GRECIA

Grecia

Ponderea unor activitati, numarul oraselor cu implicatii profunde in economia tarii, valoarea schimburilor si rolul cailor de comunicatii separa in Grecia trei regiuni si anume: Grecia de Est intelegand prin aceasta regiunea egeeana inclusiv Tracia si Macedonia; Grecia de Vest (ionica) si Peloponezul.

Grecia de Est se remarca prin prezenta celor mai importante orase ale tarii si anume: Athena, cu zona ei de influenta care acopera aproape intreaga tara, o zona metropolitana in care fenomenul urban si industrial este intens, cea mai mare parte din populatia activa fiind ocupata in industrie si servicii. Acelasi lucru este specific si orasului Salonic si in mai mica masura orasului Larissa din Thessalia. Aici este concentrata aproape toata industria prelucratoare (siderurgia, industria chimica si petrochimia, industria textila, a materialului de constructie) si o parte din industria extractiva (bauxita, minereuri de fier, aur, carbune), industria constructiilor navale (Athena-Pireu, Salonic), activitatea de transport in principal maritim, turismul. Flota de transport ocupa locul patru in lume mai ales prin modernizarea parcului de cargouri (Collection J.R.Pitte, 1994).

Grecia de Vest se caracterizeaza prin numarul redus al asezarilor importante (Arta, Joannina, Agrinio) avand si un relief mult mai accidentat, o agricultura prezenta mai ales in fasia litorala cu o agricultura traditionala, incluzand regiunile muntoase si agricultura mediteraneana propriu-zisa. Aici populatia inregistreaza o densitate redusa, iar industria se dezvolta punctual. O serie de insule evoca momente din istoria tarii (Corfu-Kerkуra; Lefkada, Kefallonia, Zante), generand o puternica activitate turistica.

Peloponezul, prin cele doua orase, Patras si Corinth, ambele situate la golful si canalul Corinth, este marcat de o agricultura care impune specificul economic al regiunii. Se cultiva: maslin, citrice, vita-de-vie, tutun. Sunt prezente industria textila si extractiva (carbune, zinc). Este o regiune turistica extrem de importanta.

Exista si posibilitatea unei alte diferentieri regionale si anume: Grecia de Nord - o regiune dezavantajata, oarecum izolata in plan economic si cultural.

A urmat o lunga perioada in care treptat s-a detasat orasul Salonic, iar campia din jurul acestuia a devenit una din cele mai productive ale tarii. Trebuie amintit faptul ca in Evul Mediu, golful Salonic era patruns mult in continent (M. Meunier, 1982) umplut treptat de aluviunile carate de Axios si Alikamon iar lacul Jiannitsa a fost si el colmatat treptat de depozite aluvionare. Ulterior au fost construite canale (prezentate anterior) s-au realizat indiguiri, desecari etc.

Portul Salonic este situat in estul campiei, la contactul cu regiunea inalta, fiind un port protejat. El joaca un rol important in traficul national si international.

Grecia Meridionala, marcata de prezenta Atenei - Pireu, Peloponez, Golful Corinth, fiecare prin specificul sau contribuind la individualizarea regiunii sub raport geografic.

Model agricol in Salonic

Turcia

Potentialul natural, alaturi de cel social economic, de traditie si implicarea in evenimente social-politice au generat structuri diferite, regionale, urbane, industriale si agricole cu un anumit specific si valoare globala astfel:

Regiunea de Nord-Vest. Prin pozitia de interferenta euro-asiatica regiunea s-a dezvoltat mai mult decat altele avand in vedere potentialul natural si schimburile, facilitatile de transport indeosebi maritim cu alte regiuni mai ales in afara tarii etc.

Cateva centre de marca Istanbul, Izmir, Bursa, Adapazari s.a. polarizeaza activitatea regiunii si nu numai a acesteia.

Istanbul impreuna cu suburbiile de aproximativ are o populatie 4 milioane locuitori. Orasul a cunoscut in lungul timpului o complexa metamorfoza sub aspectul dezvoltarii teritoriale, al modernizarii inclusiv a numelui. In perioada antica s-a numit Bizant (Bizantion). Apoi devine capitala Imperiul Roman de rasarit cand capata numele de Constantinopol, nume care se pastreaza atat in timpul Imperiului Bizantin cat si a celui Otoman incepand din 1453.

Orasul Istanbul se remarca prin functia industriala avand dezvoltate atat ramuri de varf (electronice, electrotehnice) precum si traditionale (industria textila, industria alimentara, a pielariei). Concentreaza si o importanta parte din activitatea comerciala si de transport a tarii. Este un port de prima marime specializat in traficul de marfuri ca si in cel de pasageri.

Nucleul urban, cu functii comerciale, culturale si administrative, se afla localizat pe o mica peninsula triunghiulara in care apar, ca si la Roma, sapte inaltimi. Peninsula este cuprinsa intre golful Cornul de Aur, lung de 7,5 km si lat de maxim 8 km si Marea Marmara. In cadrul nucleului urban se afla numeroase unitati comerciale (inclusiv cele grupate in bazarul construit in anul 1548, cel mai mare bazar acoperit din lume), culturale si administrative. Intre ansamblurile arhitectonice se numara Sf. Sofia, un monument al artei bizantine, construit intre anii 532-537, transformata in moschee, Moscheea Albastra (edificiu din 1.609.1,616), monument al artei otomane, Palatul Topkapi situat pe acropola vechiului Bizant etc. Nucleul urban cuprinde si o parte din cartierul Beyoglu (vechea Pera), legat prin doua poduri, peste Cornul de Aur, de Stanbul (Istanbul). Pe langa nucleul urban exista zonele rezidentiale (Sisli, Besiktas), inclusiv cele de pe tarmul asiatic (Uskudar, Kadikoy), legate cu cele de pe tarmul european

prin podul de peste Bosfor, lung de peste 1 km, a carui constructie a fost terminata in 1973. De asemenea, se disting zonele portuare si cele industriale localizate la Cornul de Aur si in continuare, pe malul Bosforului fiind doua poduri acum.

Pe langa industrie, comert etc., concentrarea urbana Istanbul si-a dezvoltat si o agricultura periurbana care sa satisfaca cele mai diverse necesitati in sfera consumului alimentar.

Alte centre urbane importante din aceasta regiune sunt Izmit (peste 600.000 locuitori) situat la Marea Marmara, Bursa un centru industrial si comercial dintre cele mai vechi, cu o populatie de peste 34.000 locuitori, Adapazari.

Anatolia Centrala Este cuprinsa in limitele Podisului Central al Anatoliei. Are un potential industrial mai restrans in schimb se dezvolta productia de cereale, plante tehnice indeosebi sfecla de zahar, precum si intreprinderi pentru prelucrarea acestora. Activitatea se concentreaza in jurul orasului Ankara, capitala tarii din anul 1923. Are o populatie de peste 2,2 milioane locuitori (1995) si este unul din cele mai vechi orase ale tarii (de aproape 4.000 ani).

Are functii comerciale, bancare, de transport si industriale. Are extins peisajul agricol periurban. In arhitectura orasului se imbina stilul vechi traditional cu cel modern de mare rafinament.

Alte orase cu functii mai ales industriale sunt: Konya cu o populatie de peste 24.000 locuitori, Kayseri, Silvas, Eskisehir (260.000 loc.)

Regiunea de la Marea Egee. Se caracterizeaza printr-o veche si vie activitate comercial-portuara avand in vedere cadrul natural propice. Treptat aici s-a conturat si o vie activitate industriala, de prelucrare in principal a produselor agricole autohtone. Este o regiune traditionala in ceea ce priveste viticultura, cultura maslinului, a tutunului. Pe terenurile irigate s-a extins cultura bumbacului iar in lungul culoarelor de vale Gediz si Menderez cultura graului, a sfeclei de zahar. Foarte bine reprezentata in aceasta regiune este industria alimentara. De altfel intreaga tara se incadreaza in tipul major de agricultura mediteraneeana.

Dintre centrele mai importante ale regiunii amintim: Izmir cu peste 600.000 locuitori cel mai mare oras de la Marea Egee cu un pronuntat potential industrial, comercial-portuar si de transport.

Alte regiuni din limitele acestei tari sunt: regiunea de la Marea Mediterana cu specific portuar si de prelucrare a bumbacului, petrolului mai ales a celui importat, a culturilor de citrice, a pescuitului si prelucrarii pestelui. Principalele centre sunt: Adana cu peste 400.000 locuitori si Mersin cu peste 450.000 locuitori.

Regiunea de la Marea Neagra cu un peisaj dezvoltat, cu ramuri industriale care prelucreaza produsele oferite de agricultura. Mai importante sunt centrele Samsun si Trabzon.

Test de autoevaluare Studierea capitolului Europa Sudica atrage atentia asupra diferentierilor economice esentiale din fiecare tara apartinand Europei Sudice. a. Explicati ce factori majori impun diferentierile in peisajele Europei Sudice. b. Explicati de ce regiunile situate in preajma Mediteranei au un potential economic mult mai ridicat decat celelalte. c. Ce rol a jucat Marea Mediterana, implicit Marile Adriatica, Tireniana si Egee in evolutia generala a regiunilor, respectiv a tarilor din jur?