Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

HAZARDE BIOLOGICE - Epidemiile si invaziile de insecte

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
INDUSTRIA CONSTRUCTIILOR DE MASINI SI A PRELUCRARII METALELOR
STATIUNEA BAILE TUSNAD
Clima Romaniei
Parcul Cismigiu - Istoria gradinii Cismigiu cu poze
Transporturile si caile de comunicatie - Romania
Beijing - Orasul cosmopolit - Dezvoltarea turismului
LACU SARAT
Australia - Particularitatile reliefului - Clima
LITORALUL MARII NEGRE
DEZASTRE DE NATURA GEOLOGICA


HAZARDE BIOLOGICE - Epidemiile si invaziile de insecte

Colegiul Economic ' Maria Teiuleanu', Pitesti

HAZARDE BIOLOGICE                                                  

                     Epidemiile si invaziile de insecte

1. Introducere

         Hazardele bilogice sunt reprezentate de epidemii si invaziile de insecte. Tot din categorie fac parte si incendiile naturale, provocate de descarcarile electrice din atmosfera sau de autoaprindereavegetatiei uscate.

         Acestea din urma determina distrugeri ale recoltelor, ale suprafetelor impadurite, constructii etc.

                                                                           Invaziile de insecte

                  

         In special lacuste, produc pagube mari agriculturii, indeosebi in Africa, Asia , estul Europei si in America de Nord. Ele sunt prolifice, prin numarul mare de larve ce-l genereaza. O tona de lacuste consuma zilnic hrana a 250 de oameni. Combaterea lor se poate face prin distrugerea oualor, utilizarea insecticidelor si a unor capcane pentru distrugerea nimfelor de lacusta.




 

         Pe langa lacuste mai sunt si alti daunatori biologici a caror actiune capata proportii catastrofale. Periculoasa este si capusa vitelor frecventa in America de Sud, Australia si Africa de Sud, parazitii orezului (Asia de Sud si Sud-Est), ai bumbacului (America de Nord, de Sud, Orientul Mijlociu) sau omizile. In iunie 1974 o invazie de omizi, intr-o regiune a Canadei, a distrus toate ogoarele si culturile de gradina. Convoiul a format un sir lung de 160 km si lat de 100 km. Graurii fac anual pagube in agricultura din sudul S.U.A., de cateva milioane de dolari atacand cerealele, legumele, livezile. Aceste pasari transmit si o grava boala respiratorie.

          Epidemiile

        

         Epidemiile provoaca imbolnaviri in masa ale populatiei, din cauza unor agenti patogeni( virusuri, bacterii, protozoare etc). Cele mai grave maladii sunt transmise de tantari(malaria, febra galbena), musca tete (boala somnului), paduchi( tifosul exantematic).

       Epidemiile de mari proportii poarta denumirea de pandemii si au generat milioane de victime, mai ales in Evul Mediu(ciuma bubonica, in Europa).

                           Epidemiile sunt favorizate de saracie, lipsa de igiena, infestarea apei, aglomerarea gunoaielor menajere, inmultirea sobolanilor. Hazardele naturale, cum sunt inundatiile sau cutremurele mari, sunt insotite de pericolul declansarii unor epidemii                       

          Epidemiile infectioase apar in urma uraganelor, ciclonilor, tsunami-lor, inundatiilor si cutremurelor si sunt ceva obisnuit in tarile subdezvoltate, in timp ce in tarile dezvoltate sunt destul de rare.  

         Masuri referitoare la caile de transmitere: acestea se realizeaza prin actiuni de dezinfectie , dezinsectie sau deratizare, la care se adauga actiuni igienico-sanitare si gospodaresti in vederea asanarii conditiilor de mediu.

         Masurile preventive cuprind vaccinarea si educarea populatiei, izolarea focarelor de declansare a epidemiilor, combaterea agentilor purtatori.

          Principalele epidemii sunt:

      

                                    Raspandirea holerei pe glob (2004)

         Holera: este o infectie intestinala cauzata de bacteria Vibrio Cholerae. Oamenii o contacteaza prin consumul de apa sau mancare contaminate. Este probabil cea mai mare amenintare la adresa supravietuitorilor pentru ca progreseaza intr-un ritm alert. Poate ucide o persoana in mai putin de 1 zi.

         Holera duce la diaree severa-se pierd pana la 10 litri de lichid  din corp.

         Persoanele cu grupa sanguina '0' sunt cei mai predispusi la holera.

         Scurt istoric: Holera a aprut pentru prima data in secolul 6 inainte de Hristos, pe Valea Gangelui, in India . Primele mari epide mii de holera apar in secolul 18.

         Ultima mare epidemie de holera a avut loc in Peru in 1991 de unde s-a extins in America Latina (400000 de morti).

          Raspandire geografica: holera este raspandita pe aproximativ toate continentele. Apare in S Americii de Nord, America centrala, in jumatatea nordica a Americii de Sud, Rusia , China , Japonia , India , Si in partea central estica a Africii.

 

         Ciuma: a fost una dintre cele mai violente pandemii ale lumii despre care se crede ca a fost cauzata de o bacterie numitaYersinia pestis.

         A izbucnit, probabil, in Asia de unde s-a raspandit in Europa pana in 1347, unde a creat mare panica, facand doar aici 25 de milioane de victime, si 50 de milioane in intreaga lume. In afara catastrofei umanitare, pandemia de ciuma a adus cu ea si alte inconveniente: mana de lucru s-a imputinat, terenurile au ramas nelucrate, rasismul a luat amploare (evreii erau acuzati ca diseminau in mod voluntar boala, fiind alungati din casele lor)

         Ciuma bubonica (numita astfel din cauza bubelor care se formau la nivelul piscaturilor) este o boala purtata de sobolani si transmisa la om prin piscatura de purice si de capuse. Ciuma exista si sub forma pulmonara, insa este mult mai rara.

         Dupa cateva zile de incubatie, simptomele incep sa se manifeste: febra foarte mare, stare generala degradata, ganglioni foarte umflati la nivelul piscaturii. Vindecarea spontana (dar in timp indelungat) s-a inregistrat intr-o treime din cazuri. Insa pentru majoritatea bolnavilor, ciuma evolueaza intr-o infectie generalizata care aduce moartea in cateva zile.

                          Daca bacteria atinge plamanii, persoana bolnava poate sa contamineze in mod direct alte persoane, doar prin saliva proiectata in timpul tusei. Ciuma pulmonara determina moartea rapida in toate cazurile.

                          Ciuma bubonica se vindeca destul de usor folosind o gama larga de antibiotice. Insa este nevoie ca ea sa fie diagnosticata la timp. Se dau antibiotice si anturajului bolnavului, pentru a se evita propagarea bolii.

                                                                       

                                                                                                 Raspandirea ciumei pe glob

  

                                 Raspandirea ciumei in Europa

        Ciuma este departe de a fi eradicata. In Europa nu mai face victime, insa in Africa si Asia, ea ucide in mod regulat. In Statele Unite sunt raportate cateva cazuri izolate in fiecare an.

        

         Malaria: Una dintre cele mai grave boli infectionase din lume , malaria , face pana la 500 de victime in fiecare an . Provoacata de un parazit minuscule din genul PLASMODIUM , malaria a ajuns la proportii de epidemie in majoritatea regiunilor tropicale .
         Patru specii de paraziti unicelulari provoaca malaria – Plasmodium falciparum , Plasmodium vivax , Plasmodium ovale , Plasmodium malariae . Fiecare dintre acestia este mentinut intr-un ciclu care implica oameni si tantari.
         Cand un tantar neinfectat musca o persoana infectata , tantarul primeste parazitii Plasmodium din sangele gazdei . Acesti paraziti se reproduc sexual in intestinele tantarului si migreaza in glandele salivare ale insectei . Cand tantarul musca o persoana neinfectata , el injecteaza o cantitate mica de saliva in rana pentru a impiedica coagilarea sangelui in timp ce se hraneste .In acest fel ,tantarul transfera parazitii in sangele noii gazde .
         Parazitii Plasmodium se deplaseaza spre ficatul gazdei lor umane si se inmultesc prin diviziune celulara simpla . Dupa aproximativ 5 zile , in jur de 40000 de paraziti noi patrund in fluxul sanguine si invadeaza hematiile din sangele gazdei . In interiorul hematiilor , parazitii cresc si se inmultesc . Hematiile sunt distruse , eliberand parazitii care ataca alte globule rosii ale sangelui . In acest stadiu , parazitul secreta toxine

in sange , provocand acea febra periodica bolii . Daca un alt tantar musca o persoana infecta , acesta va ingera mici paraziti Plasmodium in sangele sau si ciclul vietii incepe din nou.

         Malaria provoaca aproximativ 250 de milioane de cazuri de febra si aproximativ 1 milion de decese anual, marea majoritate apare la copii sub 5 ani, deasemenea foarte vulnerabile sunt si femeiile insarcinate.

         Simptomele de malarie includ febra, frisoane, varsaturi, anemie, hemogoblinuria,  convulsii. Clasicul simptom al al malariei este ciclica apritie brusca a frigului, urmata de rigoare(este o agitare care are loc in timpul febrei mari) , apoi de transpiratii si febra cu durata de la 4 pana la 6 ore, odata la 2 zile.

        

         Nu exista momentan nici un vaccin care poate preveni malaria, dar acesta este un domeniu active de cercetare.

                                      Repartizarea malariei pe glob

         Malaria apre in America centrala, America de sud, Africa si in sudul Asiei (Arabia Saudita , Iran , Irak , India , China , Indonezia, Turcia).

         Febra galbena: este o boala virala acuta. Febra galbena a fost o sursa de epidemii devastatoare.Epidemia febrei galbene a izbucnit in 1700 in Italia, Franta, Spania, Anglia si SUA.

         Febra galbena incepe brusc dupa o incubatie de 3-5 zile in corpl uman. In cazurile usoare numai febra si dureri de cap pot fi prezente. In 24 de ore 15% dezvolta o forma mai severa, in care acesta inta in faze toxice, caracterizat in febra, frisoane, sangerare in piele, dureri de cap, dureri de spate. Greata, varsaturile si constipatia sunt commune.

         Icter de obicei apre in cea de-a doua sau de-a treia zi. In etapa finala apare tendinta de hemoragie interna. Caracteristic este faptul de a vomita sange.

         Izvor de infectie. In ariile urbane, rezervorul de infectie este omul si vectorul. In ariile silvatice, vertebratele –altele decat omul- in principal maimutele, posibil unele marsupiale si tantarii. In acest fel, in febra galbena de jungle maimutele constituie principalul izvor natural de infectie, omul intervenind accidental in ciclul natural al bolii.

         Schematic, ciclul epidemiologi al febrei galbene este urmatorul: maimuta-tantar-maimuta; maimuta-tantar-om; om-tantar-om.

         Sangele bolnavilor este infectatcu putin timp inaintea debutului bolii(febra) si apoi inca trei zile; totusi virusul a putut fi izolat din sange si mai tarziu, pana la 12 zile.

         Cai de transmitere. Febra galbena este, prin excelenta, o boala tipica cu transmitere prin vectori. Agentii vectori sunt tantarii atat in zonele rurale cat si in cele urbane.

         Raspandire geografica. Aria de raspandire a febrei galbene este in functie de rezervorul extrauman de virus si de biologia agentului vector. In zilele noastre aria s-a restrans , boala semnalandu-se la om intr-un nr de tari din Africa si America Latina.

                     Raspandirea febrei galbene in 2005( Africa si America Latina)

         Difteria: este o boala infectioasa a cailor respiratorii, agentul etiologic fiind Corynebacterium diphteriae o bacteri gram-pozitiva, care produce toxina difterica. Este o boala grava la care complicatiile pot duce la cazuri mortale. Pentru prevenirea bolii exista un vaccine efficient.

         In forma respiratorie are o incubatie de 2-5 zile. Boala avanseaza de obicei treptat. Simptomele include oboseala, febra, durere in gat si probleme la inghitire. Copii infectati au simptome care includ greata, varsaturi, frisoane si febra inalta. 10% din cazuri pacientii au gatul foarte umflat.

         Bolnavii de difterie vor fi depistati cat mai precoce, izolati in sectiile de boli infectioase, in camere sau boxe separate, cu declararea obligatory, nominala, instituindu-se tratamentul de urgenta(seroterapie asociata cu antibioticoterapie, urmata de anatoxiterapie) chiar inainte de confirmarea diagnosticului prin metode de laborator.

        

                               Repartizarea difteriei pe glob(1997-2006)

         Cele mai multe cazuri grave de difterie apar in Asia(rusia Iran , Irak , India ,Indonezia). Difteria mai apare si in America Latina si Africa .

         In tara noastra se presupune ca a fost introdusa de calatorii care veneau de la Constantinopol, primele cazuri fiind semnalate la Braila in 1868.

         Tusea convulsive: este o boala transmisibila acuta a varstei copilariei cauzate de Bordetella pertussis, cu evolutie endemo-epidemica; se caracterizeaza clinic prin accese de tuse spastica, particulara, sub forma de chinte.

         Prima descriere a bolii dateaza din a doua jumatate al secolului 16. Sydenham este acela care o denumeste pertussius.

Boala cu mare morbiditate si o insemnata letalitate, tusea convulsiva a fost in trecut nu prea indepartat una din bolile epidemice de prima categorie.

      

         Hepatitele virale: sunt afectiuni specifice omului, cu manifestari clinice icterice sau anicterice. Evolueaza endeno-epidemic, avand variate posibilitati de transmitere, atat pe cai naturale, cat si accidental, pe cale parentala. Se prezinta sub 2 denumiri, in general:

    -hepatita cu virus A (hepatita epidemica, hepatita infectioasa, hepatita cu incubatie scurta, icterul cataral);

    -hepatita cu virus B (hepatita de inoculare, hepatita serica, hepatita cu incubatie lunga).

         Termenul general de hepatita virala se refera la hepatitele cauzate de tipurile de virus A si B, desi se cunoaste ca si alte virusuri pot determina o boala icterica: virusul citomegalic, virusul rubeolei, al febrei galbene etc. A fost evidentiata o noua forma de hepatita care nu se poate diferentia clinic de hepatitele de tip A si B si care reprezinta, in unele zone, forma cea mai comuna intalnita dupa transfuzia de sange (hepatita non A/ non B)

         Remarcata inca din secolul 5 inaitea erei noastre, de catre Hipocrat, formele contagioase de icter au fost inregistrate frecvent in secolele 17-18 cu ocazia campaniilor militare din Flandra, a razboaielor lui Napoleon, a razboiului de secesiune din SUA, purtand denumirea de 'icter soldatesc'.

         Poarta de intrare: tubul digestive, tegumentele si mucoasele pt ambele forme forme de hepatita, iar dupa unii si calea respiratorie.

         Manifestari: In foarte multe cazuri (aproximativ 80 %) hepatita de tip B nu are simptome. Cea mai obisnuita manifestare este icterul, mai mult sau mai putin pronuntat. Icterul este un sindrom caracterizat prin coloratia galbena a pielii si a mucoaselor. Popular i se spune 'galbinare'. Urina este de coloare inchisa. De asemenea apare o stare de oboseala accentuata, insotita de febra, stare ce poate fi foarte usor confundata cu o banala gripa. Pot apare greturi, dureri in zona ficatului, dureri care se accentueaza la efort fizic.

         Raspandirea geografica: Hepatita cu virus A, ca si hepatita cu virus B, constituie pe intrgul glob probleme majore de sanatate publica. Hepatita A are o larga distributie geografica, dar morbiditatea reala este greu de evaluat din cauza diferentelor de supraveghere si a posibilitatilor actuale de diagnostic etiologic inca limitate.

         Este raspandita in America centrala si de Sud, Africa si jumatatea sudica a Asiei.

                Rspandirea pe glob a hepatitei virale A, 2005

       

         Hepatita virala B este raspandita in nordul Americii De Nord, nordul Americii de Sud, Africa dar si in Asia .



              Raspandirea pe glob a hepatitei virale B, 2005

         Rujeola:  este o viroza eruptiva, extreme de contagioasa, endemo-epidemica, caracterizata clinic prin febra, catar oculo-nazal si bronsic, conjunctivita.

         Cunoscuta din vechime sub denumirea de roseola sau morbilii a fost confundata mult timp cu alte boli infectioase eruptive. Prima descriere a rujeolei , ramasa clasica, a fost facuta de medical arab Rhazes, in sec 9, pentru ca apoi Sydenham, in secolul 17, sa izoleze rujeola ca entitate clinica, separand-o de variola si scarlatina.

         Izvorul de infectie: Rujeola este o antroponoza , singurul izvor de infectie in natura fiind numai omul bolnav aflat in stare de contagiozitate. Nu se cunosc purtatori de virus.

         Bolnavul elimina virusul prin secretiile cailor respiratorii, fiind contagios cu 1-2 zile inainte de debutul bolii, in cursul perioadei prodomale, si 5-6 zile dupa aparitia eruptiei.

         Transmiterea rujeolei se realizeaza direct, prin contactul cu bolnavul, prin picaturi de secretie nazofaringiana in timpul vorbitului, tusitului, stranutului.

         Orice persoana care nu a fost bolnava poate contracta rujeola, indiferent de varsta sau sex.

         Raspandirea geografica: Rujeola este raspandita pe toate continentele, indiferent de latitudine. In centrele mari populate se inregistreaza manifestari endemo-epidemice, iar in ariile rurale, mai ales in localitatile isolate si teritoriile insulare, cu fluctuatii mici ale populatiei, rujeola evolueaza intens epidemic.

         Varicela:  este o viroza eruptive transmisibila, acuta, foarte contagioasa , intalnita in special in prima copilarie, cu manifestari endemo-epidemice, caracterizata clinic prin exantem vaziculo-pustulos, care evolueaza in valuri eruptive, nerespectand nici o portiune a corpului.

         In anul 1764 este denumita pt prima data varicela de catre Vogel. Pana atunci era confundata cu variola.

         Izvor de infectie: omul bolnav este singurul izvor de infectie. El este contagios incepand cu 1-5 zile inainte de aparitia eruptiei si aproximativ 6zile dupa aparitia eruptiei, pana la uscarea crustelor, cu maximul de contagiozitate la inceputul bolii. In perioada de formare si de eliminare a crustelor, contagiozitatea este minima sau chiar absenta. Varicela este tot asa de contagioasa ca si rujeola, cu indice de contagiozitate de 95%.

         Caile si mecanismul de transmitere. Varicela se transmite direct, prin picaturile de saliva si secretiile nazofaringiene, ca si prin atingere cu tegumentele si mucoasele bolnavului (in stadiul initial al bolii, un contact minim asigura transmiterea).

         Receptivitatea fata de varicela este generala, incidenta cea mai generala fiind intalnita la copii de peste 2 ani, la prescolari si scolari. Imbolnavirile la sugari, in primele 6 luni de viata, sunt exceptionale datorita imunitatii transmisa de mama. S-au descries cazuri de varicela congenitala. Adultii fac forme mai severe de boala.

         Raspandire geografica. Varicela, ca si multe alte boli eruptive ale copilariei, are raspandire universala. In marile asezari urbane, mai mult de trei sferturi din populatie se imbolnaveste de varicela pana la etatea de 15 ani.

         Variola: este o viroza transmisibila, foarte contagioasa, endemo-epidemica, exprimata clinic prin debut brusc, alterarea accentuate a starii generale, eruptie veziculo-pustuloasa, in faze successive, lasand in urma vindecarii cicatrici indelibile.

         A fost semnalata pentru prima data in Asia si Africa   cu mai bine de un mileniu innate erei noastre, provocand de-a lungul secolelor mai multe pierderi de vieti omenesti.

         Virusul care provoaca variola este sensibil la actiunea luminii solare si al razelor ultraviolete.

         Variola se poate confunda cu varicela, vaccine generalizata, paravaccina etc.

        

        

        

          Diferenta dintre Variola(stanga) si Varicela(dreapta)

         Izvor de infectie.Variola este classic considerate ca o boala proprie omului, singurul rezervor de infectie in natura fiind omul aflat in stare de contagiozitate.

         Omul bolnaav este contagios din ultimele zile ale perioadei de incubatie, de la aparitia enantemului, pana la caderea ultimei cruste, in medie 40 de zile. In general cazurile grave, letale, sunt cele mai contagioase, cazurile de gravitate medie mai putin si formele benigne sau modificate si mai putin.

         Caile si mecanismul de transmitere. In transmiterea variolei calea aerogena detine rolul cel mai important. Contaminarea se manifesta prin contact direct, intre persoana receptive si bolnav, prin picaturi de saliva si nazofaringiene dar si prin picaturi nuclei.

         Receptivitatea la variola este generala. O variola vindecata protejeaza aproape intotdeauna de o infectie ulterioara.

        

         Gripa: este o viroza acuta cu mare divizibilitate in populatie, cauzata de unul dintre cele 3 tipuri de virus gripal. A,B,C, avand deseori evolutie epidemica, iar la anumite intervale, manifestari pandemice.                                   Dintre cele mai vechi timpuri, gripa a atras atentia prin masivitatea epidemiilor si a pandemiilor.

         In gripa izvorul de infectie este reprezentat de omul bolnav cu diferite forme clinice, de la forme grave, toxice pana la infectii subclinice inaparente.

         Epidemiile si pandemiile de gripa sunt semnalate in Europa incepand din secolul 17 al erei noastre desi este foarte probabil ca manifestarile extensive ale acestei boli sa fi fost intalnite si cu mult timp inainte. In secolul 14 sunt descries 3 mari epidemii, pentru ca in secolele 15,17 si 18 sa se inregistreze numeroase epidemii si pandemii.

         Ceea ce caracterizeaza procesul epidemiologic in gripa este frecventa mare a morbiditatii, rapiditatea de difuziune a virusului si pierderile de vieti omenesti.

 

         Parotidita Epidemica(oreionul)  este o viroza acuta transmisibila, endemo-epidemica, caracterizata clinic prin inflamatia si tumefactia glandelor salivare, uni- sau bilaterala, cu prinderii si a altor tesuturi glandurale.

         Izvor de infectie. In parotidita epidemica, singurul izvor de infectie este omul bolnav cu forme tipice, atipice sau persoanele cu infectie inaparenta, reprezentant izvoare oculte de infectie, importante din punct de vedere epidemiologic.

         Bolnavul este contagios incepand din ultimele zile ale perioadei de icubatie, pana la a 12-a  saua 14-a zi de boala.

         Caile si mecanismul de transmitere. Virusul se elimina numai prin picaturi de saliva nu si prin secretiile cailor respiratorii superioare.

         Receptivitatea este generala; frecventa imbolnavirilor variaza insa cu varsta. Maximul de receptivitate este intalnit la copii intre 2 si 15 ani si la tinerii adulti. Boala rste foarte rara la sugari ca si la adultii cu varsta peste 40 de ani.

         Morbiditatea la adulti este cu atat mai mare cu cat este mai mic numarul acelora care au facut boala in copilarie.

         Raspandire geografica. Infectia uliana este raspandita pe intregul glob, manifestandu-se sporadic, endemic sau epidemic in colectivitatile de copii si de tineri adulti.

 

         Guturaiul:sau raceala comuna este un sindrom cauzat de o varietate de virusuri cu tropism respirator, caracterizat clinic prin coriza, lacrimare, iritatie nazofaringiana si stare generala de discomfort, cu sau fara febra, avand o incidenta crescuta in sezonul rece.

         In guturai izvorul de infectie este reprezentat de om, bolnav sau purtator de virus. In general contagiozitatea bolnavului inceteaza odata cu disparitia simptomelor clinice.

         Caile si mecanismul de transmitere. Transmitere directa prin picaturi de saliva si nazofaringiene si picaturi nuclei. Transmitere indirecta , aerogena, prin picaturi nuclei sau prin obiecte proaspat contaminate cu secretii nazofaringiene ale bolnavilor sau purtatorilor.

         Receptivitatea este generala, scazand treptat cu varsta.

         Raspandire geografica. Guturaiul este o infectie respiratorie cosmopolita, fiind raspandita in toate regiunile globului, cu preponderenta in zonele temperate si reci.

         

                Studiu de caz: Gripa porcina

       A pornit din Mexic, unde ar fi omorat deja 110 persoane. Alte peste 1.600 de oameni din mai multe tari sunt suspectate de aceeasi boala.

 Desi in Romania nu sunt inca motive de ingrijorare, autoritatile medicale si cele sanitar-veterinare au luat primele masuri. Au interzis importul de porci din zonele afectate si au trecut la verificarea tuturor aeroporturilor si punctelor de frontiera.

      Potrivit informatiilor publicate pe site-ul Centrului European pentru Controlul Bolilor Transmisibile, noul virus contine gene care provin de la pasari, porci si om, o combinatie care nu a mai fost pana acum observata nicaieri in lume.

      Identificat ca virus tip A H1N1, acesta s-a transmis de la porc la om dupa ce a suferit o mutatie, iar acum se raspandeste foarte usor pe calea aerului de la om la om. Asa se explica numarul mare de mexicani care s-au imbolnavit.

      Odata instalata, boala ataca aparatul respirator si este foarte rezistenta la medicamentele antivirale.

      Este cu atat mai periculoasa, cu cat simptomele sunt similare cu cele ale gripei umane: febra brusca si dureri musculare.

      Un aspect subliniat apasat de specialisti este ca nimeni nu se poate imbolnavi de febra porcina prin consumul de carne sau preparate din porc.

      Dar Romania, ca si alte tari, a decis sa interzica importul de porci din zonele cu probleme si sa inaspreasca verificarile la punctele de frontiera si in aeroporturi.

      Reprezentantii Organizatiei Mondiale a Sanatatii Animalelor insista asupra faptului ca e vorba de un virus mutant, care nu afecteaza decat omul, nu si fermele de porci. De altfel, specialistii OMS incearca sa gaseasca un nume mai adecvat pentru aceasta gripa, numita se pare abuziv 'porcina'.

      Romanii care ajung in zonele afectate, Mexic, Statele Unite si Canada, trebuie sa evite zonele aglomerate, sa foloseasca masti de protectie si sa ceara ajutorul medicilor, de indata ce apar primele simptome de febra si dureri musculare.

                   Dictionar

 

·        Boala acuta:fenomen morbid, in mod obisnuit de scurta durata, dupa care pacientulrevine la activitatea normala.

·        Boala infectioasa: orice boala provocata de un microorganism pathogen sau de produsele toxice ale acestuia.

·        Boala transmisibila:imbolnavire datorita unui agent infectios specific sau produselor sale toxice care apre in urma transmiterii acestui agent sau a produselor sale, de la un rezervor la o gazda receptive-fie direct, de la o persoana infectata sau animal- fie indirect, prin intermediul diversilor factor de transmisie: apa, aer, sol, alimente, obiecte, maini murdare.

·        Caile de transmitere ale infectiei: drumul parcurs de agentul pathogen de la izvor la infectie, pana la persoana receptiva pt a o contamina si a produce imbolnavirea.

·        Contagiozitate: atributul unei infectii de a putea fi transmisa de la o persoana la alta.

·        Epidemiologie:avand ca baza de formare notiunea de epidemie, prin care se definea in antichitate una din cele mai frecvente forme de manifestare a procesului epidemiologic infectios. Epidemiologia se ocupa cu studiul frecventei si repartitiei maladiilor, atat transmisibile cat si netransmisibile, cu decesele si invaliditatile in populatia umana.

·        Focar de infectie: locul unde agentul causal determina manifestari morbide, acute sau cornice, actionandapoi la distanta, fie direct-raspandindu-se in intregul organism-fie prin intermediul diferitelor produse de metabolism ale acestuia.

·        Focarul epidemic: locul unde se afla izvorul de infectie, cu teritoriul din jurul lui in limite in care acesta gaseste conditii favorabile sa transmitaagentul pathogen sis a dea nastereunor noi imbolnaviri, respectiv unor noi focare.

·        Incubatie: perioada de timp care se scurge din momentul infectarii unor personae receptive si pana la aparitia primelor semen de boala.

 

                            Bibliografie

·        Prof. dr. Teodorovici Gr. 'Epidemiologia bolilor transmisibile', editura Medicala, localitatea:Bucuresti, anul aparitiei:1978

·        Dr. Ygrec, 'Bolile epidemice (molimele)', editura Libraria Universala, localitatea:Bucuresti.

·        Dr. Babes Victor, Dr. Manuila Sabin 'Epidemiile din Transilvania', editura Cultura Nationala, localitatea:Bucuresti, anul aparitiei:1924

·        www.wikipedia.ro

        Cuprins

Introducere

      Invazii de insecte……………………………3

      Epidemii…………………………………….4

Principalele tipuri de epidemii

     Holera………………………………………. 5

     Ciuma………………………………………..5

     Malaria……………………………………7

     Febra galbena………………………………8

     Difteria……………………………………10

     Tusea convulsive…………………………11

     Hepatitele virale……………………………11

     Rujeola……………………………………..13

     Varicela…………………………………….13

     Variola……………………………………14

     Gripa………………………………………..15

     Oreionul……………………………………16

     Guturaiul…………………………………..16

Studiu de caz

     Gripa porcina………………………………17

Dictionar………………………………………18

Bibliografie……………………………………20

 







Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 23881
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site