HAZARDE NATURALE, ANTROPICE SI TEHNOLOGICE

I. HAZARDELE NATURALE sunt manifestari extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele, furtunile, inundatiile, secetele, care au o influenta directa asupra vietii fiecarei persoane, asupra societitii si a mediului inconjurator, in ansamblu. Cunoasterea acestor fenomene permite luarea unor masuri adecvate pentru limitarea efectelor - pierderi de vieti omenesti, pagube materiale si distrugeri ale mediului - si pentru reconstructia regiunilor afectate. Hazardele naturale pot fi clasificate in functie de diferite criterii, cum ar fi: modul de formare (geneza), durata de manifestare, arealul afectat etc.

In functie de geneza, hazardele naturale se diferentiaza in: hazarde endogene si hazarde exogene.

A. HAZARDELE ENDOGENE sunt generate de energia provenita din interiorul planetei, in aceasta categorie fiind incluse eruptiile vulcanice si cutremurele.

Eruptiile vulcanice sunt hazardele endogene care au impresionat puternic omul inca din Antichitate. Fenomenele vulcanice sunt acele manifestari in care magma, sub forma de lava, insotita de gaze si vapori fierbinti, ajunge, prin eruptie, la suprafata pamantului. Exploziile la unii vulcani determina si nasterea bombelor si a cenusii, provenite din sfaramarea conului si racirea lavei. Istoria umanitatii a consemnat, in cronici si documente, peste 2500 de eruptii din care 2000 in centura Pacificului.

Vulcanismul este reprezentat prin gama fenomenelor legate de ivirile de lava (eruptii, explozii, cutremure) si are o mare raspandire pe glob. Vulcanii au fost denumiti dupa zeul roman al focului Vulcanus. Pe Pamant exista cca. 1300 vulcani activi, adica erup cu regularitate, sau au erupt cel putin o data in ultimii zece mii de ani. Daca nu s-a intamplat acest lucru, vulcanul este numit adormit, iar daca

nu a erupt de peste 25.000 ani, se poate considera stins.

Dintre vulcanii activi cunoscuti pe glob, 2/3 se gasesc in centura circumpacifica, cunoscuta si sub numele de Centura de Foc a Pacificului. Restul sunt in zona Antilelor, Mediterana Europeana, Marea Rosie si Oceanul Indian. Repartitia lor coincide cu marile arii de seismicitate ale planetei.

Este cunoscuta eruptia Vezuviului - care a intrat in istorie ca una dintre cele mai violente catastrofe vulcanice. La 24 august 79 e.n. in miezul verii, cand orasele erau animate de vizitatori si plajele pline, la orele 13, vulcanul a declansat o formidabila explozie. Pompeiul a fost acoperit cu un strat gros de 7-9 m de cenusa, lava si piatra ponce. Au pierit 25.000 de oameni. Atunci si-a pierdut viata si marele naturalist roman Pliniu cel Batran.

Vulcanul Etna - este unul dintre cei mai activi vulcani ai planetei. El este situat pe coasta Orientala a Siciliei. Inaltimea medie ajunge la 3200 - 3300 m, fiind variabila in functie de eruptii. Istoria a consemnat peste 140 de eruptii, cea mai cunoscuta fiind cea din 1669 cand au fost acoperite cu lava 15 asezari, decedand peste 15.000 de oameni. Cea mai recenta eruptie din 25 dec. 1985 a fost insotita de cutremure care au atins 7 grade pe scara Mercalli.

Cercul de foc al Pacificului este nu numai cea mai activa zona seismica de pe glob, ci si vulcanica. Doua treimi din numarul vulcanilor pacifici se afla in sectorul insular din Pacificul occidental (Indonezia, Filipine, Japonia, Kurile si Kamceatka), iar cealalta treime pe tarmul estic al oceanului (America de Nord, Centrala si de Sud). Arhipelagul indonezian, cuprinde 20% din vulcanii activi ai provinciei circumpacifice. Din cei 167 vulcani existenti, 70 sunt in activitate, iar restul, stinsi. Acest arhipelag este cel mai lovit de astfel de catastrofe.

Mexicul, America Centrala, zona Caraibilor constituie o alta zona de intens vulcanism (El Salvador, Costa Rica, Guatemala, Nicaragua, Antilele Mici).

Vulcanii activi prezinta un pericol permanent pentru localitatile din apropiere, pentru caile de comunicatie si terenurile agricole de pe versantii acestora. Pe Terra se inregistreaza anual circa 50 de eruptii vulcanice, dintre care 5% produc victime si mari distrugeri materiale.

Cel mai eficient mod de aparare impotriva efectelor eruptiilor vulcanice consta in luarea unor masuri pentru evitarea concentrarii asezarilor omenesti pe conurile vulcanilor activi sau in apropierea lor. Pentru localitatile amplasate la poalele vulcanilor activi sunt stabilite planuri speciale de alertare si evacuare rapida a populatiei, in acest scop fiind amenajate locuri speciale de primire a populatiei si de acordare a primului ajutor ranitilor.

CUTREMURELE - sunt miscari bruste ale scoartei care produc unde elastice reflectate in trepidatii cu un impact puternic asupra asezarilor umane. Anual se produc pe Glob peste un milion de cutremure, dar numai o mica parte dintre acestea sunt suficient de puternice pentru a fi considerate hazarde naturale.

Cele mai numeroase si mai puternice cutremure sunt generate de dinamica interna a Terrei, fiind numite cutremure tectonice. Acestea se produc in lungul contactului dintre placile tectonice.

Catastrofele seismice cele mai frecvente si mai violente se petrec in cele 2 mari centuri ale globului: Centura Alpina Europeana si sud-asiatica si Centura Circumpacifica, unde gradul de seismicitate este cel mai ridicat. Dintre cutremurele cele mai grave, putem aminti: Pe cel din 1716 cand orasul Alger a fost aproape distrus. In Portugalia - la 1 noiembrie 1755, a avut loc cea mai distrugatoare zguduire, cu magnitudinea aproape de 8,6 (epicentrul in regiunea arhipelagului Azore). Zguduirile s-au simtit pe o suprafata de 2,5 milioane km², cuprinzand o buna parte din Europa si Africa de Nord. In noiembrie 1980, in Italia, la Locerno a avut loc un cutremur de 7 grade pe scara Richter. Forta a echivalat cu explozia a 35 milioane tone trinitrotoluen. Bilantul a fost: 179 localitati sinistrate. S-au inregistrat 4800 de morti, 1875 disparuti, 7772 raniti si 250 de mii de sinistrati. Iranul a suportat numeroase cutremure grave. Turcia, incepand din anul 1939, a fost aproape an de an supusa unor mari catastrofe seismice. Cel mai mare seism a avut loc in China in 24 ianuarie 1556, cand au fost ucise 830 de mii de persoane. Japonia este afectata anual de 7500 de cutremure, din care 6000 fiind inregistrate numai de aparate, iar restul simtite de oameni. Dintre acestea, 30-40 sunt mai puternice.

Seismul, de magnitudine 8,9 pe scara Richter, din data de 26 decembrie 2004 a provocat aparitia unor valuri uriase, intinse de-a lungul catorva mii de kilometri si care au lovit zonele de coasta a cel putin sapte tari - Sri Lanka, India, Thailanda, Indonezia, Bangladesh, Maldive si Malaiezia.

In tara noastra cele mai puternice cutremure, care produc mari pagube materiale, se inregistreaza in regiunea seismica Vrancea, situata in regiunea de curbura a Carpatilor. Astfel de cutremure, care au determinat si numeroase pierderi de vieti omenesti s-au inregistrat la 26 noiembrie 1802, 10 noiembrie 1940 si 4 martie 1977. In tara noastra mai sunt cunoscute si alte regiuni seismice: Aria Fagarasana, Aria Banatica (Danubiana), Aria de Nord-Vest, Aria Transilvana si Aria Pontica, unde cutremurele sunt rare si au o intensitate redusa.

Cel mai mare cutremur din Vrancea a fost inregistrat in 26 octombrie 1802, si a avut magnitudinea de 7,9 pe scara Richter. In aparitia cutremurelor vrancene puternice s-a constatat o oarecare ciclicitate, intr-un secol producandu-se 2-3 cutremure cu magnitudine mai mare de 7 grade pe scara Richter. Cele mai mari cutremure ale secolului trecut au avut loc la un interval de peste 30 de ani.

Un alt mare seism care a afectat Romania a fost inregistrat la 10 noiembrie 1940. Cutremurul, care a avut epicentrul in Muntii Vrancei, a avut o intensitate de 7,7 grade pe scara Richter. Seismul s-a simtit pe o intindere de 80.000 de kilometri patrati si a distrus in intregime orasul Panciu.

Au fost afectate constructiile amplasate in localitatile din zona epicentrala: Focsani, Galati, Barlad, Braila si Buzau. De asemenea, in Capitala s-a prabusit blocul Carlton, cel mai inalt al perioadei respective, iar peste 200 de persoane au fost ingropate sub daramaturile imobilului.

La 4 martie 1977, orele 21.20, un cutremur devastator a lovit partea de sud a Romaniei, reprezentand cel mai violent fenomen natural din tara, din secolul douazeci. S-au prabusit 33 de cladiri, 1570 de oameni si-au pierdut viata, striviti sau asfixiati sub daramaturi. Peste 11.300 de persoane au fost ranite, iar 33.000 de locuinte au fost avariate.

De asemenea, s-au inregistrat pierderi economice in valoare de aproximativ doua miliarde de dolari. Epicentrul s-a situat in Muntii Vrancei, la adancimea de 94 de kilometri, iar magnitudinea seismului a fost de 7,5 grade pe scara Richter. Intrucat era perioada cenzurii ceausiste, nu a fost dat publicitatii un raport amanuntit al distrugerilor.

Din cauza lipsei de informatii, oamenii aflau ce se intampla de la martori si de la ce vorbeau altii.

Cutremurul din 30 august 1986 nu s-a soldat cu pierderi de vieti omenesti si nici cu pagube materiale majore, desi a avut o intensitate de 7,1 pe scara Richter si s-a produs la o adancime de 140 kilometri. La 30 mai 1990, s-a produs un nou seism cu o intensitate de 6,9 grade pe scara Richter, la o adancime de 80 de kilometri.

Deja a intrat in discutie un proiect de lege care ii va obliga pe constructori sa monteze niste dispozitive fabricate in Romania, cu dimensiunile de vreo 20 cm, pentru toate constructiile care vor fi ridicate. Aceste dispozitive costa cam 180-200 de dolari bucata si ii vor avertiza pe beneficiari cu cateva zeci de secunde inainte de producerea unui cutremur.

B. HAZARDELE EXOGENE sunt generate de factorii climatici, hidrologici, biologici etc., de unde categoriile de: hazarde geomorfologice, hazarde climatice, hazarde hidrologice, hazarde biologice naturale, hazarde oceanografice, hazarde biofizice si hazarde astrofizice.

HAZARDELE GEOMORFOLOGICE cuprind o gama variata de procese, cum sunt prabusirile, alunecarile de teren, avalansele.

PRABUSIRILE - sunt deplasari rapide ale maselor de roci pe versantii abrupti, prin cadere libera, prin salturi sau prin rostogolire. Acestea se produc mai ales la inceputul primaverii, datorita alternantelor frecvente ale inghetului si dezghetului avand o frecventa mai mare in regiunile cu climat rece si in etajele alpin si subalpin. Ele se produc brusc si sunt formate din bucati mai mari sau mai mici de roci compacte ce se rostogolesc pe pantele abrupte.

Prabusirile reprezinta un factor de risc important pentru localitatile si caile de comunicatie din spatiul montan. Pericolul lor este accentuat de rapiditatea producerii dezastrului, neexistand posibilitatea de evacuare la timp a populatiei.

Un exemplu in acest sens a avut loc in 1956, cand hidrocentrala Shellkopf de la Niagara (S.U.A.) a fost in mare parte distrusa, datorita faptului ca tunelul de aductiune nefiind betonat, a permis infiltratii laterale de apa producand sfaramarea rocilor in bolovani si mari blocuri de stanci. Acestea, antrenate de apa, s-au prabusit de la inaltimea de 150 m peste centrala de la baza cascadei, distrugand-o si facand numeroase victime.

Cauzele care le dau nastere sunt complexe: structura geologica, gradul de inclinare a pantelor, umezeala excesiva a solului, s.a.

ALUNECARILE DE TEREN - reprezinta procese de miscare ale unor mase de pamant sub actiunea gravitatiei, in lungul unor suprafete de alunecare, care le separa de partea stabila a versantului. Cele mai numeroase alunecari se inregistreaza pe versantii cu inclinari moderate, constituiti din argile si din alternante de argile, marne, gresii si nisipuri. Un rol nu mai putin important il au si cauzele antropice, legate mai ales de despaduriri.

Alunecarile de teren sunt, in general, fenomene previzibile, prin unele semne precursoare cum ar fi aparitia crapaturilor in partea superioara a versantilor sau inclinarea arborilor.

In aprilie 1974, o alunecare de pamant, in Peru, a blocat raul Mantaro, formand un lac lung de 30 km. Satul Mayumarca a fost acoperit de aluviuni. Peste cateva saptamani, barajul, care s-a inaltat pana la 170 m, a cedat, iar apa scursa a distrus 20 de localitati.

In tara noastra cele mai intinse areale cu alunecari se intalnesc in Subcarpati, Depresiunea Transilvaniei, Podisul Moldovei si in Carpatii Orientali, dezvoltati pe flis, unde sunt posibile distrugeri ale cladirilor si cailor de comunicatie. Alunecarile produc victime omenesti, distrug asezari, degradeaza solurile si terenurile cultivate, afecteaza vegetatia forestiera, drumurile, caile ferate, tuneluri si baraje, conducte subterane, blocari de vai creand lacuri artificiale instabile care pot ceda usor, etc.

AVALANSELE - sunt deplasari bruste, cu viteze mari (300 km/ora) ale maselor de zapada, pe versantii foarte inclinati (30-50⁰) ai muntilor, declansate de vibratii. Arealele afectate de aceste hazarde sunt Muntii Alpi, Anzii, Stancosii Nordici, Muntii Scandinavici, Carpatii etc.

Avalansele de zapada si de gheata se produc brusc in zonele montane, acolo unde zapada, in cantitate mai mare, persista vreme indelungata si unde prezenta pantelor si vailor usureaza alunecarea, datorita gravitatiei, pravalindu-se cu mare vitaza si distrugand totul in calea lor.

Avalansele se produc mai ales in zona temperata, in regiunile muntilor inalti (Canada, S.U.A.), iar in Europa in Alpi, Pirinei, Scandinavia si Caucaz. O frecventa mare o au in Alpi si in primul rand in Alpii elvetieni, unde anual au loc 17.ooo de astfel de fenomene. Multe din ele sunt capabile sa genereze adevarate dezastre. Coborand cu viteza de la locul de formare (3.ooo - 4.ooo m) altitudine si cu o grosime a stratului de zapada sau de gheata de 2o-3o m, distrug tot ce intalnesc in cale.

In Anzii peruani, in dec. 1965, o avalansa de gheata, amestecata cu pietre, a sters de pe fata pamantului satul Orayan.

O dureroasa catastrofa s-a petrecut in noaptea de 16 aprilie 1970 in Franta, pe Podisul Assy, de la poalele masivului Mont Blanc. Avalansa a provocat moartea a 56 de copii si 16 membrii din personalul de ingrijire aflati intr-un sanatoriu pentru tratamente pulmonare.

In martie 1983, in Pakistan, in muntii din nordul tarii, o avalansa de zapada a alunecat pe valea Astor distrugand in intregime doua asezari, unde au murit 80 de oameni si au fost cateva sute de disparuti.

In Carpatii nostri au fost puse in evidenta culoare de scurgere (Hasmas, Bucegi, Piatra Craiului, Fagaras, Parang, Retezat).

Pentru evitarea pericolelor legate de avalanse este necesara cunoasterea si cartografierea precisa a arealelor in care acestea pot sa se produca. In unele tari, cum sunt cele alpine, aceste areale sunt echipate cu sisteme perfectionate de monitorizare permanenta a starii zapezii si de alertare in situatia existentei unui pericol iminent de declansare. Totusi, si in aceste tari, cum sunt, spre esemplu, Elvetia si Austria, 20-25 de persoane mor anual din cauza avalanselor.

HAZARDELE CLIMATICE cuprind o gama variata de fenomene si procese atmosferice care genereaza pierderi de vieti omenesti, mari pagube si distrugeri ale mediului inconjurator.

Cele mai intalnite manifestari tip hazard sunt furtunile care definesc o stare de instabilitate a atmosferei ce se desfasoara sub forma unor perturbatii cateodata foarte violente. Furtuna cuprinde mai multe manifesari meteorologice ca : o stare calma si o caldura inabusitoare, care o precede, urmata de fenomene mecanice sub forma unor vanturi puternice cu schimbari bruste de directii, averse bogate si fenomene orajoase ( descarcari electrice si grindina).

Nu intotdeauna desfasurarea unei furtuni poate ingloba toate aceste manifestari, fiind in functie de sezonul si zona geografica unde se produc.

Frecventa furtunilor este foarte diferita pe glob, in functie de sezon si chiar in cursul unei zile. In zona ecuatoriala, in unele locuri unde aerul este permanent umed, acestea au o frecventa aproape zilnica, de obicei dupa-amiaza si chiar noaptea. Ele devin apoi mai rare, mai ales in zonele reci. Sunt rare in pustiuri, unde se manifesta insa sub forma furtunilor de nisip. Tot astfel sunt mai frecvente in zonele inalte fata de cele joase si in interiorul uscaturilor fata de zonele litorale. In regiunile musonice furtunile sunt mai numeroase la inceputul si sfarsitul perioadei ploioase, iarna in apropierea tropicelor, pe oceane si mari ca si pe litoral, iar vara in emisfera nordica in interiorul continentelor. Foarte diferit este si momentul aparitiei in cursul zilei. Vara, in marea lor majoritate, se produc dupa-amiaza, iarna in timpul noptii, iar furtunile de lunga durata se pot naste la orice ora din zi sau din noapte.

Anual pe suprafata globului se petrec 16 milioane de furtuni, revenind in medie 440.00 pe zi si 2.000 pe ora.

Pe continentul nostru sunt mai numeroase in regiunile montane : in Alpi (40), Carpati (35), mai putine in zonele de dealuri si campii din partile apropiate de tarmul Oceanului Atlantic (20-25 in Europa vestica) si in jur de 25-30 in Europa centrala. In tara noastra, in cuprinsul Carpatilor, zilele furtunoase variaza in medie in cursul anului intre 30-35, pe litoral sub 20 iar in restul tarii 20-30.

Ciclonii tropicali sunt furtuni violente, formate intre 5 si 15⁰ latitudine nordica si sudica, avand viteze ale vantului de peste 118 km/h. Acestea poarta denumiri diferite de la o regiune la alta: "uragan" (hurricane) in Oceanul Atlantic, taifun in Oceanul Pacific si "ciclon tropical" in Oceanul Indian si in lungul coastelor Australiei.

Puterea de distrugere a ciclonilor este determinata de viteza vanturilor, care poate sa ajunga la peste 250 km/h, de ploile abundente si valurile uriase. Cele violente cauzeaza pierderi foarte mari: mii de victime, animale ucise, distrugeri de constructii, retele electrice, instalatii pentru dirijarea navigatiei pe coasta, distrugerea recoltelor, ruperi de baraje sau de conducte pentru alimentare cu apa, inlesnind astfel raspandirea bolilor infectioase (dizenterie, febra tifoida), accidente navale etc.

In 1970 un ciclon tropical a bantuit prin Bangladesh, in insulele aflate in delta raului Gange, omorand circa un milion de oameni.

Anual se formeaza pe Terra circa 80 de cicloni tropicali puternici, cea mai mare parte a lor fiind inregistrata in Golful Bengal.

Tornadele se manifesta ca un vartej cu ax vertical, oblic sau usor sinuos. Ele se nasc din cauza marii tensiuni electrice existente in norul de furtuna, ceea ce face ca baza acestuia sa coboare spre suprafata solului.

Tornadele au de obicei o viata scurta, aprox. o ora.Cand se deplaseaza deasupra uscatului, cu o viteza intre 10 km/h si 560 km/h, produc distrugeri enorme. Acestea sunt frecvente in S.U.A. si in Australia.

Nu se stie ce determina formarea tornadelor. Deseori sunt insotite de furtuni, deoarece palnia de aer serpuitoare coboara de obicei din nori de furtuna, timp in care aerul cald se ridica si se invarte in jurul ei. Presiunea aerului in interiorul palniei este foarte scazuta; presiunea scazuta a tornadelor si presiunea interna mai ridicata a cladirilor, face ca acestea sa explodeze pur si simplu.

Tornadele au o frecventa mare in S.U.A. (124 in medie pe an). Una dintre cele mai puternice tornade s-a produs la 3-4 aprilie 1974 in statele Kentuckz, Inidana, Ohio, Georgia, Alabama si Tennessee (400 morti, 4000 raniti, mii de oameni fara adapost, pagube 500 milioane dolari). In 1989 o tornada a omorat 1300 de oameni in Bangladesh. Puterea lor de distrugere este enorma, daramand cu usurinta cladiri, ridicand in aer obiecte grele, secand prin aspiratie apa raurilor sau a lacurilor cu pesti cu tot, sfaramand arbori si facand victime omenesti.

Tornadele se produc si in vestul Africii, datorita intalnirii aerului cald si umed dinspre ocean (musonul de sud-vest) cu cel din Sahara - cald si uscat.

Pe teritoriul Romaniei, tornadele sunt intamplatoare si de intensitate relativ redusa. Una din ele a trecut prin comuna Rasca, jud. Suceava in iunie 1980. A traversat o padure, apoi comuna unde a atins intensitate maxima. Vartejul a daramat 4 case, 10 garduri, victime omenesti nu s-au inregistrat, decat mici accidente.

Cicloni extratropicali sunt caracteristici regiunilor din zona temperata si se formeaza la contactul dintre masele de aer polar si cele tropicale, uneori fiind extinse pe suprafete uriase. In timpul iernii, aceste furtuni sunt asociate cu caderi abundente de zapada care genereaza viscole puternice care perturba traficul rutier si aerian, provoaca intreruperi ale livrarii curentului electric, precum si pierderi de vieti omenesti.

Furtunile sunt asociate adesea cu fulgere si tunete, cunoscute impreuna sub denumirea "ora-je". Acestea repre-zinta manifestari lu-minoase si sonore ale unor descarcari electrice in atmos-fera. Descarcarea e-lectrica dintre nor si suprafata terestra, incarcata pozitiv, poarta numele de trasnet si reprezinta un pericol extrem pentru om.

Seceta - Meteorologii definesc seceta ca o perioada de timp in care media ploilor din orice zona scade mult sub limita normala, de-a lungul unei perioade mai indelungate de timp. Seceta severa poate duce la o reducere a rezervelor de apa din rauri, lacuri si fantani, care capteaza rezervele de apa freatica. Ea poate cauza o scadere a recoltelor si o reducere a suprafetelor destinate pasunatului animalelor.

Un alt fenomen meteorologic inrudit cu seceta, care provoaca si el dezastre, sunt ploile torentiale ocazionale, care urmeaza dupa o seceta severa. O buna parte din apa de ploaie cade direct pe pamantul uscat, nefiid absorbita de sol. Aceste torente umflate se revarsa peste maluri naturale provocand inundatii distrugatoare.

Principala cauza a foametei din Africa si parti ale Asiei, incluzand China si India, este seceta. Foametea este definita ca o mare si prelungita lipsa de hrana, care duce la inanitia populatiei si moarte.

Cea mai mare perioada de foamete a avut loc intre anii 1959 si 1961 in China, unde au murit in jur de 30 de milioane de persoane.

O alta regiune semiarida lovita de seceta la sfarsitul anilor 1980 si inceputul anilor 1990 a fost estul si sudul Africii. Seceta a distrus recoltele lasand infometati peste 40 de milioane de oameni.

Una dintre regiunile uriase predispusa la seceta este Sahelul nord-african, numit si imperiu al foametei, care se situeaza intre Sahara si zonele tropicale, mai umede, din Africa de Vest si Centrala. Se intinde la vest, din Senegal si Mauritania, prin Mali, Burkina Faso, Niger si Ciad, pana in Sudan. De la nord la sud, Sahelul masoara intre 300 si 500 km si are aspectul unei stepe uscate, presarata cu arbusti si palmieri spinosi.

In anii 1930, secete severe au lovit regiunea Marilor Campii, din centrul Statelor Unite, intre Texas si granita canadiana.

Stepele din Ucraina sunt o lata regiune semiarida unde, uneori, seceta dureaza mai multi ani.

In anii 1980, Etiopia a fost lovita crunt de seceta si foamete. Primii care au suferit au fost copiii si batranii. In intreaga lume s-au facut eforturi imense pentru strangerea de fonduri pentru ajutorarea acestora.

Secetele si desertificarea au atras si foametea. Expansiunea desertului este o urmare nu numai a naturii, ci si a conditiilor sociale, a actiunii nechinzuite a omului, prin defrisarile masive de paduri. Se mai adauga si pasunatul nerational si practicarea unei agriculturi inadecvate, de tip monocultura, incendierea unor suprafete cu plante arborescente pentru obtinerea terenurilor de pasunat.

HAZARDE HIDROLOGICE (oceanografice) cuprind hazardele generate de valurile de vant sau de cutremure (tsunami), de banchiza de gheata si deplasarea aisbergurilor, de producerea fenomenului El Nio de ridicarea nivelului Oceanului Planetar.

EL NIO este un fenomen complex de interactiune intre apele Oceanului Planetar si atmosfera, care se produce in zona tropicala a Oceanului Pacific. Acest fenomen se manifesta prin incalzirea anormala, la suprafata, a apelor Oceanului Pacific, care se deplaseaza dinspre partea vestica spre partea estica sub impulsul unor mase de aer cu aceeasi directie de miscare.

Incalzirea apei oceanului se produce in preajma Craciunului, fenomenul fiind denumit  El Nio  (Copilul Domnului). Acest fenomen se repeta la intervale neregulate, cuprinse intre 3 si 7 ani, iar incalzirea poate sa persiste 1-2 ani.

Racirea anormala a apelor din estul Ocenului Pacific a fost denumita "La Nia", aceasta fiind opusul fenomenului El Nio. La Nia se manifesta prin intensificarea vanturilor de est care imping cantitatile mari de apa calda la suprafata oceanului spre vest, locul apei calde fiind luat de o apa mai rece provenind din adancuri.

Unul dintre cei mai violenti El Nio, din 1982-1983, a avut efecte de lunga durata asupra climei. Temperatura apelor de suprafata a crescut in multe parti ale Oceanului Pacific, cu aproape 10⁰ C, pe aproximativ 13.000 de km de-a lungul Ecuatorului. S-au inregistrat secete in sudul Africii, Australia, Insulele Pacificului, India si Sri Lanka. In schimb, pe coasta vestica a SUA si alte zone din jurul Golfului Mexic s-au inregistrat ploi torentiale si inundatii devastatoare. Pierderile globale estimate au fost de 8,65 miliarde de dolari.

Inundatiile sunt hazarde hidrografice cu o larga raspandire pe Terra, care produc mari pagube materiale si pierderi de vieti omenesti. Aceste hazarde se pot produce in lungul raurilor (care dreneaza circa 70% din suprafata continentelor) si au cea mai mare frecventa pe glob in zona tropicala. Sunt procese de scurgere si revarsare a apei din albiile raurilor in lunci, unde ocupa suprafete intinse, utilizate de om pentru agricultura, habitat, cai de comunicatie, etc. Producerea inundatiilor este datorata patrunderii in albii a unor cantitati mari de apa provenita din ploi, din topirea brusca a zapezii si a ghetarilor montani, precum si din panzele subterane de apa.

Despaduririle favorizeaza scurgerea rapida a apei pe versanti si producerea unor inundatii puternice.

In tara noastra, in ultimii ani, inundatiile au afectat aproape toate judetele tarii. O mare parte din pagubele inregistrate a fost datorata extinderii necontrolate a localitatilor in luncile raurilor si despaduririlor excesive.

Icebergurile sunt fragmente uriase de gheata desprinse din calotele glaciare sau din ghetarii polari, care plutesc impinse de vanturi ori de curentii oceanici. Icebergurile pot fi intalnite de nave pe circa 20% din suprafata oceanelor, fiind un pericol pentru circulatia maritima si pentru platformele marine de foraj si de exploatare a petrolului.

Cele mai numeroase iceberguri se intalnesc in emisfera sudica, in apropierea coastelor Antarcticii, de unde pot sa ajunga pana la 40-50⁰ latitudine sudica in oceanele Pacific, Atlantic si Indian. In emisfera nordica, cea mai mare parte a icebergurilor provine din vestul Groenlandei si se deplaseaza pana spre 48⁰ latitudine nordica.

In Atlanticul de Nord, ei au o forma neregulata, caci se desprind din blocul de gheata al Groenlandei, unde relieful este accidentat, in timp ce in emisfera sudica se detaseaza din platforma continentala a uscatului antarctic, avand o forma tabulara. Ghetarii antarctici sunt si mai voluminosi putand avea o lungime de 350 km si o latime de 60 km. Cei din Atlanticul de Nord ajung pana la maximum 12-13 km lungime si o latime de 5-5,3 km.

In Atlanticul de Nord cei mai multi ghetari plutitori (in jur de 1000 pe an) trec prin dreptul insulei Terra Nova. Pericolul cel mai mare il prezinta intervalul aprilie-iunie, iar in emisfera sudica, noiembrie-ianuarie.

Apropierea unui ghetar plutitor se anunta printr-o racire a aerului si a apei.

In noaptea de 14-15 aprilie 1912, transatlanticul "Titanic" un adevarat oras plutitor, cel mai luxos vas de croaziera, care se construise pana atunci s-a scufundat datorita coliziunii cu un ghetar plutitor. Bilantul a fost foarte dureros din totalul de 3201 persoane (din care 1885 echipaj si personal al navei si 1316 pasageri) si-au pierdut viata 1573.

BANCHIZA poate sa ajunga la grosimea 3-4 m, dar devine un hazard pentru navigatie atunci cand se extinde rapid si pune in dificultate, datorita pericolului de blocare, navele de cercetari sau de pescuit oceanic.

VALURILE puternice produse de furtuni sunt periculoase pentru navigatie si au un impact insemnat asupra coastelor. In furtuna valurile se deplaseaza in diferite directii, cauzand pericole pentru vasele din larg. In unele situatii este realizat un spectru de interactiune in care se combina energia mai multor valuri, cu inaltimi de 8-10 m, a caror rezultanta este periculoasa pentru ambarcatiuni si pentru platformele petroliere marine (cele din Marea Nordului).

Majoritatea valurilor se produc prin frecarea dintre vant si apa, atunci cand vantul bate deasupra suprafetei unui ocean. Frecarea pune in miscare apa de la suprafata. Cu cat mai intens va bate vantul, cu atat mai inalta va fi miscarea in sus si in jos a valurilor.

Energia valului descreste cu indepartarea lui de origine. In final, valul devine o miscare lina, domoala, in sus si in jos, numita hula. Un vapor aflat pe hula se inalta si coboara lin. Hula poate sa apara departe de originea valului.

Un val care a pornit din Antarctica a fost identificat si s-a transformat in hula pe coastele Alaskai, la o distanta mai mare de 10.000 de kilometri de locul de origine.

Valurile transporta aluviuni, cum ar fi nisip sau pietris, de-a lungul coastei, daca o lovesc sub un anumit unghi.

TSUNAMI - sunt valuri uriase produse de cutremurele puternice, eruptii vulcanice si alunecari submarine. Ele au lungimi enorme, de pana la 160 de kilometri, intre o creasta si urmatoarea. Se deplaseaza cu viteze mari, de pana la 800 de km/h. Cand un asemenea val atinge coasta, produce mari dezastre. Se manifesta ca un perete de apa inalt de 25 de metri, care matura uscatul pe care il intalneste in cale.

Cele mai numeroae asemenea valuri se produc in Oceanul Pacific, dar se intalnesc si in Oceanul Indian, Oceanul Atlantic si in Marea Mediterana.

Pentru preintampinarea efectelor valurilor tsunami au fost infiintate diferite sisteme de alertare a populatiei, sisteme care functioneaza pe baza datelor transmise cu ajutorul satelitilor.

Valuri seismice inalte de pana la 10 metri, declansate de un cutremur cu magnitudinea 8,9 pe scara Richter, produs in Oceanul Indian, au maturat coastele a sapte tari asiatice.

HAZARDE BIOLOGICE NATURALE sunt reprezentate de epidemii, invazii ale insectelor, boli ale plantelor. Pe langa pagubele produse in agricultura, influenteaza negativ asupra degradarii mediului natural.

EPIDEMIILE sunt caracterizate prin imbolnaviri in masa ale populatiei, datorita unor agenti patogeni cum sunt virusii, rickettsiile, bacteriile, fungii si protozoarele.

Epidemiile de mari proportii poarta denumirea de pandemii si au generat milioane de victime, mai ales in Evul Mediu(ciuma bubonica, in Europa). In prezent se manifesta maladia SIDA (Sindromul Imunodeficientei Dobandite), determinata de virusul HIV, cu transmitere sexuala sau prin transfuzii de sange.

Epidemiile sunt favorizate de saracie, lipsa de igiena, infestarea apei, aglomerarea gunoaielor menajere, inmultirea sobolanilor. Hazardele naturale, cum sunt inundatiile sau cutremurele mari, sunt insotite de pericolul declansarii unor epidemii.

Masurile preventive cuprind vaccinarea si educarea populatiei, pastrarea igienei in scoala si in familie, izolarea focarelor de declansare a epidemiilor, combaterea agentilor purtatori.

INVAZIILE DE INSECTE in special lacuste, produc pagube mari agriculturii, indeosebi in Africa, Asia, estul Europei si in America de Nord. Ele sunt prolifice, prin numarul mare de larve ce-l genereaza. O tona de lacuste consuma zilnic hrana a 250 de oameni. Combaterea lor se poate face prin distrugerea oualor, utilizarea insecticidelor si a unor capcane pentru distrugerea nimfelor de lacusta.

Pe langa lacuste mai sunt si alti daunatori biologici a caror actiune capata proportii catastrofale. Periculoasa este si capusa vitelor frecventa in America de Sud, Australia si Africa de Sud, parazitii orezului (Asia de Sud si Sud-Est), ai bumbacului (America de Nord, de Sud, Orientul Mijlociu) sau omizile. In iunie 1974 o invazie de omizi, intr-o regiune a Canadei, a distrus toate ogoarele si culturile de gradina. Convoiul a format un sir lung de 160 km si lat de 100 km. Graurii fac anual pagube in agricultura din sudul S.U.A., de cateva milioane de dolari atacand cerealele, legumele, livezile. Aceste pasari transmit si o grava boala respiratorie.

INCENDIILE sunt hazarde periculoase pentru mediu si pentru activitatile umane si determina distrugeri ale recoltelor, ale unor suprafete impadurite si ale unor constructii.

Incendiile pot fi declansate de cauze naturale cum sunt fulgerele, eruptiile vulcanice, fenomenele de autoaprindere a vegetatiei si de activitatile omului(neglijenta folosirii focului, accidente tehnologice, incendieri intentionate) In perioadele secetoase, incendiile sunt favorizate adeseori de vanturi puternice asociate cu temperaturi ridicate, care contribuie la extinderea rapida a focului.. Si in tara noastra, in astfel de perioade se produc incendii, in localitati, in paduri si pe terenuri agricole.

II. HAZARDE ANTROPICE SI TEHNOLOGICE:

HAZARDELE ANTROPICE:

Hazardele antropice sunt fenomene de interactiune intre om si natura, declansate sau favorizate de activitati umane si care sunt daunatoare societatii in ansamblu si existentei umane in particular.

Aceste fenomene sunt legate de interventia omului in natura, cu scopul de a utiliza elementele cadrului natural in interes propriu: activitati agricole, miniere, industriale, de constructii, de transport, amenajarea spatiului. Ele sunt si consecinta conflictelor militare, mai ales a conflagratiilor, cum au fost cele doua razboaie mondiale din secolul al XX-lea. In unele cazuri, cauzele antropogene se intrepatrund cu cele naturale, ca in cazul desertificarii, inundatiilor, etc.

Afectarea sau, in unele cazuri, distrugerea mediului determina o crestere a vulnerabilitatii umane, respectiv pericole potentiale care pot periclita sanatatea si, uneori, chiar viata, la care se adauga pagubele materiale.

Dupa durata si gradul de afectare a mediului, hazarele se ierarhizeaza in:

1. episodice (emisii de poluanti, care poti fi remediati relativ usor);
2. accidentale (sunt hazardele care produc dereglari in desfasurarea unui proces natural sau antropic si care se pot remedia intr-un interval de timp scurt);
3. ruptura (produc intreruperea activitatilor prin distrugerea mecanismului de functionare si care necesita timp si resurse financiare mari);
4. catastrofale (produc schimbari radicale in structura unui ecosistem, sau care pot conduce la disparitia unei structuri, si deci, care presupune reconstructia pe principii diferite fata de cele initiale pentru a rezista la alte hazarde catastrofale, cu cheltuieli imense).

In functie de activitatea care le-a declansat, hazardele antropice se pot structura in tehnologice si sociale.

A) HAZARDELE TEHNOLOGICE

HAZARDELE INDUSTRIALE Aceasta categorie include o gama larga de accidente, declansate de om cu sau fara voia sa, legate de activitatile industriale, cum sunt exploziile, scurgerile de substante toxice, poluarea accidentala, etc.

Asemenea hazarde sunt mai frecvente in industriile chimica si metalurgica, mai ales in prima, datorita emisiilor de substante nocive in procesul de productie si cantitatilor mari de deseuri care afecteaza solul, apa si aerul.

Amplasarea obiectivelor industriale in vai adanci si depresiuni, in care se manifesta frecvent fenomene meteorologice cum sunt calmul atmosferic si inversiunea termica, conduce la stagnarea si cumularea poluantilor si, in final, la realizarea unor concentratii periculoase. Printre cazurile cele mai semnificative sunt:

Pe valea Meusei, afluent al Rhinului, marginit de coline ce domina valea cu 75-100 m si dotat cu intreprinderi industriale (cocserii, combinate siderurgice, centrale electrice, fabrici de sticla, de acid sulfuric, de ingrasaminte chimice, etc), o ceata densa si persistenta ( timp de 15 zile) a provocat, in decembrie 1930, moartea a 60 de persoane si simptome de otravire la cateva mii de locuitori.

Intre 5 si 8 dec. 1952, factorii climatici (ceata, calmul atmosferic si inversiunea termica) au determinat o situatie catastrofala la Londra. Ca urmare a cresterii bruste a continutului de anhidrida sulfuroasa ( de peste 20 de ori) si de substante solide aflate in suspensie ( de trei pana la zece ori mai mare decat cea obisnuita), numarul deceselor provocate de faimosul smog londonez a fost evaluat la 4 000, iar cel al persoanelor care au avut de suferit, cu mult mai mare.

Accidentul produs la Bhopal,(India) in ziua de 3 decembrie 1984, prin eliminarea accidentala a unui gaz toxic ( izocianat de metil ), provenind de la o uzina de pesticide, s-a soldat cu 6 500 de victime si imbolnavirea altor 100 000 de persoane ( sterilitate, afectiuni respiratorii, surzenie temporara, etc.).

In Ucraina, aprilie 1986, (explozia de la Centrala nucleara de la Cernobil a afectat intreaga emisfera nordica, iar numarul victimelor inca nu se cunosc cu exactitate);

In Romania, in anul 2000 a avut loc deversarea cianurilor din cadrul industriei minereurilor neferoase de la Baia Mare in raul Somes, apoi in Tisa si Dunare.

TRANSPORTURILE au cunoscut o evolutie spectaculoasa, corelata cu cresterea demografica exploziva si cu dezvoltarea economico-sociala. Pe soselele Terrei alearga peste 600 de milioane de autovehicule, pe caile ferate circula cateva sute de mii de terenuri, in aer se afla simultan cateva mii de avioane, fluviile si marile planetei sunt strabatute de mii de vapoare. Aceasta activitate implica existenta unor riscuri variate, atat pentru mediul inconjurator, cat si pentru societatea umana.

Caracterul de hazard ale acestora rezida in:

1. Poluarea permanenta a aerului, cauzata de mijloacele de transport, care, numai la nivelul Europei, sunt raspunzatoare pentru 69% din emisiile de CO, 63% NO₂, 30% compusi organici volatili si 1% SO_2.

2. Pierderi de vieti omenesti. Pentru Europa, transporturile, in special cele rutiere, reduc durata normala de viata cu 40 de ani, de patru ori fata de cancer.

3. Poluarea cu substante periculoase a solului si mai ales a apelor. Cele mai severe hazarde sunt cele legate de transportul produselor petroliere

Transporturile rutiere au cunoscut cea mai ampla dezvoltare, intre toate categoriile de transporturi, derulandu-se pe 15 milioane de km de drumuri modernizate, fara a lua in calcul imensa retea stradala din asezari si drumurile nemodernizate. Aceasta categorie de transport este apreciata ca fiind de circa zece ori mai periculoasa decat transportul feroviar ori cel aerian, cauzele accidentelor fiind legate de: viteza excesiva, consumul bauturilor alcoolice, oboseala la volan, dificultatea traseelor in anumite zone, defectiuni ale mijloacelor de transport, supraaglomerarea drumurilor, etc.

Transporturile feroviare. Impresionanta retea feroviara ( circa 1 600 000 km ) - dominata de magistrale transcontinentale, cu lungimi de mii de km - ,cresterea vitezei de deplasare ( in unele cazuri la 200-300 km/h), dificultatile traseelor strabatute, erorile de semnalizare si alti factori fac ca accidentele in domeniu sa fie foarte grave, cu atat mai mult cu cat numarul pasagerilor este ridicat si volumul marfurilor foarte mare.

In ultimele decenii, catastrofe feroviare s-au inregistrat atat in tari in curs de dezvoltare ( in India, Brazilia, Mexic s.a.) cat si in tari dezvoltate ( Germania, Belgia s.a.).

Transporturile navale prezinta riscuri mai mari in cazul transporturilor maritime ( datorita tonajului mare al navelor), decat in cazul celor fluviale.

Transporturile maritime se practica pe distante lungi, fiind esentiale in schimburile comerciale intercontinentale. Cele mai grave si cu cele mai mari consecinte sunt accidentele petrolierelor, a doua jumatate a secolului al XX-lea fiind marcata de un intreg sir de asemenea catastrofe, intre care: " Torrey Canyon" ( 18 martie 1967), " Arizona Standard" si "Oregon Standard" ( 18 ianuarie 1971, s-au ciocnit in Golful San Francisco), "Amoco Cadiz" ( 18 martie 1978) s.a. "Torrey Canyon" a deversat 100 000 tone de petrol, iar "Amoco Cadiz" o cantitate aproape dubla, ambele dand nastere unor "maree negre", care s-au abatut asupra tarmurilor, uratind peisajul, distrugand flora si fauna, alungand turistii.

Transporturile aeriene au revolutionat comunicatiile la mari distante, fiind esentiale pentru deplasarea pasagerilor. Desi sunt considerate cele mai sigure, par mai periculoase decat alte mijloace de transport intrucat accidentele aviatice sunt intens mediatizate.

HAZARDELE AGRARE rezultate prin extinderea terenurilor agricole, au modificat peste 40 din suprafata uscatului.

Este evident faptul ca ecosistemele naturale se reduc din ce in ce mai mult, in buna masura datorita necesitatilor impuse de dezvoltarea demografica si economica a omenirii. In fapt, cu exceptia catorva intinse regiuni naturale, intre care Arctica, Antarctica, unele zone desertice, ale padurii tropicale ori ale taigalei, exista o alternanta a mediilor transformate antropic cu cele naturale.

Unele medii naturale au fost chiar radical transformate antropic: se apreciaza ca circa doua cincimi din intinderea de aproape 150 milioane de km² ai uscatului planetar au fost puternic modificate de activitatile umane: agricultura, extinderea asezarilor, activitati productive, etc. Numai in ultimele trei secole a fost despadurita o suprafata de 6 milioane de km², terenurile agricole s-au extins cu 22 milioane de km², iar terenurile umede s-au restrans cu 1,6 milioane de km². Mai mult, peste o sesime din suprafetele agricole ale Terrei au devenit marginale sau improprii unei exploatari regulate.

Agricultura intensiva a contribuit in mare masura la unele din stricaciunile pe care oamenii le-au produs mediului inconjurator.

Nutreturile relizate cu ajutorul fertilizatorilor chimici si insecticidelor sunt spalate de ploi in sol, dar acestea distrug nu doar vatamatorii ci si ecosistemul natural. Dezvoltarea unor ferme mari inseamna si reducerea habitatelor naturale prin distrugerea zonelor impadurite din preajma.

Potrivit evaluarilor efectuate de institutii specializate ale O.N.U., procesele de degradare a solurilor sunt evidente pe circa 2 milioane de hectare, fiind datorate unor cauze diferite: eroziunea prin apa (56%), eroziunea prin vant (28%), degradarea chimica (12%), degradarea fizica (4%).

Exista si o eroziune datorata sau favorizata nu de absenta apei, ci tocmai de prezenta acesteia: eroziunea pluviala, rezultat al actiunii precipitatiilor pe un sol neprotejat.

Degradarea terenurilor apare si in cazul despaduririlor nerationale si al pasunatului excesiv. Unul din primele exemple din istorie l-a oferit Grecia, degradarea pamanturilor sale incepand cu milenii in urma tocmai datorita unor defrisari exagerate si a unui pasunat excesiv. Iar in timpurile noastre, cel mai concludent exemplu il reprezinta degradarea terenurilor din Sahel - zona care face trecerea intre marele pustiu Sahara si savanele africane - care a fost accentuata de supraincarcarea terenurilor, avand o vegetatie saraca, cu mari efective de ovine, caprine, camile.

De asemenea, irigatiile constituie o cauza importanta a degradarii solului, facute in mod nerational, aceasta provoaca salinizarea (ca de exemplu in Campia Indului, valea Eufratului, nord-estul Braziliei etc.), fie excesul de umiditate.

HAZARDELE COMERCIALE sunt legate de comertul cu produse/deseuri toxice si radioactive.

Problema depozitarii deseurilor toxice a fost adusa in centrul atentiei la inceputul anilor 1970 in localitatea Love Canal, in apropierea cascadei Niagara, S.U.A. Acolo a existat un numar crescut de nou nascuti cu diferite invaliditati, iar numarul cazurilor de cancer era si el in crestere.

Deseurile trebuie sa fie transportate pana la amplasamentul final, ceea ce poate implica trasee lungi parcurse pe cai rutiere, ferate sau maritime. Rutele parcurse de deseurile toxice sunt rareori facute publice. Incarcaturile sunt transportate cu trenuri sau camioane noaptea, atunci cand soselele si caile ferate nu sunt aglomerate.

Companiile britanice sunt printre liderii procesarii sau "stocarii" deseurilor toxice. In 1975, aproximativ 5000 tone de gunoaie si deseuri au fost importate pentru a fi neutralizate in Marea Britanie. Cativa ani mai tarziu cantitatea crescuse la 20000 de tone, din care un sfert era catalogata toxica.

In Stewartbz din Bedfordshire, in Anglia, operatorii produc electricitate din gazele provenite din descompunerea deseurilor.

In cariera Czmrhzdceirw , Tara Galilor, sunt ingropate aceste pachete cu deseuri periculoase, aduse din Austria. Acest gen de depozitare nu a fost permis in Austria la acea data si, de atunci, a fost interzis si in Tara Galilor.

Cargoul Karin B a ajuns pe primele pagini ale ziarelor in 1988 cand a navigat indelungat cu o incarcatura de deseuri toxice pe care nimeni nu o accepta.

B. HAZARDELE SOCIALE

CONFLICTELE MILITARE sunt hazarde premeditate in timp de pace prin pregatirea arsenalului militar si, mai ales, prin testele nucleare efectuate in S.U.A., Rusia, China sau aparute din cauza disputelor politice scapate de sub control.

Istoria omenirii a inregistrat numeroase conflicet militare, insa cele care au avut loc in secolul XX au cuprins aproape intreaga planeta (primul si al doilea razboi mondial, numeroase razboaie locale), fie ca s-a desfasurat in unele areale ale Terrei, unde utilizarea arsenalului avansat tehnic a condus la aparitia unor catastrofe ecologice (Vietnam - gaze defoliante, incendii si contaminari cu petrol, mine in Golful Persic, Iugoslavia etc.)

Armele aflate in prezent in arsenalul militar al unor state sau in proiect de a fi realizate (de exemplu, bomba cu neutroni), pe langa care bombele atomice aruncate la Hiroshima si Nagasaki in august 1945 fac o figura stearsa, creeaza, pentru prima data in istoria omenirii, pericolul unei amenintari de distrugere totala a vietii de pe planeta noastra, de disparitie posibila a speciei umane.

TERORISMUL. Termenul terorism insemana acte de violenta comise de opozanti ai unui stat, care opereaza in grupuri restranse, secrete. Cuvantul implica de asemenea faptul ca teroristii nu desfasoara o campanie pur militara, ci incearca sa tulbure viata normala a unei societati, folosind tactici ce pun in pericol sau tintesc intentionat oameni obisnuiti. In cazuri extreme, avioane civile sau centre comerciale sunt aruncate in aer, sau ostatici nevinovati sunt ucisi daca cererile rapitorilor sunt refuzate.

Terorismul a devenit o problema mondiala. Gruparile de stanga au devenit active in Europa, SUA, Japonia si in multe zone ale Americii de Sud. Palestinienii, invinsi in razboiul de Sase Zile (1967), au infiintat Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) cu scopul de a lansa atacuri teroriste asupra Israelului.

Campania pentru drepturi civile din Irlanda de Nord (1968) a dus la acte de violenta si la reinstaurarea IRA in calitate de forta majora in provincie, acesteia opunandu-i-se in cele din urma alte grupari teroriste.

Nationalismul si religia erau din ce in ce mai puternice. Nemultumirile etnicilor au dus la infiintarea Panterelor Negre in SUA, al Tigrilor Tamili in Sri Lanka s. a.

Terorismul a luat proportii ingrijoratoare :

Atentatele de la 11 septembrie 2001, din Statele Unite, cele mai sangeroase din istorie, au fost comise de 19 membri ai gruparii al-Qaida, care au deturnat patru avioane si le-au prabusit peste World Trade Center si Pentagon. Atacurile s-au soldat cu 2.978 de morti, 2.749 de persoane fiind ucise la New York. Turnurile Gemene ale World Trade Center, cele mai inalte din New York, au fost lovite de avioanele deturnate de teroristi, la un interval de cateva minute.

Lockerbie, un oras scotian, a fost scena celui mai mare dezastru aerian din Marea Britanie, cand un avion Boeing 747 a fost aruncat in aer de o bomba a teroristilor in 21 decembrie 1988. Nu au fost supravietuitori, printre cele 270 de victime s-au numarat si locuitori ai orasului ucisi in urma caderii ramasitelor avionului. Investigatorii au acuzat Libia ca ar fi pus la cale atentatul.

Gherilele arabe au luat 11 ostatici israelieni in timpul Jocurilor Olimpice din 1972. Toti ostaticii, cinci teroristi si un politist, au fost ucisi intr-o confruntare armata in aeroportul din apropiere.

In 1983, in Beirut, 170 de marinari americani au fost ucisi cand un camion incarcat cu explozibil a intrat intr-o cazarma a marinei americane. Doua minute mai tariu, un atac similar asupra membrilor Fortei Internationale pentru Pastrarea Pacii aflati intr-o alta cladire, a provocat moartea a 70 de persoane.

11 aprilie 2002: Tunisia. 21 de persoane, inclusiv 14 cetateni germani, si-au pierdut viata intr-un atentat sinucigas impotriva unei sinagogi din Djerba. Atacul a fost revendicat de un important responsabil militar din Al-Qaida.

• Atac asupra unei scoli din Beslan, in toamna lui 2004, soldat cu moartea a zeci de copii si cadre didactice.

CONFLICTE SOCIALE conflictele sociale de masa, epurarile etnice sunt deosebit de numeroase.

Termenul "etnic" descrie adesea un grup de oameni care au sentimentul unei apartenente comune, bazata pe istorie, obiceiuri sau mod de viata. Simtul identitatii defineste cel mai bine grupul etnic, dar poate fi accentuat de aceeasi limba, religie, culoare a pielii sau un statut comun de clasa sau de casta.

Conflictele etnice pot aparea oricand, deoarece, de-a lungul mileniilor, oamenii s-au amestecat unii cu altii.

Exemple de astfel de conflicte sunt:

Provincia Kosovo din Iugoslavia (etnicii albanezi de religie islamica contra sarbilor de religie ortodoxa)

In Sudan, conflict etnic si confesional intre populatia araba, de religie islamica, din nordul tarii, si populatia negroida, de religie crestina, din sudul tarii ;

• Imigrantii din Caraibe sosesc la Southampton, la inceputul anilor 1960. Multi oameni de culoare credeau ca strazile Londrei sunt  pavate cu aur  dar in schimb au dat de rasism si ostilitate.
• Dezintegrarea Iugoslaviei din 1990 a dus la un razboi interetnic terifiant intre sarbi, croati si musulmani.

CRIMINALITATEA SI CONSUMUL DE DROGURI - au devenit probleme sociale cu raspandire in lumea intreaga.

Abuzul de droguri implica consumul de droguri a caror utilizare este ilegala, cu exceptia scopurilor medicale, mai ales daca acesta devine un mod de viata, obicei sau dependenta.

Consumul de droguri este o activitate de mare risc. Unele droguri pun direct sanatatea in pericol, atunci cand sunt consumate in cantitati tot mai mari pentru a atinge starea de bine. Optimismul artificial si iluzia mentinerii autocontrolului sunt si ele periculoase deoarece afecteaza rationamentul. Cel mai mare pericol este acela ca utilizatorul nu va avea banii pentru a-si plati viciul si a avea un mod de viata normal si se va da batut, intrand intr-o lume dominata de droguri unde crima si prostitutia sunt singurele modalitati de continuare a vietii. Astfel, consumatorul devine nu doar o persoana nefericita ci si o problema sociala.

O optiune practica de a preveni vanzarea drogurilor prin arestarea asa-numitilor "dealeri" sau prin interceptarea marfii in momentul intrarii in tara.

Problema drogurilor este intensificata de saracia statelor in curs de dezvoltare, problemele sociale din tarile dezvoltate si de crima organizata. Solutiile rapide si facile raman evazive.

Bibliografie:

Claudiu Giurcaneanu - Infruntand natura dezlantuita,

Arborele lumii - Planeta pamant,

Manualul de geografie, clasa a XII-a, ed. Humanitas.