Resurse forestiere - Moldova

Caracteristica generala. Padurile sunt patrimoniu national si reprezinta principala resursa naturala regenerabila a Republicii Moldova. Padurile sunt, de asemenea, veriga centrala a protectiei mediului inconjurator care poate sa dezvolte o capacitate maximala de stabilizare si armonizare a relatiilor dintre societate si natura.

Conform cadastrului funciar general la 01.01.2002 autoritatile silvice de stat gestioneaza 354,272 mii ha, inclusiv 311,2 mii ha sunt acoperite cu paduri. Restul terenurilor se afla in gestiunea altor detinatori (fig. 1.10).

Fig. 1.10. Suprafata si structura fondului forestier national, mii ha:

Fondul forestier gestionat de organele silvice de stat.

Fondul forestier proprietate publica de stat gestionat de alte ministere si departamente.

Fondul forestier proprietate publica a primariilor.

Fondul forestier proprietate privata.

Functiile social-economice si ecologice ale padurilor. Fondul forestier national dispune de o diversitate ce intruneste 28 tipuri de ecosisteme forestiere, iar in cadrul acestora sunt cunoscute 123 asociatii. In ecosistemele forestiere habiteaza cca 860 specii de plante, care constituie 43% din toata biodiveristatea floristica spontana a tarii. In limitele fondului forestier national exista si tipuri de ecosisteme rare, cum ar fi fagetele la limita de sud-est al arealului natural si ecosisteme pietrofite de cvercinee unice ca fenomen de biodiversitate.

Compozitia padurilor Republicii Moldova este predominata de specii de foioase (97,8%), restul revenind rasinoaselor (2,2%).

Toate padurile din Republica Moldova sunt incadrate in prima grupa functionala, avand in exclusivitate functii de protectie a mediului inconjurator (fig. 1.11).

Volumul total al masei lemnoase din padurile Moldovei constituie 43 mln m³, la un hectar revenind in mediu 124 m³.Volumul mediu la un hectar de arboreturi exploatabile este de 180 m³ cu o crestere medie anuala de 3,3 m³/an/ha, iar cel al cresterii medii totale a arboreturilor constituie cca 1153 mii m³/an. Clasa medie de productivitate constituie 2,3. Cele mai productive arboreturi sunt cele de plop (cca 310m³/ha), cele mai slabe sunt salcametele (132 m³/ha). Anual din padure se extrage masa lemnoasa de cca 360-380 mii m³, inclusiv 45 mii m³ lemn de lucru, 290 mii m³ - lemn de foc, 30-50 mii m³ - vreascuri, craci, nuiele etc.

Fig. 1.11. Principalele formatiuni forestiere, mii ha:

1. cvercinete - 140,6 mii ha; 2. salcamete - 124,0 mii ha; 3. frasinete - 16,6 mii ha; 4. carpinete - 9,4 mii ha; 5. plopisuri - 5,7 mii ha; 6. alte foioase -  45,5 mii ha; 7. rasinoase - 7,7 mii ha.

Volumul colectarii, prelucrarii si realizarii produselor accesorii, cum ar fi pomusoarele, plantele medicinale, cerealele, legumele, precum si cresterea animalelor, dezvoltarea albinaritului, variaza de la an la an in functie de factorii de mediu si cerintele pietei de consum. In noua luni ale anului 2002 s-au colectat 2149,4 chintale de pomusoare inclusiv 1900 - aronie, 211 chintale de ierburi medicinale, 618 chintale de macies, 81 chintale de nuci.

Amenajarea padurilor. Amenajarea se efectueaza conform unui sistem unic, o data la zece ani si din contul mijloacelor bugetului de stat. In baza amenajarilor silvice se apreciaza in ansamblu modul de folosire eficienta a terenurilor din fondul forestier pe perioada anterioara si se elaboreaza principiile de baza cu privire la organizarea managementului forestier pe perioada urmatoare. Materialele amenajarilor silvice sunt aprobate de organele silvice de stat si sunt obligatorii pentru gestionarii de terenuri din fondul forestier si pentru beneficiarii silvici.

In anul 2002 s-a incheiat primul ciclu al lucrarilor de amenajare a padurilor dupa sistemul european. Odata cu aceasta lucrarile de amenajare au intrat intr-un ritm normal, micsorandu-se perioada de timp dintre faza de teren si lucrarile conferintelor II de amenajare.

Regenerarea si extinderea padurilor. Regenerarea padurilor din R.M. se realizeaza pe trei cai: naturala, artificiala si mixta.

Regenerarea naturala a padurilor se realizeaza conform prevederilor amenajarilor silvice, acordandu-se prioritate arboreturilor din speciile autohtone, regenerate din seminte si asigurand continuitatea functiilor protectoare ale acestora (fig. 1.12).

Regenerarea artificiala se realizeaza conform unor norme tehnice speciale, in functie de conditiile statiunilor forestiere. Materialul forestier de reproducere trebuie sa fie de provenienta autohtona.

Pentru asigurarea unui echilibru ecologic constant si a unei influente benefice mai pronuntate asupra regimului climatic si hidrologic al mediului si pentru sporirea productivitatii terenurilor agricole este necesar de a se planta in perioada 2002-2020 inca circa 130 mii ha terenuri cu vegetatie forestiera (fig. 1.13).

Fig. 1.13. Evolutia suprafetei padurilor si prognoza pentru anul 2020

Ecologia forestiera si factorii de impact. Scopul strategic al ecologiei forestiere este asigurarea unei functionari stabile a ecosistemelor silvice, conservarea diversitatii biologice si genetice a padurilor si valorificarea relativ uniforma a bunurilor padurii in spiritul respectarii principiului continuitatii. Realizarea acestui obiectiv este franata de influenta mai multor factori de impact de origine antropica sau abiotica.

Influenta factorului antropic poate fi explicata atat prin activitati social-economice moderne, cat si istoric. Sub aspect istoric pe parcursul ultimelor 2 secole potentialul bioproductiv si ecoprotectiv al padurilor s-a diminuat mai ales datorita defrisarilor si crearii agrocenozelor. Eliminarea, deseori nejustificata, a celor mai vigurosi arbori a condus la simplificarea structurii arboreturilor, reducerea variabilitatii populationale, erodarea biodiversitatii, modificarea tipurilor fundamentale de padure spre cele derivate. Aplicarea tratamentelor prin intermediul taierilor rase cu regenerarea ulterioara din lastari (regimul crangului) a condus la cresterea ponderii arboreturilor provenite din lastari de rotatia 3-7. Aceste arboreturi sunt biologic imbatranite, degradate si de o productivitate net inferioara fata de cele de origine seminciera (regimul codrului).

Dintre factorii antropici moderni pot fi mentionati: modificarea regimului hidrologic al raurilor, activitatile industriale cu emisii in atmosfera, recreerea si agrementul necontrolat al populatiei in paduri, taierile ilicite etc.

Dintre factorii abiotici nefavorabili cele mai grave consecinte au fost suportate in urma calamitatilor naturale din 26-28 noiembrie 2000. Acestea au afectat grav fondul forestier national din judetele Edinet, Soroca, Orhei, Ungheni, Chisinau si Balti, provocand pagube materiale substantiale. Suprafata padurilor afectate a constituit circa 50 mii hectare. Crengile si o parte din arbori au fost doborati sub greutatea poleiului, iar o parte considerabila a arborilor ramasi si-au pastrat doar fusul, ramurile coronamentului fiind frante in majoritate. Acest fenomen va influenta negativ evolutia padurilor respective pe o perioada indelungata de timp. Se va diminua volumul cresterilor anuale, va fi redusa substantial consistenta si drept consecinta va demara procesul de intelenire a solului. Calamitatile vor influenta si asupra starii fitosanitare, sporind pericolul extinderii focarelor de boli si daunatori. Concomitent se poate de prognozat ca arboreturile slabite vor fi populate in masa cu insecte daunatoare.

Reiesind din influenta negativa a calamitatilor asupra evolutiei padurilor respective, unitatile silvice au demarat procesul de ameliorare a starii arboreturilor afectate. Cheltuielile totale necesare sunt estimate in suma de circa 51mln. lei, fiind cuprinse in "Programul de stat privind ameliorarea starii padurilor afectate de calamitatile naturale din noiembrie 2000", remis Guvernului spre examinare si aprobare.