Oltenia de sub munte

1.1 Patrimoniu natural

A. Situatia geografica si dimensiunea teritoriului

Zona studiata este situata pe teritoriul judetelor Valcea si Gorj, in partea

central-nordica a acestora, in sudul Muntilor Capatanii si respective Parang, in regiunea numita "Oltenia de sub munte".

Din punct de vedere al asezarii geografice si a suprafetei locuite, toate cele 7 localitati vizate au ca principala caracteristica asezarea imediat la poalele muntilor, avand ca suprafata locuita doar o mica portiune in sud, marea parte din suprafata fiind ocupata de zone nelocuite impadurite sau alpine. Suprafata cumulata a acestor localitati este de peste 1000 kmp, din care doar cca 300 kmp reprezinta suprafata locuita.

B. Situatia geologica si climatica, ape

Din punct de vedere tectonic, zona studiata face parte din orogenul carpatic. Zona face parte din Panza Getica, unitate a Dacidelor Mediane din Carpatii Meridionali (Sandulescu, 1984).

Schita tectonica a Romaniei

Dupa Sandulescu, Carpatii Meridionali cuprind mai multe unitati tectonice: Dacidele Mediane (Panza Getica, Panza de Sasca-Gornjak, Panza de Resita si Panzele Supragetice), Dacidele Externe (Panza de

Severin) si Dacidele Marginale (Domeniul Danubian). In sudul acestor unitati cutate, in sistem de panze de sariaj, se afla o zona de avanfosa (Depresiunea Getica).

Dacidele Mediane din Carpatii Meridionali au fost puse in loc in Senonian, in cadrul tectogenezei laramice.

Dintre toate unitatile sariate ale Dacidelor Mediane, cea mai mare extindere o are Panza Getica,alcatuita din formatiuni cristalofiliene prealpine si dintr-o cuvertura sedimentara in cadrul careia cele mai

vechi depozite sunt de varsta Carbonifer superior. Panza Getica afloreaza in Muntii Leaota, Muntii Sebes-Lotru, Muntii Capatanii, Muntii Godeanu, sudul Muntilor Poiana Rusca, Muntii Semenic si in petecele de acoperire Bahna, Portile de Fier si Valari. Datorita eroziunii, depozite sedimentare ale Panzei Getice se intalnesc doar in cateva arii, dintre care cele mai importante sunt Brasov-Dambovicioara, Buila-Vanturarita,Hateg si Resita-Moldova Noua.

Aceste depozite sedimentare au fost supuse proceselor tectonogenetice in doua faze. Prima discordanta insemnata este prealbiana, cand a inceput sariajul getic si corespunde primei faze getice (Codarcea, 1940), varsta primei incalecari fiind plasata dupa Aptianul inferior si inaintea

sfarsitului Aptianului superior. Cea de-a doua faza getica, reprezentand sariajul principal laramic, a avut loc in Senonian, cand Panza Getica, avand in baza Panza de Severin, a acoperit Domeniul Danubian.

Panza de Sasca-Gornjak si Panza de Resita (afloreaza in Banat), aflate intre Panza Getica si Panzele Supragetice, sunt panze de cuvertura rabotate de Panzele Supragetice din aceeasi zona, invecinata spre

interior cu zona bazinului de sedimentare Resita-Moldova Noua, si cuprind depozite de varsta Triasic inferior si mediu si Jurasic (suite condensate si lacunare), respectiv depozite de molasa de varsta Carbonifer superior- Permian inferior.

Panzele Supragetice sunt panze de forfecare de soclu, alcatuite din formatiuni cristaline prealpine si depozite sedimentare paleozoice superioare si mezozoice, subtiri si lacunare (petece de eroziune). Afloreaza in Muntii Fagaras, nordul Muntilor Poiana Rusca si in vestul Banatului.

Panza de Severin, cu arii restranse de aflorare in Muntii Mehedinti, Cheile Oltetului, Muntii Lotrului si bazinul Jiul de Vest, este situata tectonic deasupra formatiunilor neocretacice ale unitatii danubiene si

suporta tectonic cristalinul getic. Panza de Severin a fost pusa in loc in cea de-a doua faza getica, dupa ce in prima faza fusese acoperita de Panza Getica.

Domeniul Danubian este situat intre Panza de Severin si Platforma Moesica, si este constituit din formatiuni metamorfice si granitoide prealpine si dintr-o cuvertura sedimentara de varsta Carbonifer superior,

Permian si Mezozoic. Afloreaza la vest de Valea Oltului, in Muntii Parang, Muntii Valcan, Muntii Retezat,

Muntii Tarcu si Muntii Cernei.

Deformarile post-tectogenetice din Carpatii Meridionali sunt in special de tip ruptural. Cea mai importanta ruptura este Grabenul Cernei si elementele asociate prelungirii acesteia spre est (Depresiunea

Petrosani, sistemul faliilor Lotrului si Brezoi).

Aspecte climatice

S-au folosit datele climatice de la urmatoarele statii meteorologice: Parang (1650 m), Cozia (1667 m),Polovragi si Ramnicu Valcea.

Temperatura. La statia meteorologica Parang, temperatura medie a lunii ianuarie este de -70C, iar a lunii iulie de +120C, la aceeasi altitudine medie. In perioada celor 10 ani pentru zona montana, temperaturile medii anuale cele mai ridicate oscileaza intre 4,790 si 4,760C si corespund anilor 1994 si 2000. Cele mai scazute medii anuale au fost inregistrate in anul 1997 (3,02C).

Temperaturile maxime au inregistrat oscilatii, cea mai mare valoare inregistrandu-se in anul 2000 (8,930C), iar cea mai mica in anul 1996 (6,60C).

Analizand datele de la statia Polovragi, se constata ca cea mai mare temperatura medie anuala s-a inregistrat tot in anul 2000, iar de-a lungul perioadei analizate valorile oscileaza intre 5 si 7,50C. Tendinta

generala este tot de crestere a valorilor acestui parametru climatic. In ceea ce priveste temperaturile maxime anuale, acestea sunt mai mici fata de cele de la Cozia, dar mult mai mari decat cele din Parang.

Presiunea atmosferica cuprinde valori intre 840 si 850 hectopascali, cu un maxim de 848 hectopascali in anul 1990 (statia Parang).

Umezeala relativa a aerului Mediile lunare cele mai mari se inregistreaza in lunile ianuarie si septembrie (aproape 100%), iar cele mai mici in lunile martie, aprilie si noiembrie (intre 77-78%).

Nebulozitatea La statia Parang, valorile medii anuale cele mai mari ale nebulozitatii sunt relativ constante pe perioada celor 10 ani, cea mai mare valoare apartinand anului 1996 ( 5,72).

Pentru statia Polovragi, se observa ca anii in care s-au inregistrat valori scazute ale nebulozitatii alterneaza cu anii in care valorile acestui parametru sunt ridicate, fiind in directa legatura cu regimul temperaturilor medii anuale si cu cel al precipitatiilor.

Ceata prezinta mare importanta pentru vegetatie deoarece aduce un plus de umiditate pentru plantele ce cresc pe fetele insorite, diminuand actiunea insolatiei. Domina in tot timpul anului, insa cea mai mare

frecventa o are primavara, determinata mai ales de curentii de aer ce transporta cantitati de vapori de apa din etajul fagetelor.

Vantul, sau deplasarea aerului de-a lungul suprafetei terestre, provoaca ample variatii neperiodice celorlalte elemente meteorologice si sporeste viteza evaporatiei, cat si a transpiratiei.

Influenta constanta si permanenta a reliefului confera vantului caracteristici regionale stabile. Acesta se exprima prin doua caracteristici esentiale: directia si viteza.

Vantul dominant bate din nord-vest, uneori canalizandu-se in lungul vaii Lotrului sau a Oltului.

Reprezinta un important factor climatic, care adesea isi pune amprenta asupra distributiei vegetatiei sau asupra aspectelor acesteia. Pe creasta vantul bate aproape in permanenta, desi mediile anuale ale vitezelor nu

depasesc 1 - 2 m/s. Vantul determina adaptari interesante la plantele ierboase si lemnoase de altitudine.

Astfel, ca urmare a predominantei vantului in directia nord-vest se intalnesc molizi razleti ai caror coronament ia forma de steag.

Efectele vantului asupra vegetatiei se resimt si indirect prin influenta pe care o au asupra depunerii zapezii. Datorita directiilor predominante a vantului din directiile nord, nord-vest, sud-est, zapada este spulberata de pe aceste pante, creandu-se posibilitatea inghetarii solului cu consecinte pentru vegetatiarespectiva.

Precipitatiile atmosferice reprezinta un factor climatic foarte important deoarece apa provenita din ploi sau din topirea zapezii constituie sursa de umezeala a solului, necesara plantelor in perioada de vegetatie.

Cantitatea anuala de precipitatii variaza de la an la an.

La statia Parang, anii cu precipitatiile cele mai abundente sunt 1990 si 1996, cu valori intre 1129,4 si 1260 mm, iar cea mai scazuta valoare, de 895,8 mm, s-a inregistrat in anul 2000. In zona de munte numarul zilelor ploioase este de 150 - 160 pe an. Formele precipitatiilor, precum si repartitia lor pe anotimpuri,reprezinta abateri de la regulile generale pentru tara noastra.

Regimul anual al precipitatiilor se afla in stransa legatura cu frecventa si gradul de dezvoltare al sistemelor barice care traverseaza Carpatii Meridionali intr-o directie sau alta, dar este legat si de intensitatea

proceselor termoconvective locale. Din prelucrarea datelor la statiile meteorologice Cozia si Ramnicu Valcea, se observa ca anul cu cea mai mica cantitate de precipitatii este 2000. Din acest grafic, se poate

observa, de asemenea, etajarea pe verticala a cantitatii de precipitatii, valorile fiind mai ridicate la statia Cozia.

Stratul de zapada depaseste rareori 100 cm. Astfel, pe culmile cele mai inalte, uneori persista zapada pana in luna iulie, aceasta reprezentand o sursa importanta de umiditate necesara plantelor (statia Parang).

Durata de stralucire a Soarelui este constanta pe perioada celor 10 ani, valoarea maxima fiind de 1886 ore in anul 1997 si cea minima de 1546 ore in anul 1996 (statia Parang).

Etaje climatice Clima este etajata pe verticala, urmand treptele de relief, cu diferente si chiar inversiuni de climat de la un versant la altul.

Etajul fagului este caracterizat prin precipitatii cuprinse intre 600 si 900 mm/an, ajungand chiar la 1000 mm/an, o umiditate cuprinsa intre 68 si 70 %, temperaturi medii anuale cuprinse intre 6 si 90C.

Etajul molidului este caracterizat prin precipitatii cuprinse intre 700 si 900 mm/an, o umiditate cuprinsa intre 67 si 70 % (scade odata cu cresterea altitudinii), temperaturi medii anuale cuprinse intre 2 si vanturilor cu 50C si prin predominanta directie NV-SE.

Etajul subalpin este caracterizat prin precipitatii mai mari de 900 mm/an, temperaturi medii anuale cuprinse intre 1 si 20C, o perioada lunga in care zapada ramane netopita si o perioada scurta de vegetatie a

plantelor

CARACTERE HIDROLOGICE

Apele de suprafata

Ca o caracteristica a intregii retele hidrografice a zonei studiate se remarca orientarea cursului raurilor pe o directie nord-sud. Intreaga retea hidrografica a zonei este tributara raurilor Olt si Jiu, prin afluenti directi

sau indirecti de dreapta, respectiv de stanga ai acestora, cu o directie de curs, in linii mari, de la nord la sud.

Principalele rauri care strabat zona si constituie cea mai importanta resursa de apa sunt, de la vest la est:

A. Costesti, afluent de stanga al Bistritei (L = 18 km, S = 45 km²), care se varsa la sud de comuna Costesti, cu izvoare tot in Muntii Capatanii (curmatura Lespezi), care aduna apele de pe versantii nord-vestici

ai masivului (sectorul pana la Plaiul Lespezi) (paraiele Sasa Voicesti, Ghelalau, Curmaturii), versantul estic al muntelui Arnota si versantul sudic al Muntelui Cacova (Paraul Sec sau Valea Morii).

Sapa chei spectaculoase pe traiectul unei falii importante, strabatand Masivul Buila-Vanturarita de la nord la sud. Se constata ca reteaua hidrografica este bogata si bine reprezentata. Cursurile de apa sunt

permanente, fara a avea insa debit mare.

B. Bistrita, afluent de dreapta al Oltului, care se varsa in Olt in apropierea comunei Babeni-Bistrita, intre gurile de varsare ale raurilor Govora si Luncavat.

Prin izvoarele sale, Bistrita patrunde adanc in Muntii Capatanii. La originea sa sunt mai multe izvoare care pornesc de sub culmile muntilor Valeanu, Rodeanu, Zanoaga, Govora, Netedu. Pe partea dreapta, prin

unirea mai multor izvoare, se formeaza paraul Gurgui, iar pe stanga paraul Cuca. Acestea isi maresc treptat debitul si se unesc la cantonul "Intre Rauri", formand raul Bistrita.

In cursul sau meandrat pana la Olt, el strabate dealurile subcarpatice pe o distanta de circa 42 km, bazinul avand o suprafata de 384 km². Daca se adauga si lungimea izvoarelor sale si a afluentilor, lungimea

totala este de circa 60 km.

Sapa chei spectaculoase pe traiectul unei falii importante, strabatand Masivul Buila-Vanturarita de la nord la sud. Se constata ca reteaua hidrografica a Bistritei este bogata si bine reprezentata. Cursurile de apa

sunt permanente, fara a avea insa debit mare.

C. Romani De pe partea dreapta, Bistrita primeste ca prim afluent important paraul Romanilor (Hurezu), provenit prin unirea paraielor Bistricioara cu paraul Romanilor. Un afluent de dreapta mai

important al Raului Romani este Paraul Lunga.

D. Luncavat, afluent de dreapta al Oltului, care izvorastre din Muntii Capatanii. Este format prin unirera Paraului Cumpenelor, cu izvoarele sub Varful Balota si Paraul Blej, cu izvoarele sub Varfurile Ursu

si Cosana. In cursul sau pana la varsare strabatre de la nord la sud localitatile Vaideeni si Horezu, apoi se curbeaza si-si schimba cursul pe directia nord-vest - sud-est, ca mai toate raurile din zona. Principalii afluentisunt: Paraul Ramesti, Paraul Ursani.

E. Oltet este ultimul afluent de dreapta al Oltului care aduna apele din zona montana inalta. Este si raul care traseaza limita geografica dintre Muntii Capatanii (est) si Muntii Parang (vest). Are ca principali

afluenti de stanga Cerna si Taraia, care aduna apele din vestul Muntilor Capatanii.

Sapa in calcare chei spectaculoase, la nord de Manastirea Polovragi.

F. Gilortul este afluent de stanga al Jiului, cu izvoare in Muntii Parang. Principalii afluenti sunt: de stanga: Galbenul si Gilortetul si de dreapta: Aninis, Ciocadia si Blahnita. Toate acestea curg initial pe directia

generala nord-sud, pentru a se recurba apoi spre sud-vest, spre Jiu.

Dintre acestea., Paraul Galbenul sapa chei spectaculoase in calcare.

Apele subterane

Au fost foarte active, generand numeroase fenomene endocarstice, reprezentate prin numeroase pesteri, la care se adauga numeroase fenomene exocarstice de mai mica amploare: ponoare, izbucuri, vai seci,

chei. Acestea sunt localizate in zonele carstice Buila-Vanturarita (bazinele raurilor Costesti si Bistrita), zona Cheile Oltetului si zona Cheile Galbenului.

Fenomene exocarstice

A. Ponoarele sau sorburile sunt amplasate pe firul vailor sau pe fundul unor doline si au un regim de functionare permanent sau temporar. Frecvent, insurgenta apei nu se realizeaza concentrat, ci prin infiltratii difuze in talveg. Ponoarele cu regim temporar sunt semnalate in Muntele Piatra din Masivul Buila-Vanturarita.

B. Izbucurile - desi in zona nu au fost facute studii de amanunt asupra bazinetelor hidrogeologice, se cunosc, totusi, punctele principale de descarcare a acviferelor carstice. Izbucurile de pe flancul estic al

Masivului Buila-Vanturarita (Pahomie, peste 25 l/s, Patrunsa, Valea Curmaturii, Valea Morii) au cele mai mari debite, dar o serie de izvoare mici jaloneaza contactul dintre calcar si formatiunile cristaline de pe

flancul vestic (bazinul Paraului Costesti, obarsiile Vaii Comarnice).

C. Vaile seci (sohodolurile) sunt foarte frecvente in Masivul Buila-Vanturarita datorita infiltrarii rapide a apelor din precipitatii. Ele pot prezenta sectoare cu curgere permanenta sau temporara, dar apa se

pierde complet prin ponoare sau prin infiltratii difuze. Uneori, cursul lor este jalonat de aliniamente de doline. Toate vaile din estul muntilor Cacova, Piatra, Albu, Buila si Vanturarita prezinta astfel decaracteristici.

D. Cheile

Zona este caracterizata de mai multe vai adanci cu aspect de chei. Evolutia acestor vai a fost legata initial de fenomenul de epigeneza, ca urmare a instalarii lor pe liniile de falie care fragmentau depozitele

barremian-aptiene. Ulterior, adancirea s-a produs in calcarele jurasice superioare, proces stimulat pe de o parte de inaltarea versantului, iar pe de alta parte de subsidenta din regiunea subcarpatica.

Cheile Bistritei sunt cele mai evoluate, masurand 1 km si avand traseu adaptat perfect liniilor structurale din sudul Muntelui Arnota.

Cheile Paraului Costesti masoara 2 km, au un traseu rectiliniu impus structural, cu versantul stang sculptat in sisturi cristaline.

Cheile Oltetului, au cca 2 km lungime si cu peretii lor paraleli, distantati la 3-4 m in partea inferioara si la 10-20 m in partea superioara, permit urmarirea mai multor niveluri de eroziune, in lungimea carora pot

fi observate numeroase guri de pestera, in cea mai mare parte inaccesibile.

Cheile Galbenului sunt ceva mai largi si mai scurte decat celelalte dar nu mai putin spectaculoase.

Toate aceste chei se caracterizeaza prin existenta repezisurilor si pragurilor in talveg, fenomenelor de marmitaj (marmite laterale, de fund, suspendate) si gurilor de pesteri in versanti, la diferite altitudini.

C. Peisaje, fauna si flora

Vegetatia

Zona studiata face parte din Regiunea central-europeana, Provincia Carpatica, Sudistrictul Masivului Parang.

Spectrul floristic

Diversitatea floristica si faunistica a ecosistemelor este foarte mare, datorita unui complex de factori, printre care se numara:

- relieful muntos, care ocupa o parte insemnata a teritoriului, favorizand mentinerea vegetatiei naturale, care in aceste arii nu a putut fi inlocuita de culturile agricole datorita reliefului accidentat;

- frecventa mare a calcarelor la zi, marcata in relief prin sectoare de chei si mici masive izolate cu versanti abrupti, hornuri, fisuri, vai seci, grohotisuri, care adapostesc o flora deosebit de interesanta;

- climatul relativ bland, cu influente submediteraneene, care a favorizat raspandirea unor specii relative termofile;

- in cadrul reliefului muntos exista o diversitate mare a tipurilor de habitat (entitate ecologica ce indica mediul de viata al speciilor, in acelasi timp abiotic, dar si biotic):

1. Habitate din stancarii si pesteri

Grohotis stancos al etajului montan;

Grohotis calcaros si de sisturi calcaroase ale etajelor montane pana la cele alpine;

Grohotis si sisturi metamorfice ale etajelor montane pana la cele alpine;

Pante stancoase calcaroase;

Pante stancoase acidofile;

Grohotis si lespezi calcaroase;

2. Habitate din padure

pasuni impadurite;

paduri tip Luzulo-Fagetum;

paduri tip Asperulo-Fagetum;

paduri acidofile cu Picea din etajul subalpin;

diferite subtipuri de pajisti alpine si boreale;

3. Habitate din pajisti si tufarisuri

pajisti uscate cu mai multe subtipuri ;

pajisti calcaroase alpine;

pajisti acide alpine;

asociatii de liziera cu ierburi inalte higrofile;

pajisti aluviale nord-boreale (probabil, de-a lungul raurilor de munte);

fanete montane;

fanete impadurite;

1. Habitate din turbarii si mlastini, pe suprafete limitate

Acest complex de factori, corelat cu pozitia fata de centrele genetice si caile de migratie a florei si a faunei, a determinat existenta unor elemente foarte diferite: eurasiatice, europene si central-europene, alpinocarpatice,submediteraneene, carpato-balcanice, ca si o serie de specii endemice sau subendemice.

Elementele predominante sunt, in general, cele eurasiatice (22 %), care impreuna cu cele europene (13,2%) si europene centrale (11,2%) cuprind jumatate din totalul speciilor. Urmeaza apoi cele circumpolare:

balcanice-dacice: 8,3%; alpine: 8,1%; alpine centrale: 6,8%; endemice: 6,8%; continentale: 4,9%;mediteraneene: 4,9%; ubicvestre: 3,6%.

Stancariile calcaroase, insorite, care beneficiaza de un topoclimat de adapost, prezinta o serie de asociatii floristice interesante; se evidentiaza pajistile de stancarie dominate de argintica (Dryas octopetala

relict glaciar ce constituie aici unul dintre cele mai puternice genofonduri din tara. Se intalneste si cetina de negi (Juniperus sabina frecvente in Cheile Folea si Cheile Costesti), ca si diverse plante ierboase: afin(Vaccinium myrtillus Vaccinium vitis idaea), afin vanat (Vaccinium uliginosum Loiseleuria procumbens,etc.

Etajarea vegetatiei

Modul de repartizare a vegetatiei pe teritorii intinse sau mai restranse este in functie de conditiile de mediu, intre care clima are un rol foarte important.

Trecerea de la un etaj la altul nu este neta, diferitele tipuri de vegetatie interferand intre ele, speciile arboricole de altitudine joasa urcand uneori pana la limita superioara a padurii, iar cele ale etajelor superioare

coborand mult in padurile de la poalele muntelui.

Se intalnesc si specii submediteraneene datorita

influentelor submediteraneene resimtite pana in aceasta zona.

Intalnim si inversiuni ale etajelor vegetale forestiere, pe vaile adanci, in sectoarele de chei.

Etajarea vegetatiei (dupa Gh. Popescu,1974):

1. Etajul nemoral (al padurilor de foioase)

a) Subetajul gorunetelor

b) Subetajul fagetelor

c) Subetajul padurilor de fag cu rasinoase

2. Etajul boreal (al molidisurilor)

3. Etajul subalpin

Etajul nemoral (al padurilor de foioase) se intalneste intre 500 m si 1400 m, iar fagetele cu molid

si brad ajung uneori pana pe creasta.

Subetajele sunt :

a) Subetajul gorunetelor - este reprezentat prin alternanta fag cu gorun. In vreme ce gorunul prefera pantele sudice, sud-estice, fagul se instaleaza pe pantele nordice, mai umede si mai reci.

Vegetatia lemnoasa se incadreaza la urmatoarele asociatii: Querco(petraea)-Carpinatum-Fagetum si

Galio-(kitabelii)-Fagetum.

Pe langa cele doua specii mai intalnim: F. Orientaliss F. taurica - hibrid, caruia li se adauga specii de

arbori precum carpen (Carpinus betulus), ulm (Ulmus glabra U. scabra, Ulmus foliacea Ulmus montana

tei Tilia cordata, T. Parviflora T. platyphyllos), artar (Acer tataricum Fraxinus ornus, stejar (Quercus

petraea, Q. robur), plop (Populus tremula), mesteacan (Betula pendula, B. verrucosa), salcie (Salix caprae

paltin Acer platanoides, A. campestre Sorbus oncuparia Prunus avium, par salbatic (Pyrus piraster), mar

salbatic Malus silvestris Cerasus avium, cires salbatic etc. (Buia, Paun,1967).

b) Subetajul fagetelor are cea mai larga raspandire dintre padurile din zona si este reprezentat prin

paduri intinse de fag. Altitudinal, acest subetaj incepe la 700 m si se desfasoara pana la 1200 - 1300 m. Este reprezentat prin paduri montane de fag, caracterizat prin lipsa gorunului si aparitia catorva specii ierboase

montan-carpatice, care le deosebesc de fagetele de deal. Fagetele de munte apartin din punct de vedere fitocenologic aliantelor Fagion dacicum, Deschampsio-Fagium, Acerion, Cephalanthero, Fagion. Alianta Fagion dacicum cuprinde asociatii montane de fag caracterizate de urmatoarele specii ierboase: (Pulmonaria

rubra, Symphtum cordatum, rannunculus carpaticus). Se mai disting, de asemenea, fagete montane cu Oxalis-Dentoriu Asperula, fagete cu Epipactis-Cephalanthera, fagete cu Rubus cristus, fagete cu

Calamagrostis-Luzula, fagete cu Vaccinium, (Gh. Ploaie, 1998).

c) Subetajul padurilor de fag cu rasinoase

Limita inferioara este greu de stabilit deoarece, datorita unui efect compensatoriu climatic, speciile de rasinoase: molidul (Picea abies) si mai ales bradul (Abies alba), coboara pe vai pana la altitudini destul de

mici (600 - 650 m) in Cheile Bistritei sau Costesti, formand paduri de amestec cu fagul.

In general, padurile de amestec se extind la altitudini cuprinse intre 500 si 1500 m. In cadrul acestui subetaj se gasesc specii de conifere precum: brad (Abies alba), molid (Picea abies), pin (Pinus sylvestris

zada Larix decidua ssp. carpatica), tisa (Taxus baccata), in amestec cu foioase din etajele inferioare, in special mesteacan (Betula pendula), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), plop (Populus tremula), frasin

Fraxinus excelsior), tei (Tilia cordata), ulm (Ulmus scabra), si mai rar carpen (Carpinus betulus), paltin(Acer campestre, A. platanoides), salcie (Salix capraea

Etajul boreal (al molidisurilor) este destul de bine reprezentat, padurile de rasinoase fiind cuprinse intre altitudini de 1200 si 1850 m si apartinand din punct de vedere fitocenologic asociatiei Piceetum

carpaticum (Gh. Popescu, 1974).

Cuprind in special molid (Picea abies, excelsa) si, mai rar, brad (Abies alba), zada (Larix decidua ssp. carpatica), pin ( Pinus sivestris, P. montana), iar in apropierea versantilor stancosi tisa (Taxus baccata

Alaturi de arbori se intalnesc si arbusti cum ar fi: ienupar (Juniperus communis, J. intermedia,Juniperus sabina-cetina de negi), maces (Rosa canina Rosa pendulina), zmeur (Rubrus idaeus), tulichina pitica (Daphne mezereum), afin (Vaccinium myrtillus), iar la limita superioara ienupar (Juniperus sibirica) si jneapan (Pinus mugo

Vegetatia ierboasa este reprezentata de numeroase specii, dar si de specii de muschi si licheni.

Etajul subalpin este situat deasupra etajului molidisurilor. Trecerea se face prin tufarisuri: jneapan (Pinus mugo, ienupar (Juniperus communis, J. nana, J. Sibirica. Un loc aparte il ocupa tufarisurile joase de cetina de negi (Juniperus sabina

Se mai intalnesc: afin (Vaccinium myrtillus Vaccinium vitis idaea, afin vanat (Vaccinium uliginosum Loiseleuria procumbens, etc.

Tufarisurile au un rol ecologic important deoarece, prin stratul gros de muschi instalat sub arbusti(Polytrichum, Hylocomium, Mnium etc.), contribuie la retentia apelor pe versanti. In plus, consolideaza terenul si reprezinta o stavila in calea avalanselor.

Pajistile montane ocupa suprafete reduse in cuprinsul padurilor de la poalele muntilor, unde, alaturi de graminee, intalnim si specii de talie mai mare, ca stirigoaia, urzica etc.

Vegetatia pajistilor alpine este foarte bogata. Dintre speciile lemnoase se intalnesc: argintica (Dryas octopetala), salcie pitica (Salix reticulata Salix herbacea), iedera alba (Daphne blagyana). In cadrul

pajistilor se intalnesc urmatoarele asociatii: Festuca supina, Agrostis rupestris, Carex curvula, Elyna myosuroides, Juncus trifidus, Loireleuria procumbens, Salix herbacea, Salix reticulata.

In cuprinsul pajistilor montane abunda gramineele (Festuca, Poa, Agrostis), la care se adauga numeroase specii cu flori multicolore, care dau un pitoresc deosebit acestor pajisti : Viola odorata, trei frati

patati (Viola tricolor Rannunculus oreophilus Geum reptans Gentiana vernas Coridalis cava, C. Solida Sedum maximum Senecio rupester Poligala vulgaris Muscari comosum Euphrasia salisburgensis, etc.

Majoritatea pajistilor asigura biomasa consumata de turmele de oi care pasuneaza vara aproape in intreaga zona montana, cu exceptia peretilor foarte inclinati, a abrupturilor in care s-a refugiat cea mai

interesanta flora din cuprinsul acestui masiv calcaros, de aceea trebuie sa se ia masuri pentru a proteja o parte din aceste plante rare si vulnerabile la actiunile omului.

Specii protejate din cadrul florei

A. Plante periclitate, vulnerabile, rare, endemite, plante ocrotite

Datorita dispunerii si conformatiei, aici vegeteaza numeroase plante rare, atat specii de clima calda, submediteraneana, cat si specii relicte, glaciare, endemisme, care, in consecinta, trebuie ocrotite. Pentru a

preciza masura si modul in care speciile sunt amenintate sunt folosite o serie de categorii diferentiate, dintre care mentionam urmatoarele categorii diferentiate de I.U.C.N.:

specii periclitate (E)

specii vulnerabile (V)

specii rare (R)

specii neamenintate (Nt).

O alta categorie de specii, care au o semnificatie nationala sau mondiala, o reprezinta endemitele, specii cu o arie restransa la o anumita regiune naturala.

Zona a fost putin cercetata de catre specialisti botanisti si merita o abordare mai indeaproape in ceea ce priveste speciile protejate ale florei.

Fauna

Modificarile altitudinale ale climei si vegetatiei conditioneaza formarea etajelor faunistice. Desi exista o anumita similitudine intre etajele faunistice si variatia faunei pe latitudine, acestea nu sunt identice,

cresterea altitudinii neducand la schimbarea duratei anotimpurilor si a zilelor si noptilor; in consecinta, fiecare unitate faunistica altitudinala are constituenti zoologici cu adaptari morfofiziologice si fenologice

corespunzatoare si cu cerinte higrotermice potrivite cu mediul respectiv.

Chiar daca speciile animale, fata de cele vegetale, au un caracter dinamic si transgresiv accentuat, realizand pendulari pe verticala, exista si unele specii particulare numai unor unitati faunistice altitudinale.

Pornind de la ideea ca intre plante si animale, pe de o parte, si conditiile de mediu, pe de alta parte, exista o stransa legatura, cel mai potrivit este ca elementele florei si faunei din acest masiv sa fie prezentate

in functie de etajare.

Etajul faunistic al stejaretelor

Etajul (zona sau subzona) faunistic al stejarului este prezent prin padurile de gorun situate ca un brau la limita inferioara a subzonei fagului, ridicandu-se pe alocuri pana la 600 m si chiar 800 m altitudine. In cadrul acestei subzone se afla, prin depresiuni, si paduri de stejar (Quercus robur). Este cel mai bine reprezentat etaj faunistic, indicand conditii de viata foarte favorabile (hrana variata si bogata, o durata mai

mare a perioadei calduroase), zoocenoza apropriindu-se de parametrii ei maximi atat sub raport cantitativ, cat si calitativ.

In padurile de stejar si gorun, pe langa diversitatea si numarul mare de specii de plante, traiesc si o multime de specii de animale, dintre care, mai frecvente sunt cele din grupul nevertebratelor.

Dintre acestea se intalnesc la tot pasul melci, paianjeni, gandaci, fluturi, albine etc.

Ca vertebrate, in padurile de stejar traiesc batracieni, reptile, pasari si mamifere.

Un batracian des intalnit pe sistemul foliar al arborilor si arbustilor este brotacelul sau racanelul (Hyla arborea). Reptilele, intalnite aici, insa fara o prea mare frecventa, sunt: naparca sau sarpele de sticla (Anguis fragilis), sarpele de alun sau nuielusa (Coronella austriaca

In aceste paduri de la poalele muntilor, cu clima mai blanda si cu mult arboret, se intalnesc numeroase specii de pasari, care gasesc aici conditii bune pentru hrana si cuibarit: privighetoarea (Luscinia luscinia) pitigoiul mare (Parus major), pitigoiul de livada (Parus lugubris); silvia cu cap sur (Sylvia communis) si muscarul sur (Muscicapa striata), multe specii de ciocarlii, presiri, sticleti, alaturi de specii mai mari cum sunt ciocanitoarele: ciocanitoarea pestrita mare (Dendocropus major), ciocanitoarea de stejar (D. medius) si ciocanitoarea pestrita mica. De asemenea, se intalnesc si pasari din neamul rapitoarelor de zi si de noapte, ca: soimul randunelelor (Falco subuteo), vanturelul de seara (Falco vespertinus) si vanturelul (Falco tinnunculus). Tot dintre rapitoare pot fi mentionate: gaia rosie (Milvus milvus), serparul (Circaetus gallicus) si cucuveaua (Athene noctua

Mamiferele au si ele reprezentanti mai cunoscuti in aceste paduri:

ariciul Erinaceus europaeus), cutcanul de padure (Sorex araneus), parsul (Glis glis) si soarecele de padure (Apodemus sylvaticus

Dintre carnivore pot fi amintite: vulpea (Vulpes vulpes); lupul (Canis lupus), care traieste in regiuni izolate, dar uneori si in jurul asezarilor omenesti; viezurele (Meles meles), jderul de copac (Martes martes

pisica salbatica (Felix silvestris

Dintre ierbivore se intalneste capriorul (Capreolus capreolus), mistretul.

Etajul faunistic al fagetelor

Este foarte bine reprezentat, in limita superioara ajungand pana la 1700 m altitudine. In acest etaj conditiile de viata se imbunatatesc fata de etajul coniferelor: intensitatea si durata luminii cresc, valorile

medii termice sunt mai ridicate, iar baza trofica mai variata si mai bogata.

Acesti factori ecologici ameliorandu-se in padurea de gorun, o serie de animale traiesc in ambele etaje cu mici diferentieri efective. Majoritatea insectelor, batracienilor (racanelul), reptilelor (soparla si gusterul),pasarilor (pitigoii, presurile, sticletii etc.) si mamiferelor (mistreti, pisica salbatica s.a.) prefera aceste paduri.

Dintre pasari, destul de numeroase in aceste paduri sunt: brumarita de padure (Prunella modularis), fasa de padure (Anthus trivialis), pitulicea mica (Phylloscopus collybita), gusa rosie (Erithacus rubecula), strutul de vasc, toiul, cojoaica si gaita.

Dintre rapitoarele de zi si de noapte se intalnesc aici uliul gainilor (Accipiter gentilis), sorecarul (Buteo buteo), acvila tipatoare (Aquila pomarina) si huhurezul (Strix aluco). Tot prin aceste paduri traiesc si

porumbelul gulerat (Columba palumbus), ciocanitoarea verde (Picus viridis), negroaica (Drycopus martius

Si mamiferele au reprezentanti in acest etaj: veverita (Sciurus vulgaris), rasul (Lynx lynx), cerbul (Cervus elaphus), soparla de munte (Lacerta vivipara Vipera berus si Rana temporaria

Etajul faunistic al padurilor de conifere

Conditiile biotice (compozitia chimica a esentelor forestiere, alcatuirea taxonomica a cenozelor) si

abiotice (umezeala si intunecime mare, sol puternic acid) ale biotopului fac ca unele specii de animale sa fie puternic atasate conditiilor respective, avand populatii numeroase si mai putin oscilante pe verticala.

Numarul animalelor este mai redus in raport cu cel din padurile de fag sau de gorun. Aceasta pe de o parte datorita conditiilor climatice mai vitrege, iar pe de alta parte datorita modului mai greoi de a-si gasi

hrana

Unele lepidoptere intalnite aici sunt daunatori extrem de periculosi, fiind incadrati in familia Lymantridae. Din aceasta familie face parte temuta omida paroasa a molidului (Lymantria monacha). Acest

daunator ataca in primul rand molidul, apoi pinul si bradul, iar uneori si fagul. Atacul incepe de la baza coroanei spre varful acesteia, primavara timpuriu.

Din familia Ipide fac parte insectele care se mai numesc gandaci de scoarta sau carii de padure. Ipidele sunt exclusiv fitofage, iar majoritatea lor traiesc pe ramurile diferitelor specii de foioase si rasinoase,

unde fac galerii. Gandacul nu zboara decat in perioada depunerii oualor, de obicei in zilele cu soare.

Ca reprezentant tipic, poate fi mentionat cariul mare de scoarta al molidului (Ips typographus

Dintre batracieni, pana aici ajung salamandra (Salamandra salamandra) si broasca raioasa bruna (Bufo bufo), care a fost gasita in Muntii Parangului, langa cabana Ranca.

Ca reptile, pot fi mentionate vipera comuna (Vipera berus) si soparla de munte (Lacerta vivipara

Dintre animalele vertrebate, pasarile sunt cele care populeaza mai frecvent padurile de conifere, ca urmare a faptului ca ele gasesc conditii de cuibarit mai bune in aceste paduri, dusmanii fiind mult mai putin

numerosi decat in padurile de gorun sau de fag. Sunt comune auselul (Regulus ignicapillus) si pitigoiul de bradet (Parus ater). Frecvente, dar fara a fi totusi numeroase, sunt: mierla gulerata (Turdus torquetus

pitigoiul motat (Parus cristatus), pitigoiul de munte (Parus montanus), cinteza (Fringilla coelebs), forfecuta (Loxia curvirostra), mugurarul (Pyrrhula pyrrhula) si corbul (Corvus corax), la care femela si ouale sunt

ocrotite de lege din cauza scaderii efectivului acestei specii de pasari. In aceste locuri se gaseste si o specie de ciocanitoare: ciocanitoarea de munte (Picoides tridactylus), precum si cavalerul muntilor inalti: cocosul de munte (Tetrao urogallus

Un locuitor tipic al acestor meleaguri este ursul brun (Ursus arctos), care este destul de rar in Europa Centrala si de Vest.

Etajul faunistic al tufarisurilor subalpine si al pajistilor alpine

Acest etaj se distinge prin numarul redus al speciilor, fapt explicabil prin conditiile vitrege de viata(temperaturi scazute, oscilatii mari de temperatura la suprafata solului si in aer, zapezi mari, ierni lungi,vanturi puternice etc.) ale mediului alpin.

Dintre vertebrate pot fi enumerate mamiferele: capra neagra (Rupicapra rupicapra), soarecele de zapada (Microtus nivalis ulpius), chitcanul de munte (Sorex alpinus), pasarile: fasa de munte (Anthus spinoletta), brumarita alpina (Prunella collaris

Fauna paraielor si raurilor de munte

Paraiele de munte izvorasc unele din golul alpin, altele din padurile de conifere. Ele sunt caracterizate printr-un debit mai constant decat majoritatea celorlalte ape curgatoare, temperatura coborata si putin

variabila, apa saturata in oxigen si aproape totdeauna limpede, substante nutritive in cantitati reduse. Curentul este rapid, adesea intrerupt de cascade, patul albiei constand din stanci si bolovani.

Vegetatia este redusa si ofera o sursa trofica insuficienta, fiind suplinita de aportul alohton de hrana.

Temperatura coborata, viteza mare a apei sunt conditii nefavorabile vietii animale. In schimb, oxigenarea

perfecta, lipsa impuritatilor sunt factori favorabili. Fauna este bogata, fiind reprezentata prin specii foarte oxofile si, in general, criofile; ele au adaptari speciale care le permit sa reziste curentului apei. Pricipalul

contingent de specii de paraie de munte il dau insectele cu larve acvatice si adulti zburatori.

Conditiile de viata si implicit flora si fauna acvatica nu sunt uniforme in cursul paraielor de munte, putandu-se face o zonare. Astfel, fauna din paraiele mici si cea din paraiele mari sunt caracterizate fiecare

prin alta asociatie de nevertebrate reofile.

Pesti se intalnesc numai in paraiele mari, specia dominanta fiind pastravul (Salmo trutta fario), urmand cele doua specii de zglavoc (Cottus gobio, C. poccilopus), boisteanul (Phoxinus phoxinus), molanul

Orthrias barbatulus), iar ceva mai jos si moioaga sau mreana de munte (Barbus meridionalis petenyi

Dintre crustaceele mari este caracteristic racul de munte (Austropotamobius torrentium). Din punct de vedere piscicol, paraiele mari de munte reprezinta zona pastravului.

Raurile de munte se caracterizeaza printr-un debit mai mare decat paraiele, viteza apei mai redusa,patul albiei acoperit cu pietre cu dimensiuni mai mici si oarecum egale. Apa este obisnuit limpede si bine

oxigenata, malurile impadurite. Bioderma este mai bogata. Elementele exogene (resturi de vegetale, insecte zburatoare) continua sa reprezinte o sursa importanta de hrana. Fauna este mai bogata decat in paraie; ea

consta din aceleasi grupe mari, dar alte specii: Baetis carpatica, Ecdyonurus helveticus Ephemerela ignita, intre efemeroptere; Rhyacophila fasciata, Glossosome conformis Agapetus comotus, Potamophylax luctuosus, intre trichoptere, tuberlariatul Dugesia gonocephala.

Ihtiofauna este dominata de lipan (Thymallus thymallus) si moioaga (Barbus meridionalis petenyi); se mai intalnesc aproape toti pestii din zona pastravului, in plus: cleanul (Leuciscus cephalus), latita(Alburnoides bipunctatus), porcusorul de vad (Gobio uranoscopus). Din punct de vedere ihtiologic, aceste rauri reprezinta zona lipanului si a moioagei. In raurile cu debit mai mic, ihtiofauna este mai saraca, lipsind

bibanul, intalnindu-se in schimb alte specii mai putin reofile.

Fauna pesterilor

Mediul cavernicol face parte din marele domeniu subteran. Prima clasificare a acestui domeniu, data de E. Racovita in 1907, cuprinde: a) pesterile; b) reteaua de fante (fisuri); c) endogeul (edaficul); d) cavitatile

artificiale; e) microcavernele.

Animalele cavernicole care traiesc numai in pesteri sunt troglobionte. In pesteri se afla si animale troglofile, subtroglofile, trogloxene, parazite (majoritatea pe lilieci) si guanofile.

Troglofilele traiesc si se reproduc in pesteri, dar si la exterior. Subtroglofilele (aproape toate insecte) au o ecofaza cavernicola pentru

diapauza (estivala sau hivernala) sau protectie fata de valorile factorilor climatici nefavorabili.

In pesterile Carpatilor Meridionali dintre Olt si Culoarul Timis-Cerna traiesc numai specii troglofile de Duvalius Duvalidius) grupa merkli de origine boemiana, care s-au raspandit pe Carpati, probabil catre

sfarsitul ologocenului - inceputul miocenului, prin intermediul masivului calcaros Tisia. Toate celelalte forme cavernicole (troglobionte) au o origine dinarica sau est-balcanica: Duvalius Duvaliotes), grupa budai Trechidae Sophrochaeta, Tismanella si Closania Bathysciinae), unele diplopode (Trachysphaera,

Trichopolydesmus, Dacosoma etc.), aranee (Centromerus Troglohyphantes), izopode (Trichoniscus, Haplophtalmus

Majoritatea elementelor troglobionte raspandite intre Olt si Culoarul Timis-Cerna sunt localizate intre Cerna si Jiu. Dincolo de Valea Jiului (in trecut si ea o importanta bariera paleogeografica), acestea apar in

numar foarte redus, cele mai estice troglobionte aflandu-se in cateva pesteri din Masivul Stogu-Vanturarita.

D. Zone protejate sau de interes ecologic major

In zona se afla mai multe zone protejate. Principala zona protejata din zona, atat ca importanta(categoria II IUCN - parc national) cat si ca intindere (cca 4500 ha) este Parcul National Buila-Vanturarita,

al 12-lea parc national din Romania. Acesta se situeaza si pe teritoriul Comunei Costesti. Pe langa acesta, in zona mai sunt declarate si alte zone protejate sau se afla in curs de declarare. Dintre cele aflate in curs de declarare, se remarca Parcul national Muntii Parang.

Conform legilatiei in vogoare, acestea au fost declarate in mai multe etape:

1. Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone protejate:

A. Anexa 1 - Zone naturale protejate de interes national si monumente ale naturii:

2.424. Pestera Muierii Comuna Baia de Fier 19,00 ha

2.435. Pestera Iedului Comuna Baia de Fier 1,00 ha

2.440. Padurea Polovragi Comuna Polovragi 10,00 ha

2.444. Cheile Oltetului si Pestera Polovragi Comuna Polovragi 150,00 ha

2.449. Locul fosilifer Buzesti Comuna Crasna 1,00 ha

2.454. Padurea Barcului Orasul Novaci 25,00 ha

2.782. Piramidele de la Slatioara Comunele Slatioara si Stroesti 10,50 ha

2.785. Pestera Liliecilor Comuna Costesti 1,00 ha

2.789. Pestera Valea Bistrita Comuna Costesti 0,25 ha

2. Ordinul MMGA 246/2004 pentru aprobarea clasificarii pesterilor si sectoarelor de pesteri - arii naturale protejate

3. HG 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturala protejata pentru noi zone

II. parcuri nationale:

II.1. Buila - Vanturarita 4.186 ha Judetul Valcea, avizul Academiei Romane: B 903/21.04.2004

4. Propunere HG privind instituirea regimului de arie naturala protejata pt. noi zone

B. Rezervaþii Naturale

. B.3. Muzeul Trovantilor Costesti, 1,10 ha Judetul Valcea, Aviz Academia Romana: B125/05.04.2005

Pe langa aceste arii protejate, in zona exista numeroase alte arii de interes stiintific deosebit care protectie, in special in zona montana. Printre acestea se pot mentiona: Valea Bistritei amonte de

zona Intre Rauri, o zona cu o asociatie extraordinara de ghiocei bogati, Valea Lunga, poiana de narcise de la Slatioara, Valea Oltetului amonte de chei, zona 3 Stejari din Horezu, etc.

1.2 Factori culturali

Istorie, traditii, mestesuguri/produse traditionale

Localitatile din zona au oferit din totdeauna conditii excelente aparitiei si dezvoltarii civilizatiei umane, iar dovezile arheologice vin sa confirme din plin acest fapt.

Clima continental-moderata, cu vizibile influente mediteraneene a oferit de la inceput conditii favorabile de trai, cu ierni relativ blande si veri moderat calduroase, la adapostul abruptului muntilor

Aparitia omului in aceasta zona se estimeaza a se fi produs la inceputul paleoliticului, in protopaleolitic.

Din Neolitic, pe teritoriul localitatii Costesti s-au descoperit vestigii. Ultima epoca a antichitatii,epoca fierului este cea mai bine reprezentata in Costesti constituind obiectul unor cercetari arheologice riguroase si a unor studii ce raman ca punct de referinta in literatura de specialitate. Primele urme de locuire in perioada de inceput a epocii fierului s-au descoperit dincolo de Cheile Bistritei in punctul numit Bulzul. Sau

gasit fragmente de ceramica si urme ale unei asezari din anii 1000-900 i.Hr.

Incepand cu anul 650 i.Hr. sunt atestate arheologic in Costesti numeroase dovezi de locuire. Cel mai reprezentativ sit arheologic ramane necropola de la Ferigile Costesti, unde in anul 1955 se recupereaza integral un centru civic hallstattian.

Conform istoricului Stefan Nicolaescu, satul Costesti este atestat inca de la 7 septembrie 1509, intr-un hrisov dat de Mircea, fiul lui Mihnea cel Rau, in care erau mentionate mosiile "Costeºti ºi Cuceºti

Incepand cu sfarsitul secolului XV, istoricul localitatii Costesti este strans legat de cel al Manastirii Bistrita si apoi de cel al Manastirii Arnota.

Orasul Horezu, vatra de cultura si civilizatie, se inscrie ca unul dintre punctele turistice importante din tara. Este mentionat pentru prima oara in documentul dat la Ramnic la 5 septembrie 1487 de catre

voievodul Vlad Calugarul. Satul este apoi donat de Constantin Brancoveanu Manastirii Hurez. Asezarea se dezvolta ceva mai mult dupa anul 1780, cand devine cunoscut sub numele de 'Targul Horezu', data de la care devine centru de plasa, apoi resedinta de raion. Prima scoala a luat fiinta in 1832. Odata cu noua impartire administrativ teritoriala din 1968, localitatea este declarata oras.

Vaideeniul, Polovragiul si Novaciul sunt la origine localitati de oieri care au inceput sa vina in zona de peste munti, incepand cu secolul XIII, cand au navalit tatarii in Ardeal. Aceasta navalire se pare ca a

determinat primul val de venire a ardelenilor in Tara Romaneasca.

In Jurul anului 1700 se stabilesc primii romani transilvaneni din Marginimea Sibiului. Intre 1750 - 1790 imigrarile romanilor transilvaneni de peste munti capata proportii impresionante. Punctele culminante sunt cele din perioada 1759-1761 si din 1784-1785.

Traditiile, obiceiurile, arhitectura si mestesugurile din zona sunt strans legate de specificul fiecarei localitati si de ocupatiile traditionale ale locuitorilor acestora. Asezarea localitatilor la poalele muntilor si-a

pus amprenta puternic asupra ocupatiilor. Au fost si mai sunt inca bine reprezentate activitati precum exploatarea si prelucrarea lemnului, pastoritul, pomicultura, apicultura. Localitatile Vaideeni, Polovragi,

Novaci si Crasna sunt inca recunoscute ca asezari de oieri. Locuitorii de aici si-au pastrat portul, traditiile si obiceiurile din locurile lor de bastina, adica din Marginimea Sibiului.

O serie de evenimente ce promoveaza traditiile si produsele specifice zonei s-au impamantenit de ceva vreme in zona. Dintre cele mai cunoscute targuri si festivaluri populare se numara:

- Tagul anual de olarit 'Cocosul de Hurez' - destinat tuturor olarilor din Romania, este organizat pe platoul 'Stejari', in prima saptamana din luna iunie si dureaza trei zile. Cea mai mare parte a produselor premiate sunt expuse la galeria de arta contemporana, deschisa la Casa de Cultura din Horezu.

- 'Fagurele de aur' - sarbatoare nationala a apicultorilor, are loc la Tomssani in a doua saptamana din iunie si dureaza doua zile.

- 'Invartita dorului' - festival de cantec ciobanesc si parada de costume populare, are loc in a treia saptamana din luna iunie in satul Vaideeni.

- "Urcatul Oilor la Munte", are loc in fiecare luna mai in la Novaci.

- "Nedeia de la Sfantul Ilie" se desfasoara in perioada 14-20 iulie in comuna Polovragi si este printre cele mai mari balciuri din tara.

- Targul anual de Florii - Crasna

- "Dragaica" - Crasna, 24 iunie

- 'Braul de aur' - sezatoare si concurs de creatie, organizat infiecare an in ziua de Sf. Ilie (20 iulie),la Barbatesti.

- Targul de Sf. Maria (15 august) - Costesti

- Targul international al tiganilor - 8 septembrie, Costesti

- Festivalul Eco-Etno-Folk-Film inceputul lui septembrie la Casa de Cultura 'Dinu Sararu' din Slatioara - festival de film, productii cinematografice de scurt metraj pe teme ecologice, etnologice si

folclorice

Monumente si situri de interes

1. Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a - zone protejate:

B. Anexa 3 - Valori de patrimoniu cultural de interes national :

e) Cule

. e)10. Cula Duca Comuna Maldaresti, satul Maldaresti Valcea

. e)11. Cula Greceanu Comuna Maldaresti, satul Maldaresti Valcea

h) Biserici din lemn

. h)78. Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva Comuna Vaideeni, satul Marita Valcea

. h)79. Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului Comuna Costesti, satul Pietreni Valcea

k) Biserici si ansambluri manastiresti

. k)65. Manastirea Polovragi Comuna Polovragi, satul Polovragi Gorj

. k)169. Manastirea Arnota Comuna Costesti, satul Bistrita Valcea

. k)170. Manastirea Bistrita Comuna Costesti, satul Bistrita Valcea

. k)177. Ansamblul Manastirii Horezu Orasul Horezu, satul Romanii de Jos Valcea

. k)178. Biserica Intrarea in Biserica Orasul Horezu, satul Ursani Valcea

2. Monumente si situri arheologice

a) Complexe paleolitice

. a)4. Niveluri de locuire din Comuna Baia de Fier, satul Baia Gorj paleoliticul mijlociu si de Fier postpaleolitic cu unelte in special din cuart (in punctul 'Pestera Muierilor')

e) Fortificatii dacice

. e)16. Fortificatie geto-dacica; asezare Orasul Polovragi, satul Polovragi Gorj (in punctul 'Crucea lui Ursache')

f) Necropole si zone sacre - epoca fierului

. f)7. Necropola tumulara de incineratie - Comuna Costesti, satul Costesti Valcea statiune eponima pentru grupul Ferigile - Barsesti

2. Monumente si situri de interes

1. Comuna Costesti

1.1. Manastirea Bistrita

Ctitorie a boierilor Craiovesti, banul Barbu si fratii sai Parvu, Danciu si Radu, manastirea Bistrita dateaza din jurul anului 1490, insa prima atestare documentara a manastirii se pastreaza in "Hrisovul de

danie", datat 16 martie 1494, apartinand lui Vlad Voda Calugarul. Din 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moastele Sfantului Grigore Decapolitul (780-842). Manastirea a fost puternic

avariata de expeditia condusa de Mihnea cel Rau in 1509. Dupa inlaturarea acestuia, banul Barbu, cu sprijinul lui Neagoe Basarab, o reface intre anii 1515-1519. Pictura a fost atribuita mesterilor zugravi

Dumitru, Chirtop si Dobromir, de numele carora se leaga si fresca Manastirii Dealu, de langa Targoviste, si executarea lucrarilor in piatra de la ansamblul Curtea de Arges.

Din ctitoria Craiovestilor, astazi se mai pastreaza doar bisericuta Bolnitei (1520-1521).

In cele peste cinci secole de existenta, manastirea a fost un centru de cultura foarte important pentru Tara Romaneasca, comparabil cu manastirea Neamt din Moldova. De remarcat faptul ca in complexul

monahal de la Bistrita s-a instalat prima tiparnita din Tara Romaneasca, a ieromonahului Macarie, precum si o legatorie de carti bisericesti. Aici - dupa opinia unor cercetatori - s-a tiparit, in anul 1508, Liturghierul

slavon al calugarului Macarie, prima carte tiparita pe pamant romanesc. Ieromonahul Eftimie, egumen al manastirii, a redactat in limba romana primul act manastiresc, cunoscut sub numele de Zapisul lui Eftimie, in

1573. Un alt reprezentant al scolii slavo-romane este ieromonahul Mihail Moxa, care in 1620 tipareste Cronica Universala, iar in 1640 Pravila de la Govora.

In anul 1683, domnitorul Constantin Brancoveanu daruieste manastirii un policandru ornat cu oua de strut, lucrat la Viena, mai multe obiecte de cult, carti liturgice si clopotul mare, care cantareste 800 kg. Tot

acum a fost reparat intreg complexul monahal, asezamant zugravit in 1820 de banul Grigore Brancoveanul.

Dupa anii 1877-1878, aici a functionat un spital militar al Crucii Rosii, iar intre 1883-1895 a functionat o scoala militara, pe bancile careia s-au format Alexandru Averescu, Ion Dragalina, David

Praporgescu, Eremia Grigorescu. In anul 1904 este infiintat aici, de catre maresalul Averescu, un orfelinat; intre 1908-1911 aici isi are sediul primul Seminar Episcopal al Ramnicului; intre 1913-1948 aici a functionat un liceu de fete; in 1948 a fost transformata, prin hotararea Sfantului Sinod, in manastire cu obste de maici, iar apoi prin decretul 410/1959 desfiintata. In anul 1940, aici a stat cu domiciliu fortat generalul Ion Antonescu, inainte de preluarea puterii de la regele Carol al II-lea.

In 1984 se incepe un amplu proces de revigorare a vietii monahale sub indrumarea episcopului Gherasim, organizandu-se un centru de conservare si restaurare a bunurilor de patrimoniu: icoane si carti.

Din anul 2003 se va deschide, in incinta manastirii Bistrita, si un muzeu al tiparului si cartii bisericesti valcene.

Constructia actuala a manastirii dateaza din vremea domniei lui Gheorghe Bibescu. Puternicul cutremur din 1838 va afecta intreaga constructie, ce va fi restaurata timp de 10 ani, incepand cu 1846 si

terminand la 15 august 1855, in timpul domnitorului Stirbei Voda, cand a fost sfintita biserica mare inchinata Adormirii Maicii Domnului.

Biserica este construita in stil neogotic, cu dimensiuni generoase, avand aspect de catedrala. Are o turla mare, cilindrica pe naos, si altele doua mai mici, paralelipipedice pe pronaos, o absida flancata de doua

absidiole laterale si doua frontoane triunghiulare pe laturi. Interiorul impresioneaza prin marime, iar ochiul deprins cu stilul bizantin este contrariat de catapeteasma in stil gotic, executata la Viena. Pictura noii biserici, in ulei, a fost executata de pictorul Gheorghe Tatarescu in 1850, o pictura realista, monumentala, cu registre largi. Pictura este moderna, la intrare aflandu-se portretele murale ale lui Barbu Craiovescu si al principelui domnitor din anul 1855, Barbu Stirbei. In interior se afla si mormantul ctitorului.

Printre elementele decorative valoroase din interior se remarca icoana cu sase fete, pictata de un calugar in 1833, reprezentand pe o parte pe Iisus Hristos, Sfanta Maria si Sfantul Ion, iar pe cealalta parte pe

sfintii mucenici Vasile, Grigore si Ioan, prin dispunerea ingenioasa a unor lamele perpendiculare pe fetele principale ale icoanei.

Tot in interior se afla si moastele Sfantului Grigore Decapolitul (sfant ce a trait in Asia Mica in jurul anului 780 d. Hr.), aduse aici de catre Barbu Craiovescu, la scurt timp de la ctitorire, adapostite de o frumoasa racla de argint, bogat ornamentata, daruita manastirii de catre doamna Balasa, sotia domnitorului Constantin Serban-Voda, in anul 1656.

Biserica este inconjurata de cladiri impunatoare, avand doua curti interioare. Curtea principala este alcatuita din cladiri cu etaj pe trei parti: Palatul Domnesc pe latura nordica, pe sub care se trece, printr-o

arcada, in cea de-a doua curte interioara; un sir de cladiri crenelate in partea superioara, pe sub care este intrarea, pe latura sudica; un alt sir de cladiri cu etaj si clopotnita, pe sub care se trece, printr-o arcada, spre

biserica Bolnita si spre Pestera Liliecilor, pe latura vestica. Pe latura dinspre est, cea care da spre raul Bistrita, se afla doar un foisor elegant, sustinut de 12 coloane de piatra si strajuit de doua mici turnulete, de

unde privelistea se deschide spre Cheile Bistritei, si schitul Papusa.

1.2. Biserica Bolnita - Bistrita

Imediat langa incinta manastirii Bistrita se afla biserica Bolnita, cel mai vechi lacas pastrat in forma originala. Se ajunge la ea trecand prin arcada de sub turnul clopotnita si urcand treptele spre un sir de cladiri aflate in vestul manastirii. Multi specialisti cred ca este chiar mai veche decat ctitoria principala, fiind cladita in secolul al XIV-lea de catre calugarii sihastri, probabil la indemnul lui Nicodim de la Tismana. Prezenta

chipului lui Barbu Craiovescu si al sotiei sale Salomia pe unul din pereti, i-a facut pe cercetatori sa-i atribuie lui ctitorirea bisericii.

Din ctitoria Craiovestilor, astazi se mai pastreaza doar bisericuta Bolnitei (1520-1521), o constructie modesta (11 x 4 m), din piatra (bolovani de rau) si pe alocuri caramida, de tip nava, fara turla, acoperita cu sita. Biserica are un naos patrat, cu altarul rotunjit in interior, fara pronaos.

Bolta este de forma cilindrica si fara turla (indiciu de vechime mare - asemanare cu Cotmeana). Are o impresionanta fresca interioara,

realizata de Dumitru Chirtop in jurul anului 1520, fiind a doua ca vechime din Oltenia dupa cea de la manastirea Cozia (1388), din traditia paleologa tarzie, cand incepeau sa patrunda in Balcani elemente

artistice folosite de iconografii cretani. Biserica este inchinata "Schimbarii la fata". Ulterior, vornicul Serban Cantacuzino (portretul sau este zugravit in stanga usii, impreuna cu cel al doamnei sale Adriana) i-a adaugat un pridvor deschis, de zidarie, pe stalpi de piatra, zugravit de Iosif ieromonahul si Harinte, in stil brancovenesc (1710).

Usa de la intrare, frumos sculptata, dateaza din epoca lui Matei Basarab.

In imediata apropiere a bisericii Bolnita, se mai pot vedea:

- Casa bolnitei - construita de catre arhimandritul Gavriil Petrovici in anul 1836, spatiile sale

cunoscand diferite intrebuintari: spital, scoala, staretie, locuinta (casa preotilor) si domiciliu fortat al lui Ion Antonescu.

- Cavoul Dascalitei - construit din caramida de catre arhitectul Nae Panait, adapostind osemintele Mariei Dumitrascu, intaia invatatoare a orfelinatului.

- Cavoul episcopului Vartolomeu Stanescu - cladire monumentala in stil bizantin, datand din anul 1933.

- Vila episcopului Vartolomeu - construita in 1933 de acelasi episcop, remarcandu-se prin autenticul stil romanesc, cu cerdacuri deschise, cu arcuri in semicerc, asezate pe stalpi din lemn sculptat si vopsit.

- Cateva exemplare de castani comestibili Castanea sativa) seculari, in gradina din vestul manastirii.

- Podul Bibescu Voda, aflat la iesirea Bistritei din chei, construit intre anii 1846-1848.

- Crucile monumentale sapate in peretele drept al Cheilor Bistritei, la iesirea acesteia dintre peretii de calcar, datand din timpul domniei lui Carol I (probabil 1867, in urma vizitei acestuia).

1.3. Biserica Sfintii Arhangheli - Pestera Liliecilor (Sfantul Grigore Decapolitul)

Este ctitoria, din anul 1637, a mitropolitului Teofil al Tarii Romanesti, pe ruinele unui alt lacas, mult

mai vechi, datand inca din secolul al XIII-lea. A fost restaurata in anii 1781-1782, 1829, 1944-1945 si 1977-1978.

Arhitectura bisericii este simpla, are dimensiuni modeste (interior: 6,75 x 3,15 m), forma de nava, cu naos, pronaos si altar, fiind acoperita cu sita. Absida altarului este semicirculara, prevazuta cu trei ferestre si

acoperita de o calota sferica. In partea vestica, lipita de biserica, se afla o incapere ce a servit drept chilie ultimilor calugari care au vietuit in pestera.

Pictura este executata la data ctitoriei de catre un autor necunoscut si are o valoare stilistica deosebita, apartinand fazei de tranzitie de la stilul vechi la stilul nou, cel al epocii lui Matei Basarab. Ulterior, aceasta a

fost restaurata in doua randuri, o data intre anii 1781-1782 de catre Efrem Zugravul, iar apoi, in 1829 de catre ieromonahul Partenie Zoba, care a desfasurat o viata artistica deosebit de intensa la manastirea Bistrita.

1.4. Biserica Ovidenia

Cel mai vechi monument istoric aflat in Pestera Liliecilor este bisericuta Ovidenia. Se presupune ca prima biserica din pestera a fost ridicata la sfarsitul secolului al XIII-lea, aceasta ruinandu-se in secolul al

XIV-lea, cand calugarii au parasit pestera si au construit biserica Bolnita, in vremea egumenului de la Tismana.

Biserica Ovidenia a fost ctitorita intre anii 1633-1635, dar ultimele cercetari au stabilit ca a fost construita in acelasi timp cu aducerea moastelor Sfantului Grigore Decapolitul la manastirea Bistrita, in anul

1497. Ctitorul bisericutei se considera a fi egumenul Macarie, al carui portret votiv se afla pe peretele nordic,alaturi de cel al egumenului Daniil, ultimul dintre restauratori (1828, dupa altele in 1609 si 1769). Restaurari ulterioare au mai fost facute in anii 1944-1945 si 1977-1978.

Biserica a fost construita atat pentru a servi drept lacas de cult, dar mai ales pentru a fi "tainita" a manastirii. Aici au fost ascunse, in repetate randuri, moastele Sfantului Grigore Decapolitul, odoarele manastirii si chiar bunurile de pret ale domnitorilor acelor vremuri, cand tara se afla in pericol. In acest scop, a fost construita o firida, intre peretele galeriei pesterii si zidul vestic al bisericii, a carei intrare era prin altar,

si care se zidea si se masca dupa ce bunurile de pret erau ascunse acolo.   Acestei ascunzatori i se datoreaza pastrarea pana in zilele noastre a numeroase carti de valoare si a altor obiecte de arta cu care se mandresc

muzeele de astazi.

Biserica este construita la capatul unui mic diverticul ce se desprinde din galeria principala a pesterii, intr-un loc ascuns, fiind greu de observat, si este construita partial din zid de caramida, partial cioplita in

peretii galeriei.

Datorita conformatiei galeriei, nu respecta specificul bisericilor ortodoxe, avand altarul dispus spre nord-vest. Este alcatuita doar dintr-un naos de dimensiuni modeste (3 x 2,20 m) si dintr-un altar, iar in peretii laterali au fost decupate firide ce simuleaza ferestrele.

Pictura, executata in stil bizantin, este destul de prost pastrata, atat din cauza umezelii din pestera, cat si a turistilor care si-au lasat "urmele" pe zidurile bisericii. Avand in vedere anul ctitoriei, se poate presupune

ca ar fi opera acelorasi mesteri zugravi care au pictat si biserica Bolnita (Dobromir si ucenicii Dumitru si Chirtop).

1.5. Schitul Papusa - Bistrita

Schitul se afla in vecinatatea manastirii, ajungandu-se aici in 15 minute, pe o poteca ce urca peste raul Bistrita inspre nord-est. Fiind situat peste rau, el poate fi vazut foarte bine din poteca ce duce la Pestera

Liliecilor (Sfantului Grigore Decapolitul). Dupa turla octogonala si pridvorul deschis, bisericuta pare a fi din epoca brancoveneasca. Intr-adevar, a fost zidita in 1712, dar ea nu este ctitorita de domnitorul Constantin Brancoveanu, ci de calugarii bistriteni care il aveau in frunte pe egumenul Stefan. Acestia au inchinat-o Sfantului Grigore Decapolitul. Zugraveala insa, din aceeasi epoca, a fost facuta cu cheltuiala unor membri ai familiei Brancoveanu, printre care si vornicul Iordache Cretulescu, ginerele domnitorului, casatorit cu domnita Safta.

La inceput, aici erau numeroase chilii in care se retrageau in liniste calugarii carturari de la manastirea Bistrita, dar astazi nu s-a mai pastrat din vechiul schit decat biserica, aflata langa cimitirul satului (serveste si

in prezent ca biserica parohiala a satului Bistrita).

Planul constructiei este dreptunghiular (9,5 x 4,5 m la exterior), cu pridvorul retras cu circa 70 cm

fata de zidul naosului. Este alcatuita din pridvor, naos si altar. Pridvorul este alcatuit din sase coloane si doua semicoloane cilindrice, cu arcade in semicerc. Pe naos se afla o turla, in plan octogonal, cu o baza

paralelipipedica inalta. Ca elemente decorative, la exterior sunt prezente brauri de caramida aparenta, care inconjoara biserica in dreptul streasinii, bazei si partii superioare a turlei.

Pictura bisericii dateaza din anul 1712, fiind opera zugravului Iosif si a ieromonahului Teodosie.

1.6. Manastirea Arnota - Bistrita

A fost ctitorita de Matei Basarab in anii 1633-1634, cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil", pe temelia unei biserici mai vechi, si este situata la 37 km de Ramnicu Valcea, aproape de manastirea Bistrita. Conform unei legende, Matei Basarab a zidit manastirea aici deoarece, inainte de a fi domn, gasise scapare in aceste locuri, cand s-a ascuns in niste tufarisuri, pe cand era urmarit de turci. Cercetarile din anul 1974, efectuate sub egida Directiei Monumentelor Istorice, au permis sa se constate ca la temelia actualei biserici se gasesc urmele altor biserici inca nedatate, care vor fi existat aici. Pridvorul cu turla i-a fost adaugat

de catre Constantin Brancoveanu, la inceputul domniei lui, o data cu reparatiile, in anii 1705-1706. Tot el ii reconstruieste catapeteasma, o adevarata opera de arta sculpturala, in stil brancovenesc (din 1913 se afla la muzeul de arta brancoveneasca de la Mogosoaia) si renoveaza pictura, fara sa o inlocuiasca pe cea originala.

Usa bisericii, sculptata in lemn de castan, are o inscriptie in limba slavona, in care se spune astfel: "Aceste usi le-a facut Constantin Brancoveanu vel-logofat". Ele pastreaza pictura originala "dreasa" sub

evlaviosul domn, cand s-a zugravit si pridvorul, pe care tot el il adaugase, pictura care nu a rezistat pana astazi. Pictura initiala are o mare valoare artistico-documentara, foarte valoros fiind si portretul lui Matei Basarab, realizat in 1644 de zugravul Stroe din Targoviste.

Biserica manastirii este o constructie mica, cu o linie simpla si sobra, fiind realizata dupa un plan trilobat, cu abside poligonale si pridvor deschis. Deasupra naosului este asezata o turla inalta, iar pe pridvor

este o alta turla mai mica, cea din timpul lui Brancoveanu.

Fatadele au fost impartite, cu ajutorul unui brau din caramida aparenta, in doua registre: cel inferior, in care se observa frumoase firide rotunjite, si cel superior, in care s-au realizat ocnite adancite. Peretii si turlele sunt infrumusetate cu ornamente din caramida aparenta. Renovarea bisericii s-a facut intre anii 1852-1856, de catre domnitorul Barbu Stirbei, care a

daramat chiliile vechi din vremea lui Matei Basarab, deja ruinate, si a ridicat alte cladiri, dupa planul unor arhitecti straini.

In anul 1934 s-au mai zidit unele chilii, care exista si astazi, intr-una fiind amenajat un mic muzeu unde au fost expuse odoarele manastirii, iar intre anii 1954-1958 a fost consolidat intregul asezamant monahal si s-au introdus instalatii de apa si incalzire.

In pronaosul bisericii actuale se afla doua morminte: mormantul lui Matei Basarab, mort la 9 aprilie 1654, ingropat mai intai la Targoviste si adus apoi la Arnota, dupa rascoala seimenilor, si mormantul lui

Danciu vel-vornic, tatal lui Matei Basarab, fost ostean al lui Mihai Viteazul, cazut in timpul luptelor din Transilvania la Turda, inmormantat in anul 1604 la Alba-Iulia, ramasitele lui pamantesti fiind aduse la

Arnota in 1648.

Aceasta frumoasa manastire, prin pictura, arhitectura si sculptura sa, poate fi considerata unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice si de arta religioasa din tara.

Dupa anul 1999, Arnota a devenit manastire de maici.

1.7. Schitul 44 Izvoare - satul Pietreni

Se afla in nordul satului Pietreni, pe malul stang al raului Costesti, la iesirea acestuia din Cheile Costesti. Cunoscut si sub numele de Schitul de sub Piatra, schitul a fost construit de catre egumenul Stefan al

manastirii Bistrita, in anul 1701, fiind metoc al acestei manastiri.

Din vechiul schit nu s-a mai pastrat decat biserica si un zid de incinta.

Este o biserica simpla, in forma de nava, cu pridvor inchis (ulterior), naos si altar, avand ca ornamentatie exterioara cateva brauri de caramida aparenta si un fronton cu icoana Sfantului Stefan. Este acoperita cu sita, acoperisul in patru ape fiind de o zveltete foarte eleganta.

Pictura este opera pictorului bistritean Efrem Zugravul, din pacate deteriorata in urma fisurarii

peretilor, ca urmare a zguduirilor produse de exploziile din cariera aflata in apropiere.

De la biserica, pe o poteca nemarcata inspre nord-vest, se poate ajunge, dupa 5 minute de urcus, in Cheile Costesti.

1.8. Biserica Peri - Bistrita

Se afla la circa 1 km sud de manastirea Bistrita, printre livezile satului Bistrita, strajuita de brazi inalti. Este ctitoria egumenului bistritean Paisie, din anul 1689. A fost construita pentru a servi ca lacas de

cult pentru salasul de tigani robi ai manastirii Bistrita, numindu-se de aceea si biserica Tigania. Biserica dateaza din anul 1689, fiind ctitorie a egumenului Paisie al Bistritei si a logofatului Parvu Cantacuzino. A ramas nepictata pana in anul 1788, cand a fost pictata de zugravul local Ioan Pop Tudor.

Arhitectura este simpla, fara turla si pridvor, in forma de nava, cu naos si altar, cu acoperis din sita, netencuita in exterior, cu zid din caramida.

1.9. Biserica Ciorobesti - Pietreni

Se afla in mijlocul satului Pietreni si este ctitorita in anul 1750 de catre egumenul manastirii Bistrita, arhimandritul Antonie. Biserica a fost construita din zid, in plan dreptunghiular, fara turla, cu acoperis inalt

din sita. Are un pridvor deschis, sprijinit pe sase coloane cilindrice, pronaos si naos, fiecare luminate de catre o fereastra ingusta dreptunghiulara.

1.10. Biserica Gramesti - Pietreni

Biserica de lemn din catunul Gramesti (satul Costesti), ridicata la poalele unei paduri de brad si pin, este una dintre cele mai vechi si mai valoroase constructii de acest fel din Oltenia.

Este ctitorie a egumenului Stefan al Manastirii Bistrita, viitor mitropolit al Tarii Romanesti, in anul1664, construita din lemn de stejar masiv.

Arhitectura bisericii este de o valoare deosebita, fiind diferita fata de celelalte biserici de lemn din Oltenia. Este de tip nava, de dimensiuni destul de generoase (15 x 5,60 x 5,80), cu cele patru compartimente

specifice bisericilor ortodoxe romanesti: pridvor deschis, pronaos, naos si altar.

Ca particularitate, pronaosul, naosul si altarul se retrag progresiv in interior, pe ambele laturi, reducand latimea lacasului. Acoperisul este

in patru ape, cu streasina larga, ceea ce a contribuit la conservarea exceptionala a lemnariei, si este acoperit cu sita despicata. In interior tavanul este boltit, acoperisul din sita fiind peste o bolta semicilindrica din dulapi de stejar. Se remarca faptul ca la constructia bisericii nu s-au folosit decat cuie din lemn, care leaga partile din lemn perfect imbinate. Ca o alta particularitate, se remarca prezenta elementelor sculpurale atat in boltile stalpilor din pridvor, la usorii usii, cat si la braul ce inconjoara biserica la exterior, imitandu-l pe cel din caramida al bisericilor epocii.

1.11. Biserica Costesti (Grusetu) - Costesti

Biserica a fost construita in anul 1801, prin contributia enoriasilor si a egumenului Manastirii Bistrita arhimandritul Constandie, pe locul unei biserici satesti mult mai vechi si tot din lemn, datand din 1650.

Este construita din lemn de stejar, tencuita ulterior in exterior. Arhitectura este simpla, biserica fiind construita in plan dreptunghiular (14 x 5 m). Este in forma de nava, fiind alcatuita din pridvor inchis (adaugat in 1885, cand a fost si tencuita in exterior), pronaos, naos si altar. Ca si la biserica de lemn de la Gramesti, tavanul este in forma de bolta semicilindrica.

Langa biserica se mai pastreaza si clopotnita, construita din zid gros de piatra si caramida, in forma paralelipipedica, pe doua nivele, in anul 1840.

Din pacate, ramanand de multa vreme nefolosita, biserica se afla in stare avansata de degradare si, daca nu sa iau masuri de restaurare, in curand se va pierde definitiv un monument de cult si de arhitectura foarte valoros.

1.12. Muzeul de arta - Costesti

In centrul comunei Costesti, in cladirea caminului cultural, functioneaza, din anul 1970, un muzeu de

arta moderna, constituit in urma donatiei muzeografului Alexandru Balintescu, fiu al satului.

Punctul central al muzeului il constituie lucrarile (in numar de 7) sculptorului Gheorghe D. Anghel.

Alaturi de acestea, in cele trei sali ale muzeului, se mai afla 43 de lucrari de pictura ale artistilor plastici:Gheorghe Tomaziu (25), Horia Bernea (4), Florin Niculescu, Vasile Bratulescu, Marin Gherasim, Afane

Teodoreanu si Gheorghe Rodion (9).

2. Comuna Maldaresti

2.1. Cula Greceanu

La 3 km sud de orasul Horezu, intr-o zona pitoreasca, langa statiunea de cercetari apicole, se afla complexul muzeistic Maldaresti, in care se pot vizita doua cule, o biserica din secolul al XVIII-lea si casamuzeu memorial I. Gh. Duca.

Culele sunt constructii - locuinte intarite ale boierilor locali - specifice nordului Olteniei, intre secolele XVI-XVIII.

Cula Greceanu, datand din secolul al XVI-lea (1516), a fost construita de catre familia boierilor Maldaresti. Are un pronuntat caracter de fortareata: la nivelul inferior ferestrele sunt foarte mici, mai mult

niste creneluri, zidurile sunt foarte groase, iar usile sunt din stejar masiv, legate in fier. Usa cea mare avea rol de a deruta atacatorii, deoarece dadea in beci, de unde printr-un lift facut in zid se facea legatura cu parterul, adevarata usa, de dimensiuni reduse, fiind camuflata. La ultimul nivel se afla o incapere care se izola prin retragerea scarii si baricadarea unui mic chepeng. Cu toate aceste aspecte de fortareata, constructia are un aer de eleganta si confort, la cel de-al doilea etaj arcadele fiind ceva mai largi. Pictorita Olga Greceanu a imortalizat, intr-o fresca aflata intr-o incapere de la etajul al II-lea, portretele membrilor familiei Maldarescu.

In cula se afla o expozitie de mobilier vechi.

2.2. Cula Duca

Cea de-a doua cula din complexul muzeistic Maldaresti, cula Duca, a fost construita in anul 1812, ornamentatiile (stucaturile de pe tavane si din jurul ferestrelor constand din personaje si animale fabuloase)

fiind realizate in anul 1827. In interior se mai gasesc sobe vechi cu olane, cu incalzire la doua camere.

In anul 1910, cula a fost cumparata de omul politic I. Gh. Duca, acesta avandu-si aici resedinta de

vara. In cula si in casa de alaturi (casa memoriala I. Gh. Duca) se afla obiecte de arta care au apartinut fostului prim ministru, constituind un muzeu, alaturi de obiecte de arta artizanala si etnografica specifice

zonei (ceramica de Horezu, covoare oltenesti, etc.), obiecte si mobilier taranesc.

2.3. Biserica Maldaresti

Este ctitorie a boierilor Maldaresti, din anul 1790. Pictura exterioara.

3. Orasul Horezu

3.1. Biserica Horezu

Orasul Horezu, vestit targ si centru ceramier, asezat la confluenta raurilor Luncavat si Ursani, este datat documentar din anul 1487, iar ca targ din anul 1780.

Aici se pot vizita: biserica veche, muzeul ceramicii, atelierele mesterilor olari de la intrarea dinspre Ramnicu Valcea in oras si din satul Olari (2 km nord). Anual, in prima duminica a lunii iunie, are loc targul

national al ceramistilor "Cocosul de Horezu".

La 6 km nord de oras, se poate vizita comuna Vaideeni, sat de oieri veniti din Ardeal peste munte, cu traditii deosebite, pastrate mult mai bine decat in celelalte localitati. Aici se organizeaza, in luna iunie, nedeia pastoreasca "Invartita dorului", cu participarea pastorilor de pe ambii versanti ai Carpatilor Meridionali.

3.2. Manastirea Horezu

Printre manastirile monumente istorice, care impodobesc pamantul romanesc, Manastirea Hurezi este considerata, impreuna cu schiturile sale, ca cel mai reprezentativ complex de arhitectura, definitoriu pentru

"stilul brancovenesc".

Este asezata in partea de nord a judetului Valcea, pe drumul national DN 67 Rm.Valcea-Targu Jiu, la poalele Muntilor Capatanii, strajuita de codrii, intr-un loc plin de farmec si singuratate, a carui liniste o

tulbura doar cantecul huhurezilor, acele pasari de noapte care au dat, probabil, numele acestor locuri si al manastirii.

Constantin Brancoveanu (1688-1714), domnitorul Tarii Romanesti la inceputul secolului al XVIIIlea, vazand nestatornicia vremurilor, indata dupa primirea sceptrului Tarii, cum glasuieste hrisovul de

intemeiere al manastirii "intr-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie si am inceput a zidi manastire".

Prin aceasta fapta cucernica, domnitorul isi vedea implinita o dorinta sfanta, care-l framanta, dupa cum citim in pisania de deasupra usii bisericii: "Nu voi intra in salasul casei mele, nu ma voi sui pe asternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei si pleoapelor mele dormitoare si repaos tamplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului si salas Dumnezeului lui Iacob". Urmand in cuvant si in fapta pe proorocul Psalmist, el a inaltat cea mai de seama ctitorie a epocii sale, care a atras si atrage admiratia si pretuirea tuturor vizitatorilor din toate timpurile. Asa, Charles Diehl, cunoscatorul de arta bizantina, o considera "Le plus beau de toute Roumanie" (cea mai frumoasa din Romania).

Sfanta Manastire Hurezi, importanta si valoroasa asezare monahala, reprezinta cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala pastrat in Tara Romaneasca. El cuprinde manastirea propriu-zisa, biserica bolnitei,

ctitorita de doamna Maria, sotia lui Constantin Brancoveanu, ridicata la 1696 si zugravita de Preda Nicolae si Ianache; Schitul Sfintilor Apostoli, la circa 50 de metri spre nord, ctitorit de marele staret Ioan Arhimandritul in 1698 si zugravita de Iosif si Ioan in 1700; si Schitul Sfantul Stefan, dupa numele fiului cel mare al domnitorului, la 1703 si zugravit de Ianache, Istrate si Harinte.

Domnitorul a incredintat supravegherea acestor mari si valoroase lucrari rudei sale Parvu Cantacuzino, mare stolnic, caruia, decedand in 1691, i-a urmat Cernica Stirbei, fost mare armas. Lucrarile

incepute in 1690 s-au terminat in 1697. Dintre mesteri mentionam pe Manea vataful zidarilor, Istrate lemnarul si Vucasin Caragea, pietrarul, toti pictati pe perete, in pridvorul bisericii mari.

Manastirea Hurezi are doua incinte. In cea dintai, exterioara, delimitata de ziduri puternice de caramida, se afla prima poarta de incinta si o cladire cu etaj in dreapta. A doua incinta are forma

dreptunghiulara, inchisa pe trei laturi cu cladiri, avand parter si etaj. Latura de rasarit se incheie cu un zid inalt, ca la multe manastiri cu incinta.

La mijlocul acestei incinte se afla biserica mare, impunator monument, lung de 32 de metri si inalt de

14 metri. Ea este o interpretare mai simplificata a bisericii episcopale de la Curtea de Arges. Are plan treflat si impartire clasica: altar, naos, pronaos si pridvor.

O multime de sfinti din care nu lipsesc Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena, hramul manastirii, scene religioase din Vechiul si Noul Testament, sinoade ecumenice, despartite prin ornamentatii

florale, desenate in culori vii, acopera peretii interiori ai bisericii si pronaosului. Lucrarea in fresca este opera zugravilor Constantin, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe si Ioachim.

Pe langa iconografia religioasa, intalnim si compozitii cu caracter laic, cum este istoria ilustrata a vietii imparatului Constantin cel Mare, cu o anumita semnificatie pentru vremea aceea, biruinta Crucii asupra

semilunii

De subliniat este amplul tablou votiv din pronaos, veritabila galerie de portrete de mare valoare artistica, infatisand pe Constantin Brancoveanu cu familia sa, in care se distinge chipul doamnei Maria, de

asemenea pe inaintasii sai directi si rudele din neamul Basarabilor si Cantacuzinilor. Biserica manastirii avea menirea sa devina necropola familiei Brancoveanului si neamului.

In interiorul bisericii, pe langa inestimabilul iconostas sculptat in lemn, se afla scaunul domnesc, de asemenea sculptat frumos in lemn, purtand stema Cantacuzinilor, stranile si un bogat policandru, toate din

vremea ctitorului.

Pronaosul aminteste de rostul bisericii de a fi necropola familiei domnitorului. Mormantul, din marmura, cu o placa sculptata artistic, pregatit pentru ctitorul voievod, care ii asteapta ramasitele pamantesti

de mai bine de doua secole si jumatate, este marturia cea mai graitoare. Tot aici se afla, pe langa alte morminte, si cel al vrednicului egumen Ioan arhimandritul, care a ostenit aici, precum si la alte multe ctitorii

brancovenesti

Intrarea principala in incinta centrala se face prin latura de miazazi pe sub bolta larga, care la vreme de bejenii se inchidea cu o mare poarta de lemn ferecata cu fier, existenta si astazi, in forma originala.

Deasupra intrarii se inalta turnul clopotnitei, care adaposteste patru clopote mari, intre 300 si 1000 kg, cu

sunete armonioase, trei purtand in inscriptie numele voievodului.

In dreapta si stanga clopotnitei, pe cele trei laturi, sunt chiliile randuite pe doua nivele, suprapuse, in fata carora se gaseste cate o galerie cu arcade in semicerc, sustinuta de stalpi de piatra. Tot in latura de

miazazi, la etaj, unde au fost casele domnesti compuse din sali mai frumos boltite, cu calote sferice pe arcade lungi, sprijinite pe monumentale coloane de piatra la capiteluri si baze, acum este expusa interesanta si valoroasa colectie de obiecte si icoane bisericesti ale manastirii, un pretios tezaur cultural-national.

Paraclisul, situat la mijlocul laturii de apus a incintei drept in fata bisericii, ridicat la 1697, este unul din cele mai gingase monumente din aceasta epoca. Planul lui consta dintr-un naos patrat, dominat de turla

octogonala admirabil proportionata, cu opt ferestre, acum singurul izvor de lumina al zilei, dintr-un altar semicircular. Pictura este in fresca, lucrarea zugravilor Preda si Marin, mesteri din aceeasi scoala

brancoveneasca, pastrata in conditii optime. Din tema iconografica nu lipsesc Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena si bogata familie a Brancoveanului. Tampla din lemn e fin sculptata si decorata cu aur si

culori, aproape tot asa de vii, cum a fost initial. Sub paraclis, la parter, se afla trapeza, sala de mese a manastirii - frumos boltita printr-o calota

sferica, sprijinita pe arcuri joase si puternice. Pictura in fresca, executata intre anii 1705-1706, este o desfatare spirituala si se pastreaza in conditii excelente. Una dintre podoabele arhitecturale, care da manastirii

Hurezi un aer de sarbatoare si incanta privirea vizitatorilor, este foisorul vrednicului egumen si iubitor de arta Dionisie Balacescu, ridicat intre anii 1725-1753, opera pietrarului Iosif.

Din bogata zestre a bibliotecii adunata acolo de ctitor si de carturarii vietuitori, invatatul Gr. A. Tocilescu a gasit si ridicat in 1885, pentru Muzeul National, 38 de manuscrise si 393 de carti tiparite in diferite limbi. Tot aici s-au pastrat vestitele calendare ale lui Brancoveanu din anii 1693, 1695, 1701, si 1703, precum si un frumos pomelnic. La schitul Sfantul Ioan a activat si o scoala de copisti de manuscrise. Hurezul a avut obste de monahi pana in anul 1872, cand a devenit de calugarite, care ingrijesc cu sarg si cu aleasa

pricepere atat pravila monahala, cat si monumentul devenit astazi unul dintre cele mai exemplare complexe de arhitectura si arta, caracteristice pentru epoca de tranzitie de la medieval la modern in cultura romaneasca

Hurezi infatiseaza treapta inalta de creatie a genului romanesc de la sfarsitul secolului al XVII-lea.

Vizitatorul din tara sau de peste hotare afla la Hurezi galeria unica a unor straluciti oameni cu larg orizont politic si carturari, de la Serban Voievod si Constantin Cantacuzino Stolnicul, pana la Constantin

Brancoveanu si invatatii lui fii, opriti in manifestarea lor creatoare de tragica moarte din 1714. Frumusetii arhitecturii si picturii se adauga dovezile unui puternic centru de cultura, care a adapostit un scriptoriu

celebru, producator de iscusite traduceri, superbe manuscrise si o bogata biblioteca umanista, unica in Europa de sud-est la inceputul secolului al XVIII-lea.

Prin toate aceste marturii istorice si frumuseti artistice, Manastirea Hurezi este una dintre cele mai convingatoare opere ale creatiei spirituale multiseculare, pe care marele istoric Nicole Iorga a numit-o printro fericita formulare - in lucrarea "Bizant dupa Bizant" - continuatoare a civilizatiei romane, ai carei mostenitori in Europa de Rasarit sunt romanii.

3.3. Biserica Romani

Biserica parohiala - Romani

3.4. Biserica bolnitei

Biserica a manastirii Horezu

3.5. Schitul Sf. Stefan

Schit apartinand de manastirea Horezu

Dateaza din anul 1703 si a fost construit sub ingrijirea lui Ioan Arhimandritul. Nu s-a pastrat decatbiserica, bizantina, in forma de nava, cu mici abside, cu o turla tuguiata pe naos, pronaos, fara pridvor. Este

inconjurata de un zid de incinta si doua corpuri de cladiri construite pe fundatiile celor vechi.

3.6. Schitul Sfintii Apostoli

Acces: de la manastirea Horezu, 1 km inspre nord-est

Schit apartinand de manastirea Horezu

Este ctitorie a lui Ioan Arhimandritul, din anul 1698.

Are o incinta din ziduri de caramida, cu un sir de chilii pe latura nordica si un alt corp de cladiri in coltul din sud-vest, in centrul careia se afla o biserica bizantina in forma de nava, cu o turla pe naos, pronaos

si altar si un pridvor deschis sprijinit pe doi stalpi.

In preajma manastirii, la circa 3 ore de mers inspre nord, se mai pot vedea ruinele schitului Sfantul Ioan, cea mai veche constructie de la Horezu.

3.7. Biserica Ursani

Biserica parohiala - Ursani

Este ctitoria lui Ioan Ursanu din secolul al XVIII-lea. Aici se afla inmormantat omul politic liberal, fost prim-ministru, I. Gh. Duca.

3.8. Biserica Ramesti

Biserica parohiala - Ramesti, ctitorie a lui Matei Basarab

3.9. Muzeul ceramicii Horezu

Este un muzeu constituit in incinta Casei de Cultura Horezu si cuprinde articole din ceramica in primul rand locala, dar si din alte centre ceramiere din tara si strainatate.

3.10. Ateliere de ceramica Horezu

Atat la intrarea in Horezu dinspre Ramnicu Valcea, cat si in satul Olari (2 km nord de orasul Horezu), se pot vizita numeroase expozitii cu vanzare ale mesterilor olari locali, cat si atelierele acestora.

4. Comuna Vaideeni

4.1. Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva

5. Comuna Polovragi

5.1. Manastirea Polovragi

Sfanta Manastire Polovragi este asezata intr-un cadru pitoresc, la poalele Muntelui Piatra Polovragilor, in vecinatatea Cheilor Oltetului.

Recentele cercetari istorice stabilesc vechimea Manastirii Polovragi in jurul anului 1505, ctitorita fiind de Radu si Patru, fii lui Danciul Zamona, mentionati intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tanar (1477-1481).

Timp de un secol si jumatate documentele nu mai pomenesc nimic despre aceasta manastire.

Prima atestarea documentara a Manastirii Polovragi rezulta dintr-un hrisov emis la 6 iulie 1648 de

Matei Basarab, prin care voievodul ii confirma satul cu acelasi nume, daruit de ctitor.

Danciul Paraianul a zidit biserica pe vechile temelii, pastrand partea cea buna, cum dovedeste zidaria din partea inferioara a constructiei. Ctitorirea vechilor biserici pe fundatii anterioare era un procedeu

frecvent, datorita distrugerilor si calamitatilor de tot felul, care se tineau lant. Voievodul Constantin Brancoveanu este, deci al treilea ctitor al Manastirii Polovragi. Prin purtarea sa de grija s-a zugravit interiorul, s-a adaugat pridvorul in stil brancovenesc, s-au construit unele chilii si

clopotnita precum si zidurile de cetate.

Biserica Manastiri Polovragi este in stil bizantin, avand forma trilobata, realizata intr-o simetrie proportionala

Ca elemente arhitectonice deosebite se remarca braul exterior orizontal, rotunjit, incadrat intre caramizi asezate in zimti. Incingand intreaga constructie, confera doua parti distincte zidului: partea inferioara - caracteristica prin randuri de caramida aparenta si piatra cioplita, intercalata cu cate o caramida verticala si cea superioara - tencuita in alb. Ancadramentele ferestrelor sunt din piatra cioplita, avand partea

de sus decorata cu diferite motive sculpturale. O conisa realizata din trei randuri de caramizi suprapuse asezate in dinti de ferastrau, se gaseste la baza acoperisului. Pe naos se inalta turla Pantocratorului, avand

interiorul cilindric, iar exteriorul cu 12 laturi.

Pridvorul - deschis, asezat pe opt coloane dreptunghiulare, cu un coronament in fata din travee, sustinut pe coloane octogonale de zidarie. Boltirea consta intr-o calota sprijinita pe patru axe neegale. Din

pridvor se intra in pronaosul luminat de doua ferestre sub forma de firida. Un zid masiv prevazut cu o usa larga desparte pronaosul de naos.

Naosul, spatios, este luminat de patru ferestre laterale, precum si de lumina primita din turla pantocratorului. Absioda altarului este boltita. In stanga se afla proscomidiarul, iar in dreapta vesmintarul,practicate in grosimea zidului.

Intre altar si naos se gaseste catapeteasma executata din lemn de tei, o adevarata capodopera a vechii sculpturi romanesti, avand o bogata ornamentatie cu impletituri florale, sapate maiestrit, pline de finete si

stralucire. In chip deosebit impresioneaza usile imparatesti , ornamentate pe intreaga suprafata.

Pictura bisericii, desi asemanatoare cu cea de la Hurezi, fiind opera comuna a unor pictori renumiti, are si caracteristici proprii, cu valoare de prototip

In exterior, deasupra arcadei mijlocii a pridvorului, gasim icoana "Acoperamantului Maicii Domnului", executata in 1713 de zugravul Constantin.

In pridvor este icoana hramului manastirii "Adormirea Maicii Domnului". De o parte si de alta a intrarii, exista reprezentarea iconografica, unica in tara noastra, a manastirilor de la Sfantul Munte Athos

Pictura interioara, pastrata intacta, are o mare valoarea artistica. Coloritul, pe fond albastru, are nuante armonioase si sobre.

Motivele florale care impodobesc anumite parti ale bisericii si arcadele pridvorului amintesc arta populara exprimata in covoarele oltenesti, cu preferinta ale celor gorjene.

Biserica Sfintei Manastiri Polovragi este inconjurata de chilii, formand o puternica cetate de aparare.

In ea se patrunde printr-o poarta masiva, deasupra careia se inalta clopotnita ridicata in timpul lui C-tin Brancoveanu.

Cladirile vestice, cu etaj si cerdac, adaposteau odinioara staretia, chiliile, arhondaricul, arhiva,camarile, iar la subsol beciurile. In aceste chilii se indeletniceau calugarii cunoscatori ai scrisului, cu copierea

hrisoavelor si a si a actelor de danie, cu traducerea si transcrierea lor in condica manastirii. Aici s-au pastrat mai multe documente, porunci domnesti, acte de danii, actul de inchinare al manastirii la Sfantul Mormant cel de rascumparare al ei, zapisele referitoare la mosiile si proprietatile cu care a fost inzestrata, etc.

In partea sudica si cea rasariteana se afla in prezent chilii si ateliere, iar in partea nordica un zid masiv. Langa el se inalta o eleganta cesmea cu foisor, pe bazinul careia scrie : "Ceea ce vezi, e facut de

Pisios Polovrag(eanu) 1854, martie 15".

5.2. Biserica Bolnita

Este situata in partea de nord a incintei, fiind zidita in anul 1732 de egumenul Lavrentie si inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, marele ocrotitor al celor neputinciosi.

Biserica, in stil bizantin, are forma de corabie. In 1738 a fost zugravita de pictorii Gheorghe si Ioan.

Frescele interioare, de colorit viu, s-au conservat exceptional; cele exterioare, care acopereau probabil intreaga suprafata a peretilor, se mai pot vedea in mici fragmente, numai in jurul usii de la intrare , unde este

reprezentata icoana Sfantului Nicolae, patronul locasului.

Biserica nu are pridvor, printr-o usa practicata in zidul sudic, se intra direct in pronaos. Aici sunt zugravite o serie de personalitati bisericesti. Pe zidul nordic vedem chipul unei calugarite, al unui boier, al

unei femei cu doi copii.

Un zid prevazut cu o usa centrala si doua ferestre laterale, separa naosul de pronaos. Pictura din naos reprezinta scene din viata Mantuitorului nostru Iisus Hristos si a Maicii Domnului. De pe bolta Pantocratorul,inconjurat de cete ingeresti binecuvanteaza poporul.

Intre absida Sfantului Altar si naos exista o catapeteasma de zid, pe spatele careia este pictata jertfa lui Avraam. Pe bolta Maica Domnului cu Pruncul in brate, iar, mai jos, sfintii ierarhi, intr-o delicatete

serefica, oficiaza Sfanta Liturghie.

5.3. Cetatea dacica de pe platoul Pietrei Polovragiului, pus in evidenta de sapaturile arheologice din anii 70 - 80 de profesorul Floricel Marinescu de la Muzeul Militar Central din Bucuresti. Cetatea situata

pe un platou calcaros inconjurat din trei parti de abrupturi greu accesibile a servit ca loc de refugiu pentru un trib dacic din sec. II -I i. Hr., ce avea asezare stabila jos pe terasa Oltetului. S-a propus organizarea unui muzeu in aer liber cu vitrine care sa contina obiectele gasite aici: vase, monezi romane,. Obiecte din bronz si fier, obiecte din piatra slefuita. Propunerea nu s-a materializat niciodata.

Tot aici este "Crucea lui Ursache" si "Oborul Jidovilor"- o dolina uriasa adanca de 2,5 m. cu peretii abrupti despre care se spune ca ar fi functionat ca staul pentru vitele oamenilor preistorici. Si astazi ea

serveste, primavara inainte de urcatul oilor la munte, ca obor pentru oile localnicilor. Crucea lui Ursache, domina platoul calcaros fiind vizibila din satul Polovragi. Este cioplita in piatra dura, fiind o marturie a existentei Capitanului de plai Ursache, care a strajuit pe aceste locuri la sfarsitul sec. XVIII si inceputul sec.XIX.

6. Orasul Novaci

6.1. Biserica de lemn "Sf. Voievozi", secolul XVIII

6.2. Biserica de lemn "Sf. Dumitru", secolul XVIII

7. Comuna Crasna

7.1. Biserica din lemn "Cuvioasa Paraschiva" sat Aninisu din Vale - 1800

7.2. Biserica din lemn "Sfintii Ingeri" sat Buzesti, 1833

7.3. Ansamblul bisericii de lemn "Intrarea in biserica", sat Carpinis ,1738

7.4. Zid de incinta, sat Carpinis, sec. XIX

7.5. Ansamblul schitului Crasna, sat Crasna, 1636

7.6. Biserica de lemn "Intrarea in biserica", sat Crasna din Deal, sec. XIX

7.7. Casa de lemn Dumitru Danciu, sat Crasna din Deal, sec. XVIII

7.8. Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului", sat Crasna din Vale, sec.XVIII

7.9. Biserica de lemn "Izvorul Tamaduirii", sat Crasna 1768

7.10. Biserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva", sat Dragoiesti - in cimitir 1760

7.11. Biserica de lemn "Sf. Gheorghe" sat Dumbraveni - in cimitir - 1824

2. Evaluarea resurselor actuale

Obiective naturale sau apartinand patromoniului antropic aflate in stare sau in pericol de degradare

Zona studiata dispune de un potential turistic extraordinar, reprezentat atat prin obiectivele naturale numeroase si valoroase, cat si prin cele antropice, toate laolalta facand din aceasta parte a Olteniei, una dintre

regiunile cu cel mai ridicat potential turistic. Promovarea si valorificarea acestui patrimoniu a fost facuta in anumite limite, mult departe de potentialul sau, aceasta prezentand atat avantaje cat si dezavantaje. Un

avantaj important este ca in zona sunt inca numeroase obiective foarte putin sau chiar deloc promovate si valorificate. Promovarea si valorificarea insuficiente au dus pe de o parte la pastrarea numeroaselor obiective naturale nealterate de interventia umana si deci cu un potential turistic foarte ridicat, dar pe de alta parte a dus si la degradarea unor obiective turistice antropice de o valoare foarte mare.

In zona, in special in partea montana nelocuita, care constituie majoritatea suprafetei localitatilor componente, s-au pastrat intr-o stare foarte buna de conservare suprafete intinse de padure si gol alpin, in

perimetrul carora se gasesc obiective turistice de interes major: sectoarele de chei din zonele carstice, pesterile, vaile raurilor.

Efectele negative asupra mediului natural si implicit asupra obiectivelor turistice naturale se face simtite in zonele intens frecventate de catre turisti, cum sunt Cheile Bistritei, Pestera Liliecilor, Pestera

Ursilor, Cheile Oltetului, Pestera Polovragi, Cheile Galbenului, Pestera Muierii, etc. In special in zona sectoarelor de chei si pe vaile raurilor, in apropierea localitatilor, unde circulatia turistica este foarte intensa,

practicandu-se in special turismul de week-end, trebuie luate masuri in ceea ce priveste controlul activitatilor turistice, pentru inlaturarea efectelor negative (numeroase vetre de foc, deseuri, distrugeri ale vegetatiei, inscriptii, etc.) si pentru luarea de masuri ce vor duce la evitarea unor distrugeri ireversibile.

Un patrimoniu natural aproape deloc valorificat este cel sportiv. Zona montana dispune de toate calitatile pentru practicarea sporturilor specifice: trekking, escalada, speo-escalada, canioning, parapanta,

mountain-bike, etc.

In viitoarele actiuni de promovare si valorificare a patrimoniului turistic natural, trebuie sa se tina neaparat seama de urmatoarele aspecte, in concordanta cu principiile dezvoltarii durabile si ale valorificarii

durabile a resurselor:

- identificare si pastrarea nealterata a zonelor naturale de interes stiintific major;

- minimizarea efectelor activitatilor antropice in zonele naturale cu obiective turistice natutrale vizitabile;

- pastrarea echilibrului intre promovare/valorificare si mentinerea obiectivelor naturale nealterate;

- pastrarea echilibrului intre pastrarea calitatii de obiectiv turistic natural si asigurarea dotarilor necesare practicarii turismului la standarde moderne de confort si siguranta;

- utilizarea pentru amenajari turistice de infrastructura si servicii a tehnicilor prietenoase mediului;

- trecerea de la turismul necontrolat la cel organizat care va duce atat la pastrarea controlului si minimizarea efectelor negative, cat si la obtinerea de beneficii materiale pentru zona;

- promovarea sporturilor specifc montane.

In ceea ce priveste patrimoniul antropic, zona dispune de o multime de obiective, reprezentate in special de cunoscutele manastiri (Bistrita, Arnota, Horezu, Polovragi), de numeroase biserici monumente de

arhitectura, muzee, manifestari, etc.

In cazul manastirilor situatia este buna, toate beneficiind in ultimii ani de campanii de consolidare si restaurare.

Situatia este mult mai proasta in cazul bisericilor parohiale, unele foste schituri, unde din insuficienta fondurilor nu s-au mai executat de mult lucrari de intretinere/restaurare sau chiar mai rau, au fost executate

lucrari de mantuiala, neprofesionist. Exista pe de o parte pericolul degradarii in timp al acestor obiective prin nerealizarea interventiilor necesare consolidarii si restaurarii. Un caz tipic este cel al bisericii Grusetu din Costesti, parasita de cativa zeci de ani, aflata intr-o stare avansata de degradare. Intr-o stare ceva mai buna, datorata insa doar faptului ca bisericile sunt functionale, se afla bisericile Peri, 44 Izvoare, Papusa, Ursani, bisericile de lemn din Gorj, care necesita insa lucrari urgente. Pe de alta parte, un mare pericol il reprezinta

nerespectarea normelor de restaurare la executarea lucrarilor. Se pot da numeroase exemple de lucrari executate cu bune intentii, dar fiindca n-au fost facute de catre profesionisti, au facut chiar mai rau.

O parte importanta a patrimoniului local il reprezinta cel bazat pe traditii, mestesuguri, care este intrun

pericol mult mai mare. In afara de olarit, care s-a mentinut constant in topul prioritatilor, celelalte activitati traditionale au fost lasate deoparte, unele pierzandu-se sau denaturandu-se. In societatea actuala

aceasta este un mers firesc, dar fiindca acestea reprezinta un patrimoniu extraordinar greu sau imposibil de recuperat, trebuie investit pentru pastrarea a ceea ce mai exista. Acest patrimoniu este constituit din:

arhitectura traditionala, instalatii si unelte traditionale, mestesuguri traditionale (olarit, prelucrarea lemnului cu toate ramurile sale, de la cherestea pana la manufactura obiectelor de uz casnic, teserea covoarelor oltenesti, apicultura, pastorit, pomicultura, etc.), obiceiurile si traditiile locale.

In viitoarele actiuni de promovare si valorificare a patrimoniului turistic antropic, trebuie sa se tina neaparat seama de urmatoarele aspecte, in concordanta cu principiile dezvoltarii durabile si ale valorificarii durabile a resurselor:

- consolidarea si restaurarea obiectivelor antropice de catre profesionisti;

- promovarea/valorificarea obiectivelor mai putin cunoscute;

- identificarea/pastrarea/restaurarea/promovarea/valorificarea constructiilor, instalatiilor si uneltelor specifice arhitecturii si tehniciii populare locale: case de locuit, anexe, mori, joagare,

pive, valtori, instalatii de transport lemn, utilaje, ustensile, unelte, etc.

- stabilirea urgenta a unor norme arhitecturale de catre autoritatile locale, pentru pastrarea specificului zonei;

- incurajarea practicarii mestesugurilor traditionale, pastrarea si transmiterea acestora;

- crearea si promovarea unor brand-uri locale pentru produse traditionale: obiecte din lemn, covoare oltenesti, tesaturi, branzeturi, fructe, tuica, miere, etc.

- promovarea actualelor manifestari cultural-folclorice si crearea altora pentru promovarea obiceiurilor, traditiilor si valorilor zonei.

Situatia padurilor - potentialul economic al acestora

Zona dispune de intinse suprafete impadurite, in special in zona montana.

La ora actuala in zona au fost retrocedate numeroase suprafete de padure proprietarilor privati, urmand sa se continue procesul retrocedarilor conform noilor legi ale proprietatii. Predominante sunt suprafetele forestiere proprietate a statului, iar proprietarii privati cu suprafetele cele mai importante sunt cele ale obstilor de mosneni din Vaideeni, Horezu, Polovragi, Novaci si Crasna, precum si manastirile si parohiile

din zona.

Padurile proprietate a statului din zona, sunt administrate de catre RNP Romsilva - Directia Silvica Ramnicu Valcea prin ocoalele silvice Romani si Horezu si Directia Silvica Targu Jiu prin ocoalele silvice

Polovragi si Novaci.

Padurile proprietate privata sunt administrate fie de catre RNP Romsilva prin aceleasi structuri, fie de

catre ocoale silvice private: Ocolul Silvic "Buila" Horezu, OS Novaci.

Potentialul economic al padurilor a fost si este deosebit, exploatarea si prelucrarea lemnului fiind inca de foarte multa vreme ocupatii de baza ale locuitorilor. Principala problema care se pune la ora actuala este

aceea a valorificarii durabile a acestor resurse si valorificarea potentialului din activitati complementare. Un alt risc major este pierderea controlului asupra activitatilor de exploatare a lemnului prin retrocedarea si fragmentarea administrativa a suprafetelor ca urmare a retrocedarilor repetate.

Capacitatea de aplicare a normelor de protectie a mediului si a patrimoniului antropic a autoritatilor din zona (instruire, resurse materiale, etc) si situatia aplicarii prevederilor legale din domeniu

Capacitatea de aplicare a acestor norme este foarte redusa, in primul rand datorita lipsei de informare si pregatire a personalului autoritatilor locale. Exista o slaba informare cu privire la actele normative din

domeniul protectiei mediului si prevederile acestora.

Nu exista autoritati competente in domeniile mentionate decat la nivel judetean, in municipiile Ramnicu Valcea si Targu Jiu. La nivelul autoritatilor locale nu exista personal specializat in aplicarea acestor

norme. Institutiile locale sunt deficitare atat la capitolul infirmare-cunoastere cat si la capitolul echipamentpersonal.

In primul rand ar trebui realizata o instruire cu privire la aceste norme in randul personalului autoritatilor locale si apoi ar trebui sa se treaca la aplicarea acestora.

Exista numeroase acte normative in vigoare care nu sunt aplicate sau nici macar nu sunt cunoscute (Legea Muntelui 347/2004, Legea ariilor protejate 462/2001, etc.).

3. Posibilitati de dezvoltare care pot fi avute in vedere pentru rezolvarea problemelor si dezvoltare - programe nationale, europene, internationale

Dezvoltarea zonei trebuie sa aiba in primul rand promovarea si dezvoltarea activitatilor eco-turistice,

avandu-se in vedere mai multe obiective principale:

1. Turismul

a) infrastructura

- intretinerea, dezvoltarea si supravegherea drumurilor de acces la obiectivele turistice, a traseelor turistice;

- amenajarea unor centre de vizitare, puncte de informare;

- amenajarea locurilor de adapost, locurilor de popas, refugiilor si spatiilor de campare;

- dezvoltarea infrastructurii in localitatile din zona;

- atragerea de fonduri si consilierea localnicilor in vederea dezvoltarii agroturismului.

b) siguranþa turiºtilor

- infiintarea serviciilot de ghizi;

- infiintarea de centre Salvamont.

c) promovarea formele de eco-turism:

- turismul montan;

- turismul sportiv;

- turismul educativ si de cunoastere stiintifica;

- turismul de destindere-relaxare;

- turismul religios;

- turismul cultural;

- agro-turismul.

d) obiectivele cultural-istorice

- restaurarea obiectivelor cultural-istorice;

- promovarea si includerea in circuite turistice a acestor obiective;

2. Dezvoltarea sporturile montane

- trekking;

- escalada;

- speologie;

- mountan-bike;

- parapanta;

- ski;

- infiintarea unor scoli pentru initierea si practicarea sporturilor specific zonei montane;

- organizarea de tabere si competitii sportive.

3. Ocupatii traditionale

- incurajarea, sustinerea si dezvoltarea ocupatiilor traditionale;

- identificarea si promovarea mestesugarilor din zona;

- salvarea obiceiurilor si traditiilor locale si promovarea acestora.

4. Manifestari traditionale si cultural-artistice

- promovarea manifestarilor locale;

- organizarea de targuri ale mestesugarilor;

- organizarea de manifestari folclorice;

- infiintarea in zona a unor noi festivaluri de promovare.

5. Educatia

- informarea permanenta a autoritatilor locale si a localnicilor;

- implicarea elevilor scolilor din zona in activitati turistice, culturale, educative, sportive, stiintifice;

- organizarea de cursuri si tabere educative pe diverse teme.

6. Activitati economice

- incurajarea activitatilor economice traditionale cu impact cat mai scazut asupra mediului;

- utilizarea si valorificarea viabila a resurselor zonei, prin activitati nepoluante;

- promovarea produselor ecologice;

- dezvoltarea micii industrii artizanale.

7. Conservarea mediului si a biodiversitatii

- inventarierea siturilor prezumtive de a face parte din Reteaua Natura 2000;

- inventarierea si monitorizarea habitatelor si speciilor protejate;

- monitorizarea permanenta a activitatilor desfasurate pe teritoriul ariilor protejate;

- pastrarea echilibrului intre activitatile traditionale si neafectarea mediului;

8. Cercetarea stiintifica

- studii si cercetari multidisciplinare pentru o cunoastere mai buna a zonei;

- studii si cercetari de stabilitre a impactului activitatilor antropice;

- infiintrea unui centru de cercetare in domeniul stiintelor pamantului;

- studii si cercetari socio-economice, etnografice, etc. in localitatile din zona.

Sursele de finatare pentru indeplinirea acestor obiective pot fi multiple, atat locale, prin redirectionarea fondurilor existente catre astfel de activitati de promovare si dezvoltare a zonei, nationale (Administratia Fondului pentru Mediu, Ministerele de resort din domeniile turism, cultura, mediu, agricultura, etc.) cat si externe, existand numeroase posibilitati de a accesa finantari in perioada care a mai ramas pana aderarea Romaniei la UE (Phare, Sapard, Life, etc.), cat si dupa aderare (fondurile structurale).