Laricetul de la Vidolm

Laricetul de la Vidolm

1. Categoria si importanta rezervatiei: botanica (forestiera); reprezinta un arboret natural compact de larice, care in alte parti apare numai ca indivizi izolati sau in mici palcuri spontane.

2. Situatia administrativa: comuna Ocolis, satul Vidolm.

3. Forma de proprietate si modul de folosinta a terenului: de stat (Ocolul Silvic) padure.

4. Pozitia geografica: rezervatia se afla la marginea nord-vestica a Muntilor Trascaului, pe cursul mijlociu al Ariesului; altitudine maxima 1267 m, altitudine minima 850 m.

5. Foaia de harta si coordonatele: L-34-60-C-a; 1:25000; 46⁰27'30'' lat.N; 23⁰30'30'' long.E.

6. Cai de acces: pe DN 75 de la Campeni spre Baia de Aries, pana in localitatea Vidolm, de unde se desprinde spre sud un drum ce urca in lungul unei valcele pana in Padurea Jaru, unde se afla rezervatia, sau pe calea ferata cu ecartament ingust Campeni-Turda pana in halta Vidolm.

7. Suprafata si limitele: 70 ha. In partea de sud si sud-vest, rezervatia este delimitata de marginea platoului calcaros suspendat Piatra cu Urda si de un perete de stanca ce coboara din Varful Ugerului (1285 m), perete care se continua in avale printr-o culme ingusta. Limita estica o constituie culmea relativ ingusta ce coboara din extremitate nord-estica a platoului calcaros, iar cea nordica o reprezinta versantul moderat inclinat cu expunere nordica, pe o linie ce trece aproximativ pe curba de nivel de 850 m. Zona stiintifica si strict protejata o formeaza intregul arboret, iar in zona tampon padurile inconjuratoare sunt incluse de silvici in clasa I de protectie.

8. Anul infiintarii si documentul de constituire: 1969, Decizia 175/1969 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judetean Alba.

9. Structura si evolutia componentelor naturale

Geologia. Fundamentul rezervatiei este constituit din calcare si dolomite cristaline. La nord si la est predomina sisturile cristaline, reprezentate prin micasisturi si paragnaise, iar la vest apar conglomerate, gresii, marne si marnocalcare.

Relieful este reprezentat printr-un versant accidentat, pe alocuri cu inclinari cuprinse intre 30-50⁰, cu expunere nordica si nord-vestica, in cuprinsul caruia sunt numeroase acumulari deluvio-coluviale sub forma de grohotisuri si blocuri. La sud, un abrupt de eroziune il separa de suprafata fosila de eroziune Ciumerna-Bedeleu, situata la 1000-1200 m, iar la nord-vest este marginit de creste periglaciare si ulucuri in calcare.

Clima este rece si umeda in cea mai mare parte a anului. Temperatura medie anuala are valori cuprinse intre 4-6⁰C, temperatura medie a lunii iulie este de 14-16⁰C, iar cea a lunii ianuarie de -4-6⁰C. Amplitudinea medie anuala atinge 20-22⁰C. Precipitatiile medii anuale sunt cuprinse intre 800-1000 mm.

Hidrografia. Nu exista o retea hidrografica de suprafata, intreaga circulatie fiind subterana si aparand in izvoarele de la poalele rezervatiei ca: izvorul Valea Barnelor, Obarsia si Valea Fanatelor, care dau nastere la paraie colectate de Aries. Din depozitele deluvio-coluviale ce inconjoara Platoul Pestera cu Urda izvorasc paraiele Valea Pastaiei, Valea Podisului, Valea Craiului si Valea Urdesului, afluente tot ale Ariesului.

Solurile predominante sunt rendzinele brune, moderat profunde cu iviri frecvente a rocii sub forma de blocuri, grohotis si stanci calcaroase. In portiunile mai puternic inclinate s-au format soluri humico-calcice foarte subtiri. Peretii calcarosi sunt practic lipsiti de sol. Pe Platoul Piatra cu Urda s-au dezvoltat rendzine si soluri brune relativ profunde si bine pastrate sub invelisul ierbaceu. Pe sisturile cristaline din partea de nord si de est a rezervatiei, precum si pe conglomeratele si gresiile din vest s-au format soluri brune acide si litosoluri.

Vegetatia. Arboretul de larice detine un rol preponderent, atat ca numar (12000 exemplare), cat si ca vechime si vigoare vegetativa. Majoritatea indivizilor au o varsta medie de 100 de ani, o inaltime de 25 m si un diametru de 40 centimetri. Alaturi de larice, mai cresc diseminat fagul, paltinul de munte, mesteacanul, sorbul, carpenul etc. In subarboret se intalnesc exemplare rare de paducel, darmox, alun etc. Patura ierbacee este saraca, fiind reprezentata prin Cardamine bulbulifera, Oxalis acetosella, Dryopteris filixmas, muschi si licheni. Pe stancariile platoului Piatra cu Urda se pastreaza o serie de specii rare si relicte ca Saponaria bellidifolia, Artemisia lobelii, Sesleria beuffleriana, Festuca cinerea ssp. pallens.

10. Modul de ocrotire: rezervatia este marcata prin borne silvice si prin cateva tablite indicatoare; paza este asigurata de brigadierul silvic din Vidolm.

11. Starea actuala a rezervatiei este buna; avand o pozitie retrasa si nefiind strabatuta de poteci, nu este deteriorata de turisti sau de animale.

12. Pericole care ameninta rezervatia: nu se intrevad in momentul de fata.

13. Incadrarea rezervatiei in interesele economiei locale si generale: arboretul furnizeaza seminte pentru cultivarea laricetului in diferite locuri din tara. Fixeaza solul si asigura o rezerva permanenta de apa pentru izvoarele de la poalele lui.

14. Propuneri pentru dezvoltarea regionala durabila:

-crearea unei rezervatii complexe extinsa mult spre sud, sud-est si sud-vest, astfel incat sa cuprinda intregul platou calcaros Piatra cu Urda ce culmineaza in Varful Ugerului (1285 m), impreuna cu versantii puternic inclinati acoperiti cu paduri seculare de fag, in timp ce abrupturile pastreaza o serie de plante rare dintre care si specii relicte constituind un peisaj deosebit de pitoresc;

-incadrarea intr-un circuit turistic ce ar include si alte rezervatii naturale de pe cursul mijlociu al Ariesului, cum sunt: Cheile Runcului si Cheile Posagii, Sesu-Craiului - Scarita-Belioara de la Posaga de Sus, Huda lui Papara si Vanatarile Ponorului de la Salciua de Jos;

-instalarea unei table indicatoare pentru a se atrage atentia turistilor si localnicilor asupra importantei rezervatiei si asupra sanctiunilor pentru cei care contravin dispozitiilor;

-anuntarea autoritatilor locale si a brigadierului silvic din comuna Ocolis, care vor primi cate o copie a prezentei fise si care vor supraveghea ca rezervatia sa nu fie afectata de activitatea antropica.

A. In rezervatia propriu-zisa se interzic:

-efectuarea de sapaturi si de exploatari de materiale in cariere;

-colectarea rocilor, culegerea florilor si fructelor, taiatul lastarilor si copacilor;

-pasunatul, pescuitul si vanatul animalelor si pasarilor salbatice;

-aprinderea focului, distrugerea marcajelor si a tablelor indicatoare;

-practicarea turismului pe poteci neamenajate.

B. In zona tampon se pot desfasura urmatoarele activitati traditionale, care sa nu afecteze perimetrul rezervatiei:

-pasunatul cu efective mici de animale;

-taieri de igiena in paduri, fara a afecta structura arboretelor;

-se vor pastra functiunile existente si procentul de ocupare a terenului;

-se pot construi adaposturi in stil traditional pentru localnici si pentru animale;

-se poate amenaja un camping de mici dimensiuni in vederea dezvoltarii turismului, care insa sa nu aduca prejudicii rezervatiei, dar numai in corelatie cu legislatia actuala (Ordinul 90/N/18.11.1996 al MLPAT, art.8), in baza unei aprobari de la Consiliul Judetean Alba.

C. In zona tampon se interzic:

-activitatile industriale, chiar de mica amploare, inclusiv exploatarea calcarului si altor

materiale de constructie;

-constructia de case de vacanta, cabane, restaurante sau chioscuri;

-montarea de panouri publicitare;

-depozitarea deseurilor de orice natura.

Zona strict protejata o reprezinta arboretul de larice, situat pe versantul nordic, puternic inclinat, al platoului calcaros suspendat Piatra cu Urda, ce culmineaza in Varful Ugerului (1285 m). Acesta se extinde pe o lungime de 500 m si pe o latime medie de 350 m, totalizand o suprafata de 17 ha.

Limita de sud o formeaza marginea nordica a platoului calcaros suspendat Piatra cu Urda si abruptul calcaros ce coboara din Varful Ugerului (1285 m).

Limita de vest urmeaza o culme relativ ingusta pe o lungime de 350 m, ce coboara in continuarea abruptului calcaros, pana in punctul unde declivitatea culmii devine mai domoala.

Limita de sud urmareste contactul dintre versantul puternic inclinat din amunte, unde se afla arboretul de larice, si versantul mai putin inclinat din avale, acoperit cu fag, contact situat la altitudinea de aproximativ 900 m.

Limita de est o constituie culmea secundara, relativ ingusta, ce coboara din extremitatea nord-estica a platoului calcaros pana la altitudinea de 850 m.

Zona tampon cuprinde un areal mult mai mare, in vederea protejarii intregului platou calcaros Piatra cu Urda, marginit de cateva abrupturi impresionante, pe care vegeteaza o serie de plante saxicole calcofile, precum si padurile de foioase din jurul platoului.

Limita de nord urmareste contactul dintre Padurea Iaru si pajistile secundare, ce incep la circa 850 m altitudine.

Limita de est urmareste marginea padurii amplasata in partea de nord la 900 m, in partea centrala urcand la 950 m, iar in partea de sud coborand la 800 m in valea Paraului Rametea.

Limita de sud urca pe firul unei vai seci, afluente pe stanga Paraului Rametea, trece pe la baza sudica a platoului calcaros Piatra cu Urda, situata intr-o inseuare la 1100 m, de unde coboara spre vest pana la 950 m.

Limita de vest trece prin padurea de fag de pe versantul vestic, urmarind in general curba de nivel de 850 m.