Romania - Unitati montane carpatice - Carpatii

Romania

1. Unitati montane carpatice

Carpatii Romanesti - sunt munti cu inaltime mijlocie si mica, altitudinea medie fiind de 840 m. Altitudinile cele mai mari apar in Carpatii Meridionali si Muntii Rodnei. Principalele subdiviziuni sunt: Carpatii Orientali, Carpatii Meridionali si Carpatii Occidentali

- Carpatii Orientali - reprezinta 52 % din intreaga arie carpatica romaneasca. Petrografic, sunt constituiti din sisturi cristaline, roci vulcanice si flis dispuse in trei siruri paralele orientate pe directia nord-vest sud-est. Altitudinea maxima este 2303 m in Varful Pietrosul Rodnei. Sunt fragmentati de vai si depresiuni mari (Depresiunea Maramures, Depresiunea Dornelor, Depresiunea Giurgeu, Depresiunea Ciuc, Depresiunea Brasov). Au fost modelati policiclic (prezinta suprafete de nivelare asemanatoare celor din Meridionali), prezinta relief glaciar doar in Muntii Rodnei si Muntii Maramuresului; are relieful vulcanic cel mai dezvoltat (Oas-Gutai-Tibles-Caliman-Gurghiu-Harghita). Principalele subdiviziuni ale Carpatilor Orientali sunt: Carpatii Maramuresului si ai Bucovinei, Carpatii Moldo-Transilvani si Carpatii de Curbura.

Carpatii Maramuresului si ai Bucovinei, situati in nordul Carpatilor Orientali, intre frontiera Romaniei cu Ucraina, in nord, si aliniamentul depresionar (Depresiunea Dornelor, Depresiunea Campulung Moldovenesc si Depresiunea Gura Humorului) in sud. Relieful cuprinde doua sectoare: sectorul de vest (Depresiunea Maramures si muntii care il inconjoara) si sectorul estic (Obcinele Bucovinei). Depresiunea Maramuresului are un relief colinar, cu dealuri ce depasesc 800 m, si este drenata de raurile Viseu, Iza si Mara. Pe latura de vest-sud vest depresiunea este inchisa de muntii vulcanici Oas, Gutai si Tibles (1835 m), cu relieful dominat de conurile vulcanice. La sud-est de valea Somesului Mare se afla Muntii Bargaului alcatuiti din flis strapuns de maguri vulcanice si Muntii Suhard alcatuiti din sisturi cristaline. Pe latura est-nord estica depresiunea este inchisa de Muntii Maramuresului care culmineaza in varfurile Farcau (1957 m) si Toroioaga (1930 m), alcatuiti din sisturi cristaline. Muntii Rodnei se afla in sud-estul depresiunii, sunt formati din sisturi cristaline, au cea mai mare altitudine si masivitate din Carpatii Orientali (Vf. Pietrosul 2303 m, Ineul 2279 m) si constituie principalul nod orografic al acestor munti. Prezinta relief glaciar alcatuit din vai glaciare, circuri glaciare, creste alpine si morene. Sectorul de est, reprezentat de Obcinele Bucovinei, cuprinde trei culmi montane paralele cu altitudini ce descresc de la vest spre est: Obcina Mestecanis cea mai inalta, alcatuita din sisturi cristaline, Obcina Feredeului si Obcina Mare. La sud de obcine se afla Depresiunea Dornelor si depresiunile Campulung Moldovenesc si Gura Humorului, ultimele fiind situate pe valea Moldovei.

Carpatii Moldo-Transilvani situati intre aliniamentul depresionar al Dornelor si Vaii Moldovei, in nord, si valea Oituzului si Depresiunea Brasovului, in sud. Pe latura vestica vine in contact cu Depresiunea Colinara a Transilvaniei, realizat de un piemont vulcanic de o remarcabila netezime, iar in est cu Subcarpatii Moldovei. Relieful cuprinde doua sectoare: vestic si estic.

Sectorul de vest cuprinde grupa de sud a muntilor vulcanici si depresiunile pe care acestia le inchid la contactul cu fasia cristalina (tectonice si de baraj vulcanic). Grupa de sud a muntilor vulcanici este mai inalta si mai masiva si prezinta un relief vulcanic mai bine pastrat (alaturi de conuri vulcanice se pastreaza si cratere sau fragmente de cratere): Muntii Caliman (Vf. Pietrosul 2100 m), Muntii Gurghiu si Muntii Harghita. La contactul grupei vulcanice cu fasia cristalina sunt inchise mai multe depresiuni dintre care cele mai intinse sunt Depresiunea Giurgeului, axata pe cursul superior al Muresului si depresiunea Ciucului, axata pe cursul superior al Oltului. Ambele depresiuni au altitudini de 600-700 m si prezinta cele mai intense fenomene de inversiuni termice, aici aflandu-se polii frigului - Joseni, in Depresiunea Giurgeului si Miercurea Ciuc, in Depresiunea Ciucului. In estul Muntilor Calimani se afla micile depresiuni Bilbor si Borsec.

Sectorul de est, denumit si cel al Muntilor Moldovei, cuprinde trei siruri paralele de munti, dintre care cel din vest si centru apartin fasiei cristaline, iar cel estic unitatii flisului. Primul sir cristalin este format din muntii: Giurgeu, Hasmasul Mare (cu o cuvertura de calcare in care s-au dezvoltat Cheile Bicazului si relieful rezidual al ,,Pietrei Singuratice"), Ciucului si Nemira. Al doilea sir cristalin este format din muntii: Giumalau (peste 1800m, alcatuit din cristalin), Rarau ( cu stancile calcaroase ,, Pietrele Doamnei"), Bistritei (1859 m), Ceahlau (Vf. Ocolasul Mare, 1907 m), cu o cuvertura de conglomerate care dau un relief spectaculos si Tarcau. Sirul flisului se desfasoara pe latura de est si cuprinde muntii Stanisoara, Gosmanu si Berzunt, ultimul inchizand Depresiunea Comanesti.

Carpatii de Curbura situati in sudul Carpatilor Orientali, intre valea Oituzului si valea Prahovei. Pe latura interna vin in contact cu Depresiunea Colinara a Transilvaniei, iar pe latura externa vin in contact cu Subcarpatii Curburii. Relieful cuprinde un domeniul montan alcatuit din culmi si vai dar in care muntii realizeaza o mare curbura in care este inchisa Depresiunea Brasovului. Alcatuirea geologica din flis a permis o fragmentare mai mare a reliefului. Varietatea rocilor sedimentare a impus un relief petrografic cu forme specifice: relief ruiniform pe conglomerate (turnuri, ciuperci, Sfinxul Bratocei - in Muntii Ciucas), relief dezvoltat pe gresii (Muntii Buzaului), relief carstic (Muntii Barsei), relief dezvoltat pe nisipuri (dunele de nisip de la Reci in Depresiunea Brasovului). Curbura carpatica externa cuprinde Muntii Vrancei, Muntii Buzaului, Muntii Ciucas, si Muntii Baiului. Curbura interna, spre Depresiunea Brasovului cuprinde Muntii Intorsurii care inchid Depresiunea Intorsura Buzaului si Muntii Barsei (formati din Muntii Postavaru, cu vestita statiune Poiana Brasov, Muntii Piatra Mare si Muntii Tampa). In nord vestul grupei se afla trei munti scunzi (cu altitudine medie de 100 m) care patrund digitat in Depresiunea Brasovului: Muntii Persani (1104 m) cu defileul bazaltic de la Racos si Magura Codlei, Muntii Baraolt si Muntii Bodoc.

Depresiunea Brasovului, situata la contactul Carpatilor Orientali cu Carpatii Meridionali este drenata de raul Olt si afluientii sai Raul Negru si Barsa. Are aspectul unui ses intins, cu altitudini de 500-600 m, cu terenuri agricole fertile, cu multe asezari si cu intersectia unor importante drumuri si cai ferate transcarpatice.

- Carpatii Meridionali - situati in sudul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, intre valea Prahovei, la est si Culoarele Timis-Cerna si Bistra-Strei, la vest.

Relieful Carpatilor Meridionali detine cele mai multe superlative geografice din Romania:

- reprezinta cel mai masiv si mai inalt domeniu al Carpatilor Romanesti, datorita inaltarii in bloc cu peste 1000 m produsa la sfarsitul neogenului si inceputul cuaternarului. In toate cele patru grupe depasesc altitudinea de 2500 m, culminand in Muntii Fagarasului cu varfurile Moldoveanu 2544 m si Negoiu 2535 m , la care se adauga Muntii Bucegi cu varful Omu de 2505 m, Muntii Parang cu varful Parangu Mare de 2519 m si Muntii Retezat cu varful Peleaga de 2509 m;

- prezinta o asimetrie inversa: la est de raul Olt sunt abrupti in nord si coboara in trepte spre sud, iar la vest de aceeasi vale domina prin abrupturi in sud depresiunile subcarpatice si au pante mai domoale spre nord;

- sunt alcatuiti aproape in intregime din sisturi cristaline si intruziuni granitice, iar la extremitati dar si local apar calcarele care introduc o mai mare varietate a reliefului. Cele mai importante mase calcaroase apar in extremitatea vestica (Muntii Cernei si Muntii Mehedinti) dar si in sudul Parangului si in Muntii Piatra Craiului; Muntii Bucegi fac exceptie, fiind alcatuiti din conglomerate care dau un relief specific de eroziune diferentiala si eoliana: ,,Babele" si ,,Sfinxul". Alcatuirea geologica dominant cristalina explica masivitatea accentuata, acesti munti fiind traversati doar de raul Olt si cuprind doar trei depresiuni: Lovistei, Hategului si Petrosani;

- exista trei platforme de eroziune care reprezinta stadii de echilibru in evolutia reliefului: platforma Borascu la 2000m altitudine, cu valorificare pastorala estivala, platforma Rau-Ses, mai neregulata ca nivelare si bine evidentiata in Muntii Retezat, la obarsiile raului omonim si la obarsiile Lotrului, este situata la 1200-1600 m; Platforma Gornovita sau a Predealului, la 1000 m altitudine, este valorificata prin asezari rurale sau urbane permanente, dar si prin fanete. Pe aceasta platforma, in Muntii Orastiei se pastreaza vestigiile cetatii geto-dacice Sarmizegetusa Regia;

- altitudinile mari au facut ca acesti munti sa fie modelati, in pleistocen, de ghetari care au modelat un relief specific alcatuit din circuri si vai glaciare, separate de creste alpine denumite popular ,,custuri" glaciare si acumulari de morene. Caracterele alpine dominante (relieful glaciar, altitudinea si masivitatea cea mai mare) l-au determinat pe geograful francez Emm. De Martonne sa-i numeasca ,,Alpii Transilvaniei";

- desi sunt cei mai inalti si cei mai masivi, sunt totusi traversati integral de valea Oltului si partial de valea Jiului la nivele foarte joase, fenomen explicat prin epigenie (adancirea raurilor concomitent cu ridicarea muntilor); din aceasta cauza trecatorile sunt joase: Turnu-Rosu (400 m), Cozia (309 m) pe Olt si Lainici (450 m) pe Jiu; in acelasi timp sunt si pasuri de altitudine: Giuvala, din Culoarul Rucar-Bran, dar si drumurile alpine ,,Transfagarasanul" (care traverseaza Muntii Fagarasului la peste 2000 m altitudine) si ,,Transalpina" (care traverseaza Muntii Parang la peste 2100 m altitudine); in Muntii Bucegi se afla drumul care urca la 2500 m in Muntii Costila. Fata de Defileul Oltului dintre Turnu-Rosu si Cozia se pot delimita grupele Bucegi si Fagaras pe latura estica si grupele Parang si Retezat-Godeanu pe cea vestica.

Grupele Bucegi si Fagaras

Situate in estul Carpatilor Meridionali, grupele Bucegi si Fagaras sunt delimitate in est de Valea Prahovei, iar in vest de valea Oltului. Pe latura de nord domina prin abrupturi depresiunile Brasovului si Fagarasului, iar in sud, spre Subcarpatii Curburii si Subcarpatii Getici, prezinta pante mai domoale.

Relieful include grupele Bucegi (alcatuiti din Muntii Bucegi, Muntii Leaota, Culoarul Rucar-Bran, si Muntii Piatra Craiului), si Fagaras (alcatuiti din Muntii Fagaras, in nord, si masivele fragmentate de afluientii Argesului: Muntii Cozia care inchide la sud Depresiunea Lovistei, Muntii Ghitu, Muntii Frunti, Muntii Iezer si Muntii Papusa);

Muntii Bucegi reprezinta din punct de vedere genetic un sinclinal suspendat, culmineaza cu varful Omu (2505 m) si se prezinta abrupt atat spre valea Prahovei (abruptul prahovean al Bucegilor), cat si spre Depresiunea Brasovului si spre Culoarul Rucar-Bran. Sunt alcatuiti din conglomerate si calcare, prezentand un platou structural cu forme interesante de relief eolian si de eroziune diferentiala: ,,Babele" si ,,Sfinxul" si alte ,,ciuperci eoliene". Relieful glaciar este prezent in jurul varfului Omu prin circuri glaciare dar si prin vai glaciare (valea superioara a Ialomitei). Accesibilitatea si frumusetea deosebita a peisajului fac din Muntii Bucegi cel mai circulat masiv montan din Romania. Muntii Leaota, situati la vest de Bucegi, sunt alcatuiti din sisturi cristaline si au un relief masiv si greoi.

Culoarul Rucar-Bran reprezinta o depresiune tectonica (o vale de sinclinal) orientata nord-vest sud-est cu importanta in circulatia transcarpatica inca din perioada feudala intre Brasov si Campulung Muscel.

Muntii Piatra Craiului, situati la vest de Culoarul Rucar-Bran se prezinta in relief ca cea mai frumoasa creasta calcaroasa din Romania.

Muntii Fagarasului corespund culmii inalte situata intre valea Dambovitei si Defileul Oltului dintre Turnu Rosu si Cozia, care este abrupta spre nord si cu pante domoale spre sud. Culmineaza in varful Moldoveanu 2544 m, si Negoiu 2535 m, sunt alcatuiti in intregime din sisturi cristaline si cuprind cele mai extinse forme de relief glaciar din tara (circuri glaciare, vai glaciare, creste alpine, praguri glaciare, morene), avand si multe lacuri glaciare (Balea, Podragul Mare, Capra, Avrig, Caltun, Urlea). Partea centrala a Fagarasului este traversata de drumul transcarpatic modernizat ,,Transfagarasanul" care permite accesul, pe timpul verii, intre Depresiunea Fagaras si Curtea de Arges.

Fagarasul sudic are in componenta o culme mai joasa, fragmentata, formata din masive alcatuite din sisturi cristaline intens metamorfozate (gnaisul ocular de Cozia): Muntii Cozia, (1668 m), Muntii Frunti, Muntii Ghitu, Muntii Iezer si Muntii Papusa (2462 m), cu relief glaciar si alcatuire cristalina.

Intre cele doua unitati fagarasene penetreaza partea de est a Depresiunii Lovistei, dezvoltata la confluenta Lotrului cu Oltul si in Masivul Parang.

Grupele Parang si Retezat-Godeanu ocupa latura vestica a Carpatilor Meridionali, fiind situate intre Defileul Oltului dintre Turnu Rosu si Cozia in est si culoarele tectonice Timis-Cerna in vest. In nord culoarul Bistra Strei ii desparte de Muntii Poiana Ruscai, culoarul Orastiei ii separa de Muntii Apuseni si in continuare Depresiunea Sibiului si Apoldului ii separa de Podisul Transilvaniei. Pe latura sudica se termina abrupt spre depresiunile subcarpatice oltene.

Relieful include cele doua grupe de munti precum si depresiunile Lovistei, Hateg si Petrosani.

Grupa Muntilor Parang include cel mai mare nod orografic din Romania din care pornesc cinci unitati montane cu dispozitie radiara: in sud-vest Muntii Parang (varful Parangu Mare, 2519 m), alcatuiti din sisturi cristaline si intruziuni granitice, cu relief glaciar si lacuri glaciare (L. Galcescu) din care se desprind spre nord-vest Muntii Sureanu (varful lui Patru, 2130 m), cu relief glaciar dar si cu pesterile Sura Mare si Tecuri. Spre nord-est Muntii Candrel (varful Candrel, 2244 m), cu alcatuire cristalina si relief glaciar. Spre est se desfasoara Muntii Lotrului (varful Steflesti, 2242 m) si Muntii Capatanii (varful Ursu, 2124 m) alcatuiti din calcare, cu vai in chei si pesteri.

Intre grupele Parang si Retezat-Godeanu se desfasoara spatiile depresionare ale Hategului si Petrosanilor. Depresiunea Hategului este o depresiune tectonica si o veche zona de populare in care romanii stabilesc noua capitala a Daciei, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. In Evul Mediu era cunoscuta sub numele de ,,Tara Hategului". Depresiunea Petrosani, situata pe cursul superior al Jiului, este de origine tectonica si corespunde celui mai mare bazin huilifer al tarii. Spre nord , prin pasul Merisor se face legatura cu depresiunea Hategului, iar spre sud prin pasul Lainici si Defileul Jiului cu Oltenia subcarpatica.

Grupa Retezat-Godeanu este situata intre Depresiunea Petrosani si Defileul Jiului la est, depresiunea Hategului si Culoarul Bistrei la nord si Culoarul Timis-Cerna la vest. Are in componenta cele doua masive centrale Muntii Retezat si Muntii Godeanu care dau numele grupei. Muntii Retezat (varful Peleaga, 2509 m) prezinta cel mai ridicat nivel altitudinal al grupei si au cel mai complex relief glaciar. Adapostesc cele mai multe lacuri glaciare (Bucura, Zanoaga, Lia, Ana, Viorica, Florica, Taul Portii). Pitorescul peisajului natural si elementele rare de flora si fauna au dus la constituirea Parcului National Retezat inca din 1935.

Muntii Godeanu (varful Gugu, 2291 m), alcatuiti ca si Retezatul din sisturi cristaline, au un relief glaciar mai putin spectaculos, dar prezinta cele mai intinse platforme de eroziune de tip Borascu si Rau-Ses. Spre nord-vest se desfasoara Muntii Tarcului, continuati de Muntele Mic, iar pe latura de sud-vest se desfasoara Muntii Cernei si Muntii Mehedinti, despartiti de valea adanca a Cernei. Spre est sud-est sunt muntii Valcanului (varful Straja 1868 m) cu alcatuire calcaroasa si vai in chei (Cheile Runcu).

Culoarul tectonic Timis-Cerna are aspectul unui graben care separa grupele Retezat-Godeanu de Muntii Banatului, printr-o denivelare tectonica de aproape 1000 m. Asigura legatura nord-sud intre orasele Caransebes si Orsova prin pasul Domasnea (540 m), denumit si Poarta Orientala, strabatut de drumul european E70 si de magistrala feroviara Bucuresti-Timisoara.

Culoarul Bistra desparte Masivul Retezat-Godeanu de Muntii Poiana Ruscai si asigura legatura rutiera intre Caransebes si Depresiunea Hategului prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei (700 m).

- Carpatii Occidentali - denumiti astfel dupa localizarea lor, la vest de Depresiunea Colinara a Transilvaniei, se intind intre Defileul Dunarii, in sud, si pana la vaile Somesului si Barcaului in nord. Spre est Culoarele Timis-Cerna si Bistra ii despart de Carpatii Meridionali, iar Depresiunea Alba Iulia Turda ii despart de Depresiunea Colinara a Transilvaniei.

Constituie cel mai jos sector al Carpatilor Romanesti, altitudinile maxime fiind cuprinse intre 1200-1400 m in sud si abia depasind 1800 m in nord;

Prezinta o accentuata asimetrie, ei coborand in trepte de la est la vest;

Caracteristica definitorie este discontinuitatea dintre grupele montane, acestea aparand ca o succesiune de horsturi, despartite de culoare tectonice (grabene): Muresului, Timis-Cerna, Bistra;

Se adauga patrunderea Campiei de Vest sub forma de ,,campii golfuri" in lungul celor trei Crisuri si contactul direct al campiei cu muntii in dreptul Muntilor Zarandului;

Au alcatuirea geologica cea mai complexa (sisturi cristaline, flis, roci vulcanice si magmatice), ceea ce a determinat aparitia unei mari varietati de forme de relief;

Sunt puternic fragmentati de numeroase vai, depresiuni intramontane si depresiuni de tip ,,golf";

Sunt cei mai populati din Carpatii Romanesti, asezarile permanente ajung pana la 1600 m.

Muntii Banatului-sunt situati in sud-vestul tarii, intre Defileul Dunarii dintre Bazias si Orsova in sud, Culoarul Timis-Cerna in est, dealurile si Campia de Vest in nord si nord-vest.

Analiza reliefului nu este completa fara includerea Defileului Dunarii dintre Bazias si Gura Vaii, o vale transversala, caracterizata printr-o alternanta de sectoare inguste - Cazanele Mari si Mici, Portile de Fier - si bazinete depresionare: Moldova Noua si Orsova. Prin construirea sistemului energetic si de navigatie Portile de Fier a fost rezolvata atat problema navigatiei pe Dunare, in acest sector, cat si valorificarea potentialului hidroenergetic.

Latura de est a Muntilor Banatului este mai inalta (1200-1400 m) si include in nord Muntii Semenic (1446 m), alcatuiti din sisturi cristaline si cu aspectul unui platou la nivelul de 1400 m, valorificat pastoral si turistic. In sud, lungul Cazanelor se desfasoara Muntii Almajului (varful Svinecea Mare, 1224 m), alcatuiti dintr-o alternanta de sisturi cristaline strapunse de granite sau acoperite de roci sedimentare (calcare). Intre cele doua unitati montane este inchisa Depresiunea Almajului (sau Bozovici), care este drenata de raul Nera.

Partea de vest cuprinde munti mai scunzi (muncei) cu altitudini de 600-1100 m dar cu aceeasi alcatuire geologica: Muntii Locvei, de-a lungul Dunarii, in primul sector al Defileului, Muntii Aninei (1160 m), care au o cuvertura de calcare pe care s-a dezvoltat relieful carstic (Cheile Nerei, Carasului si Minisului, Pestera Comarnic). In nord-vest sunt Muntii Dognecea (617 m), care inchid Depresiunea Caras-Ezeris.

Muntii Poiana Ruscai - sunt cuprinsi intre Culoarul Bistrei la sud si Defileul Muresului dintre Deva si Zam, la nord. Pe latura estica intra in contact cu Depresiunea Hategului iar pe latura vestica cu Dealurile Lipovei.

Relieful Muntilor Poiana Ruscai se caracterizeaza prin altitudini scazute (varful Padesu, 1374 m) dar cu o masivitate remarcabila data de alcatuirea geologica (sisturi cristaline cu intercalatii de calcare cristaline, marmure si chiar roci vulcanice. Fiind inconjurata de zone joase Muntii Poiana Ruscai au aspect de horst, infatisandu-se sub forma de cupola si de nod orohidrografic unitar. Prezinta vai adanci si culmi largi, care faciliteaza patrunderea asezarilor pe cele mai mari inaltimi.

Muntii Apuseni

Muntii Apuseni sunt situati la vest de Depresiunea Colinara a Transilvaniei, intre defileul Muresului dintre Deva si Lipova, in sud, si vaile Barcaului si Somesului, la nord.

Muntii Apuseni includ urmatoarele subunitati:

Masivul Bihorului, este gruparea montana centrala, cu alcatuire predominant cristalina si care culmineaza in varful Bihor de 1849 m. Din acest masiv se desprind spre nord Muntii Vladeasa (1836 m), iar in est Muntele Mare (1826 m). Peste fundamentul cristalin au fost depuse cuverturi d calcare in care s-au dezvoltat fenomene carstice si calcaroase: Cheile Somesului Cald si ale Bulzului, Pesterile Scarisoara si Focul Viu (ambele cu ghetari), complexul carstic Padis-Cetatile Ponorului. Spre est-nord est se desprind Muntii Gilau, iar in sud Muntele Gaina cu vestitul ,,Targ de Fete", nedee populara desfasurata la sfarsitul lunii iulie.

Latura de sud-est a Muntilor Apuseni este alcatuita din Muntii Muresului, cu altitudini de 1000-1200 m, care cuprind muntii Trascaului (cu numeroase vai taiate in calcare: Cheile Turzii, Intregaldelor, Rametului), si Muntii Metaliferi formati din andezite si bazalte. Se poate mentiona si o forma spectaculoasa a reliefului vulcanic - ,,Detunatele"- cu coloane de bazalt arcuite, cu aspect de orga uriasa.

In vest se desfasoara muntii scunzi ai Crisurilor, separati de depresiunile golfuri: Muntii Zarandului (836 m), Muntii Codru-Moma (1112 m), cu izbucul de la Calugari format pe calcare, Muntii Padurea Craiului, cu pesterile Meziad, Vadul Crisului, precum si Pestera Vantului (50 km lungime, fiind cea mai luna pestera din tara).

Muntii Plopis sau Ses (918 m) se afla situati in nord-vestul acestui spatiu montan. Intre Muntii Crisurilor se interpun depresiunile ,,golfuri" : Zarandului (pe Crisul Alb), Beiusului (pe Crisul Negru) si Vad-Borod (pe Crisul Repede). In spatiul Munti Apuseni sunt prezente si alte depresiuni mai mici: Gurahont, Brad, Huedin, Zlatna, Abrud si Campeni.

La nord - nord-est de valea Barcaului se desfasoara sectorul muntilor scufundati, cu alcatuire geologica dura, din sisturi cristaline si calcare, structura care poarta numele de ,,jugul intracarpatic", format din Muntii Mesesului (996 m), si dealurile cristaline: Prisnel, Dealul Mare si Preluca.

- Depresiunea colinara a Transilvaniei - situata in partea centrala a tarii, este cea mai mare depresiune din interiorul arcului carpatic. Este marginita de cele trei ramuri carpatice, care si-au luat denumirea dupa pozitia fata de aceasta mare unitate depresionara: la nord si est Carpatii Orientali, la sud Carpatii Meridionali, la vest Muntii Apuseni iar la nord vest Dealurile Silvaniei. Prezinta un   fundament carpatic faliat si scufundat la adancimi de 2000-8000 m, acoperit de o cuvertura de roci sedimentare formata din argile, marne, nisipuri, gresii, conglomerate, tufuri vulcanice si sare. Structura geologica contine cute diapire, domuri si structuri monoclinale pe care s-au dezvoltat cuestele. Relieful depresiunii prezinta o inclinare de la est (1080 m) si nord-est spre vest sud-vest (300 m), fapt aratat si de orientarea generala a retelei hidrografice Somes, Mures, Tarnave, Olt). Altitudinile medii sunt cuprinse intre 400-500 m, mai coborate in depresiunile exterioare si mai inalte in zonele interioare de podis.

In partea centrala, relieful este format dintr-un podis cu strate sedimentare usor boltite (domuri) care contin acumulari de gaz metan.

Zona marginala prezinta o structura cutata, mai slab in sud si vest (unde apar depresiunile de contact litologic: Fagaras, Sibiu, Culoarul Alba Iulia-Turda) si mai accentuat in est , unde exista o alternanta de dealuri si depresiuni specific subcarpatica, de unde si denumirea de Subcarpatii Transilvaniei. Pe marginile depresiunii, la Praid, Ocna Sibiului, Ocna Mures sau Turda sunt prezente cutele diapire cu samburi de sare, care uneori ajung la suprafata. Principalele diviziuni sunt: dealurile si depresiunile marginale si Podisul Transilvaniei.

Dealurile si depresiunile marginale situate in imediata vecinatate a muntilor cuprind urmatoarele subunitati:

- dealuri: Culmea Brezei, Preluca, Dealul Mare si Prisnel in nord si nord-vest, Dealul Feleacului la vest, dealurile de tip subcarpatic in est;

- depresiuni: Depresiunea Almasului (pe raul Almas); Culoarul Alba Iulia-Turda (pe Mures si Aries) la vest; Depresiunea Sibiu (pe raul Cibin) si Depresiunea Fagaras in sud (pe raul Olt); Depresiunea Bistrita (pe raul Bistrita) la est; Depresiunea Lapusului (pe raul Lapus) la nord.

Podisul Transilvaniei - situat in partea centrala a Depresiunii colinare a Transilvaniei, are urmatoarele diviziuni:

- Podisul Somesan, situat in partea nord-vestica a Podisului Transilvaniei si traversat de Somes intre Dej si Jibou; este format din interfluvii netede dezvoltate pe un substrat sedimentar usor inclinat spre sud-est, cu altitudini de 500-600 m;

- Campia Transilvaniei, delimitata la nord de Somesul Mare si de Somesul Mic, iar la sud de valea Muresului, este o regiune cu un relief de dealuri joase (400-500 m), cu aspect neted, slab ondulat (datorita prezentei domurilor), vai scurte si largi pe care s-au amenajat iazuri;

- Podisul Tarnavelor, cea mai intinsa subunitate, cuprinsa intre Valea Muresului la nord si Valea Oltului la sud, se caracterizeaza printr-un relief mai inalt (peste 600 m) ce coboara in trepte de la est catre vest; prezenta domurilor si a cuestelor; asimetria vailor, intensitatea alunecarilor de teren. In cadrul sau se individualizeaza trei subunitati: Dealurile Tarnavelor, Podisul Hartibacilui s Dealurile Secaselor.

2. Unitati de dealuri si podisuri

- Subcarpatii  - Subcarpatii s-au format prin cutarea sedimentelor depuse in fosa precarpatica in ultimele faze ale orogenezei alpine.

- Relieful este alcatuit din depresiuni sinclinale inchise la exterior de dealuri anticlinale, dispuse in unu sau doua siruri. Dealurile interne au structura cutata si altitudini mai mari, iar dealurile externe au altitudini mai mici si structura monoclinala.

- Prezenta stratului de argila intercalat intre depozitele de molasa favorizeaza producerea alunecarilor de teren. Subdiviziuni:

Subcarpatii Moldovei si Culoarul Siretului

Subcarpatii Moldovei sunt situati la est de grupa centrala a Carpatilor Orientali, intre valea Moldovei, in nord, si valea Trotusului (Susita), in sud. Pe latura estica sunt delimitati de Podisul Barladului de o arie de discontinuitate geografica: Culoarul Siretului.

Subcarpatii Moldovei constituie cel mai simplu areal de tip subcarpatic, format din trei mari depresiuni, inchise spre exterior de dealuri cu structura cutata. De la nord la sud se desfasoara: Depresiunea Neamt, drenata de raul Neamt (Ozana) si inchisa de Culmea Plesului (911 m), Depresiunea Cracau-Bistrita, drenata de raurile care ii dau numele, inchisa la nord de Dealul Corni (592 m), iar in sud de Dealul Barboiu; Depresiunea Tazlau-Casin, situata pe raul Trotus, unde converg mai multe rauri, printre care si cele care ii dau numele. In est depresiunea este inchisa de Culmea Pietricica (740 m), iar in sud de dealurile Ousoru si Zabraut. Subcarpatii Moldovei sunt formati din roci sedimentare cutate in ultima etapa a orogenezei alpine. Dealurile externe cuprind la contactul cu sectorul Culoarului Siretului o bordura de pietrisuri si nisipuri piemontane.

Culoarul Siretului, impreuna cu valea larga a Moldovei (ambele de natura erozionala), separa domeniul de orogen al Subcarpatilor Moldovei de cel de platforma al Podisului Moldovei. La confluenta Siretului cu principalele rauri dinspre Carpatii Orientali au aparut orasele Adjud (Trotus), Bacau (Bistrita), Roman (Moldova).

Subcarpatii Curburii

Situati in partea central-sudica a tarii, intre valea Trotusului (mai corect Susita) in nord si valea Dambovitei in vest.

Reprezinta cel mai complex domeniu subcarpatic, cu altitudini mari, structura intortocheata a depresiunilor, si patrunderea unor pinteni montani de flis paleogen carpatic in arealul subcarpatilor (Pintenul Ivanetu, 1021 m, si pintenul Valeni). Se pot distinge doua siruri de depresiuni, separate de doua aliniamente deluroase:

- primul si al depresiunilor ,,interne", include : Depresiunea Soveja pe Susita, Depresiunea Vrancei, drenata de raurile Putna si Zabala, Depresiunea Lopatari pe Slanicul Buzaului, , Depresiunea Patarlagele pe Buzau, Depresiunea Valenii de Munte pe Teleajen si Depresiunea Campina pe Prahova. Acestea sunt inchise de o mediana deluroasa cu altitudini de 800-900 m: Rachitas, Raiutu, Gurbaneasa (979 m), Bisoca, Ciolanu, Salcia;

- al doilea sir al depresiunilor ,,intracolinare" cuprinde depresiunile: Vidra, Mera, Dumitresti (pe Ramnicul Sarat), Policiori, Niscov, Podeni pe Cricovul Sarat si Pucioasa pe Ialomita. Spre est si sud, acestea sunt inchise de dealurile externe: Magura Odobestilor (996 m), Deleanu, Istrita (749 m) si Bucovel.

Subcarpatii Getici

Situati la sud de Carpatii Meridionali, intre valea Dambovitei in est si valea Motrului in vest, intra pe latura de sud in contact cu Podisul Getic.

Relieful prezinta doua siruri de depresiuni, separate de doua aliniamente deluroase:

- primul sir de depresiuni, la contactul cu muntele, cuprinde: Depresiunea Campulung inchisa la sud de Magura Matau (1018 m), Arefu pe Arges, Jiblea pe Olt, Horezu pe Bistrita Valcii si inchisa de Magura Slatioarei, urmate spre vest de Polovragi, Novaci, Tismana si Baia de Arama;

- al doilea sir de depresiuni ,,intracolinare", cuprind Depresiunea Ramnicu-Valcea, pe Olt, inchisa de Dealul Negru si Depresiunea Targu Jiu-Campu Mare inchisa la sud de Dealul Bran si la est de Dealul Barzei (560 m).

- Podisul Mehedinti

- Altitudinal este un podis, genetic apartine orogenului carpatic. Este o peneplena inaltata cu relief intinerit.

- Petrografic este alcatuit din sisturi cristaline si calcare, ceea ce a favorizat aparitia reliefului carstic format din chei (Topolnitei si Cosustei), poduri naturale (Ponoare), pesteri (Topolnita). Altitudinea reliefului este cuprinsa intre 500-600 m. Podisul Mehedinti cuprinde si Depresiunea Severinului si Dealurile Cosustei.

- Piemontul Getic

- Este o unitate de platforma (cu fundament alcatuit din Placa Moessica si cu umplutura sedimentara). La suprafata s-au acumulat depozite de tip piemontan formate din pietrisuri si bolovanisuri aduse de rauri din Carpatii Meridionali si depuse in conditii subaeriene. Aceste depozite sunt cunoscute sub numele de pietrisuri de Candesti.

Este cel mai mare piemont din Romania si a fost puternic fragmentat de apele curgatoare. Relieful inclinat de la nord spre sud, prezinta altitudini cuprinse intre 600-700 m, in nord, si de 200-300 m, la sud, la contactul cu Campia Romana.

- Subunitati: Platforma Strehaia, Platforma Jiului, Platforma Oltetului, Platforma Arges, Platforma Cotmeana si Platforma Candesti.

Podisul Moldovei

- unitate de platforma, cu fundament alcatuit din placa est-europeana in jumatatea nordica si placa nord-dobrogeana in jumatatea sudica peste care s-a depus o umplutura sedimentara alcatuita din nisipuri, argile, marne, gresii in structuri orizontale sau monoclinale.

Relieful structural este format din platouri structurale si din cueste, la care se adauga vaile consecvente si cele subsecvente. Prezenta argilelor a favorizat alunecarile de teren. Principalele subdiviziuni sunt:

- Podisul Sucevei situat in partea de nord-vest, intre granita de stat cu Ucraina si valea Moldovei, reprezinta sectorul cel mai inalt, cu relieful alcatuit dintr-o alternanta de dealuri (Ciungi, Podisul Dragomirnei, Podisul Falticenilor, Dealul Ibanesti, Dealul Mare -Harlau) si unitati mai joase (Depresiunea Radauti, Culoarul Moldovei, Culoarul Siretului);

- Campia Moldovei situata in partea de nord-est a podisului Moldovei intre Culmea Bour-Dealul Mare in vest si valea Prutului in est;

- Podisul Barladului, situat intre Siret si Prut, ocupa jumatatea sudica a Podisului Moldovei si cuprinde urmatoarele subdiviziuni: Podisul Central Moldovenesc, Colinele Tutovei, Dealurile Falciului si Podisul Covurlui.

Podisul Dobrogei

- este cea mai complexa arie geologica si geomorfologica din Romania. In partea de nord este o unitate de orogen formata in orogeneza hercinica - Podisul Dobrogei de Nord;

- in partea centrala o peneplena formata in orogeneza caledonica - Podisul Casimcei;

- in sud o platforma - Podisul Dobrogei de Sud. Orogeneza baikaliana a dus la individualizarea Podisului Casimcei alcatuit din sisturi verzi; orogeneza hercinica a ridicat Muntii Macinului alcatuiti din granite; partea sudica a podisului formata prin sedimentare prezinta un relief usor ondulat si vai in canion. La suprafata s-a depus un strat de loess cu grosimi de pana la 40 m care a favorizat procesele de tasare si sufoziune. Diviziunile sunt urmatoarele:

- Podisul Dobrogei de Nord, alcatuit din: Muntii Macinului alcatuit din granite, cu relief rezidual (piramide, stalpi, blocuri de piatra), Dealurile Tulcei cu relief colinar desfasurat pe directia vest-est, Depresiunea Nalbant si Podisul Babadag alcatuit din calcare care au favorizat aparitia reliefului carstic;

- Podisul Casimcei cu altitudine de 200-300 m are un relief modelat pe roci vechi (sisturi verzi), cu culmi putin proeminente, despartite de vai largi evoluate, fara terase;

- Podisul Dobrogei de Sud cu un relief alcatuit din interfluvii netede sau usor ondulate cuprinde urmatoarele subdiviziuni: Podisul Medgidiei, Podisul Oltinei si Podisul Negru Voda;

- Zona litorala reprezinta fasia paralela cu tarmul Marii Negre, lata de 20-25 km, situata intre Capu Midia si Vama Veche, prezinta un relief mai inalt ce se termina abrupt la contactul cu marea (faleze).

Dealurile de Vest

- o bordura de dealuri piemontane festonata de apele curgatoare din partea de vest a Carpatilor. Se prezinta ca un piemont de eroziune cu altitudinea medie de 400 m.

- Sunt alcatuite din roci moi: argile, marne,nisipuri, gresii, pietrisuri. In partea nordica apar unele maguri cristaline sau vulcanice care dau si altitudinile cele mai mari (Dealul Preluca 795 m, Dealul Codru, Magura Simleului).

- Aceste dealuri au caracter discontinuu fiind intrerupte de vaile Crisurilor, Muresului, Timisului si Begai. Principalele diviziuni ale Dealurilor de Vest sunt:

- Dealurile Silvaniei, intre Somes si Barcau, unde patura sedimentara mai subtire si eroziunea activa au determinat aparitia la zi a unor maguri si culmi vulcanice sau cristaline (Codrului, Simleului, Preluca, Crasnei) si a unor depresiuni (Baia Mare, Zalau, Simleu);

- Dealurile Crisene, intre Barcau si Crisul Alb, care cuprind Dealurile Plopisului si Dealurile Padurii Craiului (Piemontul Codrului);

- Dealurile Banatului, intre Mures si Dunare, cuprind Dealurile Lipovei, Dealurile Buziasului, Dealurile Tirolului si Dealurile Oravitei.

3. Unitatile de campie

Campia de Vest

- Este o campie formata prin sedimentare lacustra pe un fundament carpatic scufundat. Ea a devenit uscat succesiv, mai intai campiile inalte din est, si apoi campiile joase si luncile Campia de Vest se prezinta ca o fasie ingusta de 15-70 km care patrunde in interiorul Apusenilor sub forma de depresiuni golf. Are o inclinare foarte redusa, din care cauza raurile au cursuri divagante, Altitudinea medie a campiei este de 100 m si urca pana la 200 m la contactul cu Dealurile de Vest. Din punct de vedere genetic exista urmatoarele tipuri de campii:

- campii piemontane: Campia Vingai, Campia Cermeiului, Campia Miersigului;

- campii tabulare: Campia Aradului, Campia Careilor;

- campii de subsidenta: Campia Somesului, Campia Crisurilor si Campia Timisului;

- campii cu dune de nisip: Campia Careilor in prezent cu plantatii de vita de vie.

Campia Romana

- Ocupa 20 % din suprafata Romaniei si s-a format in cuaternar prin umplerea unui lac care s-a retras treptat spre est, disparand la sfarsitul cuaternarului.

- Este o unitate de platforma cu fundament (Placa Moesica puternic faliata si compartimentata) si umplutura sedimentara alcatuita din pietrisuri, argila, nisipuri, peste care s-a depus o cuvertura de loess.

- Campia este inclinata de la nord la sud, dar si de la vest la est. Altitudinea medie a campiei este de 64 m, altitudinea minima de 4 m in Campia Siretului Inferior, iar altitudinea maxima 300 m in Campia Pitestilor.

Din punct de vedere genetic exista urmatoarele tipuri de campii:

- campii inalte cu caracter piemontan (200-300 m): Campia Pitesti, Campia Ploiestilor, Campia Targovistei, Campia Ramnicului;

- campii de subsidenta: Campia Titu, Campia Gherghita, Campia Buzaului si Campia Siretului Inferior;

- campii tabulare (numite si campuri) care ocupa cele mai mari intinderi: Campia Boianului, Campia Gavanu-Burdea, Campia Burnasului, Campia Vlasiei, Campia Mostistei, Campia Baraganului. Pe alocuri apar si mici depresiuni de tasare a loessului numite crovuri (gavane)

- campii cu formatiuni de dune de nisip: Campia Olteniei, si de-a lungul raurilor Ialomita, Calmatui, Buzau si Siret.

Delta Dunarii

- Este a doua mare unitate deltaica din Europa dupa cea a fluviului Volga. Delta Dunarii s-a format intr-un fost golf marin prin aluviunile aduse de Dunare si din sedimentele marine depuse de curentii circulari ai Marii Negre care au creat grindurile maritime (Letea, Saraturile si Caraorman).

- Delta Dunarii reprezinta o campie terminala in formare, fiind unitatea de relief cea mai noua si cea mai joasa. Altitudinea medie deasupra nivelului marii este de +0,52 m; in spatiile dintre brate altitudinea variaza intre -3 m in depresiunile lacustre si +12 m pe grindul Letea; adancimile cele mai mari se intalnesc pe bratele Dunarii (-39 m pe bratul Chilia, -34 m pe bratul Tulcea, -26 m pe bratul Sfantu Gheorghe, -18 m pe bratul Sulina).

In cadrul reliefului deltei deosebim: relieful pozitiv reprezentat de grinduri si ostroave (16% din suprafata deltei), si relieful negativ reprezentat de bratele Dunarii, canale, garle, lacuri, lagune, mlastini si balti.