PROCESUL DE FORMARE A ECUMENEI SI EVOLUTIA UMANIZARII

PROCESUL DE FORMARE A ECUMENEI SI EVOLUTIA UMANIZARII

1. Obiectivele unitatii de invatare nr.

Dupa studierea acestui capitol veti fi capabil sa cunoasteti faptul ca:

ecumena s-a format treptat, in paralel cu evolutia genurilor si speciilor

de hominide;

omul actual a aparut in sudul continentului african si apoi s-a adaptat

la conditii de viata din ce in ce mai variate;

omul actual este subspecia care a contribuit cel mai mult la extinderea ecumenei

_{2. Etapa precursorilor}

Ecumena - partea umanizata a uscatului terestru

Adaptarea la viata tericola

- principala trasatura a primilor antecesori ai omului

Ecumena actuala este rezultatul unui proces indelungat si complicat de umanizare a uscatului terestru, umanizare care a avut loc prin extinderea spatiului locuit de primii nostri stramosi, in paralel cu aparitia si dezvoltarea unor genuri, specii si subspecii din ce in ce mai evoluate.

In procesul de formare a ecumenei si de evolutie a hominidelor pot fi deosebite, dupa cunostintele actuale, patru mari etape, si anume : etapa precursorilor, etapa primelor specii ale genului uman, etapa paleoantropilor si etapa neoantropilor.

In prima parte a etapei precursorilor, intre 28 si 7 milioane de ani inaintea prezentului, au trait in Africa de Est, Asia Mica, Asia de Sud si Sud-Est, Extremul Orient si Europa central-sudica o serie intreaga de primate superioare, care au manifestat tendinta de trecere de la viata arboricola la viata tericola, odata cu extinderea savanei cu arbori in detrimentul padurii intertropicale umede. Aceasta a dat nastere unei serii de adaptari, prefigurand umanizarea : tendinta spre o statura verticala, deocamdata imperfecta, disparitia treptata a cozii si

transformarea ghearelor in unghii, dezvoltarea encefalului, intovarasita de reducerea oaselor fetei si a organului mirosului, cresterea acuitatii senzitivo-motorii a membrelor anterioare, care tind sa se transforme in maini.

Un punct de divergenta crucial

Intre primatele superioare si om

Urmeaza stramosul comun al hominidelor, pe de o parte, si al pongidelor, pe de alta, care reprezinta un punct de divergenta produs, dupa toate probabilitatile, intre 7 si 5 mil.ani i.p., cand a avut loc o mutatie genetica importanta la hominide - reducerea numarului de cromozomi de la 48 la 46. Dupa cunostintele actuale, se apropie cel mai mult de acest punct de divergenta fiinta fosila Sahelanthropus tchadensis, descoperita in Ciad¹. El imbina trasaturi comune atat cu maimutele superioare (un craniu cu puternice arcade supraorbitare si cu creste, o talie mica, apropiata de aceea a unui cimpanzeu actual) cat si cu hominidele (o frunte putin mai bombata, un prognatism mai putin marcat, o pozitie mai avansata a orificiului occipital, o usoara crestere a volumul endocranian, pana la circa 350 cm³, o dentitie fara spatii intre dinti).

In fine, in jur de 4,1 mil. ani i.p. au aparut in Africa de Est australopitecii - primii reprezentanti ai hominidelor, care au trait pana in jurul datei de 1 mil. ani i. p. Din Africa de Est, australopitecii s-au raspandit si in Africa Centrala, in Africa de Sud si Africa de Nord, de unde au trecut si in sudul Europei, profitand de o punte de uscat, existenta pe atunci, intre Africa si Sicilia. Din Asia de Sud-Est se cunoaste asa numitul Meganthropus palaeojavanicus, descoperit in insula Jawa, care prezinta afinitati cu australopitecii din Africa. Aparitia australopitecilor este explicata de unii paleoantropologi prin tendinta de aridizare si racire a climei, care le-ar fi obligat pe aceste prime hominide sa renunte definitiv la viata arboricola si sa treaca la viata pe sol, adoptand mersul biped (demonstrat in mod indiscutabil prin descoperirea amprentelor fosilizate de pasi ai unei familii, cu o vechime de 3,75 mil. ani, in Tanzania). Statura australopitecilor era una semiverticala, dupa cum o arata forma destul de moderna a oaselor membrelor inferioare, crescuse evident motricitatea membrelor superioare, devenite adevarate maini. Ca alimentatie, incepusera sa vaneze si sa consume si unele animale din savana, in special erbivore. Se pare ca unii australopiteci, probabil nu intr-un mod foarte sistematic, incepusera sa foloseasca si unelte de piatra, fapt care ar fi dovedit de datarea primelor unelte cunoscute (din Etiopia) la circa 2,6 mil. ani i. p., desi capacitatea endocraniana

_{ramasese destul de modesta (380 - 600 cm}³_).

¹ In anul 2001

_{Test de autoevaluare}

1) Unde nu se gasesc urme ale primatelor superioare care au

pregatit procesul de hominizare ?

3) Care sunt tinuturile in care au trait in mod sigur australopitecii ?

Raspunsuri la aceste intrebari veti gasi la sfarsitul acestei unitati de invatare.

_{3. Etapa primelor specii ale genului uman}

Ca si australopitecii, din care, probabil, se trage, primul om a aparut in acelasi continent african.

Homo erectus a avut o raspandire geografica mult mai larga decat Homo habilis

Dupa opiniile, foarte plauzibile, ale specialistilor contemporani, genul uman, Homo, s-ar fi desprins destul de timpuriu din linia evolutiva a hominidelor, convietuind cu australopitecii timp de circa 1,5 mil. ani. Primul reprezentant ai genului nostru a fost Homo habilis, care a trait intre 2,5 si 1,6 mil.ani i.p., descoperit in Africa de Est si in Africa de Sud. Din Africa Homo habilis a patruns in Orientul Apropiat si in zona Caucazului (Georgia de astazi) dar a ramas discutabila descoperirea unor urme identice in Iran, sudul Asiei (bazinul Indusului), Asia de Sud-Est (Myanmar, Thailanda, Malaysia, Indonezia), precum si prezenta uneltelor care ar fi apartinut primilor oameni in sudul Europei.

Probabil dintr-un trunchi comun cu Homo habilis a derivat Homo erectus, care a trait intre 1,8 mil. de ani si 200 000 de ani i.p. Si acesta a aparut tot in Africa de Est dar s-a raspandit foarte repede in Asia (Orientul Apropiat, Asia Mica, India, China, Asia de Sud-Est, Caucaz) si ulterior in Europa central-sudica (Peninsula Iberica, Italia, Franta, Belgia, Germania, Depresiunea Panonica, Romania).

Primii oameni au capatat o capacitatea endocraniana superioara celei a australopitecilor (440 - 1350 cm³) iar ca aspect exterior dentitia se apropiase de aceea a omului actual, arcada dentara incepuse sa se rotunjeasca si se schitase usor mentonul. Oasele

trunchiului si ale membrelor erau mult mai evoluate decat craniul - femurul lui Homo erectus era deja de tipul omului actual, ceea ce dovedeste atingerea unei staturi perfect verticale.

Cel mai remarcabil fapt a fost insa producerea in mod sistematic, de catre Homo habilis, inca de la 2,34 mil. de ani i. p., a unor unelte si arme primitive din piatra - bolovani de rau, foarte primitiv ciopliti, aceasta prima cultura litica fiind denumita, din acest motiv, "cultura de prund". La Homo erectus au progresat mult uneltele si armele, confectionate acum nu numai din piatra cioplita, ci si din os si corn, unelte cioplite pe ambele fete sau produse din aschii - varfuri de sageti si lanci, razuitori. dalti, unelte pentru lucrul in lemn, nicovale, sapaligi s.a.

Primii oameni au inceput sa produca sistematic unelte, au invatat sa stapaneasca focul, au trecut treptat la o vorbire articulata, au inceput sa-si construiasca locuinte si sa se imbrace, pentru a se apara de frig.

Homo erectus a fost prima specie umana care a trecut la utilizarea si intretinerea focului - cele mai vechi urme de foc fiind datate la 1,7 mil.ani i.p.; focul a permis omului sa consume hrana (primitiv) preparata, sa se incalzeasca (si, deci, sa-si extinda ecumena), precum si sa se apere de unele animale salbatice.

Deosebit de important este faptul ca la Homo habilis se pare ca au aparut si primele forme de vorbire articulata, deoarece pe scoarta cerebrala incep sa se dezvolte acum ariile care sunt considerate sediile acestei vorbiri iar, dupa conformatia laringelui, Homo habilis si Homo erectus ar fi putut pronunta primele consoane si vocale.

Homo habilis isi amenaja adaposturi grupate, pe sol, la care foloseau si pieile animalelor vanate dar, la Homo erectus apar locuinte mai evoluate, sub forma corturilor (urmele unei adevarate asezari, din corturi, a vanatorilor a fost descoperita pe colina Terra Amata, de langa Nisa). Inaintarea spre nord si inasprirea climei a determinat multe subspecii de Homo erectus sa se adaposteasca in pesteri - in apropiere de actualul Beijing, din China, in Franta si Belgia de astazi etc.

Probabil, aceeasi racire a climei a obligat aceasta specie sa devina prima fiinta care a utilizat imbracamintea, fapt dovedit de descoperirea unor unelte destinate curatirii pieilor de animale.

Alimentatia primelor specii umane devenise mult mai carnivora decat aceea a precursorilor - s-au gasit fragmente osoase care atesta ca acestia vanau si consumau elefanti, rinoceri, bizoni, bouri, cai, cerbi, capriori, gazele, mistreti, lei, ursi, lupi, vulpi si pasari de apa, prinzand in paralel si peste, colectand mierea albinelor salbatice si ouale pasarilor, in timp ce castorul era vanat pentru blana. Insa, s-a pastrat si o alimentatie vegetariana, formata din rizomi, radacini, tulpini ale plantelor erbacee, nuci si diverse alte fructe.

Test de autoevaluare

4) Unde a aparut prima specie umana ?

permit sa-l consideram primul reprezentant al genului nostru ?

6) De ce Homo erectus a devenit mult mai adaptabil decat Homo habilis si si-a putut extinde cu mult aria de viata ?

Raspunsuri la aceste intrebari veti gasi la sfarsitul acestei unitati de invatare.

_{4. Etapa paleoantropilor}

O faza foarte confuza in evolutia genului uman

Paleoantropii cuceresc pentru prima data Australia

Etapa paleoantropilor este marcata de aparitia speciei noastre, Homo sapiens, dar trecerea de la Homo erectus la paleoantropi ramane deocamdata foarte neclara, aceasta desfasurandu-se in intervalul dintre 1 milion de ani si 250 000 ani i.p., cand au trait o serie intreaga de tipuri umane de tranzitie : oamenii din Afar si de Ternifine, in Africa, oamenii de Petralona si de Saccopastore, in Europa Sudica, oamenii de Swanscombe (Anglia) si de Steinheim (Germania), in Europa central-vestica, oamenii care au trait in peninsula Liaodong, din China etc.

Din punct de vedere geografic, paleoantropii au ocupat, in continuare, toata aria lui Homo erectus - Africa (unde s-au format si subspeciile cele mai evoluate), Orientul Apropiat, Caucaz, Asia Centrala si Europa central-sudica (unde a trait subspecia cea mai cunoscuta - omul de Neanderthal), Insulinda (omul de Ngandong) si China (omul de Maba). Insa, mai ales spre finalul acestei etape, incepe o anumita expansiune teritoriala: paleoantropii au reusit sa treaca, pentru prima data, in Australia, asa cum o dovedesc descoperirile din vestul si din sudul acestui continent. In Europa paleoantropii au disparut in jurul anului 32 000 i.p.

Importante progrese intelectuale

O fiinta mult mai umana, cu un avansat

comportament social

Vanatori si pescari indemanateci, producatori

de unelte tot mai bine finisate

Evolutia ascendenta a paleoantropilor este vadita de o noua crestere a capacitatii endocraniene, devenita mult superioara celei a lui Homo erectus si apropiindu-se de aceea a omului actual (intre 1

000 si 1 650 cm³) precum si de organizarea encefalului, care ajunsese aproape la acelasi nivel cu aceea a subspeciei noastre, foarte caracteristica fiind dezvoltarea mai puternica a emisferei stangi, dovedind o specializare in folosirea mainii drepte. Aceasta evolutie pozitiva a encefalului este in legatura si cu perfectionarea vorbirii articulate, paleoantropii putand emite acum o gama completa de sunete; totusi, paleoantropii au continuat, probabil, sa se inteleaga, in paralel, si prin gesturi, obisnuinta pastrata pana astazi la australieni. Dentitia devenise, si ea, mai apropiata de aceea a omului actual.

Paleoantropii au avut un nivel de cultura superior celui al lui Homo erectus : ei au fost primele fiinte care au acordat ingrijire accidentatilor, handicapatilor si batranilor (dovada - descoperirea unor schelete care demonstreaza faptul ca unii infirmi si accidentati au trait pana la batranete, evident ajutati de ceilalti membri ai marii familii), primii la care apare cultul mortilor (morminte descoperite la Shanidar, in Irak s.a., primii care au manifestat un anumit simt estetic (dovedit de aparitia unor piese de podoaba - pandantive - si de vopsirea corpului cu ocru) si primii la care au aparut, in mod sigur, conceptii mistice si ritualuri.

Paleoantropii au continuat sa fie, in primul rand, vanatori, vanand mamuti, bouri, cerbi, cai, hipopotami etc., folosind , pe langa carne si oasele animalelor vanate - pentru unelte, scheletele corturilor sau chiar in calitate de combustibil. Au continuat, de asemenea, sa practice pescuitul. In Europa, China si Caucaz au trait preponderent in pesteri.

Uneltele si armele paleoantropilor se caracterizeaza printr-o finisare

mai avansata si prin cresterea ponderii celor4confectionate din os.

Test de autoevaluare

7) De ce omul de Neanderthal este cel mai bine cunoscut dintre toti

paleoantropii ?

8) Ce progrese au facut paleoantropii fata de Homo erectus ?

9) Ce continent nou a fost populat de paleoantropi ?

Raspunsuri la aceste intrebari veti gasi la sfarsitul acestei unitati de invatare.

_{5. Etapa neoantropilor}

Subspecia noastra se trage din paleoantropi

Africa de Sud - leaganul omenirii actuale

O subspecie intr-o rapida expansiune

Neoantropii nu sunt altii decat oamenii actuali - reprezentantii unicei subspecii umane care a ramas pana astazi - Homo sapiens

- omul actual).

Subspecia noastra se crede ca a aparut in jurul anului 140 000 i.p.,evoluand din unii paleoantropi din Africa, in randul carora procesul de evolutie spre omul actual incepuse anterior. Insa cele mai vechi urme descoperite ale neoantropilor sunt datate de la circa 130 000 ani i. p., provenind din Africa de Sud - de la varsarea raului Klasies si din pestera Border. Omul actual a coexistat o anumita perioada de timp cu paleoantropii, intre el si acestia manifestandu-se, de cele mai multe ori, o concurenta aspra, careia paleoantropii nu i-au putut face fata; nu pot fi excluse, insa, in intregime, unele cazuri locale de metisare a neoantropilor cu paleoantropii.

Cresterea mai rapida a efectivelor umane, fata de subspeciile mai vechi si cresterea puterii grupului, ca si organizarea mai buna a activitatilor, explica expansiunea rapida a lui Homo sapiens sapiens, ocuparea in timp scurt a unor intinse teritorii pana atunci nelocuite de om si definitivarea, in etape, a ecumenei actuale (chiar daca aceasta expansiune nu a fost perfect continua - de exemplu, in Asia Centrala s-a produs, in jurul anului 75 000 i.p., o reinaintare temporara a paleoantropilor, din subspecia neanderthaliana, in dauna neoantropilor).

Orientul Apropiat - nodul unei importante divergente teritoriale

Australoizii se instaleaza in sudul Asiei, Asia de Sud- Est, Australia, Melanezia si Extremul Orient.

Sunt australoizii si primii locuitori ai Americii ?

Europoizii au inlocuit pe neanderthalienii din Europa, Caucaz si Asia Centrala,

ulterior extinzandu-se spre nordul Africii si sudul Asiei.

Din Africa de Sud neoantropii s-au extins repede spre Africa de Est si de Nord-Est, unde, foarte probabil s-a format rasa negroida. Apoi, din Africa, Homo sapiens sapiens a patruns, foarte timpuriu, in Orientul Apropiat, fapt documentat prin descoperirile din Djebel Quafzeh, in nordul Palestinei, datate la 92

000 ani i.p. Probabil ca aici, in Orientul Apropiat, s-a produs si o importanta divergenta in procesul de expansiune a neoantropilor:

- O ramura a neoantropilor , formata in sudul Orientului Apropiat, a inaintat prin sudul Asiei spre Extremul Orient si Australia, fiind reprezentata prin rasa australoida (omul de Wadjak), rasa veche, dupa cum o dovedeste marea sa variabilitate (prezenta subrasei veddoide, a subrasei australiene si a unui tip de tranzitie spre negroizi). Membrii acestei ramuri erau deja prezenti in China de Sud in jurul anului 67 000 i. p., ajungand in China de Nord, in jurul anului 30 000 i.p. In jurul anului 50 000 i.p. australoizii au dat nastere unui nou val de populare a continentului australian, cu punctul de plecare, ca si cel anterior, in Asia de Sud-Est, val argumentat prin descoperirile, datate in jur de 38 000 ani i.p. din Australia de Sud-Vest si de Sud-Est ; foarte probabil. insa ca, aici, in Australia paleoantropii au supravietuit mai mult decat in alte parti ale Globului, pana la 10 000 ani i.p., retragandu-se in partea sud-estica a continentului. Trecand dintr-o insula intr-alta, membrii rasei australoide au fost si primii oameni care au populat insulele Kalimantan si Noua Guinee (in jurul anului 40 000 i.p.), arhipelagul Filipinelor (la circa 30 - 23 000 ani i. p.) si Japonia. Ulterior, australoizii au populat si Tasmania (in jurul anului 16 000 i.p.), insulele Melaneziei (la circa 12 000 i.p.) si Noua Zeelanda.

Problematic este daca australoizii au fost si primii oameni care au ajuns, venind din Extremul Orient Asiatic, peste stramtoarea Bering, in America, unde, gasind un imens continent nepopulat, s- ar fi raspandit foarte repede de la nord spre sud - aceasta ar explica prezenta trasaturilor secundare australoide la unii amerindieni, mai ales din America de Sud, ca si a unor boli transmisibile comune, la locuitorii din Indonezia si la amerindienii din Brazilia. Exista si urme de locuire in America de Sud, datate la50 000 - 32 000 ani, i. p., dar datarile sunt discutabile.

- In nordul Orientului Apropiat, in Asia Mica si in Caucaz s-a format rasa europoida (omul de Cro-Magnon). Expansiunea acesteia s-a indreptat, in primul rand, spre Asia Centrala si apoi spre nord-vest, spre Europa, unde l-a indepartat, in scurt timp, pe omul de Neanderthal, dupa cum o demonstreaza descoperirile din Republica Ceha si din Portugalia. Europoizii au inaintat mult si in teritoriile pana acum nelocuite ale Platformei Est-Europene iar, pe masura retragerii calotei glaciare wrmiene, au patruns, dupa anul

10 000 a.C., in Peninsula Scandinava. Din Europa sudica, europoizii au trecut in Africa de Nord, impingandu-i spre sud pe negroizi sau mixtandu-se partial cu acestia. Si din Asia Centrala

europoizii au manifestat o puternica tendinta de deplasare spre sud, spre Podisul Iranului si Subcontinentul Indian, unde, gasind o populatie australoida mai veche, s-au mixtat cu o parte din aceasta si au dat nastere tipului rasial mixt dravidian, in timp ce alti australoizi s-au retras in regiunile cele mai greu accesibile ale Peninsulei Deccan si ale insulei Sri Lanka.

Mongoloizii au populat estul Asiei centrale si Siberia, de aici inaintand spre America.

Popularea relativ tarzie a Chinei de catre mongoloizi

Formarea mongoloizilor sudici si popularea de catre acestia a Asiei de Sud- Est, a nordului si estului Oceaniei

Expansiunea negroizilor spre centrul si sudul Africii

Refularea khoisanoizilor spre sud-vestul arid al Africii

- In partea de est a Asiei Centrale se pare ca isi are originea rasa mongoloida, formata in conditii de clima uscata. cu o atmosfera incarcata cu praf. De aici a inceput expansiunea mongoloizilor, indreptata, in jurul anului 30 000 i.p., mai intai spre regiunile din sudul si estul Siberiei, pana atunci nepopulate. Ajunsi in nord-estul Asiei, mongoloizii au trecut in America de Nord, in faza finala a glaciatiei Wrm (in jurul anului 10 000 a.C.) si s-au raspandit in ambele Americi, eventual asimiland pe putin numerosii neoantropi mai vechi si contribuind in mod esential la formarea amerindienilor de astazi. Mai tarziu, in perioadele din jurul anilor 2 000 i.C., si 1 000 d. C., plecand din nou din extremitatea nord-estica a Asiei, doua ultime valuri mongoloide au trecut din nou peste stramtoarea Bering in America de Nord, populand fasia subpolara, ramasa inca nelocuita, a acestui continent : acestea au dat nastere aleutinilor si eskimosilor, care au ajuns in Groenlanda in jurul anului 1200 a.C. iar in peninsula Labrador - in jurul anului 1 000 a.C.

Destul de tarziu, abia in jurul anului 6 000 a.C., mongoloizii au inceput sa inainteze, din Asia Centrala si sudul Siberiei, catre China, facandu-si, mai intai, simtita prezenta in bazinul lui Huang- he, viitorul leagan al civilizatiei chineze. Continuandu-si expansiunea spre Asia de Sud-Est, mongoloizii au intalnit o populatie australoida din ce in ce mai densa, cu care s-au mixtat, dand nastere asa-numitilor mongoloizi sudici. De aici, din Asia de Sud-Est, mongoloizii sudici au pornit la colonizarea nordului si estului Oceaniei, populand Micronezia (in mileniile II - I a.C.) si Polinezia (in jurul anului 150 d.C. ajungand in Tahiti, in jurul anului

400 - in arhipelagul Hawaii si in insula Pastelui iar in jurul anului 1

000 - in Noua Zeelanda, unde au asimilat mici grupuri australoide). Din aceeasi regiune a Asiei de Sud-Est, in jurul anului 500 d.C., un alt grup mongoloid sudic (malaiez) a traversat Oceanul Indian si s-a stabilit in insula Madagascar, unde s-a mixtat cu populatia negroida, dand nastere malgasilor.

- Revenind la problema popularii Africii, in postglaciar (in jurul anului 9 000 a.C.) populatia negroida din Africa de Nord-Est a contribuit la o umanizare mai intensa a interiorului Saharei, profitand de instalarea unui climat putin mai umed ("optimumul climatic"), insa, ulterior, ca urmare a unei noi aridizari a Saharei si a presiunii europoizilor dinspre Marea Mediterana, negroizii au inceput o deplasare in valuri succesive spre Africa Centrala si Sudica, ceea ce a produs o crestere a densitatii umane si o defrisare partiala a padurii ecuatoriale, ca si impingerea spre

regiunile aride si neprimitoare din sud-vestul continentului, a khoisanoizilor, probabil cea mai veche si cea mai stabila rasa a omului actual.

O viata sociala bazata pe marea familie patriarhala

Inceputurile agriculturii

Creste diversitatea si se accentueaza rafinamentul uneltelor

Trecerea spre asezari tot mai stabile

Exceptionale realizari artistice

Din punct de vedere somato-fiziologic, procesul de neoantropizare s-a caracterizat printr-o puternica dezvoltare a encefalului (pana la o capacitate endocraniana de 1 600 - 2 000 cm³), prin boltirea fruntii, disparitia arcadelor supraorbitare si a prognatismului, la majoritatea indivizilor, dezvoltarea mentonului, reducerea masei musculare si a greutatii corpului. Se pare ca a avut loc si o reducere a duratei sarcinii, la numai 9 luni, drept consecinta a cresterii dimensiunilor craniului fatului, noii nascuti, mult mai putin evoluati din punct de vedere biologic, in comparatie cu cei ai oamenilor mai vechi, supravietuind, deci, doar ca urmare a unei ingrijiri mai atente, consecinta a cresterii complexitatii vietii sociale.

Neoantropii si-au castigat o gama alimentara mai larga, desi pe parcursul paleoliticului au ramas, in principal, vanatori. A crescut, insa, consumul produselor animaliere acvatice (peste, o mare cantitate de scoici) si apare, pentru prima data, conservarea carnii, prin uscare. In unele regiuni (Noua Guinee, Australia), inca din epoca pietrei cioplite a inceput indepartarea, cu topoare de piatra sau prin foc, a plantelor mari, pentru a permite dezvoltarea plantelor comestibile din flora spontana (sagotierul, taroul, bananierul, ignamele) - un adevarat prolog al aparitiei agriculturii.

Uneltele si armele produse de neoantropi devin inca si mai evoluate, mai rafinate si mai diversificate : apar aruncatoarele de sulite, harpoanele, carligele si plasele pentru prins peste, acele, opaitele de piatra pentru iluminat. A fost demonstrat si comertul de troc, cu anumite produse (scoici ornamentale, unelte de silex), pana la distante mari de locul de origine.

Asezarile continua sa fie, in cea mai mare parte, temporare sau sezoniere, dar isi fac aparitia si asezari folosite mai mult timp - tabere de baza; asezarile prefera vaile raurilor sau apropierea acestora, in vederea practicarii pescuitului si a vanatului animalelor la vaduri.

Deosebit de rafinate sunt preocuparile artistice ale neoantropilor din partea finala a epocii pietrei cioplite, de la care ne-au ramas, in primul rand, picturile si gravurile rupestre din pesterile Europei Occidentale. Ornamentarea corporala explica descoperirea unui numar apreciabil de obiecte de podoaba si intensificarea exploatarii colorantilor minerali. Se accentueaza diferentierile culturale regionale si identitatea grupurilor (inceputul etnicitatii), pe baza unor proprii ritualuri si tehnici

Grupuri umane tot mai puternice

O anumita reducere a mortalitatii a facut ca marea familie patriarhala, in randul careia traiau neoantropii, sa devina mai numeroasa, cu 50 - 75 de membri, si, deci, mai puternica in lupta cu adversarii si cu animalele salbatice.

_{Test de autoevaluare}

10) Ce argumente avem pentru a sustine faptul ca omul actual a aparut in Africa de Sud ?

11) De ce neoantropii au manifestat o expansiune mult mai rapida si mai larga fata de speciile si subspeciile anterioare de hominide ?

Raspunsuri la aceste intrebari veti gasi la sfarsitul acestei unitati de invatare.

_{6. Raspunsuri si comentarii la intrebarile din testele de autoevaluare}

2. Cunoasterea stramosul comun al hominidelor si al pongidelor este foarte importanta, deoarece confirma continentul african ca arie de origine a umanitatii (demonstrata si prin faptul ca pongidele sunt strict africane), ajuta la datarea divergentei intre cele doua ramuri (la circa 7 milioane de ani i. p.) si evidentiaza trasaturile comune ale hominidelor si pongidelor - un gen de viata mixt, arboricol - tericol, tendinta spre statura verticala, dezvoltarea encefalului, tendinta de transformare a membrelor anterioare in maini

3. Australopitecii au trait in mod sigur in Africa de Est, Africa de Sud, Africa Centrala si Africa de Nord, de unde au patruns si in Sicilia. Ramane problematica prezenta australopitecilor in Insulinda si Romania.

4. Prima specie umana, Homo habilis, a aparut pe continentul african (Africa de Est si Africa de Sud), aici existand deja australopitecii, din care, probabil, deriva.

5. Fata de australopiteci, Homo habilis marcheaza un salt deosebit de important - acestia au o capacitate endocraniana mult superioara (440 - 880 cm³), produc in mod sistematic unelte si arme, incep sa foloseasca vorbirea articulata, isi amenajeaza adaposturi grupate, au o dentitie mai apropiata de aceea a omului actual, o arcada dentara care incepe sa se rotunjeasca etc.

_{deoarece a capatat o capacitate endocraniana inca si mai mare (650 -}

1350 cm³), a invatat sa stapaneasca focul, a inceput sa foloseasca imbracamintea, si-a perfectionat vorbirea, locuintele, uneltele si armele, a inceput sa vaneze o gama mai larga de animale si a inceput folosirea pesterilor ca adapost. In felul acesta, el a putut inainta mult spre nord, populand China, Europa Sudica, Centrala si Vestica.

7. Omul de Neanderthal este subspecia cea mai bine cunoscuta de paleoantrop, deoarece el a trait in Europa, Caucaz, Orientul Apropiat si Asia Centrala, unde astazi sunt state cu o cultura avansata, unde, in consecinta, au si inceput cercetarile de paleoantropologie si unde, ca atare, numarul descoperirilor este cel mai mare.

Fata de Homo erectus, paleoantropii au facut noi progrese - s-a produs o noua crestere a capacitatii endocraniene (1000 - 1650 cm³), s-a produs specializarea in folosirea mainii drepte, s-a ajuns la o vorbire articulata cu o gama completa de sunete, dentitia a devenit aproape aceeasi ca si a omului actual, a inceput sa fie acordata ingrijire celor in suferinta, au aparut cultul celor disparuti, conceptiile mistice si ritualurile, a aparut simtul estetic s.a.