cand viteza lor este mai mare exercita o intensa actiune de extractie a materialelor de pe plajele submerse si de redepunere selectiva la departari mai mari sau mai mici in functie de dimensiuni. in acest mod curentii contribuie la o modificare permanenta a micromorfologiei platformei litorale. in unele stramtori unde exista diferente de nivel intre bazinele marine pe care acestea le separa (ex. M.Baltica - M.Nordului, M.Neagra - M.Marmara - M.Egee, M.Mediterana-Oc. Atlantic etc.) se produc 'curenti de descarcare' a caror actiune se transmite atat prin procese mecanice asupra tarmului dar si prin antrenarea de materiale organice si minerale. La fel de insemnati sunt 'curentii de turbiditate' care se produc cu predilectie pe pantele submerse la trecerea de la domeniul litoral inferior la cel submarin (inceput prin povarnisul continental). Acestia rezulta in momentul in care se rupe echilibrul formatiunilor acumulate fie datorita unei supraincarcari cu aluviuni aduse de fluvii sau unei sedimentari organice bogate fie producerii unor seisme etc. Iau nastere curenti de apa cu mult mal si nisip care coboara spre adancimi cu viteze mari provocand eroziuni intense si prin acestea dezvoltarea unor jghiaburi lungi si adanci numite 'canioane submarine'.
3. Mareele sunt deplasari ale apei din bazinele oceanice si marine determinate de atractia Lunii si Soarelui. La tarmurile inalte deplasarea se concretizeaza in principal in miscari pe verticala (ridicari la flux si coborari la reflux) dar si inaintari pe cateva sute de metri sau kilometri pe vaile principale (la flux) ce alterneaza cu retrageri (la reflux); cand in fata versantilor relativ abrupti se desfasoara fasii de platforma stancoase sau cu acumulari de nisip (se inregistreaza acoperirea si descoperirea periodica a lor). Pe tarmurile joase cele doua sensuri ale miscarii se impun printr-o inaintare larga la flux pe campiile litorale si o retragere la fel de importanta cand in peisaj pe suprafetele emerse se impun acumularile nisipoase ce alterneaza cu ochiuri de apa, cursuri de apa adancite cu 0,5 - 2 m ce se dirijeaza spre mare si terenuri mlastinoase.
Frecvent nivelul marii pe tarmurile unde mareele sunt insemnate la flux se ridica cu cativa metri si se retrage in aceeasi masura. insa in anumite situatii de configuratie a tarmului local amplitudinile sunt mult mai mari. Sunt citate in literatura cazurile extreme Baya Fundy cu 19,6 m, Golful Mezen din M.Baltica cu 12 m, Stramtoarea Magelan cu 18 m.
Producerea mareelor geneza la scara Globului un 'val mareic' cu inaltime de mai multi metri care se propaga de la est la vest, se amplifica ca marime in stramtori si in golfurile inguste unde in anumite conditii (asociere cu tsunami), se manifesta intens (aici ajunge la viteze de peste 20 km/ora) avand consecinte dezastroase asupra asezarilor, soselelor, instalatiilor portuale si uneori producand chiar pierderi de vieti omenesti.
Actiunea mareelor in cele doua faze, care se succed in medie la un interval de timp de 6 ore, este diferita in functie de caracteristicile tarmului. La tarmurile inalte valul de flux izbeste versantii provocand fisurarea, fragmentarea si caderea de blocuri mai rapid sau mai lent in functie de rocile care intra in alcatuirea lor. Rezulta un tarm stancos, cu multe insule si blocuri prabusite. in lungul fluviilor curentul mareic se propaga pe acestea si se intrepatrunde cu scurgerea fluviala de unde un amestec de ape, modificari in deplasarea apei insotite pe de o parte de acumulari de materiale organice si minerale sub forma de bancuri iar pe de alta parte de eroziuni asupra malurilor, indeosebi la gurile de varsare ale raurilor unde acestea sufera un proces intens de largire. La reflux retragerea apei marii se insumeaza cu forta scurgerii apei fluviului situatie care accentueaza eroziunea si transportul de materiale care vor fi imprastiate pe campia litorala mlastinoasa. Pe tarmurile joase atat cresterile cat si scaderea nivelului marii se fac lent ceea ce rar conduce la modificari majore in peisajul general care este dominant de acumulari bogate de nisip, materie organica, terenuri mlastinoase si canale de scurgere a apei la reflux (ex. campiile din vestul Olandei).
Concluzii - dinamica apei marilor si oceanelor se produce prin valuri, curenti si maree provocate de exercitarea unor actiuni din partea a diversi agenti interni si externi. Acestia mobilizeaza masa de apa, ii transmite energie care permite manifestarea a trei procese - eroziune (abraziune), transport si acumulare. Procesele se inregistreaza diferentiat de la un sector la altul al tarmului in functie de interventia unor factori locali (roca, panta etc.) si generali-zonali (climat). Eroziunea impune dezvoltarea pe de-o parte a pantelor mari in proces continuu de retragere iar pe de alta a unei suprafete de echilibru dinamic (platforma de abraziune). Acumularea este legata de suprafetele submerse cu panta foarte redusa, si de tarmurile joase unde sunt extinse sectoarele de plaja.