Studiu geografic complex comuna Hoatrele judetul Giurgiu

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

Facultatea de Geografie

Studiu geografic complex comuna Hoatrele

judetul Giurgiu

INTRODUCERE

In lucrarea Studiu geografic complex comuna Hoatrele judetul Giurgiu este prezentata asezarea rurala cu toate componentele si aspectele ei legate de conditiile naturale: relief, geologie, hidrologie, clima, retea hidrografica, soluri, flora si fauna, dar si de populatie si evolutia acesteia in stransa interdependenta cu factorii naturali, pozitia geografica, factorii social-economici si istorici.

Alegerea acestei teme ca subiect pentru lucrarea de licenta nu a fost aleatorie, ci s-a facut din dorinta de a cunoaste mai bine istoria satului romanesc cu tot ceea ce inseamna el de la natura pana la locuitori.

In elaborarea acestei lucrari am folosit o serie de metode de cercetare, reprezentare cartografica, principii cum sunt cel al repartitiei, cauzalitatii, integrarii geografice, metoda observatiei, anchetei, istorica, metode statistico-matematice si metoda hartii.

Prin metoda istorica, am urmarit evolutia in timp a fenomenelor care m-au condus la reconstituirea verigilor esentiale ale evolutiei din trecut, la cunoasterea trasaturilor actuale si la prognozarea fenomenelor.

Prin metoda cauzalitatii, am analizat conditionarea reciproca intre fenomene. Cu ajutorul principiului metodologic al repartitiei spatiale am stabilit relatiile dintre fenomene si teritoriul dat.

In acest sens am analizat elementele cadrului natural in complexitatea lor si in corelatiile social-economice pentru a desprinde particularitatile naturale si economice locale si modul cum influenteaza acestea asupra populatiei.

Prin metoda observatiei am identificat elementele cercetate, am constatat specificul lor si le-am integrat in ansamblul componentelor modului geografic. Analiza datelor statistice si matematice mi-au oferit posibilitatea cunoasterii situatiei respective, situatiei de moment, precum si baza de documentare pentru prognoza.

Un instrument special de cunoastere a fost utilizarea hartilor cu ajutorul carora am localizat fenomenele si am stabilit relatiile de cauzalitate intre fenomene.

In eleborarea lucrarii am parcurs mai multe etape:

cercetarea materialului cartografic si bibliografic;

cercetarea pe teren si cartarea fenomenelor;

sistematizarea materialelor;

prelucrarea informatiilor geografice, statistico-demografice si economice;

elaborarea si definitivarea materialelor cartografice;

definitivarea planului si tehnoredactarea lucrarii.

Ca metode de reprezentare cartografica am folosit diagrame de diferite tipuri (coloane, benzi), cercuri proportionale cu raza la scara absoluta, cartodiagrame, metoda punctului, a liniilor miscarii, a semnelor.

Datele statistice au fost obtinute de la Institutul National de Statistica, Primaria Comunei Hotarele, Statia meteorologica Budesti.

Pe aceasta cale tin sa aduc in primul rand multumiri autoritatilor locale, colectivului de asistenti universitari din cadrul Universitatii din Bucuresti si nu in ultimul rand profesorului coordonator, lector universitar doctor Nicolae Mocanu care m-a ajutat prin punerea la dispozitie a numeroase materiale cu referire la zona studiata si sub a carui indrumare am putut duce la bun sfarsit prezenta lucrare.

CAPITOLUL I

POZITIA GEOGRAFICA

Localitatea studiata, se afla din punct de vedere fizico-geografic in nordul Campiei Burnasului estic, (in partea de sud sus-est) in centrul Campiei Romane, la o departare de 40 km de Bucuresti si in nord-estul judetului Giurgiu.

Matematic este traversata de paralela 4411' latitudine nordica si de meridianul 2622' longitudine estica.

Comuna Hotarele este o asezare straveche a tarii noastre, ea apartinand mai intai de sectorul agricol Ilfov si anume in perioada 17 februarie 1968 23 ianuarie 1981, pentru ca ulterior sa devina componenta a judetului Giurgiu.

Dezvoltata pe cursul inferior al Argesului, intre localitatile Herasti, Greaca, Valea Dragului, Cascioarele, Izvoarele si Crivat, in apropiere de drumul national 4, prelungirea soselei Oltenita, comuna Hotarele este una dintre cele mai intinse asezari rurale din partea de sud a Bucurestiului, avand o suprafata de 100,4 km², iar ca organizare administrativ-teritoriala cuprinde satele: Hotarele, Herasti si Izvoarele, fiind populata de 9.417 locuitori.

Fiind asezata la intersectia unor drumuri de interes national DN 4 , judetean DJ 401 si la o mica distanta fata de capitala tarii, localitatea polarizeaza un mare numar de alte asezari, atat din judetul Giurgiu cat si din judetul Calarasi catre Bucuresti si restul tarii.

Sub raport economico-geografic pe teritoriul analizat, se interfereaza trei mari zone periurbane: a Bucurestiului, Giurgiului si Oltenitei, fapt ce se evidentiaza in relatiile dintre oras si raza comunei.

Caile de comunicatii modernizate precum si distanta pana la Bucuresti (40 km) fac ca influenta cea mai mare asupra localitatii sa o detina capitala.

Schita nr. 1

Schita nr.

CAPITOLUL II

CARACTERE FIZICO-GEOGRAFICE

II. 1. Geologia

Campia Romana impreuna cu Piemontul Getic relict, sunt amplasate din punct de vedere geologic in Depresiunea Valaha (sau Getica). Desi depozitele superficiale sunt de data relativ recenta, fundamentul cristalin tradeaza o vechime mai mare chiar decat Carpatii Romanesti.

Evolutia paleogeografica a Campiei Romane cuprinde doua etape distincte: etapa precuaternara si etapa cuatemara.

a. ETAPA PALEOGEOGRAFICA PRECUATERNARA

Evolutia paleogegrafica a Depresiunii Getice incepe prin blocul rigid al fundamentului, situat la adancimi foarte mari, continuandu-se apoi cu diferite perioade in care fazele de eroziune si de acumulare au alternat, conducand in final la conturarea tiparelor generale ale reliefului (P. V. Popescu 1976).

Datele morfotectonice si geofizice indica faptul ca in cadrul acestei zone fundamentul pe care s-au asezat sedimentele este omogen (fiindamentul arhaic baikalian), situat la adancimi de 1500-2000 m inclinand usor dinspre sud catre nord.

Fundamentul prezinta numeroase falii marginale s-au interioare, transversale si longitudinale, care genereaza o serie de portiuni coborate (grabene) sau inaltate (horsturi). Se spune ca unei astfel de zone, si anume de inaltare i s-ar suprapune Campia Bumazului (din care face parte si zona studiata, respectiv teritoriul ocupat de comuna Hotarele), iar vaile raurilor s-ar suprapune unei zone coborate.

Principalele faze paleotectonice ale evolutiei Depresiunii Getice sunt:

Faza preordoviciana;

Faza paleozoica;

Faza permian-triasica;

Faza jurasic-cretacica si post-cretacica.

Faza prordoviciana caracterizata prin acumularea materialelor sedimentare si metamorfozare a acetora in conditiile orogenezelor careliana si baikaliana. Acest fundament (creat in cea mai mare pane din sisturi cristaline, asociate cu insule de roci vulcanice intrusive) a fost peneplenizat intens formand primul etaj de relief fosil supus apoi unor ample miscari de dislocatie disjunctiva (falii, horsturi, grabene). (D. Paraschiv 1966).

Faza paleozoica este materializata prin sedimentarea fundamentului cristalin, peneplenizat si deformat tectonic, cu o serie de formatiuni cambriene, ordovictene, siluriene, devoniene, carbonifere. Dupa acumularea acestor materiale orogenetice austrice urmate de peneplenizarea paleozoica.

Faza paleozoica este materializata prin sedimentarea fundamentului cristalin, peneplenizat si deformat tectonic, cu o serie de formatiuni cambriene, ordovictene, siluriene, devoniene, carbonifere. Dupa acumularea acestor materiale orogenetice austrice urmate de peneplenizarea paleozoica.

Faza pemian-triasica s-a caracterizat prin mai multe cicluri de sedimentare urmate de constituirea celei de a treia peneplene.

Faza jurasic-cretacica si post-cretacica corespunde unei noi sedimentari marine, de lunga durata, incheiata cu exondarea regiuni, produsa prin miscarile orogenetice laramice. Odata exondata, regiunea a fost supusa pene-plenizarii in tot timpul paleogenului, constituindu-se peneplena moessica la D. Paraschiv, 1966 sau peneplena valaha la P. V. Cotet, 1976, importanta suprafata de discontinuitate in evolutia paleogeografica a Depresiunii Getice, ce marcheaza o noua etapa evolutiva, etapa neotectonica.

Din Neogen Depresiunea Getica intra in etapa neotectonica, odata cu formarea uriasului sinclinal curbat, care strabate longitudinea pe directie SV-NV (Calafat-Craiova-Dragasani-Titu-Gherghita-Buzau-Namoloasa.

Crearea acestui urias geosinclinal (ce apare la partea nordica a Campiei Romane, la contactul cu Piemontul Getic), a determinat declansarea unor miscari subsidente, coordonate cu sedimentarile din tortonian, sarmatian si pliocen. Sedimentarile au durat pana in levantinul superior.

Formarea sinclinalului neogen din Campia Romana, a determinat crearea cadrului tectonic de ansamblu al lacului levantin care acoperea Campia Romana (P. V. Cotet 1976).

In tot timpul neogenului uscatul se intindea diferit din cauza miscarilor neotectonice cu caracter oscilatoriu (miscari care influentau deasemenea actiunea de abraziune a peneplenei valahe).

Ca litologie, depozitele sarmatiene si pliocene sunt deosebit de variate: alternanta de materiale dedritice (pietrisurile, nisipuri, argile marnoase, marne, nisipoase, argile, mame, nisipuri), caracterizate print-o stratificatie torentiala, lenticulara si orizontala, cu calcare litorale lacustre.

b.ETAPA PALEOGEOGRAFICA CUATERNARA

Comparativ cu celelalte etape precedente, cuaternarul este mult mai scurt ca timp de evolutie. Cu toate acestea el reprezinta o etapa foarte complexa si deosebit de importanta pentru intregul complex de factori geografici (fizico-geografici, economico-geografici si demografici).

Trecerea de la pliocen la Cuaternar a fost influientata de glaciatiunea cuaternara a carei amprenta s-a pus pe mari suprafete. Miscarile tectonice si eustatice ce au avut loc in aceasta perioada colaborate cu miscarile externe ale scoartei terestre au fost influentate pregnant de trecerea de la conditiile calde subtropicale la cele glaciare si periglaciare.

In cadrul acestei etape se disting doua faze:

Faza villafranchiana;

Faza modelarii pleistocene si holocene.

Faza villafranchiana corespunde pleistocenului inferior cuprinzand din punct de vedere cronologic, intregul interval dintre fazele glaciare Donan si Gunz-Mindel. Caracterul lacustru al depozitelor de nisipuri si pietrisuri, blocuri mari de conglomerate, acoperite de nisipuri, argile nisipoase si nisipuri argiloase, cu stratificatie inclinata si orizontala (stratificatie deltaica propriu-zisa), este evidentiat de lentilele subtiri de calcare lacustre si gresii vizibile in deschiderile de la Hotarele si Izvoarele.

Complexul marnos apartinand fazei Gunz, este dispus deasupra depozitelor de Fratesti si din punct de vedere hidrogeologic constituie un orizont de tranzitie intre complexul loessic (de la suprafata campului) si pietrisurile de Fratesti cu structuri acvifere (P. V. Cotet 1976). Bogatia in calcare a complexului este explicata prin existenta acestei formatiuni in regiunile limitrofe Campiei Romane (Podisul Mehedinti, Podisul Miroc, Podisul Prebaicanic, Podisul Dobrogei de Sud), de unde au fost aduse prin actiunea geologica a apelor de suprafata si a vantului.

Faza modelarii pleistocene-holocene caracterizata prin represiunea continua a nivelului lacului pontic ce a conditional o coborare ritmica a nivelului de baza al retetei hidrografice, o alungire a raurilor, o intensa eroziune liniara si laterala, ce a determinat fragmentarea Campiei Romane intr-o serie de inlerfluvii (campuri) despartite prin culoare de vai (un astfel de interfluviu este zona localitatii Hotarele despartita de culoarele de vale ale Zboiului si Argesului).

Privita mai in amanuntire aceasta faza s-a caracterizat prin urmatoarele:

♦ Retragerea succesiva a lacului pleistocen;

♦ Depunerea depozitelor loessice;

Formarea interfluviilor (campurile) si vailor (principale, secundare si tertiare), ca urmare a coborarii succesive a nivelului de baza;

♦ Formarea teraselor fluviarile si a luncilor;

♦ Continuarea si restrangerea subsidentei si inversarea ei prin miscari epirogenetice largi;

♦ Formarea depozitelor

♦ Declansarea proceselor geomorfologice actuale;

♦ Modificarea peisajului geografic prin interventia constructiva si distructiva a omului.

Depozitele cuaternare superficiale sunt alcatuite din:

♦ Depozitele leossoide ce sunt din punct de vedere genetic formatiuni periglaciare de natura eoliana, constituite din prafuri nisipoase, argiloase, calcaroase.

Grosimea depozitelor de leoss variaza intre 10 - 20 m grosime, fiind influentate de directia si intensitatea vanturilor, de procesele de siroire si de denudatie, precum si a proceselor gravitationale (de exemplu dinspre Arges). In lunca Argesului intalnim depozite de maluri sau nisipuri argiloase ce poarta numele de leoss aluvial (Ana Canea 1970).

♦ Depozitele fluviatile din lunci, la zi, sunt specifice Argesului, alcatuite din bolovanisuri, nisipuri grosiere, pietrisuri, maluri (la partea superioara) cu o evidenta stratificatie fluviatila, cvasiorizontala si grosimi de 10 30 metri (vezi harta geologica * ).

II.2. Relieful

Studiul fizico-geografic are o mare importanta, deoarece conditiile naturale constituie o principala premisa de dezvoltare economica.

Transformarile in domeniul economic, social si al naturii inconjuratoare se fac cunoscand foarte bine conditiile naturale. Transformarile ce vor avea loc asupra peisajului geografic ca urmare a construirii sistemului de irigatii necesita studii ample asupra conditiilor naturale.

Campia Romana se desfasoara in sudul tarii, la nord de Dunare, care o delimiteaza catre sud si est pe o distanta de 840 km. Campia reprezinta o unitate majora a ansamblului teritorial national si componenta principala a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic avand o suprafata de 49.594 km².

Pozitia geografica, dimensiunile sale si relieful de tip campie au facut din Campia Romana, inca din antichitate, o regiune de mare atractie economica si de convergenta pe multiple planuri.

In epoca moderna, Campia Romana a ajuns sa fie granarul principal al tarii, iar odata cu dezvoltarea cailor de comunicatie si a industriei a devenit prima regiune economica a Romaniei.

Din punct de vedere geologic, dinspre nord-est spre sud, sud-vest, Campia Romana se suprapune pe urmatoarele unitati structurale: - promontoriul Orogenului nord-dobrogean, limitat prin faliile Trotusului, la nord si Peceneaga Camena la sud;

prelungirea Dobrogei centrale, intre faliile crustale Peceneaga Camena si Capidava Ovidiu;

compartimentul estic al Platformei Moesice, intre faliile Capidava Ovidiu si Intramoesica orientata nord-vest sud-est, falie ce corespunde la suprafata cu aliniamentul Valea Mostistei-Fierbinti Targ-Targoviste;

compartimentul vestic al Platformei Moesice, separat de falia Intramoesica, in est si Orogenul Carpatilor Meridionali in vest.

La nord de linia est-vest a localitatilor Chitila, Slatina si Craiova, Platforma Moesica prezinta o flexurare, constituind, in intervalul Miocen-mediu Holocen, flancul extern epicratonic al avanfosei carpatice.

Relieful general este de campie fluvio-lacustra. Se remarca, totusi, o mare varietate regionala impusa de cele 12 tipuri genetice de campie, de patru sisteme de terase, de diversitatea sectoriala a luncilor, de aparitia unor microreliefuri specifice loessului si nisipurilor eoliene, de catre desele schimbari de directie a cursurilor de ape. Se adauga procesele de aluvionare, divagare, sufoziune, tasare, etc.

Pe fondul racirii generale a climei din emisfera nordica in Pontian, nivelul marii din bazinele panonic si dacic a coborat, iar stramtoarea dintre cele doua bazine a prilejuit formarea Dunarii si acumularea spre est a unei delte.

Privitor la Campia Burnasului, subunitatea in care se incadreaza comuna Hotarele, sprijinindu-ne pe prezenta resturilor de Mammuthus meridionalis gasite la Balanoaia, Bogdana, Buzescu, Daia, Daita, Ghizdaru, Mavrodin si pe constitutia petrografica, se apreciaza ca aceasta a fost formata de raurile sudice in Romanian superior Pleistocen inferior.

In ansamblu, in jumatatea central-sudica a Campiei Romane, cam pana la raul Mostistea, substratul antrenat de ridicarea nord-bulgara inclina sud-nord, mai ales dincolo de Calnistea. Spre nord, in campiile Gavanu-Burdea si Vlasiei, peste aluviunile de varsta Panonian superior Pleistocen inferior depuse de Dunare si de raurile balcanice stau roci argilo-nisipoase depuse intr-o campie aluviala joasa, in conditiile unei subsidente inegale, tot mai ampla, catre axul avanfosei carpatice (linia Brazi - Mizil - Buzau).

Infatisarea actuala a reliefului regiunii cercetate constituie rezultatul unei evolutii indelungate legata de un complex de factori importanti.

Campia Burnasului este o campie tabulara, inalta, are forma de peninsula, dominand cu 30-40 m luncile raurilor Vedea, Teleorman, Calnistea, Arges si Dunare. Se extinde pe circa 100 km lungime, este lata in vest de 45 km si ingusta in est de 7 km, apropiindu-se de inaltimea si netezimea Baraganului sudic (94 m langa Baneasa). Aceasta campie inclina slab, de la vest la est (0,1) si ceva mai mult de la sud spre nord (0,4), aspect subliniat de orientarea spre nord a sistemelor hidrografice autohtone si de descarcarea panzelor freatice (puternice izvoare pe latura nordica).

Inclinarea spre nord apare ca aspect mostenit, Campia Burnasului fiind genetic o campie piemontana dezvoltata in Cuaternarul timpuriu spre limita sudica a lacului din Campia Romana si in prelungirea nordica a Podisului Prebalcanic (inclinare apropiata, 0,4 0,6%, atat pentru talpa depozitelor saint-prestiene, cat si pentru suprafata actuala).

In aceasta unitate, ca si in cea mai mare parte a Campiei Romane aflate la est, apele lacului cuaternar au revenit in Pleistocenul mediu, din nord, dar numai pana la sud de linia Calnistei, iar in Pleistocenul superior din est, pana in apropierea localitatii Cascioarele.

Aceasta sedimentare lacustra tarzie, continuata de depunerea formatiunilor loessoide a accentuat aspectul tabular. Dupa decuparea Campiei Burbasului de catre Dunare din Podisul Prebalcanic (in timpul formarii terasei a 4-a), vaile vechi prebalcanice sunt retezate si, numai pe alocuri, au fost preluate de sistemele hidrografice loessoide.

Alcatuirea litologica este data de stratele de Fratesti (pleistocen inferior), acoperite cu depozite loessoide ce au favorizat procese de lasare si aparitia crovurilor.

Ca urmare a activitatii agentilor geodinamici (a apelor curgatoare) s-au format sisteme de vai care au separat interfluvii plate; trasaturile morfografice generale ale regiunii aflate in discutie fiind date de orientarea interfluviilor si vailor.

Morfologia primara a fost completata ulterior de reteaua hidrografica secundara si procesele morfogenetice actuale, care au determinat formele de relief:

a)          Interfluviile reprezinta resturi ale suprafetei initiale fluvio-lacustra. Ele au rezultat in urma formarii vailor ca urmare a adancirii retelei hidrografice. Paralel cu adancirea a avut loc si o largire a acestora, s-au format terasele fluviatile, luncile, s-au acumulat depozitele loessice.

b)         Vaile sunt forme negative de relief, simetrice sau asimetrice, care formeaza Burnasul estic. Aici sunt doua categorii de vai:

principale (Valea Argesului, Valea Sabarului) caracterizate prin dimensiuni mari, faze evolutive mai complexe, prezenta teraselor.

Tertiare (Valea Zboiului).(vezi harta 2)

Ele sunt adancite in mod diferit, in raport cu actiunea de eroziune verticala a raurilor, cu energia de relief creata de acestea, cu actiunea de acumulare eoliana a loessului.

Din punct de vedere morfohidrografic, vaile asigura drenajul superficial si subteran al apelor, iar sub aspect paleohidrografic permit reconstituirea evolutiei geomorfologice cuaternare a reliefului. Elementele componente ale vaii sunt: fundul vaii (talvegul), versantii si terasele. In zona noastra, fundul vaii imbraca aspectul de lunci evoluate pana la sesuri aluviale (Valea Argesului).

Valea Argesului dreneaza de la vest catre est Burnasul estic delimitandu-l de Campia Vlasiei in nord, iar in est pe directie NV SE formeaza limita cu Campia Mostistei.

Valea prezinta un caracter asimetric, versantul drept fiind mai abrupt domina cu peste 30-40 m campul, iar vesantul stang mai domol este dat de terasele pleistocene, lunca avand largiri de 2-4 km.

Cursul inferior al Argesului a suferit transformari impuse de acumularea de la Mihailesti, cat si de lucrarile incepute la canalul Arges Dunare si de iazurile amenajate in aval de Budesti. Toate aceste amenajari au afectat echilibrul natural al vaii Argesului, prin modificarea regimului scurgerii, deranjarea invelisului de sol si a celui vegetal.

In acest sens Valea Argesului reprezinta o importanta axa de populare si industriala, cu impact nefavorabil asupra calitatii mediului natural. Aceasta concentrare a populatiei afecteaza invelisul de sol atat prin elementele derivate din procesul de urbanizare (poluare, pierderi de teren pentru extinderea spatiului de locuit, cai de comunicatie, amenajari de zone industriale), cat si prin schimbarea echilibrului natural, prin modificari de folosinta a terenurilor si supra exploatarea agricola.

Vaile tertiare sunt vai scurte cu accentuat caracter torential, fiind ocupate cu apa in special in perioadele ploioase ale anului (valea Zboiu).

La obarsie au un pronuntat caracter deluvial (aspect de valcele cu profil transversal in forma de U foarte evazat), in cursul lor mediu si inferior se adancesc cu 10, 20 si chiar 30 m, prezinta versanti concavi si un pat intens aluviat si mlastinos.

Ele sunt larg folosite in construirea de lacuri si iazuri necesare in agricultura si piscicultura (valea Zboiului).

Din punct de vedere geomorfologic asupra vailor si nu numai, actioneaza mai multi factori ce influenteaza deplasarile gravitationale (surpari si alunecari de teren) din lungul versantilor si anume: panta mare, caracterul slab coeziv al rocilor, frecarea si alunecarea in lungul unui pat glisant dat de orizonturile freatice dispuse deasupra unor roci impermeabile, absenta vegetatiei, apele subterane.

Toate aceste procese (surpari, alunecari, solifluxiuni) geomorfologice creaza efecte negative manifestate prin diminuarea suprafetei terenurilor ocupate de culturi agricole. Alunecarea terenurilor poate fi prevenita si combatuta prin: impadurire, plantare de pomi sau vita de vie, terasari, pasuni si defrisari rationale.

Vaile au constituit de timpuriu locul pe care s-au amplasat vetrele asezarilor omenesti din cauza bogatiei mai mari si mai abundente in apa si vegetatie, a gradului ridicat de adapostire, al resurselor economice de sol si subsol.

II. 3. Clima

II. 3. 1. Consideratii generale

In general, clima zonei in care se incadreaza Comuna Hotarele are un caracter continental excesiv caracterizat prin amplitudini termice mari, determinate de racirea accentuata din timpul iernii (ca urmare a patrunderii maselor de aer arctic si est european) si de incalzirile excesive din timpul verii (determinate de invazia de aer tropical).

Deci, aceasta caracteristica a climei este corespunzatoare proceselor circulatiei generale a atmosferei specifica partii de sud est a Europei si a regimului radiatilor solare din cauza latitudinilor temperate.

In analiza elementelor climatice am utilizat observatiilor meteorologice efectuate la Statiile Greaca, Herasti si datele din Atlasul Climatic al Romaniei.

Vara timp senin uscat, calduros ca urmare a continentalizarii maselor de aer. Aceasta continentalizare se datoreaza valorilor ridicate ale bilantului radiativ (120 Kcal/cm²/an), a maselor de aer tropical uscat si fierbinte din Africa de Nord sau a maselor de aer continental uscat si fierbinte din Est, din anticiclonii partii europene a Rusiei. Precipitatiile in cantitati reduse au un aspect continental evident, caracterizat prin intensitati mari (torentiale) si variabile in timp.

Iarna are in general, strat de zapada instabil si discontinuu, sub dominarea maselor de aer rece continental din est sau arctic din nord, ce determina scaderea temperaturii aerului intre -10 C si -20 C si chiar mai mult.

Vantul predominant cunoscut sub numele de crivat, care are frecventa si intensitatea cea mai mare, viscoleste zapada cazuta si o depune, mai ales pe vai si vaiugi, in crovuri, in raza padurilor si a localitatilor.

Primavara ca anotimp de tranzitie intre iarna si vara, are durata si aparitii diferite, in functie de caracterele climatice ale anului respectiv, astfel ca datorita maselor de aer din SV mai calde poate apare timpuriu (chiar si in februarie uneori).

Trecerea spre vara este nesesizabila, alternanta zilelor specifice verii cu cele specifice primaverii fiind foarte frecventa si manifestandu-se intr-o perioada mai lunga de timp.

Precipitatiile relativ bogate in aceasta perioada a anului, provocate de norii cumuliformi de convectie, sunt frecvente la sfarsitul primaverii si inceputul verii.

Miscarea aerului este in general moderata, uneori inregistrandu-se vanturi ceva mai puternice si mai uscate din nord-est, care transporta si depun particule fine de praf din stepa ruseasca de sud.

Toamna anotimpul care face o trecere lenta de la vara la iarna, prezinta diferente apreciabile de la un an la altul, in ceea ce priveste caracterul sau general.

Astfel putem preciza ca toamna are doua aspecte:

a)      la inceputul intervalului (septembrie prima jumatate a lunii octombrie) este uscata, continuandu-se cu seceta din vara;

b)     ploile de toamna, de lunga durata, cu intensitate redusa care caracterizeaza in special luna noiembrie.

II.3.2. Repartitia si regimul principalelor elemente climatice

Aceasta parte sudica a Campiei Romane beneficiaza de o medie anuala a temperaturii aerului de 11,1 C, cea mai coborata medie lunara fiind in ianuarie -2,5 C, iar cea mai ridicata in iulie 23 C.

Temperatura aerului reflecta caracterului de climat continental prin: amplitudini anuale ale mediilor lunare care variaza intre 23 C (-23 C) si mai ales prin amplitudini anuale cu valori absolute care variaza intre 70 - 74 C.

Temperaturile maxime absoluteau variat intre 41 C si 43 C si s-au inregistrat in lunile iulie si august, determinate de invadarea maselor de aer supraincalzit din estul continentului care provoaca si secetele cele mai mari.

Numarul zilelor de vara (temperatura 25 C) depaseste in general cifra 100, iar a celor tropicale (temperaturi 30 C) sunt peste 40.

Temperaturile minime absolute (-30 C, -32,5 C) se inregistreaza in lunile ianuarie si februarie, iar tetraterma Mayr inregistreaza cea mai ridicata valoare din intreg sectorul de vale (20,8 C) inferioara a Argesului.

Temperaturile scazute sunt determinate de masele de aer rece din E si NE, de cele arctice si polare ca si de racirile radiative din timpul noptilor senine.

Datorita acestui fapt are loc fenomenul de inghet care, in general, are repercusiuni negative asupra ciclului vegetativ al plantelor.

Primul inghet are loc intre 1 13 aprilie (data medie fiind 7 aprilie).

Un alt indicator ce caracterizeaza regimul inghetului este numarul mediu de zile cu si fara inghet. In acest sens durata medie a intervalului fara inghet este de 209 zile.

Tabel 1

TEMPERATURA MEDIE ANUALA SI LUNARA LA

STATIA HERASTI (1961 - 1975)

Fig. 1 TEMPERATURA MEDIE ANUALA SI LUNARA LA

STATIA HERASTI (1961 - 1975)

Tabel nr.

TEMPERATURILE EXTREME ANUALE

Fig. 2 TEMPERATURILE EXTREME ANUALE

Tabel nr.

Precipitatiile atmosferice constituie una din cele mai importante caracteristici ale climei si una din verigile principale ale circuitului apei in natura.

Cercetarea repartitiei teritoriale si regimul precipitatiilor atmosferice prezinta un deosebit interes practic aplicativ si teoretic, deoarece apa provenita din ploi si din topirea zapezilor constituie rezerva de apa a solului necesara dezvoltarii plantelor in perioada de vegetatie.

In cea mai mare parte precipitatiile sunt sub forma de ploi cu valori medii anuale peste 500 mm (556,1 mm).

Cele mai mari cantitati cad in luna iunie urmata de mai si iulie. Aceste trei luni socotite cele mai importante in dezvoltarea vegetatiei si in deosebi a plantelor de cultura detin circa 40 %, din totalul precipitatilor anuale.

Daca luam in consideratie intervalul mai mare al perioadei de vegetatie martie septembrie, procentul este de 70 % din valorile medii multianuale.

In ceea ce priveste luna cu cea mai mica cantitate de precipitatii, putem afirma ca aceasta este martie, cand se inregistreaza in medie 33,5 mm.

Suma precipitatiilor din perioada cu temperaturi ≥10 C este de 358,2 mm, cea a precipitatiilor de incarcare a solului in lunile noiembrie martie este de 197,9 mm, iar cea a precipitatiilor estivale de 103,0 mm, perioada de uscaciune acoperind intervalul aprilie octombrie.

Precipitatiile solide totalizeaza 16% din totalul cantitatilor anuale, timp de 50-80 de zile cu inghet, solul este neacoperit de zapada, fapt ce dauneaza mult culturilor de toamna.

Cele mai mici cantitati lunare de precipitatii se pot inregistra tot timpul anului, dar cu precadere toamna si iarna, remarcandu-se intervalul septembrie octombrie 1965 cand au cazut in total 0,2 mm precipitatii, in cea mai mare parte a lunii octombrie acestea lipsind.

Grosimea stratului de zapada are valori destul de mari, astfel incat grosimea medie cea mai mare dintr-o decada a fost de 10 cm, iar cea maxima absoluta de 117 cm.

Cea mai mare cantitate de precipitatii cazute depasesc valorile medii multianuale cu 40 75%. Cele mai mici valori ale precipitatiilor au amplitudine de variatie ceva mai mica fata de valorile maxime, inscriindu-se intre 44 - 56% din valorile medii anuale.

Caracterul continental al climei rezulta din deficitul de umiditate, din caracterul negativ al bilantului hidric al suprafetei active, determinat de valoarea mai mare a potentialului de evapotranspiratie fata de cel al precipitatiilor.

In aceasta zona din Campia Burnasului se inregistreaza o medie mare a evapotranspiratiei potentialesi anume de 729 mm, care corelata cu cea mai scazuta medie anuala a precipitatiilor atmosferice, determina un regim deficitar cu cel mai accentuat deficit: 172,9 mm, iar cea mai mare cantitate de apa se evapora in sezonul de vegetatie (aprilie octombrie), cand deficitul de umiditate inregistreaza 340,8 mm.

Perioada deficitara se extinde din aprilie pana in octombrie cu valoarea cea mai mica in octombrie 8,1 mm si cea mai mare in iulie 96,4 mm. In acelasi timp cel mai mare excedent se observa in ianuarie 40,9 mm, iar cel mai mic in martie 17,5 mm. Valoarea indicelui de ariditate este de 26, a celui hidroclimatic 76, a celui de compensare hidrica 0,49, iar a celui pluviometric 2,8 (T ≥ 10 C), 2,6 (estival), 4,0 (vernal).

Seceta unul dintre cele mai importante caractere ale regimului climatic, cu implicatii in domeniile practice, in special in agricultura, este reprezentat de dificitul apei in sol, de lipsa indelungata a precipitatiilor. Se considera ca un interval de 10 zile fara precipitatii constituie un interval secetos atmosferic. Intervalele secetoase mai dese dar mai scurte, apar iarna, insa vara este caracterizata prin inlantuirea unor intervale mai lungi care formeaza astfel perioade de seceta. Acestea sunt insa perioade de seceta atmosferica sau meteorologica.

Seceta, ca un complex de situatii din atmosfera si sol in care umezeala devine insuficienta pentru cresterea si dezvoltarea normala a plantelor, exprima de fapt nu perioada de lipsa a precipitatiilor (care este o perioada secetoasa meteorologica), ci perioada de existenta a unui dificit de apa in sol.

Astfel, seceta este determinata de rezerva de apa din sol accesibila plantelor, de precipitatiile atmosferice si de umezeala aerului, de evapotranspitatie, de temperatura aerului si de vateza vantului, de natura solului, de faza de vegetatie si de soiurile plantelor.

Mediile anuale ale excedentului de apa au valori cuprinse intre 35 60 mm, cel mai mare excedent inregistrandu-se in lunile februarie martie.

Toate aceste caractere ale climatului, impun incadrarea Comunei Hotarele, in zona climatica calduroasa secetoasa, iar in ceea ce priveste bilantul hidroclimatic mediu anual se incadreaza in zona deficitara, clasa moderat deficitar.

Tabel nr.

PRECIPITATIILE MEDII LUNARE SI ANUALE

IN PERIOADA 1990 2004 (mm/m²)

Fig. 3 PRECIPITATIILE MEDII LUNARE SI ANUALE

IN PERIOADA 1990 2004 (mm/m²)

Vanturile prezinta o deosebita importanta, avand in vedere dezvoltarea din punct de vedere economic si agricol.

Cea mai mare frecventa o au vanturile din directia de nordest 21,6%, urmate de cele din est 19,7%, cele din sudvest 16,8% si cele din vest 13,8%.

In cursul anului caracteristicile frecventei vanturilor se pastreaza in limite reduse, acestea schimbandu-se sub influienta circulatiei generale a atmosferei. Din analiza datelor rezulta ca viteza medie anuala variaza intre 2 si 2,5 m/secunda, iar cea maxima poate atinge 125 Km/ora (1954).

Tabel 5

VITEZA MEDIE (m/s) LUNARA SI LA ORELE DE CLIMAT

IN PERIOADA 1990 2004

Fig. 4VITEZA MEDIE (m/s) LUNARA SI LA ORELE DE CLIMAT

IN PERIOADA 1990 2004

Tabel 6

VITEZA (%) VANTULUI PE DIRECTII 1990 2004

Cunoasterea directiei vantului precum si a frecventei au o deosebita importanta practica in amplasarea obiectivelor economice, mai ales a celor care prin activitatea lor sunt nocive pentru localitatile din jur, precum si pentru lucrarile de irigatii prin aspersiune.

Fig. 5 VITEZA (%) VANTULUI PE DIRECTII 1990 2004

Nebulozitatea reprezinta gradul de acoperire a cerului cu nori. Principalele caracteristici ale nebulozitatii ce se determina la un moment dat sunt: nebulozitatea totala si inferioara.

Regimul norilor depinde de circulatia atmosferei si de formele de relief. Sub acest aspect, zona ce cuprinde Comuna Hotarele se caracterizeaza prin valori medii anuale de 6,1 zecimi.

De mentionat, ca, in mersul anual al nebulozitatii se observa doua minime (principal in august, secundar in ianuarie) si doua maxime (principal in decembrie, secundar in februarie).

Tabel

NEBULOZITATEA TOTALA

Fig. 6 NEBULOZITATEA TOTALA

Regimul nebulozitatii este si el completat de frecventa zilelor cu cer senin (92 zile) si cer acoperit (105 zile).

Radiatia solara constituie sursa energetica primara a dezvoltarii proceselor geografice si biologice. Din datele inregistrate la Institutul Meteorologic si Hidrologic se constata ca intensitatea medie a radiatiei directe poate depasi la amiaza 1 cal/cm²/min., in toate anotimpurile fiind ceva mai mare primavara si vara. In conditiile unor mase de aer foarte transparente valorile maxime ale intensitatii radiatiei solare pot depasi 1,4 cal/cm²/min. vara si 1,1 cal/cm²/min. iarna.

Radiatia globala in zona de campie inregistreaza valori cuprinse intre 122,5 127,5 Kcal/cm², iar mediile lunare maxime si minime oscileaza intre 21,5 C in luna iulie a anului 1936 si 20,4 C in aceeasi luna a anului 1933.

Amplitudinea medie multianuala detine valori de 25,5 la Budesti.

S-a remarcat faptul ca prima zi cu temperaturi medii zilnice ≥ 0 C este mai timpuriu in zona Campiei Burnasului, fata de Campia Vlasiei, astfel: 1 16 februarie in Campia Burnas si 16 februarie 1 martie in Campia Vlasiei.

Tabel

MEDIILE ORARE PE ANOTIMPURI (calorii/cm²/min.) ALE

INTENSITATII SOLARE DIRECTE

Fig. 7 MEDIILE ORARE PE ANOTIMPURI (calorii/cm²/min.) ALE

INTENSITATII SOLARE DIRECTE

Umezeala aerului cunoasterea parametrilor umezelii aerului si a evolutiei acestora in timp si spatiu prezinta o deosebita importanta pentru activitatea practica a multor sectoare economice: hidroenergetic, irigatii, alimentari de apa.

Excesul sau deficitul de umezeala in corelatie cu alti parametrii meteorologici au influenta negativa asupra diferitelor procese chimice, fizice si mecanice in procesul de asimilatie al plantelor, in tratarea, conservarea si inmagazinarea unor produse vegetale si animale.

Umiditatea aerului este conditionata de originea maselor de aer ce se deplaseaza deasupra Campiei Burnasului, de frecventa precipitatiilor, ca si de natura suprafetei subiacente active (evaporarea apei deasupra terenurilor umede din lunca).

Din repartitia datelor medii anuale a umezelii se constata ca in regiune se inregistreaza valori cuprinse intre 72 74%. In luna ianuarie valoarea medie a umezelii aerului este de 90%, iar maximele se inregistreaza in lunile iulie august: 62%.

II. 4. Apele

Din punct de vedere hidrografic, raurile care dreneaza Burnasul estic apartin de sistemul de sud, fiind colectate de Dunare.

Scurgerea de suprafata este in stransa legatura cu structura petrografica, relief si clima.

De asemenea, regimul scurgerii este influentat si de orizonturile freatice (cu nivel hidrostatic liber), care cedeaza o cantitate de apa paraielor si raurilor prin izvoare.

Relatia dintre clima si regimul hidrologic este determinata de precipitatiile atmosferice, evapotranspiratie si regim eolian.

Reteaua hidrografica se imparte in alohtona si autohtona.

Principalele rauri sunt: Argesul (retea hidrografica alohtona), pe al carui curs se afla Comuna Hotarele, Sabar a carui confluenta cu Argesul are loc la aproximativ 4 km la vest de localitatea analizata si Zboiul (retea hidrografica autohtona) ce curge la o distanta de 5 km in sudul comunei.

Argesul formeaza limita nordica a Burnasului estic si limita sudica a Campiei Vlasiei, este afluent pe partea stanga a Dunarii si isi desfasoara cursul pornind din Carpatii Meridionali, Masivul Fagaras unde are doua obarsii Capra si Buda care se unesc in Lacul Vidraru.

Raul formeaza apoi Cheile Argesului (intre Muntii Ghitu si Frunti), trece peste Muscelele Argesului, pana la Curtea de Arges, apoi de la Pitesti intra in campie (face limita intre Campia Teleomanului si Campia Ialomitei) si se varsa in Dunare la Oltenita (delimitand pe o mica portiune Baraganul de Campia Burnasului, care apartine Teleormanului).

In zona de campie are ca afluenti pe Dambovita, iar pe dreapta primeste Neajlovul unit cu Calnistea.

In bazinul Argesului se afla capitala tarii, pe Dambovita la confluenta cu Colentina, iar la aproximativ 35 km de varsare, pe dreapta sa se situeaza localitatea Hotarele.

Bazinul hidrografic al Argesului prezinta indici altimetrici foarte variati, cuprinzand cei mai inalti munti din cuprinsul tarii, desfasurandu-se de la altitudinea maxima de 2.543 m, pana la Dunare la aproximativ 10 m altitudine absoluta.

La nord si nord vest se margineste cu bazinul hidrografic al Oltului de care il separa largi interfluvii, la nord est si est cu cel al Ialomitei si al Mostistei, iar in sud vest cu bazinul Vedea. In cadrul acestor limite Argesul si afluentii sai dreneaza un teritoriu a carui suprafata este de 12.590 km², fiind al cincilea ca marime din tara, dupa Siret, Mures, Olt si Somes in afara Dunarii si Prutului (ale caror bazine sunt numai partial pe teritoriul Romaniei).

Punte de unire intre crestele alpine ale Fagarasului si drumul fara pulbere al Dunarii, Argesul aduna in paienjenisul apelor sale cate ceva din majoritatea aspectelor naturale ale tarii: dreneaza versantul sudic al muntilor Fagaras, sus stancos si lipsit de vegetatie, iar inspre poale domol si impadurit; a dealurilor subcarpatice si platformelor piemontane acoperite cu palcuri de codrii seculari, vii, livezi, verde si presarat cu flori primavara, aurita de galbenul granelor coapte in miezul verii sau acoperita toamna cu lanuri nesfarsite de porumb.

De la izvor pana la varsare in Dunare, Argesul se intinde pe o lungime de 340 km.

Intregul ansamblu al retelei hidrografice din cadrul bazinului de receptie al Argesului este constituit din trei subdiviziuni.

Colectoarele principale ale acestor trei subdiviziuni Arges, Dambovita si Neajlov conflueaza aproximativ in acelasi loc, in Campia Burnasului de Est.

Pe teritoriul de pe care Argesul isi aduna apele sunt raspandite numeroase asezari omenesti care ii folosesc apa in diferite scopuri.

Ca si pe colectorul principal, salbaticia multora din raurile afluente a fost strunita de catre om. Afluxul de ape din timpul inundatiilor, revarsarile peste rodul campiilor s-au potolit datorita unor serii de stavilare, diguri si baraje ce le-au reglementat viata. Lacul de la Vidraru, salba de lacuri de pe Arges sau lacurile din jurul capitalei sunt numai cateva din exemplele in acest sens, dar si lucrarile incepute la canalul Arges Dunare, iazurile amenajate in aval de Budesti.

Devierea Argesului spre est, ca de altfel a tuturor raurilor din partea sudica a Romaniei este impusa de retragerea spre Marea Neagra a vechiului lac ce a existat in Depresiunea Getica.

Toate aceste amenajari au afectat echilibrul natural al vaii Argesului, prin modificarea regimului de scurgere si deranjarea invelisului de sol si a celui vegetal.

In acest sens, Valea Argesului reprezinta o importanta axa de populare si industriala cu impact nefavorabil asupra calitatii mediului natural.

Aceasta importanta concentrare de populatie afecteaza invelisul de sol atat prin elementele derivate din procese de urbanizare (poluare, pierderi de teren pentru extinderea spatiului de locuit, cai de comunicatii, amenajari de zone industriale) cat si prin schimbarea echilibrului natural prin modificari de folosinta a terenurilor si supraexploatare agricola.

In zona Campiei Burnasului, Argesul are o panta cuprinsa intre 9 12 , intalnindu-se frecvente sectoare de meandre si despletiri, iar lunca prezinta largiri mari, fiind frecvent inundata.

Zboiu izvoraste din vestul localitatii Zboiu si se varsa in lacul Cataloi, in dreptul comunei Cascioarele. Este o vale de contact geomorfologic facand limita dintre Campul Burnasului si Terasa Greaca (a VI a) sau dintre terasa a VI a si a V a, a Dunarii.

Pe fundul acestei vai apa serpuieste ca un firicel in timpul ploilor si topirii zapezilor. Pe cursul ei s-au amenajat o serie de iazuri cu folosinta agro piscicola.

Alimentarea retelei hidrografice din cadrul Burnasului Estic este pluvio nivala (40 60%) si subterana moderata (10 35%) mai iulie, cand se produce perioada viiturilor de la inceputul verii, alimentarea nivala este specifica sfarsitului de primavara cand, ca urmare a topirii zapezilor, se desfasoara perioada apelor mari de primavara; alimentarea subterana are un rol esentiala in timpul lipsei scurgerii superficiale.

Scurgerea lichida a raurilor inregistreaza mari variatii de debite de la o luna la alta, de la un anotimp la un alt anotimp.

Scurgerea si debitele maxime se produc in perioada ploioasa a anului. Viiturile periculoase iau nastere atunci cand topirea zapezii se asociaza cu ploi intense. In a doua jumatate a secolului XX, ploile abundente si de lunga durata au determinat inundatiile mari din anii 1970, 1975, 1979 si mai ales cele din 2005, cand au lasat fara adapost mai multe familii ce isi construisera locuintele in lunca inundabila a raului. Scurgerea si debitele mari ating valori de 9,5 m³/sec. (la Budesti) pe Arges. Scurgerea si debitele minime se produc in anotimpul de vara (iulie - august) cand, lipsei precipitatiilor atmosferice se mai adauga si folosintele de apa.

Variatiile lunare si anuale ale debitelor sunt conditionate atat de factorii naturali (precipitatii atmosferice, evaporatie) cat si de factori economici (irigatii). Dinamica debitelor medii anuale scoate in evidenta o crestere din august ianuarie, urmand scaderi pana in august septembrie si iarasi usoare cresteri si descresteri in ianuarie.

Avand in vedere debitele minime aflate la limita inferioara, se impune regularizarea cursurilor de apa cu cat mai mult cu cat debitele minime coincid ca perioada cu punerea in stare de activitate a sistemelor de irigatii.

Scurgerea in aluviuni se caracterizeaza prin valori mari in cazul retelei hidrografice autohtone (0,5 1,0 tone/ha/an).

Pe luni, cele mai mari cantitati de aluviuni se inregistreaza in martie, aprilie, mai si iunie.

Paralel cu aluvionarea (care produce modificari in valoarea pantei talvegului, in aspectul albiei minore si majore, precum si in ceea ce priveste calitatea apelor) are loc o insemnata actiune de eroziune laterala in timpul apelor mari, cand se degradeaza malurile, sunt afectate asezarile omenesti, caile de comunicatii si terenurile agricole.

Temperatura apei este strans legata de oscilatiile lunare si anotimpuale ale temperaturii aerului. Media termica anuala este de 11,5 C in lunile iulie august, iar minimele 0,4 C 0,6 C in luna ianuarie.

Valoarea termica a apei in timpul sezonului de vara, are o mare insemnatate in utilizarea ei la irigatii.

Hidrochimic, apa raului Arges, prezinta valori ale mineralizatiei cuprinse intre 400 1000 mg/l, iar duritatea este de 28 50 gg. Din observatiile chimice rezulta ca natriul, potasiul, clorul si bioxidul carbonic au cea mai mare frecventa.

Argesul in general, in zona de campie este puternic impurificat, principala sursa de ape reziduale industriale si menajere fiind orasul Bucuresti, legatura fiind facuta de Dambovita, rauri ale carui ape sunt total necorespunzatoare din punct de vedere calitativ, deoarece oxigenul dizolvat se reduce destul de mult, continutul de cloruri creste pana la circa 200 mg/l si in sfarsit, apar o serie de componenti noi, specific reziduali, ca fenoli, in proportie de circa 50 mg/l, detergenti in proportii similare, precum si alte substante nocive pentru activitatea vitala animala si vegetala.

Gradul mare de impurificare a apelor Dambovitei nu scade prea mult pana la confluenta cu Argesul, ca urmare acesta preia apele murdare ale Dambovitei.

In scopul evitarii unor astfel de situatii care conduc la distrugerea formelor de viata acvatica, animala si vegetala, la infectarea surselor de ape subterane invecinate, precum si la imposibilitatea utilizarii apelor din rau ca apa pentru irigatii, s-au luat o serie de masuri care pe de o parte impun restrictii deversarilor de ape murdare, iar pe de alta parte, impun restrictii in folosirea si consumul apei din rau in perioadele cu scurgere minima, astfel incat sa se mentina in albia acestuia debitele necesare diluarii corespunzatoare a apelor provenite de la sursele de impurificare denumite in practica debite de dilutie care, ca valoare, sunt echivalente debitelor medii lunare minime de asigurare 95%.

Intrucat nu este imposibil ca apele reziduale sa fie imbunatatite si reutilizate in industrie sau irigatii, una din actiunile cele mai de seama care s-au intreprins in vederea protejarii calitatii apei a fost construirea unor statii de epurare a apelor reziduale. Astfel de unitati s-au construit la Pitesti, Bucuresti, iar intrarea lor in functie cu toata capacitatea necesara reda o buna parte din calitatea apei Argesului din cursul inferior, astfel incat aceasta apa va putea fi folosita pentru irigatii, pe terenurile de cultura.

Lacurile. In ultimi ani suprafetele ocupate cu lacuri, balti temporare sau mlastini au suferit modificari importante ca urmare a interventiei omului.

Lacurile de lunca mai sunt denumite si balti. Ele s-au format pe fundalul unor microdepresiuni ce apar la nivelul luncilor (fiind incadrate din acest punct de vedere formelor morfohidrografice negative). Sunt alimentate din precipitatii si izvoare de mal. Din aceasta categorie de lacuri face parte Lacul Herasti care este situat in imediata apropiere a localitatii cu acelasi nume, in lunca Argesului (in amonte de confluenta cu Dambovita), la baza terasei de 6 8 m. Suprafata sa la nivel mediu, este de 38 ha, are o adancime redusa si este invadat de o vegetatie higro-hidrofita.

II. 5. Vegetatia

Ca element al cadrului natural, vegetatia a avut si are un rol deosebit in viata economica. In imprejurimile Comunei Hotarele, unde temperatura medie anuala este de 11,1 C, precipitatiile de circa 600 mm si soluri de diferite tipuri, se remarca mai multe formatiuni vegetale: paduri, vegetatia luncilor, vegetatia pe versantii putin abrupti, a crovurilor, baltilor, lacurilor si din culturile agricole.

Padurile se dezvolta pe solurile brun roscate si sunt alcatuite din stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), stejar pufos (Quercus pubescens), uneori in amestec cu alte specii arborescente ca teiul (Tilia cordata), carpenul (Carpinus betulus), ulmul (Ulmus foliaces), jugastrul (Acer campestre), alunul (Corylus avellana), frasinul (Fraximus excelsior). Padurile de cer (Quercus cerris) si garnita (Quercus frainetta) sunt frecvente in Campia Burnasului pe o linie ce uneste localitatile Comana in vest si Greaca spre est.

Pe locul padurilor defrisate apare o vegetatie de pajiste alcatuita din ierburi mezoxerofite, loliul, paiusul (Festuca valesiaca), pirul (Agropyrum repens), firuta (Poa pratensis), mohonul (Setaria viridis), pelinita (Artemisa austriaca), leguminoase mezofite.

Lunca Argesului constituie o zona particulara caracterizata din punct de vedere vegetal prin dezvoltarea zavoaielor alcatuite din salcii (Salix alba), rachite (Salix fragilis), anini si plopi (Populus alba, Populus nigra), iar ca specii ierboase rogozul (Carex gracilis) si liubarnita (Alisma plantago).

Atat regiunea de campie cat si in sectorul de lunca, cea mai mare parte a suprafetelor reprezinta actualmente terenuri agricole, vegetatia initiala disparand.

Pe terenurile cultivate apare graul, orzul, lucerna, sfecla de zahar, pomi fructuferi, vita de vie, capsuni (harta nr. 3 ).

Prezenta unor asociatii vegetale diferite se va reflecta si in ceea ce priveste caracterele solurilor, in special in cantitatea si calitatea materiei organice care se acumuleaza in sol sau la suprafata acestuia.

Padurea are un rol deosebit in purificarea aerului, in protejarea teritoriului din jur impotriva curentilor de aer sau a celor poluanti, in atenuarea excesivitatii climatului, in protejarea solurilor, in apararea malurilor si versantilor.

Padurea trebuie considerata o componenta pretioasa a peisajului natural, care sa fie tratata nu pentru productia de masa lemnoasa, ci sa fie amenajata si structurata in primul rand pentru functia de recreere si agrement, de protectie a teritoriului.

Cea mai apropiata padure de Comuna Hotarele este Magura, o padure de stejari situata la 5 km sud de aceasta localitate, in suprafata de aproximativ 200 ha. Aceasta reprezinta si o importanta cinegetica (in interiorul sau se afla o crescatorie de fazani si caprioare).

O componenta a Comunei Hotarele acoperita de vegetatie arborescenta formata din esente noi (salcie si plop) este ostrovul Chichinet, ostrov in Valea Argesului de aproximativ 20 m². In timpul revarsarilor si inundatiilor ostrovul este acoperit, prezenta insulei facandu-se simtita numai temporar prin coroana salciilor si plopilor.

Un alt loc asemanator Chichinetului este belcigul de meandru Moarta, tot in Valea Argesului, ceva mai mare ca suprafata (30 m²), acoperit partial de o vegetatie arborescenta (tot salcie si plop). Denumirea de Moarta se datoreste putrefactiei salciilor acoperite de mal in timpul viiturilor si greutatii cu care oamenii patrund in aceasta insula din cauza ingramadirii malului in jurul insulei.

II. 6. Fauna

Fauna din imprejurimile Comunei Hotarele este legata, mai ales, de biotopurile analizate anterior: in paduri se afla caprioara, viezurele, vulpea, pisica salbatica. Dintre pasari fazanul este de interes cinegetic, colonizat in padurea Greaca, privighetoarea, ciocanitoarea.

In zona vegetatiei ierboase de camp se intalneste iepurele (Lepus europaenus), dihorul (Mustela eversmanni), nevastuica, rozatoare (popandau Citellus citellus, harciog Cricetus cricetus, soarece de camp Microtus arvalis, orbetele Spalax leucodon) si pasari ca: prepelita Coturnix coturnix, prigoria, presura Emberiza hortulanta, ciocarlia de camp Melancorypha calandra.

In lacurile si baltile din zona traiesc: vidra, nurca, rata, gasca, de interes vanatoresc precum si multe specii de peste: carasul (Cyprinus anratus), bibanul, crapul (Cyprinus carpio), stiuca (Esox lucius) etc.

Ca urmare a destelenirii stepei si silvostepei unele animale au disparut (exemplu: dropia).

II. 7. Solurile

Studiul solurilor ca element al cadrului natural are o deosebita importanta fiind legat de structura populatiei agricole.

Evaluarea cat mai eficienta a potentialului economic al solurilor este una din principalele probleme ale productiei agricole, in perioada actuala cand se cere o cantitate tot mai mare de produse agricole, se pune problema obtinerii acestora, nu prin extinderea suprafetelor agricole, ci prin folosirea rationala a fondului funciar. Solurile din aceasta parte a Campiei Burnasului sunt folosite in agricultura, fiind neuniforme si variate, datorita formelor de relief diferite: campuri, crovuri, valcele, maluri abrupte, lunci, si a covorului vegetal.

Clima exercita o influenta foarte puternica, determinand aparitia constituentilor minerali ai solului, creand conditii favorabile instalatiei vegetatiei si intervenind direct in diferentierea profilului de sol. Influenta climei in pedogeneza se face prin intermediul principalelor sale elemente: temperatura, precipitatii atmosferice, umezeala si vantul, dar in special temperatura si precipitatii.

Astfel, in raza Comunei Hotarele cat si in imprejurimi se deosebesc doua grupe de soluri:

Soluri zonale

Soluri azonale

Grupa solurilor zonale

a) Solurile brun roscate podzolite sunt soluri moderat acide, din cadrul clasei argiluvisoluri, au un orizont podzolit de culoare galbui bruna sau puternic impestritata cu pete galbui albicioase si galbui brune. Podzolirea, insotita frecvent de pseudogleizare, diminueaza calitatile productive ale acestor soluri, contribuie la tasarea lor naturala si la reducerea regimului aerohidric. Profilul de grosimi cuprinse intre 150 175 cm, are urmatoarele orizonturi:

A A Bt Cca D sunt utilizate in cultura pomilor fructiferi, pentru teren arabil, insa nu sunt indicate pentru cultura vitei de vie.

b) Solurile brun roscate sunt considerate ca facand tranzitia intre solurile mediteraneene maronii levigate si solurile brune (de tip Ramaun) din Europa Centrala.

Sunt slab acide cu un continut redus argiloiluvial caracterizate prin culoare bruna ruginie datorita prezentei oxizilor de fier.

Aceste soluri prezinta un profil morfologic de tipul A Bt Cca, cu grosimi cuprinse intre 140 190 cm, au o fertilitate naturala moderata, din cauza unui procent scazut de humus si de substante nutritive.

Pentru ridicarea calitatii agricole sunt necesare masuri agro-pedoameliorative: fertilizari curente cu doze mari de ingrasaminte organice, chimice si minerale, araturi nu prea adanci (2 5 cm), afanari, grapari repetate. Se preteaza cu bune rezultate, pentru cultura graului, orzului, lecernei, sfeclei, cartofului si a pomilor fructiferi.

c) Cernoziomurile puternic levigate din clasa molisoluri, au o culoare inchisa cu slabe nuante cenusii, sunt intens si profund humificate, prezentand caractere mult apropiate de cele ale solurilor de padure. O analiza a profilului de sol: Am Bt Cca, gros in general de 150 200 cm, denota un caracter slab acid, o adanca levigare a carbonatului de calciu si prezenta unui dominant orizont argiloiluvial.

Fertilitatea naturala este moderata, fiind ocupate altadata de paduri; in prezent pe ele se cultiva: grau, porumb, lucerna, etc.

Din punct de vedere agro-pedoameliorativ, aceste soluri nu necesita decat lucrari de fertilizare curenta (doze mijlocii de ingrasaminte organice si minerale), norme reduse de irigatii, araturi adanci pentru o afanare puternica, subsolaj, grapari repetate. Aceste soluri se intalnesc in sudul comunei, in apropiere de Valea Zboiului (vezi harta nr. 4 )

Grupa solurilor azonale

a) Regosolurile (solurile erodate) sunt specifice versantilor Burnasului afectati de numeroase procese de panta (torentialitate, surpari si alunecari de teren).

Se folosesc, mai ales, la pasunat. In urma a numeroase lucrari de imbunatatiri funciare (terasari) si agro-pedoameliorative, sunt folosite pentru cultivarea pomilor fructiferi si a vitei de vie.

b) Soloneturile sunt soluri moderat humifere, slab saline in orizonturile superioare, saline si puternic alcaline in orizonturile mai adanci, cu consistenta excesiva ce impiedica buna dezvoltare a plantelor.

c) Solurile de lunca predomina in cea mai mare parte terenurile Comunei Hotarele.

Solurile gleice apar in lunca Argesului unde panza de apa freatica este foarte ridicata (0,8 2,00 m), astfel incat aceasta umezeste in permanenta profilul.

Profilul morfologic este de tipul A AG Gr cu grosimi de 120 150 cm, cu acumulari slabe de humus, cu textura fina (sunt soluri grele) si cantitate ridicata de substante organice. In stare naturala sunt ocupate de vegetatie higrofita, fiind utilizate ca pasuni si fanete naturale.

Prin lucrari agro-pedoameliorative pot fi utilizate cu succes in cultura plantelor.

Degradarea solurilor reprezinta efectul activitatii omului de valorificare a resurselor de sol sau al interactiunii fiintei umane cu mediul inconjurator.

In general, zona din care face parte si comuna analizata, se caracterizeaza din punct de vedere al degradarii prin compactizare formare de crusta si degradare prin pierderi de nutrienti in cazul terenurilor cultivate.

Pierderile de sol prin eroziunea eoliana estimate intre 2 8 t/ha/an, deci un pericol mic, dar viteza medie anuala a vantului pana la 4,5 5,0 m/s si prezenta structurii mai usoare a solului, sporesc pericolul de eroziune in suprafata.

Efectele acestui proces se evidentiaza prin pierderi de sol, fiind afectat orizontul cel mai fertil (A), acoperirea unor soluri si deformarea suprafetei terenului.

Ca urmare a executarii araturii la o umiditate necorespunzatoare (prea mare sau prea scazuta) apar in sol procese de compactizare care conduc la formarea orizontului tasat, situat imediat sub orizontul arat si cu grosimi de cativa cm.

Orizontul compactizat prezinta cu 3 10% mai putine spatii lacunare fiind redusa in acest fel permeabilitatea si patrunderea in profunzime a radacinii plantelor. Formarea lui este favorizata de aplicarea araturii pe soluri prea umede si la aceeasi adancime.

Compactizarea mai este provocata si de animale pe arealele exploatate ca pasune din jurul comunei sau de masinile agricole datorita presiunii specifice foarte mari exercitate de rotile lor, efectele dublandu-se aproape la viteze mari.

CAPITOLUL III

REPERE ISTORICO GEOGRAFICE

Repartitia, modul de grupare, marimea, caracterele teritoriale ale asezarilor sunt rezultatul unei indelungate evolutii istorice, cauzate de conditiile social economice si naturale in care s-au dezvoltat.

Descoperirile arheologice facute in Campia Burnas au adus dovezi materiale privitoare la prezenta omului inca de la inceputurile activitatii sale de vanator, pastor, agricultor, fauritor de unelte.

Cimpia Burnasului este o zona fertila care a oferit din cele mai vechi timpuri conditii optime de viata comunitatilor omenesti, acest tinut fiind in permanenta un coridor intre Carpati si Dunare. Campia oferea un relief cvasiorizontal, cu putine obstacole naturale terasele raurilor si vaile largi ale acestora erau propice intemeierii vetrelor de asezari sau diverselor culturi -, un climat bland, rauri cu curgere permanenta, o vegetatie forestiera care oferea un loc de refugiu in cazuri de pericol, soluri fertile.

Comuna Hotarele este asezata la contactul campului cu lunca Argesului din cauza depozitelor groase de loess (20 45 m) ce determina adancimi mari la care se gasesc apele subterane.

Burnasul este unul din cele mai bogate castele de apa subterana din Campia Romana, pe care le descarca in vaile adanci laterale sub forma de izvoare bogate, situate la baza versantilor.

Urme ale vietii materiale au fost scoase la iveala atat cu prilejul unor descoperiri intamplatoare cat si cu prilejul unor sapaturi organizate de Muzeul Arheologic din Oltenita si de Muzeul de Istorie al Romaniei.

Descoperirile vorbesc despre o continuitate a vietii in aceste locuri din epoca pietrei si pana in zilele noastre.

Ca atestare istorica localitatea Hotarele din judetul Giurgiu apare consemnata intr-un document foarte pretios numit Cartografia Eparhiei Ungaro Vlahiei in anul 1910 a diaconului N. M. Popescu publicata in anul 1914. In acest document se vorbeste de satul Hotar, care avea o biserica de lemn construita intre anii 1788 1790, in jurul careia a inceput sa se dezvolte localitatea, iar la 1810 satul avea 48 de case cu 180 de locuitori. Ca data de infiintare a satului se considera anul 1780, insa in buletinul monumentelor istorice anul x nr. 4./1971 pagina 56, se arata ca in anul 1644 prin stradania si porunca luminatiei sale principesa Elina, sotia domnitorului Matei Basarab si cu sprijinul fratilor sai Cazan Nasturel si Udriste Nasturel se ridica in satul Herasti biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril si Sfanta Treime care se gasesc in partea de Nord Vest a casei de piatra construita tot de familia Nasturel in anul 1642, familie din care se tragea principesa Elina, sotia domnitorului Tarii Romanesti Matei Basarab.

Date mai vechi despre existenta asezamintelor pe teritoriul comunei Hotarele apar intr-un act de judecata din anul 1551 in care se pomeneste despre localitatea Herasti, iar intr-un act de dame se vorbea despre localitatea Izvoarele.

Initial, s-au infiintat doua sate: Hotarul cu primele asezaminte de 7 8 bordeie, pe locul unde se afla astazi proprietatile familiilor Guttie, pe fosta mosie Vladiceasa; si Totoaia, denumita ulterior Fundoaia partea de la centru spre apus a localitatii -, format la fel din 7 8 bordeie pe locul unde se afla astazi cimitirul satului langa conacul familiei Herascu, conac care se pastreaza si astazi, fiind sediul actual al dispensarului veterinar.

Ca organizare administrativ teritoriala, comuna Hotarele a cuprins mai intai satele: Scarisoara, Herasti, Milosesti, Izvoarele si Atarnati, avand ca resedinta de comuna o pozitie centrala fata de satele componente. Atarnati se situa la vest de Hotarele, distanta dintre acestea fiind de 5 km, Scarisoara era la est la o distanta de 3 km, iar Milosesti la nord vest la 4,5 km.

La reorganizarea administrativ teritoriala din anul 1968 satele Herasti, Hotarele si Izvoarele s-au unit intr-o singura comuna Hotarele.

Cele trei sate componente care alcatuiesc comuna Hotarele se gasesc foarte aproape unele de altele, au avut de la inceput o retea buna de drumuri care le-au asigurat o legatura permanenta si s-au dezvoltat impreuna, intre locuitorii lor stabilindu-se numeroase legaturi de rudenie prin casatorie.

Dintre toate localitatile din aceasta zona, vechimea cea mai mare o are satul Herasti, astfel, in revista Scoala Ilfovului apare o stire privind vechimea satului despre care se mentioneaza ca ar exista din 1393, infiintat pe mosia lui Roman Herascu.

Despre satul Milosesti se stie ca s-a infiintat pe mosia printului sarb Milos Obrenovici, de la care ii deriva si numele.

Prin legea de improprietarire a insurateilor de la 1878 s-a creat un nou sat, Zboiul. La 1894 se infiinteaza alt sat, Putu Greci care impreuna cu Zboiul au apartinut pana in 1930 de comuna Hotarele, dupa care au trecut la comuna Greaca.

Numele de Hotarele vine de la locul pe care il ocupa, localitatea fiind asezata pe hotarul fostelor mosii: Herasca proprietatea lui Herascu Nasturel si Vladiceasca, mosia mitropoliei Ungro Vlahiei.

Izvoarele, sat component al comunei Hotarele, este situat intre Valea Seaca si malul drept al raului Arges, aici raul Sabar varsandu-se in Arges. Acesta se imparte in doua trupuri purtand denumirea de Izvoarele de Sus si Izvoarele de Jos.

Dezvoltarea acestor asezari in secolul al XVIII-lea nu este intamplatoare, ci este strans legata de conditiile social economice.

CAPITOLUL IV

POPULATIA COMUNEI HOTARELE

Obiectul principal al acestui capitol il constituie tratarea unor aspecte esentiale ale raportului dintre numarul si structura populatiei, pe de o parte si nivelul si structura economiei, in general, si mai ales a economiei agricole pe de alta parte, din cadrul comunei Hotarele.

Referiri se vor face mai ales la folosirea fortei de munca, asigurarea unei structuri corespunzatoare varstelor celor ocupati, dezvoltarea economica a comunei pentru a se diminua deplasarea zilnica a populatiei, mai ales spre Bucuresti.

Cunoasterea tuturor problemelor privind populatia este strans legata de potentialul uman existent, de particularitatile si caracteristicile sale actuale pentru a se cunoaste rolul localitatii in perspectiva.

IV. 1. Evolutia numerica

Pe baza recensamintelor din perioada 1912 2002, am analizat evolutia numerica a populatiei comunei Hotarele, analiza din care reiese faptul ca aceasta populatie a scazut de la cifra de 9.221 locuitori, cat a avut in anul 1912, pana la 8.929 locuitori, cat a inregistrat la recensamantul din 2002, deci o descrestere cu 292 locuitori.

Aceasta descrestere a numarului populatiei a avut o traiectorie oscilanta, astfel se constata mai intai o crestere continua incepand cu anul 1912 si pana in anul 1974, cand s-a inregistrat cel mai mare numar de locuitori (12.434), pentru ca apoi, cu toate masurile luate de statul roman privind reglementarea natalitatii sa scada pana in anul 1992 la cifra de 8.911 locuitori. Scaderea numarului populatiei mai ales in ultima parte a intervalului este cauzata de revolutia din decembrie 1989 ce a indus o stare de nesiguranta in ceea ce priveste asigurarea unui trai linistit, dar si din cauza deplasarilor denifitive a populatiei spre capitala.

Tabel

NUMARULUI POPULATIEI

IN ANII DE RECENSAMANT

Fig. 8 NUMARULUI POPULATIEI

IN ANII DE RECENSAMANT

Desi nu apare in tabel, comuna Hotarele a inregistrat un maxim al numarului populatiei in anul 1974 cand a avut peste 12.400 locuitori. Aceasta crestere este legata de miscarea naturala mai precis de natalitate, fiind o perioada in care s-a aplicat o decizie legislativa ce a dus la sporirea numarului de locuitori (vezi tabelul si figura 8).

Tabel 10

NUMARULUI POPULATIEI

IN PERIOADA 1966 1977

Fig. NUMARULUI POPULATIEI

IN PERIOADA 1966 1977

IV. 2. Miscarea naturala

IV. 2. 1. Natalitatea

Natalitatea reprezinta numarul de nasteri din interiorul unei populatii si se reda cantitativ prin rata natalitatii, reprezentand numarul nascutilor vii la 1000 locuitori intr-o anumita perioada.

Indicele de natalitate prezinta mari diferentieri de la un an la altul, cele mai mari valori ale natalitatii find inregistrate in perioada 1968 1976, ca urmare a masurilor luate pentru reglementarea natalitatii, cand in comuna Hotarele acest indice era de 14,5.

In perioada 1970 1975, natalitatea inregistreaza o mica scadere mai ales ca urmare a deplararilor definitive ce au loc dinspre comuna spre orase.

Dupa anul 1976, rata natalitatii incepe sa creasca usor ca urmare a masurilor economice si de sistematizare teritoriala, masuri ce duc la o diminuare a deplasarilor definitive.

Acest lucru se intampla pana la nivelul anului 1990 cand din cauza revolutiei din 1989 rata natalitatii capata o traiectorie descendenta pana in ziua de azi (vezi tabelul si figura 9).

Tabel

MISCAREA NATURALA IN PERIOADA 1995 2004

Fig. 10 MISCAREA NATURALA IN PERIOADA 1995 2004

Pe baza tabelului de mai sus putem afirma ca indicele de natalitate a inregistrat in ultimii 10 ani valori cuprinse intre 8,0 in anul 1996 si 4,7 in anul 2004 continuand sa scada.

IV. 2. 2. Mortalitatea

Mortalitatea reflecta totalitatea deceselor care se produc in cadrul unei populatii si se exprima prin rata mortalitatii, acest indicator demografic reprezentand numarul total de decedati la 1000 locuitori.

Indicele de mortalitate a inregistrat in ultimul deceniu valori foarte ridicate cuprinse intre 24,0 in anul 1996 si 16,2 in 2004. Aceste valori mari au fost puse pe baza natalitatii foarte scazute ce au dus la o imbatranire puternica a populatiei si mai putin din cauza factorilor socio-economici.

Scaderea mortalitatii in ultimul timp: 2002 2004, se datareste imbunatatirii conditiilor de viata, cresterea calitatii serviciilor sanitare, in general a bunastarii.

Mortalitatea infantila in ceea ce priveste mortalitatea infantila putem afirma ca in ultimii cinci ani nu s-a integistrat nici un deces in randul nascutilor vii sub varsta de 1 an, situatia fiind alta inainte de revolutie, cand in perioada 1985 2000 media acesteia avea valoarea de 25,9.

Pentru cresterea sau descresterea numarului de locuitori o importanta deosebita o prezinta soldul miscarii naturtale care are valori in perioada analizata cuprinse intre -13,7 in anul 1999 si -11,5 in anul 2004 (foto 1).

IV. 3. Miscarea migratorie

Miscarea migratorie conduce la concluzii importante privind evolutia numerica a populatiei.

Acest fenomen are o deosebita importanta in organizarea teritoriului si sistematizare, precum si a consecintelor pe care le are asupra potentialului de forta de munca a intregii comune.

Analizand datele privind migratia in perioada 1990 2004, se constata o scadere permanenta a numarului celor ce isi schimba domiciliul stabil.

Tabel

MISCAREA MIGRATORIE

Sursa: I.N.S.

Numarul din ce in ce mai mic al celor care isi schimba domiciliul stabil este o dovada ca in comuna activitatile economice s-au diversificat, fapt ce atrage deopotriva un numar relativ ridicat de locuitori.

Cele mai multe plecari din comuna au avut loc dupa 1989, cand s-au inregistrat 797 plecari, respectiv 10% din populatia totala, acestia indreptandu-se in special spre orasul Bucuresti. In prezent, se semnaleaza o incetinire a acestor plecari, procentul fiind de 0,6%.

In privinta stabilirilor de domiciliu in comuna Hotarele, cel mai mare numar de sosiri inregistreaza anii 1996 si 1997 cand au loc nu mai putin de 144 si respectiv 122 de stabiliri definitive.

La nivelul anului 2004 procentul sosirilor in comuna era aproximativ egal cu cel al plecarilor, adica 0,5% respectiv 0,6%.

IV. 4.Miscari ale fortei de munca

In general reducerea potentialului fortei de munca are implicatii asupra sistemelor de executare a lucrarilor agricole: intensificarea lucrarilor mecanizate la culturile de porumb, micsorarea numarului de lucrari manuale.

Cele mai intalnite sunt deplasarile zilnice ale fortei de munca, asa zisul navetism, cauzele ce au determinat acest fenomen fiind:

amplificarea fenomenului urban, dezvoltarea economica a orasului Oltenita, dar mai ales a capitalei;

influenta dezvoltarii multilaterale si impetuase a orasului Bucuresti asupra forsei de munca din comuna Hotarele s-a manifestat destul de puternic;

eliberarea unei parti destul de insemnate din populatia activa din agricultura si dirijarea ei catre alte sectoare de activitate, ca urmare a extinderii mecanizarii lucrarilor agricole;

existenta uneo mijloace de transport si cai de comunicatii dense si moderne.

In analiza deplasarilor zilnice am avut in vedere si raportul dintre teritoriu si timpul necesar, deoarece consumul de timp, in deplasarea fortei de munca constituie o problema de mare importanta.

Astfel, comuna Hotarele se incadreaza, fata de orasul Bucuresti, in izocrona de 50', fapt ce duce la un mare consum de timp.

In aceasta situatie se pune problema utilizarii fortei de munca in zona, prin imbinarea activitatilor agricole cu cea industrial-agrara.

Folodirea rationala a fortei de munca este nu numai o problema economica, ci si una social-politica: atragerea in circuitul productiei sociale a tuturor persoanelor apte de munca, orientarea, calificarea si repartizarea oamenilor pe profesii, pe locuri de munca si unitati economice, organizarea utila a timpului liber.

Puternicul curent al deplasarii populatiei active, apreciat ca un fenomen logic intr-o societate democrata nu poate si nici nu trebuie lasat la voia intamplarii.

Astfel, la nivelul anului 1977 in comuna Hotarele se deplaseaza circa 50% din populatia activa, azi procentul fiind de aproximativ 30%.

In vederea diminuarii deplasarilor zilnice a fortei de munca, si folosirea acesteia pe plan local in tot cursul anului consider necesar utilitatea urmatoarelor masuri:

sa se imbine zootehnia cu cultura plantelor si cu activitatile neagricole;

sa se permanentizeze echipe complexe de mecanizatori care sa se ocupe in lunile de iarna de repararea utilajelor, fertilizarea solului si curatirea canalelor de irigatii;

organizarea si dezvoltarea unor activitati industriale pe baza folosirii resurselor locale agricole si neagricole.

Acestea ar putea aduce venituri banesti populatiei si folosirea eficienta a fortei de munca in tot cursul anului.

Aproape 95% dintre navetisti se deplaseaza spre orasul Bucuresti, folosind soseaua Bucuresti Hotarele.

Majoritatea celor ce se deplaseaza sunt antrenati uzinele din sudul capitalei: Uzina de Masini Grele Berceni, Uzina de anvelope Danubiana, devenita azi Tofan Grup, precum si pe santierele de constructii.

Restul de circa 5% din forta de munca ce se deplaseaza este atrasa de orasul Oltenita precum si de unitatile economice si social-culturale din comunele vecine.

Desi navetismul se va dimunua in timp, totusi orasul Bucuresti va detine aproape 90% din totalul navetistilor, avand in vedere dezvoltarea deosebita a acestui oras si modernizarea drumurilor.

IV.5. Densitatea populatiei

IV.5. 1. Densitatea generala

Studiul densitatii generale al comunei Hotarele l-am efectual in mod evolutiv in perioada 1912 2002. De asemenea, am corelat acest fenomen demografic cu fenomenele economice, cu sporul natural, migratoriu, cu modul de utilizare a terenurilor.

Densitatea populatiei a integistrat valori diferite de la o perioada la alta.

Tabel

EVOLUTIA DENSITATII POPULATIEI

1912 2002 (loc./km²)

Densitatea populatiei creste din anul 1912 pana in anul 1966 perioada in care are loc si cresterea numarului de locuitori. Dupa 1966, densitatea medie generala scade, ca urmare, mai ales, a indicelui de migratie negativ.

In raport cu densitatea medie a judetului Giurgiu si a tarii s-au inregistrat valori mult mai mari, fapt ce dovedeste o concentrare a populatiei pe teritoriul comunei Hotarele (tabel 1

Cele mai mici valori se inregistreaza la nivelul anilor 1992 si 2002 (88 loc./km²), iar cea mai mare (118 loc./km²) in anul 1966.

IV.5. 2. Densitatea agricola

Densitatea agricola reprezintǎ raportul dintre populatia totalǎ si suprafata agricolǎ exprimata in locuitori / hectar , la nivelul anului 2002 avand valoarea de 1,15 loc./ha.

Densitatea rezidentiala reprezinta raportul dintre populatia totala si suprafata vetrei exprimata in locuitori / hectar, aceasta avand in anul 2002 valoarea de 16 loc./ha.

IV.6. Structura populatiei

IV.6. 1. Structura populatiei pe sexe si grupe de varsta

Structura populatiei pe sexe si grupe de varsta are mare importanta pentru cunoasterea resurselor de munca in populatia activa si in repartitia acesteia pe ramuri economice si in teritoriu. Asocierea structurii populatiei pe sexe, cu fenomenul deplasarilor definitive dinspre mediul rural spre cel urban arata procesul de feminizare al populatiei rurale.

Analizand datele se constata urmaroarele:

Tabel

STRUCTURA POPULATIEI PE SEXE

Fig. STRUCTURA POPULATIEI PE SEXE

Din media anilor 2001 2005 cu o populatie de 8.531 locuitori, se constata ca 4.400 (51,58%) sunt femei, iar 4.130 (48,41%) sunt barbati, inregistrandu-se un excedent de 270 femei.

Cel mai mare excedent de femei la nivel de an se siteuaza in dreptul anului 2001, cand erau cu 341 femei in plus fata de barbati. In prezent acest raport a scazut pana la 257 tot in favoarea femeilor, fapt ce a acondus la un echilibru intre sexe.

Explicatia pentru predominarea sexului feminin o gasim in mai marea longevitate la femei.

Cunoasterea structurii populatiei dupa varsta are un rol deosebit in planificarea economica si sociala. Astfel, in functie de grupele de varsta se fac planificari de perspectiva privind organizarea retelei prescolare si scolare, a productiilor bunurilor de consum, dar mai ales in planificarea resurselor de munca.

Figura nr. 12

PIRAMIDA VARSTELOR PENTRU POPULATIA COMUNEI

HOTARELE

Din piramida varstelor se constata ca grupa de varsta 35-40 ani domina numeric, aici incadrandu-se nu mai putin de 1.111 persoane ceea ce reprezinta 9,3% din populatia totala a acestui an, cu o usoara predominare a sexului feminin.

Si grupele de varsta 35-30 si 30-35 prezinta un procent destul de mare si anume 8,59%, respectiv 8,58%, in prima grupa cu o usoara predominare a sexului feminin, iar in a doua a celui masculin, ceea ce dovedeste existenta unor resurse insemnate de forta de munca.

Ponderea destul de mare (8,6%) a populatiei din grupa 65 de ani si peste 65 de ani, deci a celor nedroductivi ridica probleme de ordin economic si social cum ar fi imbunatatirea sistemului de pensionare pentru a le asigura o batranete linistita.

IV.6. 2. Structura etnica si confesionala

Din punct de vedere al nationalitatii la nivelul anului 2002 in comuna Hotarele existau 11 lipoveni, iar structura confesionala a populatiei era de 99% ortodocsi, fapt ce se pastreaza si azi (la ortodocsi adaugandu-se adventistii, penticostalii dai in procent destul de mic).

IV.6. 3. Structura pe ocupatii

In studiul economic al unei comune o mare importanta o are cunoasterea raportului dintre populatia activa si populatia inactiva.

Populatia activa reprezinta populatia cu varste cuprinse intre 15-62 (65) ani , care desfasoara o activitate retribuita sau nu, cat si populatia aflata in cautarea unui loc de munca. Populatia activa include salariati, muncitori independenti, someri sau tineri aflati in cautarea unui loc de munca,pentru ca si unii si ceilalti sunt potential activ.

In anul 2002 populatia activa era de 7.118 persoane, reprezentand 60% din totalul populatiei, pe sexe ponderea cea mai mare avand-o barbatii (63%) urmati de femei cu 57%.

Tabel 15

STRUCTURA POPULATIEI ACTIVE (2002)

Fig. 13 STRUCTURA POPULATIEI OCUPATE PE PRINCIPALELE

RAMURI ALE ECONOMIEI NATIONALE

Populatia ocupata reprezinta populatia care lucreaza intr-un domeniu de activitate, indiferent de varsta.

Analizand structura populatiei ocupate pe principalele ramuri ale economiei (figura 1 ) rezulta urmatoarele:

15% din populatia activa este ocupata in industrie, marea majoritate angajata in unitatile industriale din orasul Bucuresti. De remarcat ca cea mai mare parte (peste 80%) o formeaza populatia de sex masculin;

cea mai mare parte a populatiei active (65%) este ocupata in agricultura, fapt de altfel explicabil prin caracterul economic agricol al comunei Hotarele; de precizat ca in agricultura procentul femeilor este aproape dublu fata de cel al barbatilor. Aceasta situatie se explica prin faptul ca barbatii migreaza spre oras, angajandu-se in diferite ramuri de activitate, in timp ce femeile raman acasa pentru efectuarea muncilor agricole;

restul de 20% din populatie este angajata in celelalte ramuri ale economiei (invatamant, constructii, comert, etc.).

Populatia ocupata, in mare majoritate este salariata, numarul mediu de persoane salariate fiind de 234, dar exista si lucratori pe cont propriu sau familiale.

Astfe, ca populatie salariata se inscriu persoanele ce lucreaza in invatamant, adica personalul didactic in numar de 72 de persoane, cei care lucreaza in comert (75 persoane in medie) si persoanele ocupate in transporturi, depozitare, posta, comunicatii (in numar mediu de 16 angajati).

Populatia inactiva reprezinta populatia sub 15 ani si peste 62 ani (pentru sexul feminin) si 65 ani(pentru sexul masculin), la care se adauga inaptii de munca. Altfel spus, sunt persoanele care nu au atins inca varsta adulta, pensionari, pensionari medical, handicapati.

In ceea ce priveste populatia inactiva, aceasta reprezinta 40% din totalul populatiei, 37% fiind barbati, iar 43% femei (din totalul sexului masculin si respectiv al celui feminin).

Asadar, in cadrul populatiei inactive procentul feminin este mai mare decat cel masculin, fapt ce demonstreaza inca o data feminizarea populatiei, atat prin raportul natalitatii mai mare in favoarea sexului feminin, cat si in grupa de varsta de peste 65 de ani, femeile fiind mai longevive.

CAPITOLUL V

ASEZARILE

V. 1. Istoricul aparitiei si dezvoltarii asezarilor

Descoperirile arheologice au scos la iveala in perimetrul satului Herasti un mormant de inhumatie datand din secolul al IV-lea d.Hr., in care s-au gasit patru vase ceramice din pasta cenusie, lucrate la roata, fapt ce dovedeste stabilirea populatiei in aceste locuri inca din cele mai vechi timpuri.

Initial au fost infiintate doua sate: Hotarul si Fundoaia cu 790 locuitori.

In anul 1840, cand satul Hotarele ia in administratie mosia mitropoliei, care era o mosie bogata, mare, cu paduri, vii, lac, pasuni si teren arabil, o parte din locuitorii satului suie pe terasa, asa-numitul deal si isi ridica acolo case.

Pe langa locuitorii satului mai vin si 15 familii de romani refugiati in Bulgaria dupa 1810 de frica turcilor.

In anul 1864, satul de clacasi Hotarele a fost improprietarit, observandu-se dorinta de a se extinde pe mosia Herasca a fostului mosier R. Stolojan.

La sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, locuintele erau mici, darapanate, in mare parte acoperite cu stuf, iar tuberculoza si alte boli secerau multi oameni, mortalitatea infantila fiind de 180.

V. 2. Evolutia numerica si teritoriala a asezarilor

Din punct de vedere administrativ - teritorial comuna, de-a lungul timpului, a avut in componenta sa diferite sate, astfel ca la sfarsitul secolului al XIX-lea a fost alcatuita din satele Hotarele si Zboiu, cu o populatie totala de 3.720 locuitori, ce traiau in 508 case, 8 bordeie, si avea o suprafata totala de 6.635 ha.

Ulterior a inclus in subordinea sa satele: Herasti, Milosesti, Teiusu, Hotarele si Izvoarele, pentru ca in prezent sa ramana doar Herasti, Hotarele si Izvoarele.

SATELE COMPONENTE ca forma si structura, satele comunei Hotarele apartin tipului adunat si liniar, specifice zonelor de campie.

Hotarele este cel mai mare sat (fiind in lunca Argesului si pe o parte din interfluviul ce patrunde printre valea Argesului si valea Dunarii. Aici sunt concentrate majoritatea spatiilor comerciale, a institutiilor de interes public, cum ar fi primaria, precum si administratia locala.

PRIMARIA DIN COMUNA HOTARELE

Izvoarele se afla in partea de vest a comunei analizate, detine un numar de 1620 locuitori, este un sat de tip linia situat de-a lungul drumului judetean si in lunca Argesului.

Teis este situat in continuarea satului izvoarele, cu un numar de 328 locuitori, ocupa o zona deluroasa.Este un sat de tip adunat din punct de vedere al structurii.

Scarisoara situat in lunca Argesului, in partea estica a comunei Hotarele, detine un numar de 291 locuitori.

Heresti situat pe locul vechii mosii Hereasca, ce detine un muzeu si biserica veche din vremea lui Matei Basarab, construite in secolul al XVI lea, in prezent are cea. 2314 locuitori, impreuna cu satul Milosesti.

In cadrul judetului Giurgiu, comuna Hotarele poate fi comparata ca numar de locuitori, si ca suprafata cu localitatile: Adunatii Copaceni, Calugareni, Joita.

V. 3. Caracteristicile teritoriale ale asezarilor

Conditiile social-economice influenteaza tot mai mult raportul vatra-mosie. Raportul populatie vatra mosie a luat forme noi in cadrul conditiilor economice actuale.

Influenta orasului Bucuresti asupra localitatilor Hotarele, Herasti si Izvoarele este mai puternica decat in trecut, cand cooperativizarea agriculturii determina utilizarea teritoriului si a fortei de munca.

Satele adapostesc tot mai multi locuitori care lucreaza la oras, practicand navetismul. Din cauza faptului ca numai o parte din locuitori folosesc mosia satului, caracterele teritoriale (marime, forma, textura si structura) vor fi analizate tinand seama de dezvoltarea economica actuala si de perspectiva.

Satele au un caracter dominant agrar cerealier-legumicol, iar pentru a lasa cat mai mult spatiu liber culturii cerealelor si legumelor, populatia este concentrata pe un anumit teritoriu. Cu toata acesta concentrare a populatiei, se remarca o extindere mare a vetrelor care ocupa terenuri ce pot fi date in folosinta agriculturii prin procesul de sistematizare rurala.

In comuna studiata suprafata totala a vetrei satelor este de 1.030 ha, ocupata de curti, locuinte, dependinte si alte anexe.

V. 3. 1. Tipologia satelor

a)      Din punct de vedere morfohidrografic localitatile Hotarele, Herasti si Izvoarele sunt asezate la contactul campului cu lunca Argesului, unde depozitele groase de loess (20-45 m) determina adancimi mari la care se gasesc apele subterane.

b)     Dupa marime, se incadreaza in categoria asezarilor foarte mari (3.000 10.000 locuitori), cu peste 4.000 de locuitori in prezent, ( in trecut ea numarand chiar 5.696 locuitori - in anul 1956), referindu-ne la localitatea Hotarele, in timp ce satul Herasti numara doar 2229 locuitori, iar Izvoarele putin peste 1900 locuitori. Ca unitate administrativ-teritoriala ea numara 8.929 locuitori.

c)     Forma, o alta caracteristica a fizionomiei satelor este strans legata de conditiile naturale si social-economice. Satul Hotarele are o forma alungita, fiind o asezare galerie rezultata din dezvoltarea ei in lungul vaii Argesului (asezare lineara).

Un rol foarte important in forma satelor l-au avut curtile boieresti, in jurul carora vetrele satelor s-au dezvoltat neregulat (satele Herasti si Milosesti), dar si caile de comunicatii ce au dus la forma alungita a acestora cu o serie de tentacule (Hotarele si Izvoarele).

d)     Textura asezarilor este in stransa legatura cu forma acestora, astfel avand o forma alungita, lineara rezulta faptul ca au un plan stradal tot regulat, deoarece din strada principala pornesc artere secundare perpendiculare pe prima cu case ce stau ordonate de-o parte si de cealalta a strazilor, un bun exemplu fiind localitatea Izvoarele. Satele cu o forma poligonala neregulata au o textura tot neregulata, asa cum este cazul in Herasti si Milosesti.

e)     Structura asezarilor reprezinta gradul de concentrare si de dispersare a cladirilor in vatra.

Fiecareia dintre asezarile aflate in discutie (Hotarele, Herasti si Izvoarele) le este caracteristica concentrarea cladirilor in partea centrala a vetrei, cu rarire spre exterior. Majoritatea cladirilor sunt inconjurate de curti cu suprafete intinse, parcele inca neconstruite, cu utilizare in agricultura. Aceasta face ca vatra sa ocupe o suprafata mare si sa puna probleme privind folosirea rationala a fondului funciar din vatra.

Inainte de anul 1980, in contextul programului de dezvoltare a intregii societati au fost definite coordonate fundamentale de sistematizare teritoriala, avandu-se in vedere buna folosire a fondului funciar. In acest scop au fost luate o serie de masuri la vremea respectiva:

interzicerea lucrarilor de distribuire a energiei electrice, de alimentare cu apa, canalizare si a altor dotari edilitare pentru constructiile situate in afara perimetrului construibil;

stabilirea suprafetelor terenurilor ce se atribuie pentru constructia de locuinte. 

Toate aceste masuri urmareau indesirea constructiilor in perimetrul construibil si reducerea la ma maxim a distantelor dintre cladiri.

In general, orice actiune de sistematizare trebuie sa porneasca de la grija deosebita fata de apararea terenurilor foarte fertile si cu folosinte superioare sau intensive, cum sunt cele amenajate in irigat.

V. 3. 2. Tipul functional al asezarilor si arhitectura gospodariei taranesti

Tipul functional al asezarilor este unul cerealier legumicol, avand teren atat in camp cat si in lunca Argesului, astfel, pe langa productiile mari de cereale se obtin si recolte bogate de legume. Totodata, asezarile sunt si de tip cerealier viticol, cu intinse suprafete de vii (peste 560 ha) atat altoite cat si hibride.

In cea mai mare parte terenurile acestor asezari sunt arabile, in afara de o mica suprafata care cuprinde islazuri, terenuri cu ape sau mlastini, fapt reflectat prin productivitatea mare culturilor efectuate.

In general, terenurile sunt cultivate continuu, adica de doua ori pe an, obtinandu-se doua recolte prin rotatie, aceasta datorita aplicarii tehnicii si practicii rationale a agriculturii.

Locuitorii satelor aferente comunei Hotarele cultiva in special: grau, ovaz, orz si mazare, aceasta din urma se cultiva cu precadere in satul Herasti, atat pentru furaj, dar mai ales pentru boabe, care se vand cu un pret foarte mare, aducand sateanului primul castig al anului agricol. Printre prasitoare se numara culturile de: porumb, floarea soarelui, iar pentru furaj se mai cultiva trifoiul si lucerna.

In afara de culturile mentionate mai sus, fiecare satean cultiva zarzavaturi si legume atat pentru casa, cat si pentru comert, astfel ca fiecare bucata de pamant este semanata de mai multe ori cu seminte diferite.

Localitatea Herasti este renumita pentru intinsele suprafete ocupate de capsuni.

Legumicultura, reprezentata prin: rosii extratimpurii, radacinoase, varza, ardei gras, gogosari, vinete etc., are un caracter intensiv, fiind influentata de solicitarile orasului Bucuresti, dar si de conditiile naturale prielnice (lunca, soluri aluvionale, relief usor amenajat pentru culturile intensive si importante resurse de apa pentru irigatii).

Relieful de campie, cat si prezenta padurilor ce acopereau in trecut mari suprafete, au influentat in mare mai mare parte gospodaria taranaesca, tipica de campie, dar si cu usoare influente de deal. Inca din secolul alXIX lea locuitorii de pe aceste meleaguri si- au construit case din lemn, iar incepand cu secolul XX a inceput sa fie folosita caramida.

Casa traditionala de lemn era asezata pe talpi de lemn aproape de 30- 40 cm cioplite cu barda care formau o rama pe care se inalta casa. De pe talpi pornea scheletul de lemn al casei. Lemnele erau imbinate cu crestaturi la capete si ' in stalp', iar incheietura lor se facea 'in scoaba'. Acoperisul, de regula in patru ape era batut in sindrila pe laturi sustinuti de capriori, care la randul lor erau fixati in cuie de lemn de lepadata casei.

Casele de locuit cuprindeau fie o camera si o tinda pozitionata pe stanga, fie doua camere cu tinda pe mijloc, iar pe latura din fata era sala (prispa) spijinita pe pari de lemn batuti in pamant, pardosita cu scanduri si inchisa cu parmalac din scanduri batute pe verticala, avand inaltimea aproximativ 1m. Stalpii care porneau de la parmalacul salii pana la sala erau ornamentati prin cioplire cu barda sau incizare sau imbracati cu scandura. La multe case exista 'timnicul' dau 'cerdacul', o prelungire din lemn cu o singura incapere, unde se depozitau alimente, butoaie cu tuica si vin.

Gospodariile cuprindeau pe langa casele de locuit : soprul, grajdul cu fanarie, parului, cosarul. Curtea era imprejmuita cu gard, iar portile prinse in stalpi grosi de stejar aveau acoperis cu sindrila in patru ape.

Constructiile anexe ocupau laturile dinspre rasarit ale curtilor, ramanand libere doar laturile dinspre partea dreapta.

Soprul destinat adapostirii, era construit din lemn asezate ca si la casa de locuit. Patulul folosit la depozitarea porumbului era asezat pe pat de lemn, ingropati in pamant si era imprejmuit cu nuiele impletite, scanduri sau stacheti din lemn.

Fanaria, construita din lemn 'in paianta', avea deasupra un schelet din lemn unde se depozita nutretul, iar jos un spatiu unde se depozita animalele.

Cosarea, o constructie in paianta, era inchisa cu sandura de brad si servea la depozitarea uneltelor si a altor obiecte gospodaresti.

Astazi se mai pastreza foarte putine gospodarii traditionale, locul lor fiind luat de altele noi, modeme, construite din caramida, beton, piatra, cu un confort sporit dotate cu retea de apa, canalizare, elemente ce conduc la apropierea de conditiile de viata urbane.

Pe marginea drumului, langa fantani ori in raspantii stajuiesc troite cinstruite din lemn ori din caramida, cae mai frumoasa fiind cea din centrul comunei, unde se afla si un monument dedicat soldatilor cazuti in cel de-al doilea razboi mondial, numit 'Soldatul Necunoscut'.

Figura 14

MONUMENTUL SOLDATULUI

NECUNOSCUT

In comuna Hotarele se afla cinci biserici: Hotarele ( 2 biserici), Izvoarele (o biserica), Heresti (1 biserica alaturi de muzeul 'Udriste Nasturel'), Scarisoara (o biserica).

Cea mai veche este Biserica Heresti, care dateaza din secolul al-XVI-lea zidita la dorinta Doamnei Elena, sotia lui Matei Basarab, biserica monumentala si monument

Biserica din lemn din satul Hotarele dateaza din 1788-1790, in anul 1802 avea preot.

Figura 15

BISERICA DIN COMUNA HOTARELE

Este mentionata in 'Catagrafia Ungro-Vlahiei' din l914 a diaconului N. Popescu. Aceasta era construita din bame, era mica, invelita cu sindrila si care a durat 100 de ani. In 1920 a fost renovata de preotul Stoian, cum singur marturiseste intr-o insemnare pe care o face pe o carte:

'sa se stie ca am scris eu, preotul Stoian, duhovnic din Hotarele, ca invrednicindu-ma milostivul Dumnezeu de am facut sfanta biserica in doua randuri, tot din nou si cu toate cele de trebuinta, ca eu socotesc ca voi muri si degetele mele vor putrezi, iar aceasta carte va trai in veci si cei ce vor ceti, ma vor pomeni'(1920-aprilie 15) - (Penticostar Chirilic, 1800). A fost apoi pictata de zugravul Dumitru Logofatu din satul Roata de Jos, apoi a fost reinoita in urma cu cativa ani de oamenii din sat.

V. 3. 3. Dotarile edilitare

In cele trei sate ale comunei Hotarele (Hotarele, Herasti, Izvoarele) sunt 3.192 de gospodarii si 42 de locuinte sociale (apartamente in localitatea Herasti), 11% dintre locuinte fiind construite cu unul sau doua etaje. Aproape jumatate din gospodarii sunt in satul Hotarele (1672 gospodarii), peste 870 gospodarii in Herasti si 653 in Izvoarele.

In localitatea Hotarele, majoritatea caselor sunt noi, au aspect urban ceea ce arata gradul ridicat de instarire al populatiei si preocuparea pentru frumos. Aproape ca nu exista gospodarie fara bolti de vita de vie, fara pomi fructiferi si flori, iar gradinile curtilor sunt cultivate cu capsuni sau sunt acoperite de solarii pentru legume ultratimpurii. (Ion Iordan).

Toate locuintele oamenilor sunt alimentate cu apa fie din foraje proprii, fie prin racordarea la reteaua de apa realizata prin captarea izvoarelor de coasta, de aceasta amenajare beneficiind un numar de 90 de locuinte, in timp ce reteaua de canalizare deserveste 200 de locuinte cu posibilitatea de a fi extinsa.

In comuna incalzirea locuintelor se face cu lemne, neexistand o retea de gaze.

CAPITOLUL VI

ECONOMIA COMUNEI HOTARELE

VI. 1. Agricultura

a.caractere generale

Economia comunei Hotarele este in totalitate agricola. Modul de utilizare reflecta atat caracterul conditiilor fizico - geografice specifice, cat si ansamblul conditiilor istorico - geografice si economico - geografice caracteristice Campiei Romane, in ultimele 200 de ani.

Agricultura reprezinta ramura de baza a economiei comunei Hotarele, care s-a dezvoltat continuu, fiind cunoscuta din cele mai vechi timpuri pana in zilele noastre si trecand prin mai multe faze evolutive, atat in ceea ce priveste tehnica folosita, cat si in ceea ce priveste structura productiei si utilizarea terenurilor. Evolutia utilizarii terenurilor va fi folosita pe mai multe perioade, astfel:

perioada pana la jumatatea secolului al XIX-lea:

perioada de la jumatatea secolului al XIX-lea pana la primul rizboi mondial;

perioada dintre cele doua razboaie mondiale;

perioada dupa cel de-al doilea razboi mondial.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea, pasunile si fanetele naturale erau dominante. Pe camp se cultivau cereale, iar pe lunci era dezvoltata cresterea animalelor. In general agricultura avea un caracter economic pastoralo-silvica.

La jumatatea secolului al XIX-lea documentele cartografice indica faptul ca masivele forestiere si terenurile ocupate de pasunea naturala incep sa-si restranga suprafata, in favoarea intensificarii culturilor cerealiere. Cultura cerealelor a cunoscut un avant deosebit ca urmare a libertatii comertului tarilor romane, in urma tratatului de la Adrianopole 1829 ; vita de vie ocupand in continuare fruntea abrupta a Burnasului.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, suprafata arabila se extinde in detrimentul padurilor si pasunilor naturale. Reforma agrara din 1864 a improprietarit multi tarani. Totusi, in agricultura se mentin unele aspecte negative: sistemul arendarii mosiilor, uneltele rudimentare, lipsa de capital pentru achizitionarea de masini agricole si, mai ales exploatarea plugarilor prin sistemul invoielilor. Se remarca si unele progrese cum ar fi: introducerea masinilor de semanat, de treierat, fapt care a impulsionat dezvoltarea agriculturii.

Agricultura dintre cele doua razboaie mondiale capata un caracter capitalist, imbinata cu ramasitele relatiilor de productie feudale. Cerealele incep sa fie folosite drept marfa, pe masura ce utilajul agricol face progrese. Predomina cultura cerealelor si cresterea vitelor pentru munca, in timp ce cultura plantelor furajere, industriale si mai laes legumele erau foarte putin reprezentative.

Astfel, in comuna Hotarele din cele 1.250 gospodarii in anul 1938 un numar de 110 erau lipsite de pamant, 45% nu aveau pluguri, iar 70% nu aveau grape; exista un singur tractor si doua batoze de treierat. Recoltele medii erau foarte scazute: grau 1.250 kg/ha, porumb 1.750 kg/ha (Localitatile judetului Ilfov, 1972).

In acelasi timp era o slaba preocupare pentru utilizarea rationala a fondului funciar: pe teritoriul comunei Hotarele, Herasti, erau terenuri cu maracinis si terenuri inundabile, ocupate cu lacuri si mlastini.

Aceasta situatie este inlaturata dupa reforma agrara din 1945, cand incepe o noua perioada in dezvoltarea agriculturii si utilizarii terenurilor.

Amplele lucrari hidroameliorative si agropedoameliorative care capata o amploare mare dupa 1958, duc la extinderea suprafetelor cultivate. Agricultura comunei Hotarele obtine o alta orientare si o alta structura, dezvoltandu-se toate ramurile, dar in speciale cele legate de cerintele economice si favorizate de conditiile naturale locale. Cele trei cooperative agricole de productie: Herasti, Hotarele si Izvoarele dispuneau de 6.300 ha teren arabil si circa 660 ha vii si livezi.

Intre anii 1970 1974, pentru a spori rodnicia pamantului cooperatistii din Hotarele au facut investitii importante al caror volum total se ridica la peste 12 milioane lei.

Aceste importante mijloace banesti au fost orientate mai ales spre obiective cu caracter productiv, care au avut efecte imediate asupra nivelului productie agricole.

Au fost construite sere si solarii, insemnand o suprafata de peste 16.000 m², s-au amenajat sisteme locale de irigatii pentru aproape 1.000 ha, au fost construite grajduri pentru animale.

Cele trei cooperative agricole de productie au beneficiat in acesti ani (1970 1974) de sprijinul statului, astfel ca in anul 1971 in comuna Hotarele a fost infiintata o statiune pentru mecanizarea agriculturii (S.M.A.), care avea in anul 1975, 170 tractoare fizice, 50 combine si peste 90 cultivatoare. O buna parte a activitatii S.M.A. se desfasura pe raza comunei prin cele trei sectii de mecanizare dotate corespunzator.

Agricultura comunei Hotarele a fost sprijinita de stat prin contributiile substantiale de ingrasaminte chimice repartizate, care au marit substantial fertilitatea solului. Numai in anul 1974 s-au aplicat ingrasaminte pe 5.400 ha fata de 3.000 ha in anul 1971. Acest lucru s-a reflectat prin cresterea valorii productiei globale a celor trei unitati agricole cooperatiste, care in anul 1974 a insumat 30,5 milioane. Si in ceea ce priveste productia la hectar s-au inregistrat valori ridicate: la grau 2.700 kg/ha, la porumb peste 2.700 kg/ha.

Pe raza comunei Hotarele functioneaza in prezent un AGROMEC, o baza de prelucrare si pastrare a produselor agricole, trei mori, doua brutarii si o sectie de vinalcool.

In sectorul agricol unde isi desfasoara activitatea cea mai mare parte a populatiei active se foloseste un important fond de masini agricole dintre care mentionez un numar de 148 de tractoare detinute de proprietarii particulari si 50 de tractoare detinute de AGROMEC Hotarele, 110 semanatori, peste 200 plugari cu tractiune mecanica, 10 combine plus alte masini si unelte agricole

b. modul de utilizare al terenurilor

In prezent, modul de utilizare a terenurilor se prezinta astfel:

Tabel 1

Se constata ca cea mai mare parte din suprafata terenurilor o ocupa cele arabile (89,6%), fapt ce se datoreaza lucrarilor agropedoameliorative. Padurile ocupa 50,1%, terenurile neproductive 3,8%.

Terenuri arabile

Terenurile agricole (74,9% din totalul terenurilor) sunt dominate in cea mai mare parte de terenurile arabile care reprezinta baza productiei vegetale atat spatial, 89,6%, cat si cantitativ si valoric. Prin numeroasele lucrari hidroameliorative efectuate in ultimii 30 de ani suprafetele arabole s-au marit in dauna celor ocupate de terenuri neproductive situate in lunca Argesului (mlastini, balti) sau pe versantii abrupti.

Daca inainte de primul razboi mondial cerealele si floarea soarelui erau cele mai raspandite, intre cele doua razboaie mondiale se inregistreaza prima diversificare a structurii suprafetelor arabile cand, pe langa cereale, incep sa se cultive plante tehnice, plante furajere, legume.

Structura modului de utilizare a terenurilor arabile se definitiveaza incepand cu anul 1960 ca urmare si a influentei pe care o exercita aupra acestei comune cele trei orase: Bucuresti, Oltenita si mai putin Giurgiu. Astfel, in ordine, suprafetele sunt ocupate de: cereale, leguminoase pentru boabe, plante pentru industrializare, cartofi, legume, capsuni, plante pentru nutret, pepeni.

Terenurile arabile ocupa in ansamblu solurile brun roscate de padure si brun roscate podzolite, complexe pedologice caracterizate printr-o fertilitate naturala relativ ridicata si un necesar redus de lucrari agro-pedoameliorative. Si totusi, in perioadele deficitare in precipitatii, irigatiile sunt necesare.

Tinand seama de importanta irigatiilor, s-au alocat fonduri important, ceea ce a facut ca la nivelul anului 1980 suprafata irigata sa detina un foarte mare procent si anume de circa 10% din terenurile arabile, crescand in continuare pana in anul 1990.

Culturile de cereale detin cea mai mare pondere din totalul suprafetei arabile, dintre cerealele ce se cultiva mentionand porumbul, graul si orzul.

Porumbul are o insemnatate deosebita in cresterea animalelor si in industria alimentara, ca materie prima, cultivandu-se deopotriva pe solurile brun roscate de padure si podzolite precum si pe cernoziomurile levigate, necesitand irigatii, astfel incat productia medie la 1 hectar neirigat este de 3.900 kg.

Graul este raspandit cu precadere in camp, pe solurile brun roscate, comuna Hotarele avand cultivate 1.800 hectare.

Leguminoasele pentru boabe ocupa o suprafata de 2% din terenurile arabile si sunt reprezentate prin cultura mazarei si fasolei, productia obtinuta fiind destinata, pe langa comsumul propriu, fabricile de conserve din Bucuresti.

Acestea se cultiva pe solurile de lunca unde gasesc conditii favorabile: umiditate si fertilitate ridicate.

Culturile de cartofi le intalnim in lunca Argesului avand o frecventa foarte mare in comuna Hotarele, ele dezvoltandu-se bine pe solurile usoare, bine afanate, permeabile si usor acide.

Din totalul terenurilor agricole, cultura cartofului ocupa un procent de 2%.

Culturile de legume ocupa 58% din terenurile arabile ale comunei Hotarele, de aici rezultand si functia ei legumicol cerealiera.

Legumicultura prezinta un caracter pregnant intensiv, fiind influentata de solicitarile marilor centre urbane imediate, precum si de existenta unor conditii naturale prielnice (lunca, soluri aluviale, relief usor amenajat pentru culturile intensive, importante resurse de apa pentru irigatii).

Culturile de legume si zarzavat s-au dezvoltat in lunca Argesului und elocuitorii au deprins mestesugul gradinaritului de bulgarii stabiliti aici in diferite etape din timp.

In bazinul Argesului se cultiva cu precadere rosii extratimpurii, timpurii, radacinoase, varza, ardei gras, gogosari, vinete.

Dupa primul razboi mondial, ca urmare a dezvoltarii vertiginoase a orasului Bucuresti si implicit a cresterii masive a cerintelor de legume, comuna Hotarele, ca de altfel multe alte localitati vecine, inregistreaza o accentuata dezvoltare a legumiculturii si o considerabila diversificare. Acum se pun bazele gradinaritului modern, axat pe o productie marfa cat mai mare si mai diversa, care sa asigure livrarea catre orasul Bucuresti a cat mai multe sortimente de sezon.

Inainte de al II-lea razboi mondial comuna Hotarele era specializata in culturi de ardei si radacinoase, de fasole pastai, etc.

In prezent cultura legumelor de sera si solarii se aplica si in gospodariile personale ale locuitorilor, sistemul constand in plantarea rasadurilor si obtinerea in rasadnite pe terenuri adapostite cu folii de polietilena sau geanuri (solarii).

Semanatul in rasadnite se efectueaza mai din timp decat pentru plantatul in camp liber.

Datorita cerintelor mari de rosii extratimpurii si a rentabilitatii foarte ridicate (construirea solariilor fiind destul de dificila), culturile in solarii sunt in plina dezvoltare in gospodariile personale ale locuitorilor.

Productiile obtinute, atat in camp cat si in solarii sunt destinate consumului local si pietelor marilor orase, precum si industriei conservelor de la Bucuresti.

Culturile de pepeni si capsuni sunt destinate atat consumului local cat si aprovizionarii pietelor cetrelor urbane.

Culturile plantelor de nutret (lucerna, trifoi, porumb siloz) asigura necesarul de furaje pentru cresterea animalelor (ocupa circa 8% din totalul suprafetei arabile).

Pasunile si fanetele naturale

Ocupa o pondere de 2,9%, respectiv 227 hectare din totalul agricol. Rolul lor este legat in exclusivitate de cresterea animalelor. In ultima vreme suprafata ocupata cu aceasta categorie de terenuri s-a diminuat foarte mult ca urmare a lucrarilor de imbunatatiri funciare executate in lunci. Dupa harta austriaca si harta Szatmari pasunile si fanetele aveau o mare raspandire.

Ele ocupa in general suprafetele improprii culturilor agricole: terenurile cu exces de umiditate din lunci, terenuriloe din jurul mlastinilor situate pe fundul crovurilor si valcelelor deluviale, poieni, versantii abrupti supusi eroziunii torentiale si alunecarilor de teren

Viticultura

Cultura vitei de vie este una dintre cele mai vechi si traditionale ramuri ale economiei agricole din zona periurbana a Bucurestiului.

Harta Szatmari (1856) indica viile ca fiind una din principalele categorii de folosinta a terenurilor agricole, iar o statistica a viilor din 1888 1890 arata existenta a numeroase suprafete pe teritoriul localitatilor Greaca (513 ha), Hotarele (133 ha) si Gostinari.

Aceste masive de vii erau situate in special pe fruntea Burnasului. De asemenea, culturile viticole sunt redate in diferite perioade de timp si in alte harti sau lucrari.

In 1938, suprafata viticola a actualului teritoriu era net dominata de soiurile hibride, iar productia de vin calitativ inferior era, de asemenea consumata local.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, suprafata ocupata de vii incepe sa scada ca urmare a defrisarilor masivelor vechi, desi in acest timp se realizeaza intinse plantatii noi de vita de vie altoita. Noile plantatii au fost orientate spre productia de struguri de masa, insa, nu au putut compensa cantitativ suprafetele defrisate.

In ultimii ani suprafetele viticole au crescut mult datorita plantarii cu vii altoite a unor terenuri in panta de pe versantul abrupt al Burnasului.

Astazi localitatea Hotarele apare ca un cunoscut centru viticol, suprafata viilor depasind 400 ha (Ion Iordan), ea incluzandu-se in Bazinul viticol Burnas.

In ultimii ani suprafetele viticole au crescut mult datorita plantarii cu vii altoite a unor terenuri in panta de pe versantul abrupt al Burnasului.

Problemele de perspectiva ale acestui bazin sunt legate de inlocuirea a cat mai multe vii hibride cu vii altoite, in asa fel incat perimetrul viticol, care se poate mentine in limitele actuale datorita conditiilor naturale favorabile si traditiilor viticole ale locuitorilor, sa devina un principal furnizor de struguri de masa pentru orasul Bucuresti.

Pomicultura

Cultura pomilor fructiferi a fost raspandita in satele comunei Hotarele inca din cele mai vechi timpuri, astfel incat, astazi, nu se gaseste nici o gospodarie care sa nu aiba cel putin cativa pomi pe langa casa, daca nu poate sa aiba o gradina mai mare. In general se gasesc pomi din toate soiurile, dar cei mai intalniti sunt caisii si gutuii.

Din totalul terenului agricol pomicultura detine o pondere mica (0,1%), reducandu-se treptat ca urmare a defrisarilor livezilor batrane si al soiurilor neproductive.

Comuna Hotarele este cuprinsa in bazinul pomicol Arges Sud, fiind un bazin al capsunilor, caisilor, piersicilor iar productia este destinata in proportie de 60 80% orasului Bucuresti.

Padurile

Datorita conditiilor naturale favorabile atat comuna Hotarele cat si zona din imediata ei apropiere a fost ocupata inca din cele mai vechi timpuri de numeroase paduri, de fostii Codrii Vlasiei.

In afara de rolul ei in cadrul peisajului natural, padurea a avut o insemnatate deosebita in viata economica si sociala a locuitorilor din asezarile omenesti situate la periferia ei.

Documentele cartografice vechi consemnau o extensiune considerabila a padurii la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului la XIX-lea. Defrisarile masive incep din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Dupa statistica padurilor din anul 1922 comuna Hotarele detinea cele mai mari masive forestiere din zona Burnasului nord estic.

In anul 1985, padurea ocupa o suprafata de 1.293 ha cee ce reprezinta 50,1% din totalul terenurilor neagricole.

In compozitia pe specii sunt dominante speciile: cer (Quercus cerris), garnita (Quercus frainetta), stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), stejar pufos (Quercus pubescens), stejar pedunculat; in lunca Argesului sunt specifice padurile de lunca, formate din esente moi.

Din punct de vedere functional, rolul padurii este cel economic de protectie si estetica, de recreere si agrement. Padurea are un rol deosebit in purificarea aerului, in protejarea teritoriului impotriva curentilor de aer, in atenuarea actiunii climei continentale, in protejarea eroziunii solurilor de pe versantii abrupti, ca perdea de protectie in vecinatatea imediata a cailor de comunicatie.

Terenuri cu ape

In categoria terenurilor neproductive, in afara padurilor mai sunt cuprinse terenurile mlastinoase, baltile din lunca Argesului si canalul Arges.

Pe teritoriul comunei Hotarele se afla o salba de lacuri ce insumeaza 68 ha, comuna fiind traversata de la vest spre est de raul Arges, care traseaza o albie pe o lungime de 12 km.

Pe fruntea inalta a campiei Burnasului, pe versantii abrupti a-i luncii Argesului, dar si in alte locuri mai apar terenuri scoase din circuitul agricol din cauza eroziunii torentiale si gravitationale.

Terenuri cu cai de comunicatie

Terenurile ocupate cu cai de comunicatie, sunt reprezentate de drumul judetean 412 care face legatura intre localitatile Hotarele si Herasti. Localitatea Izvoarele comunica cu Hotarele printr-un drum asfaltat In interiorul comunei intalnim o serie de artere (ulite), ce pornesc perpendicular din strada principala.

Terenuri cu constructii

Terenurile cu constructii sunt reprezentate de vetrele satelor ocupate de curti, locuinte, dependinte si alte anexe.

Marimea vetrei satelor difera in cadrul celor trei sate. Astfel, Hotarele are cea mai intinsa suprafata ocupata de vatra (480 ha ), urmata de Izvoarele (300 ha) si Herasti (290).

Din datele statistice reiese ca in aceasta categorie a terenurilor neagricole (mai putin padurile) sunt 49,6 ha de teren destinat altor folosinte.

Apreciez ca este necesar sa se actioneze cu mai multa insistenta pentru reducerea suprafetei cu terenuri neproductive.(vezi harta 5)

c.Cresterea animalelor

Cresterea animalelor este o veche indeletnicire a populatiei locale, ocupand astazi un loc important in viata economica a comunei Hotarele.

Aceasta ramura furnizeaza produse pentru alimentatia populatiei, materii prime pentru industria alimentara, constituind in acelasi timp un sector in care este antrenata o insemnata forta de munca. Baza furajera, alcatuita din pasuni naturale, plante furajere si nutreturi combinate precum si mecanizarea lucrarilor de ingrijire a animalelor a permis trecerea la cresterea intensiva a acestora.

Odata cu dezvoltarea oraselor Bucuresti, Oltenita si Giurgiu, cresterea animalelor a inregistrat o dezvoltare si diversificare insemnata. Daca Marele Dictionar Geografic (1898) consemna mai ales animalele de munca, acum se merge pe intensa specializare. Astfel, s-au inregistrat cresteri mari fata de perioadele anterioare anului 1960 la bovine si ovine, in timp ce numarul cabalinelor a scazut continuu, ca urmare a introducerii masinilor si utilajelor agricole.

Cresterea bovinelor joaca un rol important, contribuind in mod substantial la aprovizionarea orasului Bucuresti cu lapte si carne. Datorita conditiilor economice s-a putut realiza o imbunatatire a efectivului de bovine prin incrucisarea rasei locale cu rasa Rosie de stepa, in scopul maririi productiei medii. Numarul bovinelor si a celorlalte animale a crescut continuu in perioada 1975 1990; dupa revolutia din 1989 s-a inregistrat o crestere a efectivului de bovine in timp ce efectivul de ovine a scazut considerabil, acest fenomen datorandu-se reducerii suprafetelor cu pasuni care au o productivitate scazuta din cauza compozitiei floristice si a conditiilor climatice.

VI. 2 . Caile de comunicatie si transportul

Din punct de vedere al cailor de comunicatie, principala artera rutiera, (DJ 412) are directie nord sud, traverseaza Argesul, ajungand apoi la drumul national 4, de aici facandu-se legatura cu Bucuresti.

Pentru a ajunge intr-un timp cat mai scurt de la Bucuresti spre comuna Hotarele este indicat drumul national 4 (DN 4) pana la intersectia cu drumul judetean 412 (DN 412). Drumul national 4 este un drum modernizat. El reprezinta continuarea soselei Oltenitei, trece prin Budesti si ajunge la Oltenita, unde face jonctiunea cu drumul national 31 ce se desfasoara pe malul stang al Dunarii, spre Calarasi si cu Drumul national 41 spre Giurgiu. Asadar, comuna Hotarele este reprezentata doar de artere rutiere (lipsesc cele feroviare) indreptate spre toate cele patru puncte cardinale.

In afara de aceste drumuri asfaltate si modernizate (DN4), mai sunt drumuri comunale, neasfaltate, care fac legatura intre satele comunei si alte sate vecine: Hotarele-Crivat, Izvoarele-Mironesti, Herasti-Milosesti si Herasti-DN 4 -aceeasi directie cu DJ 412A.

Transportul in comun este asigurat de autobuzele care pleaca din autogara Filaret spre Hotarele.

Incepand cu anul 2000 s-a intensificat mult transportul privat, atat pentru persoane, cat si pentru marfuri, existand un numar insemnat de mijloace auto, in special microbuze, care asigura un transport permanent.(vezi harta 6)

VI. 3. Comertul

Deoarece comuna Hotarele este asezata la numai 40 km distanta fata de Bucuresti, pe un drum judetean, satenii ajung frecvent in Capitala pentru vanzarea produselor agricole si animaliere, dar si in Oltenita, unde se gasesc magazine si piete de desfacere.

In ultimii ani s-a facut tot mai mult simtita prezenta comerciantilor care cumpara marfa de la tarani cu un pret mai mic decat cel al pietei ( taranii ne mai fiind nevoiti sa parcurga drumul pana in piete) si o vand apoi, ramanandu-le profit.

Datorita acestor realitati nu putem vorbi de un comert foarte dezvoltat.

In prezent, in comuna Hotarele exista 56 societati comerciale care desfac marfuri si presteaza servicii pentru populatie.

Inainte de al doilea razboi mondial se gasea un magazin mai mare, care, pe langa marfuri de bacanie si maruntisuri vindea si stofe de tot felul, postavuri, incaltaminte si mai ales bumbacul necesar tesutului in casa. Magazinul desfiintat ulterior, satisfacea si cerintele satelor vecine.

Comerciantii cerealisti nu prea sunt, deoarece satul fiind aproape de gara Budesti si de Capitala, satenii prefera sa isi duca singuri la vanzare graul, porumbul, dar si floarea-soarelui, fructele, strugurii, legumele. Dupa cum se observa, exista o mare diversitate a curentului de aprovizionare, dar si un mare volum de produse agricole. Toate cumparaturile masive de care au nevoie le fac tot in localitatile amintite mai sus, cu ocazia vanzarii unor produse proprii.

VI. 4. Turismul

Potentialul turistic este prezent pe teritoriul comunei Hotarele prin numeroasele paduri si zavoaie ce insumeaza o suprafata de 127 ha, unde se gaseste o cantitate mare de masa lemnoasa, dar si un important fond cinegetic. Pe teritoriul comunei se afla o salba de lacuri pe o suprafata de 68 ha, aceasta fiind traversata de raul Arges.

Figura nr. 16

VALEA ARGESULUI

Toate acestea creaza un mediu natural foarte frumos si favorabil dezvoltarii unui turism de week-end pentru amatorii de pescuit si de vanatoare.

In satul Herasti, atestat documentar sub numele de Fierasti in anul 1531, atractia turistica este data de palatul cunoscut sub denumirea de Casa de piatra, situat pe malul stang al luncii Argesului, pe un grui, in mijlocul unei curti imprejmuite de un zid nu prea inalt. Palatul a fost construit in 1642 de cumnatul lui Matei Basarab, Udriste Nasturel, are forma de L, iar in interiorul sau se aflau camere secrete ale caror usi erau in acoperis.

Alaturi de acest edificiu se gaseste o frumoasa biserica, construita in anii 1643 - 1644 de doamna Elina, sotia lui Matei Basarab, si de fratii ei Cazan si Udriste Nasturel.

In spatele palatului se afla o livada de ciresi ce se oglindesc in apele baltii Herasti. In suprafata de 45 ha, balta ofera posibilitati placute pentru pescuitul sportiv, mai ales din barca.

Tot in Herasti se mai poate vizita un monument de arhitectura, conacul Stolojan, care dateaza din secolul al XVІІІ-lea.(vezi harta nr. 7)

Mergand pe drumul judetean 411, spre Hotarele, inainte de a trece raul Arges, pe partea dreapta a acestuia, la cateva sute de metri se observa liziera unei paduri intinse. Este padurea Herasti, in suprafata de 350 ha, a carei parte nordica (peste 20 ha) se numeste HerastiCamp, iar partea sudica (130 ha) Zavoiu Herasti.

In padurea Herasti-Camp predomina plopul euroamerican (32%), stejarul (21%), frasinul (13%) si teiul (8%), restul revenind artarului, ulmului, jugastrului, carpenului, nucului (Juglaus regia), visinului turcesc (Cerasus fructicosa), malinului (Padus avium), salcamului, iar in Zavoiu Herasti plopul alb (43%), plopul euroamerican (15%), plopul negru (9%), salcia, stejarul, frasinul, artarul, jugastrul etc.

Vegetatia ierboasa a ambelor parti, cu o apreciabila valoare peisajistica primavara si estetica vara, este reprezentata de alior ( Euphorbia ) cu flori mici verzui, silnic (Glechoma hederaceum) cu flori albastre-azurii, mierea ursului cu flori roz-violete.

CAPITOLUL VII

ACTIVITATI SOCIAL-CULTURALE

In comuna Hotarele se desfasoara o bogata activitate sociala si culturala.

Locuitorii comunei Hotarele au pastrat foarte putin de-a lungul secolelor portul si obiceiurile populare. In perioada de dinaintae de 1989 a functionat doua camine culturale in satele Hotarele si Izvoarele, dar dupa aceasta data sala in care functiona a fost data in administrarea liceului, unde fuctioneaza in prezent o sala de sport. Din anul 2000 la liceul din localitate functioneaza o echipa de teatru, o brigada artistica, formatii de dansuri populare si moderne, incercad sa imbogateasca viata culturala a localitatii si sa reinvie obiceiurile de odinioara.

Muzeul 'Udriste Nasturel' construit in secolul al XVI lea de Matei Basarab, la dorinta Doamnei Elena. Din secolul XVII a apartinut boierului 'Udriste Nasturel' folosit de acesta pentru primirea musafirilor. in prezent se afla in administratia primariei si numai pastreaza obiecte specifice perioadei in care a fost locuit, doar cateva oale de teracota si cateva piese de mobilier. Actualmente in comuna functioneaza patru biblioteci, dintre care una este publica.

a.Obiceiuri

Pentru comuna Hotarele pot fi mentionate o serie de obiceiuri legate de anumite sarbatori care s-au derulat din timpuri stravechi si care se mentin si astazi: Plugusorul, Sorcova, Steaua, Colindele, Capra, Buhaiul. Acesta din urma este mai putin intalnit decat in alte parti; are actiunea in noaptea anului nou cu scopul de aura oamenilor sa aiba roade bogate si cat mai mult belsug. Buhaiul este un instrument popular alcatuit dintr-o putina cu doage subtiri si care are atasata la capatul desfundat o piele de oaie prevazuta cu un orificiu prin care se introduce o sfoara de canepa. Prin actionarea sforii umede instrumentul produce un zgomot asemanator mugetului de vitel, amintind de legatura taranului cu vitele pe care le creste si le foloseste la munca.

Exista si obiceiuri de peste an. In noaptea de Anul Nou se pun 12 foi de ceapa cu sare la fereastra pentru fiecare luna a anului. Cepele care vor strange apa mai multa sunt socotite ca luni ploioase iar cele cu apa putina sau deloc reprezinta luni secetoase. Tot in noaptea Anului Nou se pun oale in gard cu gura in jos, iar fata care asteapta sa se marite merge noaptea si pune mana pe una din ele. Daca oala este frumoasa, viitorul sot va fi la fel. Fetele nemaritate merg la gardul boilor si striga la ei pana cand acestia se ridica. Numarul strigaturilor semnifica lunile sau anii care au ramas pana cand ele sevor marita. Daca salba pusa la copca lacului in noaptea Anului Nou va fi acoperita cu bruma, baiatul va fi bogat.

Aceste obiceiuri sunt legate de: rodire - stropitul pomilor la Boboteaza, curatenia de primavara, maturatul curtilor, aprinderea focurilor la 9 martie, de incepere a verii - Calusul la Rusalii.

La construirea unei case noi se pun bani inaintea primei caramizi, iar cand scheletul de lemn al acoperisului este gata se pune un prosop, o sticla de tuica si busuioc.

Obiceiurile legate de ciclul vietii: nasterea, nunta, inmormantarea sunt asemanatoare cu acelea din celelalte localitati de pe valea Argesului.

Satele de pe valea Argesului cuprind un repertoriu coregrafic mult mai bogat decat celelalte zone ale judetului. Aici intalnim aproximativ 40 de jocuri populare in cadrul carora predomina horele iuti si batute, diferite variante de sarbe si brauri, unele avand asemanari cu jocurile din Vlasca. Dintre cele mai cunoscute jocuri amintim: Sarba, Batuta, Braul pe Loc, Hora Mare, Aluneiu, Sarba in doua pari, etc.

Printre creatiile folclorice locale pot fi amintite: cantece de voinicie, cantece de iubire, cantece de catanie, cantece de nunta si casnicie, strigaturi, proverbe si zicatori, precum si o serie de creatii legate de meteorologia populara. Dintre cantecele de voinicie amintim: Turturica, Cucul si Corbul, Codrule, Maria ta, iar dintre cantecele vechi de catanie: Doi voinici, Ma uitai pe drum la vale, Marioara surioara.

Alte componente ale folclorului local se refera la meteorologia populara:

Cand pe cineva il dor articulatiile de la picioare inseamna ca va ploua (vara) si va ninge (iarna);

Cand tuna la cornul caprii (la sud), ploua repede in comuna;

Cand porcul se joaca cu paiul in rat, se schimba vremea;

Cand pisica sta cu fata spre gura sobei, se schimba vremea;

Cand canta cocoul la miezul noptii se schimba vremea.

b.Invatamantul

Din cele 7 unitati de invatamant, 6 apartin invatamantului liceal, iar una invatamantului gimnazial. Trei dintre acestea sunt cu clasele I IV (Scoala Scarisoara, Scoala Hotarele-deal si Scoala Teis), trei cu clasele I - VIII (Scoala Heresti, Scoala Izvoarele, Scoala Hotarele-vale).

In comuna functioneaza 5 gradinite (2 in comuna Hotarele si cate una in satele Heresti, Izvoarele si Scarisoara) cu 10 cadre didactice.

Numarul copiilor inscrisi in unitatile de invatamant este de 1028, dintre care:

205 sunt inscrisi la gradinita;

870 in invatamantul primar si gimnazial dintre care 423 inscrisi in invatamantul primar si 447 in invatamantul gimnazial;

158 elevi inscrisi in invatamantul liceal.

Personalul didactic este format din 75 persoane, dintre care 10 persoane in invatamantul prescolar, 52 in invatamantul gimnazial si primar (24 persoane in invatamantul primar si 28 in invatamantul gimnazial, 13 persoane in invatamantul liceal.

Scolile sunt dotate cu 38 sali de clasa si cabinete scolare, si 4 laboratoare scolare.In cadrul acestor sali functioneaza 3 biblioteci, cea mai mare fiind cea din cad liceului 'Udriste Nasturel'.

Figura nr. 17

LICEUL UDRISTE NASTUREL

c.Activitatea in domeniul sanitar

In prezent in comuna Hotarele exista trei dispensare (cel din satul Hotarele fiind construit in 1976 si modernizat recent) si un cabinet stomatologic particular. Personalul sanitar din doi medici, doi stomatologi (sectorul public), un stomatolog particular, sase persoane apartinand sectorului public si o persoana apartinand sectorului mixt.

Farmaciile apartin atat sectorului public (1) cat si sectorului particular (l).

Din analizele efectuate rezulta ca bolile predominante care macina populatia actuala sunt: bolile cardiovasculare, bolile reumatismale si mai rar cancerul.

CAPITOLUL VIII

MEDIUL INCONJURATOR

a. Probleme de mediu

In privinta factorilor de risc natural, in acest areal al campiei Burnasului, principalii factori care ridica unele probleme sunt cei climatici si cei hidrologici.

Astfel, aici au avut loc inundatii din cauza precipitatiilor abundente si de lunga durata, cum a fost in anul 2005, inundatii ce au provocat insemnate pagube materiale si blocarea cailor de comunicatie intre satele Hotarele si Herasti, accesul facandu-se cu greu doar cu autovehicule foarte mari. Totusi, inundatii catastrofale survenite in urma iesirii principalului rau din matca, asa cum s-a intamplat in alte zone ale tarii nu s-au produs datorita canalizarii vaii Argesului.

Solul este un produs natural foarte complex, a carui trasatura fundamentala este fertilitatea. In vederea cresterii fertilitatii se aplica ingrasamintele, iar in ultimul timp se folosesc tot mai mult cele artificiale, cu azot, prin care solul se imbogateste in nitrati, acestia trec apoi in apele subterane sau se fixeaza in tesuturile plantelor, fiind foarte periculoase pentru om. Daca solul este lipsit de vegetatie, substantele chimice administrate sunt luate de vant si depuse pe alte terenuri.

Clima, prin intermediul precipitatiilor atmosferice si a vantului, determina intensificarea ritmului de producere a poluarii, precum si extinderea acesteia. Vantul transporta la distante apreciabile substantele poluante emise in atmosfera, largind astfel aria afectata.

De asemenea, precipitatiile antreneaza cu ajutorul vantului substantele poluante din zonele afectate (Bucuresti), le depun pe suprafata terestra, ajungand apoi prin infiltratie in sol sau in reteaua hidrografica. Situarea comunei Hotarele in apropierea orasului Bucuresti face ca aceasta sa stea in calea circulatiei nord-estice a maselor de aer si implicit a poluarii.

Pericolul de eroziune este mai ridicat pe fruntea inalta a campiei Burnasului, pe versantii vaii Zboiului. Eroziunea este cauzata de vant (eoliana) si precipitatii atmosferice (ploi torentiale, zapada in timpul topirii acesteia), acestea din urma avand o mare energie cinetica.

Ca urmare a executarii araturii la o umiditate necorespunzatoare, a exploatarii intense a unor pasuni, dar si a presiunilor exercitate de rotile masinilor agricole apare procesul de compactizare a solului.

Factorul uman, prin multiplele sale activitati, influenteaza tot mai mult componentele naturale ale mediului geografic. Activitatile desfasurate in agricultura, in mod necorespunzator, pot determina poluarea solului prin excesul de ingrasaminte, insecticide, irigatii, pasunat, diferite lucrari ale solului.

b. Solutii si masuri de combatere

Lucrarile de imbunatatiri funciare au nu rol foarte mare in organizarea si utilizarea cat mai eficienta a terenurilor. Astfel au fost executate atat lucrari hidrotehnice si hidroameliorative in lunca Argesului, cat si lucrari de imbunatatiri funciare pe versantii abrupti. La acestea se adauga lucrarile agropedoameliorative pentru imbunatati-rea calitatii solului, asanarea mlastinilor mai mari, prin crearea de lacuri si iazuri (agropiscicole).

Din cauza secetelor, care in ultimii ani se prelungesc deosebit de mult, culturile agricole au mult de suferit, productiile diminuandu-se considerabil. De aceea actiunile impotriva secetei sunt materializate atat prin crearea unor soiuri rezistente la seceta, cat si prin executarea unor lucrari agrotehnice adecvate si mai ales prin extinderea irigatiilor.

Relieful neted este favorabil constructiilor hidroameliorative (canale pentru irigatii, antene si jgheaburi, statii de pompare). Mai dificila este asigurarea unor cantitati necesare de apa, stiut fiind faptul ca atat in partea centrala cat si pe margini nu consemnam prezenta unor organisme hidrografice caracterizate printr-un debit mare si constant. Pentru asigurarea apei potabile necesara asezarilor omenesti, a fost amenajat iazul antropic de pe valea Zboiului. Treptat insa, au fost executate o serie de foraje hidrografice pe camp si terase, si acesta a inceput sa fie utilizat in piscicultura si irigatii. Irigatiile masive efectuate in ultimii ani presupun can-titati mari de apa. Acestea sunt furnizate de raul Arges. Costul irigatiilor creste, din cauza distantelor mari la care sunt instalate prizele de alimentare. La acestea se adauga si consumul ridicat de energia electrica la statiile depompare, aceasta deoarece apa trebuie impinsa pe o coloana inalta de cea. 30 - 40 m (uneori chiar 60 70 m)'. In prezent specialisti din domeniul irigatiilor se confrunta cu o serie de probleme cese refera in special la:

Asigurarea necesarului de apa ;

Impermeabilizarea canalelor de irigatie si a jgheaburilor, in asa fel incat pierderile sa fie cat mai mici ;

Dimensionarea corecta a statiilor de pompare si a canalelor, in asa fel incat consumul de energie electrica sa fie cat mai redus; aceasta inaltime reprezinta diferenta de nivel dintre suprafata campului si teraselor si albia minora, pe care sunt instalate prizele de absortie a statiilor de pompare.

Aplicarea irigatiei prin brazde, in locul aspersiuni, in scopul diminuarii cantitatilor de energie electrica.

Lucrarile drenajului de suprafata in ansamblu:

Oprirea sau limitarea scurgerii apei din precipitatii in bazinul de receptie, inainta de

Marirea rezistentei la scurgerea pe suprafata, prin efectuarea unor araturi in lungul curbelor de nivel;

Diminuarea scurgerii de suprafata prin marirea infiltratiei in sol utilizand afanarea adanca a drenajului cartita;

Pe curbele de nivel (lucrari agropedoameliorative);

Marirea consumului de apa al plantelor cultivate, asigurandu-le o dezvoltare optima, prin ridicarea fertilitatii solului;

Executarea unor canale de desecare, (de evacuare,colectare, principale) care sa intercepteze crovurile situate in lungul pantei geomorfologice naturale dintr-un sector dat.

Lucrarile de drenaj subteran urmaresc evacuarea apelor din sol. Pe versanti sunt necesare o serie de lucrari speciale menite sa contribuie la preintampinarea si ameliorarea fenomenelor si formelor de denudatie-siroire si gravitationale.intre masurile de preantampinare mentionam: plantarea de ierburi perene pe pantele mai mari; terasarea versantilor si plantarea lor cu pomi fructiferi sau vita de vie; impadurirea pantelor mari; taierea padurilor prin rarire ci nu prin ras; pasunatul rational; aratul pe curbele de nivel.

CONCLUZII

Prin pozitia sa geografica, comuna Hotarele, situata la intersectia unor drumuri de interes national si foarte aproape de capitala, ii este permisa o dezvoltare de perpectiva dat fiind faptul ca va fi cuprinsa de aria metropolitana a Bucurestiului.

Cadrul natural ofera perspective dezvoltarii industriale si agricole. Campia reprezinta suport facil pentru agricultura, o solutia pentru trecerea de la agricultura de subzistenta din prezent spre agricultura de piata o reprezinta calarea productiei pe necesitatile viitoarei metropole extinse . Activitatile industriale s- ar putea rezuma, pentru o dezvoltare durabila, la industria alimentara de prelucrare a materiei prime pentru consum si industria usoara.

Factorul climatic poate fi favorabil prin temperaturi mai ridicate si precipitatii medii sau restrictiv prin prezenta vanturilor puternice de iarna si a frecventei sporite a fenomenelor meteorologice de tipul orajelor, ingheturilor timpurii sau tarzii , transportului de praf . Valea Argesului permite crearea unui topoclinat caracterizat de umiditate mai ridicata.

Factorul hidrologic are importanta in dezvoltarea comunei prin prezenta luncii extinse a argesului ca suport pentru agricultura performanta si sursa de materii prime in constructii. Panza freatica situata aproape de suprafata reprezinta un factor de risc hidrologic mai ales in anii ploiosi (vara toamna200 ) facilitata si de apele Argesului din imediata apropiere.

Privind componenta biotica putem spune ca renaturarea terenurilor este o masura care trebuie adoptata pe viitor in spatiul comunei Hotarele pentru restabilirea echilibrului ecologic. Astfel renaturarea izlazurilor si crearea perdelelor forestiere de protectie sunt absolut necesare precum si protectia ecosistemelor acvatice (lacovistile ).

Factorul edafic reprezinta resursa cea mai importanta a regiunii astfel lucrarile de imbunatatire funciara tratae de noi in capitolul de mediu sunt solutia viabila pentru pastrarea calitatii solului .

Vechimea locuirii saptiului analizat reprezinta o resursa pentru turism prin prezenta unor obiective ce pot fi incluse cel putin in circuitul natinal si tot o data incurajarea populatiei spre activitatile artizanale traditionale fapt in curajat si de forurule europene .

Populatia este resursa majora, locuitorii acestui spatiu au reprezentat si reprezinta sursa importanta de forta de munca pentru platforma industriala din sudul Bucurestiului dar si pentru orasele Oltenita si Giurgiu. Totusi locuitorii acestor sate sunt in mare parte sursa suprapopularii satiilor urbane apropiate . Dezvoltarea in perspectiva a conditiilor locuire in mediul rural si cresterea calitatii vietii prin dotarile edilitare viabile ( retea de canalizare, retea de gaze naturale, retea stradala moderna), sistem sanitar si invatamant, sacade riscul acestei suprapopulari.

Din analiza tuturor aspetelor surprinse in diagnoza comunei Hotarele rezulta ca este un spatiu cu potential demografic, economic si peisagistic. Acest fapt reprezinta un aspect favorabil in perspectiva viitoarei integrari europene.

BIBLIOGRAFIE:

COTET P. (1976) Campia Romana, Editura Ceres, Bucuresti.

COTET, P. (1916) Campia Romana - studii de geomorfologie integrata', Editura Ceres, Bucuresti;

CUCU V. (1981) Geografia populatiei si asezarilor omenesti, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

ERDELI G., DUMITRACHE L, (2001) - Geografia populatiei, Editura CORINT, Bucuresti;

FLOREA, N. (1964) - Cercetarea solului pe teren', Editura Stiintifica Bucuresti;

FLOREA, N. (1970) Campia de crovuri, un studiu de evolutie al campiei loessice' - Studiu pedologic VI, Bucuresti;

PARICHI, M., STANILA LUIZA (2003) Solurile Romaniei, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti;

POPESCU, N. V. (1914) Cartografia Eparhiei Ungaro-Valahiei in anul 1910;

POSEA GR. (1964) Importanta practica a luncilor, Revista Natura.

POSEA GR., Popescu N., Ielenicz M. (1974) Relieful Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti.

ROSU H. (1984) Geografia fizica a Romaniei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

SIMIONESCU I. (1974) Flora Romaniei, Editura Albatros, Bucuresti.

USVARI I. (1982) Geografia apelor Romaniei, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti.

VALSAN G. (1978) Campia Romana, Buletinul SRG, nr. 36, Bucuresti.

VALSAN G., (1915) Campia Romana, Buletinul Societatii de Geografie, volumul XXXVI;

VELCEA I., IORDAN I. (1984) Harta utilizarii terenurilor in Romania, Probleme de geografie, Bucuresti.

ZAVOIANU I., (1999) Hidrologie, Edtura Fundatiei Romania de Maine,

*** Enciclopedia Geografica a Romaniei, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982.

*** Geografia Romaniei, Vol. 1, Editura Academiei Bucuresti, 1984.

*** Geografia Romaniei, Vol. 2, Editura Academiei Bucuresti, 1984.

*** Geografia Romaniei, Vol. 4, Editura Academiei Bucuresti, 1992.

*** Geografia Romaniei, Vol. 5, Editura Academiei Bucuresti, 2005

*** Primaria Comunei Hotarele.

*** Recensamantul populatiei si al locuintelor (1912-2002), CNS, Bucuresti.