China- prezentare generala a economiei chineze

China- prezentare generala a economiei chineze

1.1. Aspecte istorico-geografice

1.1.1. Coordonate geografice

China este situata in partea estica a Asiei, avand o suprafata de peste 9 600 000 km2, fiind cea mai mare tara de pe continentul asiatic ca suprafata si a treia din lume dupa Rusia si Canada. Se invecineaza la est cu R.P.D. Coreeana, la nord cu Mongolia, la nord-est cu Rusia, la nord-vest cu Kazahstan, Kirghistan, Tadjikistan, la vest si sud-vest cu Afganistan, Pakistan, India, Nepal, Sikkim si Bhutan, si la sud cu Myanmar, Laos si Vietnam, iar la est si sud-est marea o desparte de R. Coreea, Japonia, Filipine, Brunei, Malaysia si Indonezia.

Izolata in mod natural de restul Orientului, in vest lanturi de munti dintre cei mai inalti din lume, au legat-o si totodata au separat-o, de vasta zona a Tibetului; in nord gigantica constructie Marele Zid Chinezesc; Marea Glabena in est si Marea Chinei in sud, adapostita de un cadru geografic vast (de la munti abrupti, desert sau stepa, la imense campii fertile, jungla sau zone mlastinoase) dificultatile de acces in spatiul Chinei, i-au permis tarii sa dezvolte o civilizatie in cadrul careia influentele straine si popoarele navalitoare au fost repede asimilate.

Fig.nr.1.1 Harta fizica a Chinei

Sursa: Atlasul geografic al lumii, kaboo.ro

China este o tara muntoasa. Suprafata regiunilor montane reprezinta doua patrimi din suprafata tarii. Relieful Chinei este rezultatul inaltarii Podisului Qinhai-Tibet - cea mai importanta actiune geologica din istoria Terrei de acum cateva milioane de ani. Privit de la inaltime, relieful Chinei seamana cu un sir de trepte, care coboara de la vest la est. Prima treapta formata ca urmare a ciocnirii neincetate a blocului indian cu cel euro-asiatic, care a dus la inaltimea Podisul Qinhai-Tibet, cu o altitudine medie de peste 4000 m. este recunoscut drept "Acoperisul Lumii". Piscul principal al Muntilor Himalaya de pe acest podis are o inaltime de 8848,13 m, fiind cel mai inalt pisc din lume. Urmeaza a doua treapa formata din Podisul Mongoliei Interioare, Podisul de Loess, Podisul Yungui, si Depresiunea Talimu, Depresiunea Zhungeer si Sichuan, cu o inaltime medie cuprinsa intre 1000-2000 m deasupra marii. De la Muntii Daxinganling, Taihangshan, Wushan, Xuefengshan, aflate la marginea acestei trepte, spre est pana la malul Pacificuui sunt asezate dinspre nord spre sud Campia de Nord-est, Campia de Nord, Campia Cursului Mijlociu si Inferior al Fluviului Yantzi, separate de coline si dealuri. Altitudinea de aici coboara pina la 500-1000 m, reprezentand a treia treapta. Iar de aici spre est se intind platforma continentala si marea epicontinentala, formand ultima treapta a reliefului Chinei, cu o adancime a apei ce nu depaseste 200 m.

Lungimea coastelor maritime ale Chinei este de circa 18 000 km, pornind din nord, de la gura Fluviului Yalujiang din provincia Liaoning pana la gura raului Beichang din provincia Guangxi in sud, cu tarmuri plate si golfuri prielnice. Majoritatea dintre aceste golfuri nu ingheata. Marile apropiate ale Chinei sunt: Marea Bohai, Marea Galbena, Marea Chinei de Est, Marea Chinei de Sud si zona maritima la est de insula Taiwan din Oceanul Pacific. Dintre acestea, Marea Bohai este o mare interioara a tarii.  Zona maritima la est de insula Taiwan din Oceanul Pacific incepe din nord de la arhipelagul Sakishima-gunto, aflat la sud-vest de Arhipelagul japonez Ryukyu-gunto, pana la Stramtoarea Bashi in sud. [1]

1.1.2. Repere istorice

Pe valea fluviului Huang-Go, acum aproximaiv 4000 de ani, se naste o populatie infloritoare, mistica, ce avea sa impresioneze peste veacuri cultura europeana.

Istoria traditionala a chinei incepe cu epoca celor Cinci Suverani (Wui Ti) Primii 3 din cei Cinci Suverani Huang-ti, Cinau-hiu si Kao-siu, sunt citati in luncrarile derivate din traditia confucianta, lucrari cu caracter mai curand filozofic decat istoric. In caretea de istorie, atribuita lui Confucius, nu sunt mentionti decat ultimii 2 Suverani, Yao si Suen. Eruditii chinezi si-au propus sa realizeze tabloul unei epocii fericite in care Suveranii si Augustii,domnind inaintea dinastiilor regale, erau dominati de virtutea lor desavarsita.

Istoria Chinei dupa cronicile antice incepe cu 3300 de ani in urma. Studiile arheologice moderne au demonstrat existenta unei oranduiri primitive avansate cultural si economic intre anii 2000 si 2500 i.e.n. in ariile raului Huan He in nordul chinei. Secole de migratie, amalgamare, asimilare si dezevoltare a populatiei din aceasta regiune a dus la formarea unui set distinctiv de scriere, un corpus filozofic, artistic autentic si o organizatie politica, care in zilele noastre se numesc civilizatia chineza.

Prima dinastie preistorica a fost Xia (2100-1700 i.e.n.). In anul 1960 excavarile arheologice au demonstrat asezaminte omenesti in provincia Henam, care au indicat existenta unei civilizati urbane in perioada neolitica tarzie. Dinastia Xia ,in urma unor conflicte intre triburi, a cazut sub puterea dinastiei Shang. Ultimul conducator din dinastia Shang a colonizat teritoriile vecine , formand asa numita China Centrala (Zhon) la nord de raul Yangtze. Dinastia Zhon a condus peste 800 de ani.

Cu 200 de ani i. Chr. imperiul s-a unificat si a fost ridicat Marele Zid Chinezesc, care a izolat China de restul lumii. In sec. XVIII-XIX , China sub influenta puterilor coloniale si a Japoinei. In 1912 este inlaturata monarhia si se ajunge la rzboi civil. In 1927 Partidul Comunist creeaza Armata Rosie care in frunte cu Mao Zedong proclama in 1949 Repulblica Populara Chineza. Guvernul format de Knomintang s-a refugiat in insula Taiwan, unde a proclamat Republica Chineza, care contesta legitimitatea conducerii comuniste a Chinei. Republica Populara Chineza considera Taiwan-ul o provincie rebela si a amenintat ca va incepe razboi daca aceasta isi declara independenta.

Incepe perioada maoista in care, se adopta modelul sovietic de dezvoltare , cu accent pe industria grea. Intre 1958-1976 strategia se schimba. Deviza revine "numai cu forte proprii, fara influente straine", politicul domina economicul, agricultura devine baza dezvoltarii. Dupa 1976 , dar mai ales din 1982 incepe "noua cale chineza" orientata spre reforme, modernizare si deschidere catre Occident.

In 1997 R.P.C. a preluat controlul asupra Homg-Kong-ului , care fusese stapanit de Marea Britanie, iar in 1999 asupra teritoriului Macao, care fusese sub fostele puteri coloniale,prin care s-a angajat sa pastreze economia de piata din aceste zone conform sistemului "o tara doua sistem"

1.2. Economie si mediu

China este tara cea mai populata din lume si in 2004, populatia s-a a fost estimata la 1,3 miliarde de persoane. China este a patra cea mai importanta economie a lumii si de departe cea mai importanta economie in curs de dezvoltare, devansand cu usurinta Brazilia si India.

China cunoaste de asemenea cresterea cea mai rapida a economiilor importante. Cresterea PIB-ului in China a ajuns la media de 10,1 % pentru anii de dupa 1990. Rata de crestere este comparabila cu cresterea de dupa razboiul cu Japonia (10,4 % pentru 1960-1970) sau cu cresterea din Coreea de Sud din anii 80 (8,6 % penrtu 1980-1990).

Fig.nr.1.2.Compararea ratei PIB-ului

Sursa: construit pe baza datelor din FMI "Perspective economice mondiale", 2008

Ocupa al 4-lea loc dupa dimensiunea PIB nominal din 2006 acesta constituind 2,68 trilioane dolari amercani.

Dezvoltarea economica in China are loc sub conducerea Partidului Comunist Chinez in baza planurilor cincinale. In urma tempourilor de crestere economica rapida, guvernul a hotarat sa mentina cresterea in jur de 8,9% pe an.Cu ajutorul investitilor externe ,din care aproximativ 80% investitiile chinezilor cu trai permanent peste hotare, conform planurilor PCC in 2010 economia Chineza ar trebui sa intreaca economia SUA.

In primele etape cresterea economica sa datorat agriculturi ,care a fost scutita de multe limitari impuse in epoca Mao. Partidul incuraja productia ,manufacturata la scara larga. Astfel in tara au aparut numeroase manufacturi care aveau un deficit de resurse datorita utilizari irationale. Intreprinderile de stat ramaneau adesea falimentare.Ca sa faca fata schimbarilor de structura , guvernul reformeaza sistemul educational trimite studenti peste hotare, in special Japonia si SUA ,favorizeaza importul de tehnologie. Are loc dezvoltarea tehnologiilor informationale, telecomunicatilor,biotehnologiilor ,sectorului medical. In distrintul Haidean, la nord de Beijing a fost creata Silicon Valley chineza. Dezvoltarea economica are si efect secundare in zonele rurale nivelul somajul depaseste de doua ori indicii oficiali 4,6%, neoficial China favorizeaza migratia.

Principalele atuuri ale Chinei sunt mana de lucru ieftina si marimea pietei sale locale. Costul unitar al mainii de lucru din Chian este cu mult sub nivelul celui din Canada dar deasemenea mult sub nivelul celorlalte econimii emergente cum sunt Brazilia si India. Totusi masura in care China intelege expansiunea, salariile crescand cu rapiditate si aceste tarii incepand sa-si piarda acest avantaj date de costurile comparative cu celelalte economii.

1.3. Cultura si religie

1.3.1. Cultura

In indelungata s-a istorie, natiunea chineza si-a creat o traditie culturala proprie, o identitate spirituala care a constituit temelia culturala pentru unificarea tarii si pentru unitatea nationala. Pe masura ce s-a inaintat in timp si societatea a progresat, unele traditii culturale s-au dezvoltat, altele au disparut pentru totdeauna. Aceste traditii, adevarati piloni pe care se sprijina cultura si viata unei natiuni, au fost transmise din generatie in generatie pana in zilele noastre si au exercitat o influenta profunda asupra sistemelor de valori, asupra modului de viata a chinezilor si caii de dezvoltare a taii. Se stie ca istoria Chinei este multimilenara iar cultura sa se distinge printr-o incontestabila originalitate.

Cultura chineza a antichitati si a epocii moderne a fost o cultura inflorioare, foarte avansata in raport cu acele timpuri, deosebita prin complexitatea,dar si prim misticismul ce domina sufletul oamenilor cu ochii piezisi si pielea galbena. Civilizatia lor a evoluat, netinand cont de marile conflicte din lumea intreaga, adapostita de un cadru geografic ce a favorizat-o si dezavantajat-o in acelasi timp, izoland-o de restul lumii. Alaturi de popoarele europene, de egipteni, chinezii au dezvoltat o cultura bogata, care a semnat un pas imens in dezvoltatea intregului glob. Astfel , europenii, americanii, au preluat de la chinezi o serie de obiecte (tiparul, cerneala, sistemul ecuatorial folosit in astronomia moderna, orologiul mecanic, hartia), tehnici (procedeele de foraj, cresterea viermilor de matase), numerosi arbori, plante si flori (piersicul, portocalul, bujorul, etc).

Cultura chineza despre care se crede ca a fost transmisa de zei, a inceput cu mituri ca cel al Creierii Cerului si Pamantului de catre Pangu, crearea umanitatii de catre Nuwa, identificarea, de catre Shennonga, a sute de plante medicinale si inventarea literelor chinezesti de catre Cangjie. "Omul urmeaza Pamantul, Pamantul urmeza Cerul, Cerul urmeaza Calea si Calea urmeaza ce este natural" .

Desi natiunea chineza a suferit in decursul istoriei multe invazii si atacuri, cultura chineza a dat dovada de mare rezistenta si vitalitate, esenta ei fiind transmisa neintrerupt.

In indelungata sa istorie, natiunea chineza si-a creat o traditie culturala proprie, o identitate spirituala care a constituit temelia culturala pentru unificare tarii si pentru unitatea nationala. Pe masura ce s-a inaintat in timp si societatea a progresat, unele traditii culturale s-au dezvoltat, altele au disparut pentru totdeauna. Aceste traditii, adevarati piloni pe care se sprujina cultura si viata unei natiuni, au fost transmise din generatie in generatie pana in zilele noastre si au exercitat o influenta profunda asupra sistemelor de valori, asupra modului de viiata a chinezilor si asupra caii de dezvoltare a tarii. Se stie ca istoria Chinei este multimilenara iar cultura sa se distinge printr-o incontestabila originalitate. Protejarea eficienta a mostenirii culturale este o sarcina urgenta si extrem de importanta a Chinei in secolul XXI.

Principiul calauzitor al culturii chineze in etapa actuala este integrarea in marea comunitate internationala prin promovarea unei politici de deschidere sporita si prin cresterea schimburilor culturale cu strainatatea. Pentru oameni, cultura constituie neindoielnic miezul comunicarii si intelegerii dintre ei. In secolul XXI rolul culturii in relatiile interumane devine din ce in ce mai important., nevoia de a extinde schimburile culturale si cooperarea intre popoare devine tot mai urgenta. Progresul culturii chineze nu poate fi disociat de tezaurul comun al culturii umane. Deschiderea spre exterior nu constituie numai principiul fundamental al politicii de edificare economica a Chinei, ci unul din principiile calauzitoare pentru edificarea culturii chineze contemporane. Aplicand aceasta politica, civilizatia chineza contemporana isi deschide portile spre lumea dinafara, spre viitor.

In prezent, China are acorduri culturale cu 123 de tari, a semnat 430 de intelegeri pentru schimburi culturale, realizeaza schimburi culturale de diferite tipuri cu peste 160 de tari si regiuni si intretine legaturi si relatii cu mii de organizatii culturale straine si internationale. Schimburile culturale dintre China si alte tari se desfasoara in domeniul literaturii, artelor, patrimoniului, cartilor, muzeelor, presei, publicatiilor, radio-difuziunii, cinamatografiei, sportului, educatiei, stiintei si tehnologiei, sanatatii, , turismului, religiei etc. Un mare numar de creatii artistice straine patrund acum in China.

In ultimii ani Ministerul culturii din China a organizat, intre altele, Anul International al muzicii simfonice, Anul international al muzicii de opera, Anul international al artelor, Anul international al cantecelor si dansurilor populare, precum si festivalul "Intalnire la Beijing in anul 2000". Artisti din aproximativ 100 de tari, impreuna cu operele lor, s-au bucurat de apreciere in China. In acelasi timp, artistii chinezi si operele lor au mers si sunt cunoscuti in strainatate. Maiestria acestora creste cu fiecare zi. Artistii chinezi au participat la diferite festivaluri si concursuri internationale de muzica, dans, acrobatie, etc. Toate acestea demonstreaza ca deschiderea catre exterior este tot mai mare, ca schimburile culturale sunt tot mai intense, iar cultura chineza in ansamblu este in continuu progres.

1.3.2. Filozofie chineza

Intelepciunea taoista a unitatii Cerului si umanitatii a curs prin vinele culturii chineze. "Marile invatatuti promoveaza cultivarea virtutii". Cu mai mult de 200 de ani in urma, Confucius deschidea o scoala pentru a predea studentilor,transmitand societatii idelie confucianiste reprezentate de cele cinci virtuti esentiale: bunavointa , dreptate, corectitudine, intelepciune si credinta. In secolul I, buddhismul lui Shakyamuni s-a raspandit in Est, in China: punea accent pe compasiune si pe salvarea tuturor fiintelor. Cultura chineza si-a extins astfel intinderea si a devenit mai profunda. Mai apoi confucianismul, buddhismul si taoismul au devenit credinte si prosperitatii, lucru binecunoscut.

Unitatea cerului si a umanitatii reprezinta cosmologia stramosilor nostri. O judecata sanatoasa spune ca bunatatea va fi rasplatita si rautatea pedepsita. A nu face altora ceea ce nu doresti sa ti se faca tie este o virtute elementara. Loialitatea, respectul pentru parinti, demnitatea si justitia, au stabilit standardele sociale si, impreuna cu cele cinci virtuti, au stabilit standardele sociale si personale.Ceremoniile de comemorare a mortilor in China aratau respect " Cerul, Pamantul, Regelui, parintilor si profesorilor". Aceasta este o expresie culturala a traditiilor chineze adanc inradacinate, care includ venerarea Divinitatii (Cerul si Pamantului), loialitatea fata de tara (rege), fata de valorile familiei (parinti) si respectulpentru profesori.Cultura traditionala chineza a cautat armonia dintre om si univers si a pus accentul pe etica si moralitatea individului. S-a bazat pe credintele practicilor de culticare din confucianism, buddhism si taoism si a dat poporului chinez toleranta si progres social, constituind protectia moralitatii umane si a dreptei credinte. Spre deosebire de sistemul de legi, care prescrie reguli dure, cultura actioneaza ca o constrangere blanda.

1.3.3.Religie

In China exista multe religii. Principalele religii ale chinezilor sint budismul, taoismul, islamismul si crestinismul. Potrivit unor date statistice partiale, in China sunt peste 100 de milioane de credinciosi si 85.000 de locasuri de cult, de circa 300.000 preoti si cadre religioase, peste 3000 de grupari religioase si 74 de seminare si institute teologice.

Budismul a patruns in China in secolul I era noastra si s-a popularizat pe scara larga dupa secolul IV, devenind treptat religia cu cea mai mare influenta din China. Aceasta religie este ramificata in budismul de limba chineza, budismul de limba tibetana si budismul de limba bali. In tara noastra exista 200.000 de calugari budisti si functioneaza peste 1300 de temple, 33 de institute budiste si aproape 50 de publicatii.[8]

Fig.nr.1.3.Templu budist, taoist si islamic

Budismul tibetan este o ramura a budismului din China si se raspandeste in Regiunea Autonoma Tibet, Regiunea Autonoma Mongolia Interioara si provincia Qinghai. Peste 7 milioane de locuitori de nationalitatile tibetana, mongola, yugu, menba, luoba si tu sint adepti ai budismul tibetan. In districtul autonom de nationalitate tai din Xishuangbanna si cel de nationalitate tai si jingbo din Dehong se propovaduieste budismul de limba bali. Mai mult de 1 milion de locuitori de nationalitatile tai, bulang, achang si wa sunt credinciosi. Locuitorii de nationalitate han sunt adepti ai budismului de limba chineza si locuiesc in diferite regiuni ale tarii.

Taoismul este o religie autohtona care dateaza din secolul II. Taoistii au preluat cultul antic fata de natura si stramosi. De-a lungul istoriei au existat numeroase secte. Pentru ca nu exista o ceremonie de admitere a credinciosilor, e greu sa se estimeze numarul acestora. La ora actuala functioneaza peste 1500 de temple in care activeaza 25.000 de maestri taoisti. Cand vorbim despre taoism, nu putem sa nu ne referim la muntele Wudang. Situat in partea nord-vestica a provinciei Hubei din centrul Chinei, muntele Wudang este renumitul loc sfant al taoismului. Legenda spune ca "imparatul Zhengwu" despre care taoistii cred ca a dus aici o viata ascetica si ulterior a devenit zeu. Aici este de asemenea locul de origine al practicii Taijiquan. Acum in acest loc functioneaza o scoala de arte martiale. Toti taoistii de aici practica Taijiquan. Pe muntele Wudang se gasesc multe cladiri antice construite in timpul dinastiilor feudale .[9]

Muntele Wudang este o renumita destinatie turistica. Zona are o suprafata totala de 321 de kmp si ofera vizitatorilor multe peisaje pitoresti si monumente istorice. Aici se afla tezaurul cultural al Chinei si totodata centrul de activitate taoista al intregii tarii.

Potrivit documentelor istorice, islamismul a fost adus in China in secolul VII, era noastra. Majoritatea locuitorilor de nationalitate hui, uigura, tatar, kerkez, kazah, uzbek, dongxiang, sala si baoan sint adepti ai islamismului. Majoritatea musulmanilor din China locuiesc in Regiunile Autonome Xingjiang, Ninxiahui, in provinciile Gansu, Qinghai si Yunan. La ora actuala functioneaza in China peste 30.000 de moschei in care activeaza peste 40.000 de preoti musulmani.

Catolicismul a patruns in China in secolul VII era noastra, in cateva etape succesive. Dupa razboiul opiului din 1840 aceasta religie a intrat pe scara larga in tara noastra. La ora actuala functioneaza 100 de episcopii cu circa 5 milioane de credinciosi, aproape 5000 de biserici si 12 institute de teologie. In ultimii 20 de ani, episcopiile au pregatit peste 1500 de preoti tineri, dintre care 100 au fost trimisi la studii in strainatate.

Crestinismul a fost adus in China in prima perioada a secolului IXX si a capatat o dimensiune mai mare dupa razboiul opiului. In 1950 cercurile crestine au fost chemate sa elimine influente imperialiste si sa cultive patriotismul, depunand eforturi pentru autonomie, autodezvoltare si autotransmitere . La ora actuala in China exista aproape 10 milioane de crestini, 18.000 de preoti, 12.000 de biserici si 25.000 de locuri pentru slujbe simple.

1.4.Sistem politic si social

Republica Populara Chineza este o tara socialista, cu dictatura popular-democratica, condusa de clasa muncitoare si bazata pe alinta dintre muncitori si tarani. Socialismul reprezinta sistemul de baza al tarii.

1.4.1.Constitutia

Constitutia este legea fundamentala a Chinei. Ea cuprinde principiile de baza ale sistemului social si al sistemului de stat, ale strucurilor si sferele de activitate ale institutiilor guvernamentale, precum si drepturile si obligatiile elementelor ale cetatnilor. Constitutia prevede care sunt drapelul national, imnul de stat si capitala. Ea dispune de cea mai mare putre juridica, fiind baza tuturor celorlalte legi si regulamente. Nici un act normativ un are voie sa contravina prevederilor Constitutiei.

Dupa crearea la 1 octombrie 1949 a Republicii Populare Chineze, au fost promulgate in 1954, 1975, 1978 si respectiv, in 1982 4 variante ale constitutiei.[11]

Actuala constitutie a fost aprobata in cea de-a 5-a sesiune a celei de-a 5-a legislaturi a Adunarii Nationale a Reprezentantilor Poporului si a intrat in vigoare la 4 decembrie 1982. Aceasta a mentinut si a dezvoltat principiile de baza cuprinse in varianta din 1954, a sintetizat experienta acumulata in procesul de dezvoltare a socialismului din tara noastra, a asimilat experienta altor tari, fiind o lege fundamentala cu specific chinez si adaptabila cerintelor constructiei de modernizare socialista din tara noastra. In constitutie sunt stipulate sistemul politic si cel economic din tara noastra, drepturile si obligatiile cetatenilor, structurile aparatului administrativ al statului si atributiile acestora, obiectivele de perspectiva ale statului si altele. Cele 4 principii, reforma si deschiderea sunt considerate drept orientari de baza pentru poporul chinez. Se subliniaza ca nici o organizatie sau persoana nu are voie sa incalce prevederile constitutiei.

Constitutia Chinei are 5 parti: principii generale, drepturile si obligatiile cetatenilor, structurile aparatului de stat, drapelul national si stema tarii, in total sunt 138 de articole.

1.4.2.Adunarea Reprezentantilor Populari

Adunarea Reprezentantilor Poporului reprezinta forma politica a statului chinez, forma organizatoria adictaturii popular-democratice din aceasta tara. Spre deosebire de parlamentele din occident , Adunarile Reprezentantilor Populare reprezinta organele puterii supreme. Cetatenii chineze care implinesc 18 ani au dreptul de a alege si de a fi alesi. Componenta adunarilor la nivel comunitar si judetean se determina prin alegeri cu vot direct, iar cele de la nivelul judetean in sus- prin alegeri cu vot direct. Adunarea Nationala este alcatuita din reprezentantii alesi de provinciile, regiunile autonome, municipiile cu subordonare centrala si de armata. Adunarile au un mandat de 5 ani si anual se desfasoara o sesiune plenara.

Sistemul cooperarii multipartide si al consultarilor politice, condus de Partidul Comunist Chinez, este sistemul politic de baza al Chinei. In aceaststa tara, Partidul Comunist este partidul de guvernamant, dar mai exista 8 partide democratice. Acestea din urma existau inainte de crearea Republicii Populare China. Pe plan politic, este sprijinita conducerea Partidukui Comunist Chinez, aceasta fiind optiunea lor formala in decursul luptei comune si al cooperarii indelungate cu Partidul Comunist.Toate partidele politice actineaza in conformitate cu prevederile Constitutiei. Din punct de vedere organizatoric, partidele democratice din China sunt independente, se bucura de libertatea politica prevazuta de Constitutie, de independenta organizatorica si egalitatea in fata legii.

Partidele democratice din China un sunt de opozitie, ci participa la luarea deciziilor. Ele sunt consultate pentru elaborarea politicilor de importanta majora, stabilirea candidatilor la functiile importante si participa la gestionarea problemelor importante ale statului, la elaborarea si implementarea politicilor si a legilor.

1.4.3.Cooperare internationala

PPC mentine relatii diplomtice cu aproape toate statele lumii. In 1971 PPC a devenit unicul reperezentant cu denumirea " China" in Natiunile Unite si unul din cei 5 membrii numerosi ai Comitetului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite. Politica "unui stat chinez"a dus la legaturi diplomatice numai cu tarile care numesc dreptul Chinei asupra insulei Taiwan.China a jucat un rol important in crearea zonelor de comert liber si stabilirea unor tratate de securitate cu vecini sai din regiunea pacifica. China este membru fondator a EAS(East Asia Summit),la care participa Suedia,Australia si Noua Zeelanda si a Organizatiei de Cooperare , Shanghai cu Federatia Rusa si republicile asiatice din fosta URSS.Politica ezterna a Chinei se bazeaza pe conceptul"convietuiri pasnice"desi de-a lungul istoriei moderne au fost inregistrate conflicte cu state straine (bombardarea ambasadei RBC in Belgrad si incidentul cu avioanele SUA ce spionau teritoriul Chinez in 2001) .Relatile cu Japonia au fost incordate din 1945 dupa ce Japonia a refuzat sa accepte responsabilitatea pt atrocitatile din timpul Razboiului Mondial.Disputele teritoriale interne au dus la razboilul Sino-Indian in 1962,coflictul Sino-Sovietic din 1969 si razboiul Sino-Vitnamez din 1979.Urmand o politica de diplomatie rezervata,China incearca sa combine o crestere economica stabila cu participarea activa in diverse organizati regionale si mondiale.

Principalele forme ale cooperarii multipartide si ale consultarilor politice din China sunt urmatoarele:

1. Conferinta Consultativa Politica Populara. Aceasta este forul unde sunt consultate diferitele partide politice, organizatii populare si reprezentanti ai diferitelor cercuri.

2. Mesele rotunde organizate de catre Comitetul Central al Partidului Comunist Chinez si comitetele de partid ale autoritatilor locale, la care sunt invitati reprezentanti ai partidelor democratice si ai persoanelor fara de partid. In cadrul meselor rotunde se prezinta problemele de importanta majora aparute in viata politica si sociala a tarii, politicile si orientarile politice importante, listele candidatilor pentru conducerea statului si a autoritatilor locale, candidatii forurilor legislativ si consultativ. Cu aceste ocazii, sunt ascultate parerile si propunerile lor in legatura cu probleme mentionate.

3. Membrii partidelor democratice care fac parte din adunarile populare de la diferite niveluri indeplinesc functiile lor de deputati.

4. Unii membri ai partidelor democratice sunt desemnati in functii importante in Consiliul de Stat, ministere si in autoritatile guvernamentale de la nivel judetean in sus.

5. Unii membri ai partidelor democratice sunt numiti in functii de conducere in procuraturi si in instantele judecatoresti.[12]

China este o tara multimationala .Guvernul chinez promoveaza o politica nationala de egalitate, unitate si solidaritate, respecta drepturile minoritatilor nationale la libertate religioasa, precum si obiceiurile si datinile lor.

Autonomia regiunilor nationale este un important principiu politic al Chinei. Prin acest sistem se intelege ca, sub conducerea guvernului central, in regiunile unde locuiesc minoritati nationale se aplica autonomia regionala si se creeaza autoritatile de conducere . Regiunile autonome aplica, conform realitatii locale. Legile si masurile politice elaborate de guvernul central. Exista  un mare numar de cadre nationale de la diferite nivele, personalul tehnic de diferite specialitati si muncitori calificati. Sub conducerea P.C.Chinez , populatia din regiunile autonome se angajeaza alaturi de poporul intregii tari in opera de modernizare socialista, de accelerare a dezvoltarii economice si culturale in regiunile autonome nationale si in edificarea regiunilor autonome prospere.

Pe baza experientei acumulate in cativa zeci de ani,  Partidul Comunist Chinez a elaborat o serie de politici fundamentale si a formulat mai multe puncte de vedere privind problemele nationale. Acestea sunt urmatoarele:

Nasterea, dezvoltarea si pierderea nationalitatii constituie un proces istoric de lunga durata si problemele nationale sunt multe pe termen lung. Etapa socialista este perioada de inflorire si prosperitate pentru toate nationalitatile.Elementele comune ale diferitelor nationalitati sporesc necontenit, insa exista si mullte particularitati:

- Problema nationala face parte din problematica sociala si poate fi rezolvata o data cu solutionarea treptata a problemele societatii noastre;

- Diferitele nationalitati indiferent ca au populatie mare sau mica,  istorie mai indelungata sau nu si grad de  dezvoltare ridicat sau scazut au adus contributii la dezvoltarea civilizatiei patriei si trebuie sa fie tratate in mod echitabil. Trebuie sa se intareasca unitatea dintre diferite nationalitati si se promoveze reunificarea tarii;

- Dezvoltarea energica a economiei este un obiectiv fundamental al societatii socialiste si al diferitelor nationalitatii. Acestea trebuie sa se ajute reciproc in eforturile comune pentru progres si prosperitate comuna;

- Autonomia regiunitor nationale reprezinta o contributie importanta adusa de P.C.Chinez teoriei marxiste despre nationalitate si este un sistem de baza pentru rezolvarea problemelor nationale din China;

- Formarea unui contingent de cadre nationale atat calificate cat si oneste este o cheie pentru rezolvarea problemelor nationale.[13]

In unele localitati problemele nationale sunt imbinate adesea cu cele religioase. La rezolvarea problemelor nationale trebuie sa se aplice corect si multilateral politica religioasa a Chinei.

Guvernul chinez acorda o mare atentie respectarii credintei religioase a minoritatilor nationale, protejarii patrimoniului cultural al acestora.Guvernul central a alocat un important fond pentru repararea si intretinerea templelor si instalatiilor religioase cu importante valori istorice si culturale.

Guvernul chinez adopta cu fermitate o politica externa pasnica si independenta. Scopurile fundamentale ale acestei politici sunt mentinerea independentei, suveranitatii si integritatii teritoriale a Chinei, crearea unui mediu international optim pentru reforma, deschiderea si modernizarea Chinei, mentinerea pacii mondiale si promovarea dezvoltarii comune. Politica externa a Chinei include urmatoarele componente:

- Sustinerea consecventa a principiilor de independenta si autonomie. Autoritatile chineze nu se vor alia cu vreo mare putere sau grup de state, nu vor organiza aliante militare, nu vor participa la cursa inarmarii si nu au tendinte de expansiune militara.

- China se pronunta impotriva hegemonismului si actioneaza pentru mentinerea pacii in lume. China sustine ca fiecare tara, indiferent de marimea, puterea sau bogatia sa, este un membru egal al comunitatii internationale. Divergentele si litigiile dintre state trebuie solutionate pasnic si prin negocieri; nu trebuie sa se recurga la forta sau la amenintari cu folosirea fortei si nu trebuie sa se amestece in treburile interne ale altor tari, indiferent de pretext.

- Impulsionarea constituirii noii ordini internationale politice si economice, echitabile si rationale. Cele cinci principii ale coexistentei pasnice si alte principii privind relatiile internationale, recunoscute de intreaga lume, trebuie sa se afle la baza noii ordini internationale politice si economice.

- China doreste sa stabileasca si sa dezvolte relatii de cooperare si prietenie cu toate tarile din lume pe baza celor cinci principii, si anume respectul reciproc al suveranitatii si integritatii teritoriale, neagresiunea reciproca, neamestecul in treburile interne ale celeilalte parti, egalitatea si avantajul reciproc si coexistenta pasnica.

- Aplicarea multilaterala a politicii de deschidere catre exterior. China doreste sa aiba relatii comerciale in domeniile economic si tehnologic, sa participe la schimburi stiintifice si culturale cu tarile si regiunile din lume, in vederea prosperitatii comune.

- China participa activ la activitati diplomatice multilaterale, pronunandu-se ferm pentru mentinerea pacii mondiale si a stabilitatii regionale.

In cei peste 50 de ani de la proclamarea Chinei noi, prin imbogatire, reajustare si dezvoltare, politica externa a Chinei s-a imbunatatit, formandu-se un set complet de stiluri diplomatice cu specific chinezesc. Tendintele de multipolarizare a lumii si globarizare economica continua, relatiile internationale aflandu-se in curs de reajustare profunda. Pacea, cooperarea si dezvoltarea au devenit obiectivul comun al tuturor popoarelor lumii.