MUNTII BARSEI - PESTERA DIN VALEA FUNDATA

MUNTII BARSEI

*** PESTERA DIN VALEA FUNDATA

Localizare si cai de acces. Pestera din Valea Fundata s-a format in povarnisul apusean al Masivului Postavaru, care se lasa in trepte spre bazinul Tarii Barsei. Ea este sapata in calcare jurasice la 3,5 km distanta de Rasnov si la altitudine de 790 m (intrarea principala).

Drumul ce duce la pestera porneste din Rasnov si urmeaza in amonte Valea Cetatii pana la confluenta ei cu Valea Fundata. Din acest punct se ajunge la resurgenta parasind Valea Cetatii si urcand poteca pe Valea Fundata (15-20 minute). Cazarea cea mai apropiata la Motel Cetate.

Date istorice. Pestera a fost descoperita de un grup de tineri din Rasnov in anul 1954. Aceasta descoperire tarzie a unei pesteri dintr-o zona bine cunoscuta turistic se datoreste faptului ca deschiderea a aparut abia in 1949 in urma unei puternice explozii hidraulice. Blocurile si bolovanii aruncati cu aceasta ocazie de presiunea crescuta a apei acumulata in pestera, in urma colmatarii gaileriei de la resurgenta, se vad in lungul Vaii Fundata.

Studiul complex al Pesterii Fundata a fost efectuat de M. Dumitrescu si T. Orghidan in 1958. Schita pesterii a fost completata ulterior cu o mica galerie de catre membrii Clubului "Avenul" din Brasov, condus de Gutt Walter. In prezent este propusa pentru amenajare turistica.

Descriere. Pestera este sapata intr-un masiv calcaros strabatut de o retea de diaclaze si crapaturi. Partea explorata ( 117) cuprinde 3 unitati principale totalizand 270 m : l - galeria ce coboara din Poienita Dracului ; 2 - Sala Mare ; 3 - galeria ce se deschide in Valea Fundata.

Distanta aproximativa intre deschiderile de la insurgenta si resurgenta este de 150 m in linie dreapta si o diferenta de nivel de 37 m. Intrarea accesibila din Poienita Dracului se gaseste la 6 m de insurgenta (II) si cu 3 m deasupra ei. Dupa un parcurs de 16 m se ajunge intr-o salita in care apare cursul de apa. Apa de infiltratie mai patrunde si prin crapaturi si hornuri acoperite de argila depusa de apa. Din salita drumul se poate continua prin doua galerii care se intalnesc dupa 45 m. Una din galerii reprezinta cursul actual al apei. Dupa un parcurs de 170 m prin galeria ingusta se patrunde in Sala Mare a pesterii, care impresioneaza prin conoretiunile variate si interesante si prin dimensiuni (aproximativ 40/30/20 m).

In extremitatea estica a salii mai patrunde o galerie, azi parasita de apa, care coboara in panta abrupta printre stanci, blocuri, stalagmite si bolovani. Ea este foarte stramta si are peretii si plafonul bogat concretionati. Aceasta galerie veche era in legatura cu diaclaza galeriei actuale, active. Blocul calcaros. care ramane intre galeria activa si cea parasita, este strabatut de mici galerii ,ce se deschid la diferite niveluri in peretele sudic al Salii Mari. Planseul de calcit al acestei sali, usor inclinat de la est la vest, este prabusit de o parte si de alta a pariului subteran. Actiunea de prabusire si eroziune apare mai puternica in apropierea iesirii paraului din sala si in continuarea "vaii" sale, dupa un coboras de aproximativ 10 m prin galeria ce conduce la deschiderea principala a pesterii spre Valea Fundata (intrarea I).

Pentru explicarea aspectului actual al pesterii s-a cautat a se urmari desfasurarea fenomenelor ce au condus in timp la explozia din toamna anului 1949.

Pe scurt, se considera ca ar fi existat 4 etape in geneza acestei pesteri :

Reteaua de ape subterane, mult mai activa in trecut, patrunzand in diaclaze si fisuri, a reusit prin macinari si prabusiri sa constituie golul Salii Mari, materialul rezultat fiind carat in mare parte de curentul apei la exterior.

In perioada urmatoare, actiunea apei de infiltratie a dus la dezvoltarea formatiunilor de calcit si la acumularea de argila care, impreuna cu materialul provenit din prabusirile anterioare antrenate de curentul apei subterane, au colmatat treptat galeria ce se deschide in Valea Fundata.

Reducerea activitatii retelei de ape subterane a fost inlocuita de actiunea apei de infiltratie, care a continuat dezvoltarea concretiunilor. Aceasta perioada de o durata mai lunga a avut si momente mai active ale apei din retea care, impreuna cu apa de infiltratie, a dus la crearea lacului din Sala Mare. Urmele lasate pe peretii acestei sali arata ca nivelul apei a ajuns pana la 8 m;

Explozia hidraulica din toamna anului 1949 a avut loc dupa o perioada ploioasa, care a dus la evacuarea apei din lac. Dezechilibrarea presiunii hidrostatice si puternicul curent al apei au dislocat si antrenat spre exterior o mare cantitate de material provenit din daramaturi.

Disparitia apei paraului subteran in unele puncte din pestera ne demonstreaza ca la un nivel inferior exista un sistem de crapaturi care va duce la saparea unui nou etaj al pesterii. Din depozitul de umplutura al Salii Mari s-au scos diferite piese scheletice de Ursus spelaeus. Fauna actuala este reprezentata de colonii de lilieci, intre care si specia mai rara Barbastella barbastellus.

Conditii de vizitare. Parcurgerea pesterii nu necesita decat echipament obisnuit explorarii mediului subteran. Se recomanda intrarea prin deschiderea I si vizitarea Salii Mari.

Bibliografie. M. Dumitrescu si T. Orghidan (1958), M. Bleahu si coi. (1976).