PREZENTAREA POPULATIEI METROPOLELOR

Europa, considerata in totalitate, constituie o zona de concentrare a populatiei, ce detine peste 14 % din populatia mondiala, fiind caracterizata de extinderea mare a continentului, urbanizare intensa si densitatea mai redusa. O veche civilizatie rurala a contribuit si aici la formarea nucleelor de concentrare a populatiei. Acumularile umane se explica prin dezvoltarea activitatilor secundare si tertiare in bazinele miniere si in marile orase.

Europa Centrala concentreaza o buna parte din populatia continentului european, mai ales ca prin regiunea Renana (Germania) si prin Campia Elvetiana trece partea cea mai dens populata, care are aspectul unui arc si care este in acelasi timp cea mai urbanizata si cea mai industrializata, cuprinzand arealul din Midlands (Marea Britanie) pana la Campia Padului (Italia).

Astfel, dupa categoriile de densitati, tarile Europei Centrale se pot grupa astfel:

Tari cu densitate superioara (peste 200 loc./kmp), categorie din care face parte Germania;

Tari cu densitate superior-mijlocie (200 - 150 loc./kmp), unde se includ: Elvetia, Liechtenstein;

Tari cu densitate mijlocie (150 - 100 loc./kmp), unde se includ: Cegia, Slovacia, Ungaria, Polonia;

Tari cu densitate mijlociu-inferioara (100 - 50 loc./kmp), unde este inclusa Austria.

Transformarile multiple care s-au inregistrat in aceste regiuni au antrenat o crestere demografica importanta, zonele industriale nou create atragand un numar mare de populatie. S-au format astfel nuclee noi de concentrare a populatiei, caracterizate prin densitati ridicate generate de "revolutia industriala". Este evident deci ca, in explicarea marilor densitati de populatie, factorul economic are un rol esential.

In randul tarilor central-europene, Germania detine procentajul cel mai insemnat in ceea ce priveste numarul de locuitori (83.029.536 loc in anul 2001), caracterizandu-se printr-un dinamism demografic accentuat. In aceasta tara se intalnesc astfel si cele mai mari metropole ale Europei Centrale(spre exemplu, Berlin cu o populatie de 3.4 mil. loc.).

Gradul de participare al populatiei la activitatea economica este evaluat prin rata de activitate. Acesta este un indicator ce raporteaza numarul activitatilor la populatia totala si este exprimat, de obicei, in procente. In statele Europei Centrale aceasta este de 45 %. In statele dezvoltate, aceasta depaseste valoarea de 50 %, cum este cazul Elvetiei, unde rata de activitate inregistreaza valoarea de 56 %.

La polul opus - rata somajului - respectiv raportul intre numarul somerilor si numarul total al somerilor, inregistreaza valori mai reduse. Spre exemplu, Austria inregistreaza valoarea de 5,8 %, iar Elvetia 1,3 %.

In functie de categoria de activitate economica practicata, populatia activa este divizata in cele trei sectoare: primar (agricultura, silvicultura, pescuit), secundar (activitati legate de industrie si constructii) si tertiar (activitati legate de comert, transport, servicii).

Importanta sectorului primar este variata de la tara la tara. Se poate observa din figura de mai jos ca doar o fractie redusa din populatia statelor in tema mai practica agricultura. Astfel, ponderea cea mai mare o detine Polonia, care inregistreaza valoarea de 23,7 %, pe cand Liechtenstein detine un procent de doar 2,4 %.

Sectorul secundar detine ponderi ceva mai ridicate decat cel anterior. Valoarea cea mai ridicata este inregistrata de Cehia (44,9 %), iar cea mai scazuta de catre Germania (22,3 %).

Sectorul tertiar este mult mai eterogen decat celelalte sectoare, cuprinzand atat activitati simple si elementare, cum ar fi serviciile domestice (casnice), cat si activitati complexe, precum cele de cercetare. Caracteristica esentiala a acestui sector este faptul ca nu furnizeaza bunuri materiale, ci numai servicii. Din figura se poate observa astfel ca acest sector detine ponderea cea mai mare. In acest caz, Germania inregistreaza valoarea cea mai mare, si anume 73,8 %, urmata indeaproape de Elvetia (68,4 %). Procentele cele mai scazute apartin Cehiei (43,5 %) si Poloniei (43,6 %).

Un rol important in cresterea numarului populatiei metropolelor, il au si migratiile. Astfel, in perioada 1950 - 1960 in Europa Centrala are loc un fenomen important: unele tari care pana in 1950 nu intrau in categoria statelor receptoare de imigranti, datorita cresterii economice si a fortei de munca nationale insuficiente, recurg la muncitorii straini. Tari, precum Germania, Elvetia primesc un numar insemnat de imigranti din Italia, Spania, Portugalia, Iugoslavia si Grecia, state cu un nivel mai scazut de dezvoltare si cu un surplus de populatie agricola.

In perioada 1945-1975 formele migratiei fortei de munca au variat considerabil, in concordanta cu circumstantele istorice. Tari ca Germania sau Elvetia nu aveau acces la mana de lucru "coloniala". De aceea, au creat sisteme de recrutare a fortei de munca pentru atragerea lucratorilor straini temporari, carora li s-a acordat permisiunea de sedere ca "lucratori oaspeti", fiind nevoie de activitatea lor.

In 1975, numarul muncitorilor straini era de 2,2 milioane in Germania sau 500.000 in Elvetia (conform statisticile O.C.D.E.). Acestia reprezinta, uneori, o parte importanta din forta de munca totala: 28 % in Elvetia, 9 % in Austria.

Prin recurgerea la forta de munca straina si putin pretentioasa, care a acceptat munci murdare, periculoase, grele si prost platite, s-a acoperit mai intai vidul existent in constructii si salubritate, pentru a se extinde, apoi, aproape in toate sectoarele industriei si chiar cel al serviciilor; imigrantii au ocupat locuri de munca bine definite, prezenta lor permitand franarea cresterii salariilor in aceste sectoare (spre exemplu, imigrantii turci detin in Germania monopolul serviciilor de salubritate), dar, in acelasi timp, au facilitat accesul muncitorilor autohtoni (nationali) la profesii mai interesante si mai bine platite.

In Europa, statele traditionale de imigratie sunt si primitoare de refugiati. Astfel, la sfarsitul anilor '80 numarul solicitantilor de azil si al refugiatilor a crescut semnificativ. Aceasta s-a datorat, partial, schimbarilor politice din Europa Centrala. In perioada 1983 - 1994 Germania a primit cel mai mare numar de azilanti, de peste 3,8 milioane de persoane. Si in Elvetia ponderea acestora era de 6 %. Aceste tari au adoptat insa in prezent masuri care sa duca la reducerea numarului de azilanti.

Dupa 1989, migratia a crescut in special in Germania, politicile privind recrutarea fortei de munca din strainatate favorizand solutia lucratorilor straini temporari. Totodata, studentii straini au contribuit la acoperirea necesarului de forta de munca in tara gazda( Germania).

Tarile din Europa Centrala nu mai sunt doar tari de emigratie, ci si de imigratie si tranzit, devenind atractive pentru imigrantii din Orientul extrem. In timp ce populatia din Europa Centrala (Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia) migreaza spre tarile Europei de Vest, aceleasi tari devin destinatie pentru migrantii din tarile Europei de Est, precum Belarus sau Ucraina.

Totodata, migratia ilegala a capatat noi dimensiuni si a devenit mai periculoasa. Ca urmare a dezvoltarii retelelor de trafic internaþional si cresterii rolului lor in circulatia internationala a fortei de munca, politicile statelor privind migratia si angajarea strainilor au sporit masurile represive impotriva traficantilor, angajatorilor sau imigrantilor aflati intr-o situatie de ilegalitate.

Din a doua jumatate a anilor '90, s-au intensificat discutiile cu privire la efectele migratiei internationale a lucratorilor inalt calificati. In Europa, migratia specialistilor si studentilor din Europa Centrala catre Europa de Vest s-a remarcat dupa caderea Zidului Berlinului si caderea regimurilor socialiste, din 1989. Pe de alta parte, tari precum Germania au adoptat masuri pentru facilitarea intrarii persoanelor inalt calificate, in special specialisti IT, pentru a face fata competitiei globale pentru astfel de lucratori.

Statisticile OCDE privind migratia arata ca, in ultimii ani, numarul lucratorilor straini a crescut in majoritatea statelor europene dezvoltate. Lucratorii imigranti sunt, in medie, mai tineri decat restul fortei de munca si sunt distribuiti intr-o gama larga de activitati in cadrul economiei: agricultura, constructii si inginerie civila, industrie usoara, turism, sectorul hotelier si catering, activitati casnice sau diverse servicii, inclusiv informatice. Strainii au o pondere mult mai mare in anumite sectoare decat in totalul fortei de munca. De regula, aceasta suprareprezentare apare in sectorul secundar. In Germania, de exemplu, mai mult de un sfert din forta de munca straina este ocupata in sectorul minier si industrial. In Austria, strainii sunt preponderenti in domeniul constructiilor.

Conform Raportului asupra Migratiei Mondiale 2005, al Organizatiei Internationale pentru Migratie (OIM) migratia are "doua taisuri".

Astfel, pentru tara-gazda, impactul economic al imigratiei este pozitiv. Sporirea numarului de imigranti duce la crestere economica a tarii. Pe continentul european, pe locul intai la acest capitol se afla Germania, cu 7 milioane astfel de persoane.

Pentru tarile de origine, emigratia inseamna pierderi la nivelul resurselor umane de elita, dar si influx de capital de la cei care trimit bani acasa. Teama de "instalatorul polonez" le-a determinat pe majoritatea statelor vechii Europe sa-si protejeze piata de munca prin "perioade de tranzitie".

Pentru tarile de origine, emigrarea este un fenomen cu doua taisuri. "Brain drain", pierderea de capital uman calificat, este cel mai important efect negativ. Persoanele care parasesc tara in cautarea unui loc de munca mai bine platit sint in general cu studii superioare. Statul pierde astfel nu doar investitia in educatie, ci si aportul de taxe si impozite pe care acea persoana il putea aduce in viitor. De asemenea, un numar mare de emigranti din elita societatii duce la scaderea cresterii si a dezvoltarii economice. In schimb, emigrantii aduc un aflux de capital strain in tara, prin banii pe care ii trimit rudelor sau prietenilor. Ei pot contribui si la cresterea investitiilor straine in tara de origine. "Se cunosc peste 40 de retele in diaspora care au telul explicit de a pune in legatura intreprinzatorii, meseriasii si studentii emigranti cu tara de origine", sustine raportul ONU. Cele mai multe state europene sint mai degraba tinte ale migratiei decit surse de migratie, arata Raportul asupra Migratiei Mondiale 2005, al Organizatiei Internationale pentru Migratie (OIM).

Europa Centrala, alaturi de Europa de Vest, este gazda a 36-39 de milioane de migranti internationali, adica a unei cincimi din populatia migratoare a lumii. Spre exemplu, Liechtenstein inregistreaza o rata pozitiva a migratiei in 2003 de 10 imigranti la 1.000 de locuitori.

Tinerii intelectuali isi parasesc, in masa, tarile pentru slujbe mai bine platite in Occident,. majoritatea doctoranzilor din Polonia si Ungaria au tendinta de a isi parasi tarile, in cautarea unor posturi care sa le satisfaca nevoile financiare compatibile cu gradul lor de pregatire. Conform statisticilor, portretul reprezentativ al 'creierelor' care emigreaza catre o situatie mai buna este acela al tanarului barbat, licentiat sau doctor, cu varsta cuprinsa intre 18 si 34 de ani. Polonia, cel mai mare nou membru UE, este prima vizata de acest fenomen. Cei mai multi dintre tinerii polonezi au ales Marea Britanie, Irlanda si Suedia. Un aflux foarte mare de mana de lucru foarte bine calificata, adica aproximativ 200.000 de tineri, se intreapta anual si catre Germania. Insa, date fiind regulile mai stricte din aceasta tara, tinerii intelectuali gasesc in Germania mai mult slujbe sezoniere.

Legislatia elvetiana de acordare a azilului este din nou criticata. Elvetia a introdus la 1 aprilie 2004 un nou regulament referitor la dreptul de azil. Acesta prevede o examinare rapida a cererilor azilantilor, iar termenul de recurs este redus la 5 zile. Parasirea teritoriului elvetian trebuie facuta in 24 de ore in cazul respingerii cererii. Organizatia elvetiana de ajutor pentru refugiati care s-a opus unui asemenea regulament, continua sa protesteze cerind indulcirea masurilor restrictive.

Niciunde in Europa consumatorii si investitorii nu sunt mai optimisti decit in Polonia unde deja lucreaza ilegal 300 de mii de persoane in joburi care si in Germania sunt preluate de straini: menaj, gradinarit, ingrijirea copiilorCe sunt polonezii pentru Germania au devenit ucrainenii si belarusii pentru Polonia.

Aparitia si dezvoltarea acestor aglomerarilor urbane a determinat de cele mai multe ori realizarea unor progrese in plan economic, social si cultural dar a generat in acelasi timp o multitudine de probleme legate de cresterea criminalitatii, a coruptiei, a prostitutiei, a somajului, a presiunii funciare si a preturilor imobilelor, degradarea mediului natural, social si cultural contribuind astfel la scaderea nivelului calitatii vietii, la amplificarea discrepantelor intre mediul urban si cel rural si, in consecinta, la adancirea dezechilibrelor in plan regional.

Odata cu cresterea populatiei metropolelor are loc si o extindere teritoriala a acestora, care ca ritm depaseste de aproape doua ori cresterea orasului respectiv. O mare parte a populatiei se deplaseaza din centru in imprejurimile metropolei. Ca urmare, scade densitatea urbana dar apar alte fenomene care "sufoca" viata marilor metropole : intensitatea nocivitatilor, dificultatile transportului interurban, indeosebi a celui in comun, problema locuintei.

Explozia continua a fenomenului urban a generat cresterea costurilor echipamentelor pentru locuinte, circulatie, sanatate, educatie, petrecerea timpului liber, etc. in paralel cu amploarea tendintelor de cosmopolitism si segregare, cresterea somajului, a saraciei si insecuritatii sociale, a presiunii funciare si a speculei imobiliare, contribuind in final la degradarea calitatii vietii si a mediului.

Orasul, loc al schimbului si al intalnirii, functioneaza invers atunci cand insoteste excluderea sociala si etnica, ca in orasele germane, unde strainii, imigranti turci sau iugoslavi in majoritate, se inghesuie in cartierele deteriorate din centrele oraselor industriale. De exemplu, in cartierul garii din Frankfurt, strainii reprezinta 74%. Acestia formeaza un sfert din populatia metropolitana, peste 18 % la Stuttgart, 17,4 % la Munchen si aproape 14 % la Berlin, unde au fost limitate atributele de locuinte sociale imigrantilor, ca si la Koln sau Hamburg.

Drogul, alcoolismul insotesc saracia, somajul, slabirea legaturilor familiare. Sunt flageluri ale civilizatiei noastre urbane si industriale pe care amploarea demografica a marelui oras le fac sa iasa la iveala intr-o maniera inca dramatica.

Graffiti-urile care degradeaza spatiile publice sunt intalnite in marile metropole in metrouri, gari, spatii comerciale, pasaje subterane si canalizeaza violenta urbana transpunand-o din punct de vedere artistic.

O alta problema cu care se confrunta marile orase este reprezentata de presiunea funciara si specula imobiliara. De exemplu, in Elvetia, explozia preturilor funciare se explica prin cresterea densitatii locuitorilor, extinderea functiilor centrale avand loc pe baza amplificarii concurentei intre birouri si locuinte in utilizarea teritoriului fapt ce a antrenat cresterea preturilor la locuinte urmata de exodul populatiei catre periferie si accentuarea migratiei populatiei intre locul de munca si habitat.

Problema centrala a marilor metropole este reprezentata de faptul ca acestea reprezinta un

spatiu in care converg forte progresive ce asigura evolutia societatii dar si fenomene care accentueaza, sporesc degradarea civilizatiei umane si a mediului inconjurator manifestandu-se fenomenul de hipertrofie a oraselor, simptomele acesteia putand fi sintetizate astfel:

- deformarea zonelor rezidentiale si a celor industriale prin concentrarea activitatilor bancare, a societatilor de asigurari si imobiliare, a intregului sector tertiar in marile metropole ceea ce antreneaza puternice disproportii regionale. Concentrarea tertiarului in marile metropole este o caracteristica a tarilor dezvoltate iar metropolelor tarilor slab dezvoltate le este proprie concentrarea activitatilor industriale. In ceea ce priveste spatiile rezidentiale, adeseori insuficente se manifesta extinderea acestora dincolo de limita confortului minim, la nivelul periferiilor din multe orase dar si in interiorul acestora fiind intalnite constructii insalubre ce adapostesc un numar mare de locuitori.

- degradarea mediului inconjurator are loc ca urmare a supraconcentrarii locuitorilor dar si a activitatilor economice ceea ce antreneaza dezechilibre ecologice atat in interiorul metropolelor cat si in afara acestora, cantitatile mari de poluanti din apa, aer si sol determinand un grad ridicat de imbolnaviri in randul locuitorilor. In acest caz, masurile legislative adoptate nu reusesc sa determine stoparea fenomenului ci stimuleaza adeseori cresterea surselor de poluare (formarea marilor depozite de deseuri menajere la perifera oraselor).

- supraaglomerarea continua sa fie prezenta in marile orase in conditiile cresterii demografice si a presiunilor care se exercita asupra utilizarii terenurilor. Se estimeaza ca o treime din populatia tarilor slab dezvoltate traieste la marginea orasului in locuinte insalubre, sub limita minima de confort.

- expansiunea spatiala are loc odata cu cresterea populatiei metropolelor si deplasarea acestora catre marginea oraselor. Ca urmare, scade densitatea urbana dar apar probleme legate de asigurarea locuintelor, gestionarea traficului interurban, managementul deseurilor, cresterea surselor de poluare, etc.

Avand in vedere toate acestea, se pune problema gasirii unor solutii de atenuare a efectelor concentrarii urbane asupra mediului de natura sa contribuie la afirmarea si dezvoltarea suburbiilor, crearii unor conditii de viata mai bune in mediul rural, elaborarii unor masuri de atenuare a presiunii funciare si a speculei imobiliare, reducerea surselor de poluare.

Asa cum s-a mai aratat in cele prezentate, din cele mai vechi timpuri, societatea s-a confruntat cu problema asezarilor umane, ca urmare a cresterii explozive a populatiei si, in consecinta, a proliferarii marilor aglomeratii, necesitand in permanenta noi remodelari urbane. In

acest context, urbanismului, ca stiinta a organizarii oraselor, ii revine sarcina de a asigura dezvoltarea armonioasa, echilibrata a localitatilor, gestiunea responsabila a resurselor materiale si protectia mediului, imbunatatirea calitatii vietii oamenilor.

Luand in considerare aceste aspecte, se pune intrebarea daca societatea umana va gasi rezolvarea problemelor generate de urbanizarea excesiva prin limitarea consecintelor nefavorabile ale activitatii economice in ansamblul sau, iar raspunsurile la aceasta problema vor da, cu siguranta, un nou impuls modului de intelegere a mecanismelor de organizare si functionare ale asezarilor umane.

Avand in vedere tendintele inregistrate in evolutia oraselor, rolul lor in cresterea economica a zonelor, diversificarea functiilor si, corespunzator, a zonelor functionale, impactul asupra mediului, devine tot mai necesara dezvoltarea lor controlata . Totodata, prin raportare la valorificarea lor turistica, orasele pot fi gandite ca produse, impunandu-se o abordare a lor din perspectiva marketingului. Acest lucru presupune o gestionare stiintifica a dinamicii acestora si totodata, utilizarea instrumentelor si tehnicilor de marketing in procesul de planificare strategica.

Excluderea sociala si segregarea spatiala in marile orase

Excluderea sociala este o problema din ce in ce mai serioasa in majoritatea oraselor mari din Europa, oriunde ar fi ele situate si oricare ar fi activitatile lor economice. Aceasta este mai grava in orasele marcate de un declin al industriei. Cu toate acestea, trebuie spus ca de excludere sociala au parte si locuitorii oraselor care au cunoscut o crestere economica importanta. Acesti oraseni au fost adesea condamnati la perioade lungi, repetate de somaj sau de inactivitate si si-au vazut nivelul de trai degradandu-se.

Amploarea problemei variaza mult de la un oras la altul. Dar manifestarile sale sunt aceleasi: rata inalta a somajului pe o perioada indelungata, largirea variatiilor de venit, disparitati crescande in nivelul de educatie si in accesul la angajare, aglomerare de locuinte de o calitate mediocra si insuficienta serviciilor colective, cresterea diferentelor in starea de sanatate si speranta de viata, cresterea ratei criminalitatii. Aceste fenomene tind in anumite zone sa coexiste cu prezenta unui mare numar de imigrati si de minoritati etnice suferind de dificultati de integrare, ceea ce nu implica legatura cauza-efect: imigrarea nu genereaza problema, ea tinde doar sa o amplifice. Aceste fenomene sunt datorate in egala masura destramarii familiei traditionale si diminuarii sprijinului pe care ea il acorda in general.

Problemele de mediu si de transport

Importante schimbari in calitatea mediului urban au intervenit in Europa in ultimele decenii. In ciuda progreselor inregistrate in lupta impotriva poluarii atmosferice si a apei, mediul din zonele urbane da semne de tensiune. Principalele subiecte de ingrijorare pentru orasele europene privesc calitatea aerului, poluarea fonica si congestionarea traficului. Spatiile deschise si cele verzi sunt din ce in ce mai putine. Calitatea vietii urbane este afectata de degradarea cladirilor si a infrastructurilor si de deteriorarea peisajelor urbane.

In acelasi timp, orasele mari absorb din ce in ce mai mult resurse si produc din ce in ce mai multe emisii si deseuri care impun sarcini grele pentru generatiile care vor urma. Aceste probleme anunta o criza mult mai mare, care necesita o reevaluare majora a modelelor dominante de organizare spatiala si de dezvoltare urbana.

Solutii posibile

Orasele europene au adoptat diverse initiative vizand protejarea mediului si lupta impotriva poluarii pentru a imbunatati mediul urban. Nu se poate totusi aplica un ansamblu de actiuni unic tuturor oraselor europene. Problemele de mediu depind de geografie, de evolutia demografica si de structura activitatilor economice. Diferentele culturale contribuie si ele la modelarea viziunii populatiei asupra problemelor urbane, in timp ce baza administrativa, ce permite punerea in practica a unor masuri, variaza de la un stat membru la altul in functie de gradul de descentralizare a competentelor si a responsabilitatilor.

Gradul de intercorelare a problemelor face ca solutiile determinate sa nu fie ferite de pericole. De exemplu, o gestiune eficace a calitatii aerului necesita o strategie fondata pe o viziune de ansamblu a sistemului urban, in care deciziile adoptate in domenii cheie sa fie coordonate. Sunt rare orasele care detin o structura administrativa capabila sa asigure aceasta integrare, in special intre utilizarile solului si planificarea transporturilor. In plus, chiar daca orasul ramane principalul centru de activitate economica si de presiuni exercitate asupra mediului, el nu poate fi considerat in mod independent de zonele care il inconjoara.

Masurile care permit depasirea problemelor de mediu si de transport si atingerea unei dezvoltari mai durabile cuprind:

o planificare urbana viabila , care aplica conceptul de dezvoltare durabila in utilizarea

solurilor urbane si care integreaza consideratiile referitoare la mediu in planificare. Ea ar putea, de exemplu, sa se concentreze asupra reducerii distantelor care trebuie parcurse de indivizii care se deplaseaza la locul de munca determinand intreprinderile sa se implanteze mai aproape de zonele rezidentiale, in raport cu sistemele de transport urban, sa se concentreze asupra cresterii economiilor de energie;

o gestiune integrata a transporturilor, care vizeaza reducerea efectelor circulatiei urbane si a ansamblului carburantilor consumati datorita: diminuarii utilizarii autoturismului personal, folosirii mijloacelor de transport mai economice in energie, interdictiei circulatiei in zone protejate , controlului stationarii, taxelor rutiere;

o gestiune eficace a fluxurilor urbane, orientand conceptia despre oras si programele de reinnoire catre o diminuare a consumului de apa, energie si materiale, aplicand tehnologii cu un impact redus asupra mediului, utilizand in mod rational resursele, sporind eficacitatea energiei utilizate, diminuand deseurile si utilizarile inutile de materiale si dezvoltand reciclarea prin colectare selectiva.

Criminalitatea, frauda, coruptia, prostitutia

Evolutia societatilor contemporane evidentiaza faptul ca desi s-au intensificat masurile si interventiile institutiilor specializate de control social impotriva faptelor de delicventa si criminalitate, in multe tari se constata o recrudescenta si o multiplicare a delictelor comise cu violenta si agresivitate precum si a celor din domeniul economic si financiar-bancar, frauda, santaj, mita si coruptie. Reprezentand o problema sociala a carei modalitate de manifestare si solutionare intereseaza atat factorii de control social (politie, justitie, administratie) cat si opinia publica.

Asemenea de delicte si crime comise prin violenta si coruptie tind sa devina deosebit de intense si periculoase pentru stabilitatea si securitatea institutiilor, grupurilor si indivizilor; fiind asociata de multe ori cu cele de crima organizata, terorism si violenta institutionalizata, specifice, "subculturilor" violentei si crimei profesionalizate.

Desi cauzele recrudescentei violentei si crimei organizate sunt dificil de identificat si explicat datorita existentei unor diferente sensibile in ceea ce priveste amploarea si intensitatea lor de la o tara la alta; majoritatea specialistilor si cercetatorilor considera ca sursele acestor fenomene rezida in perpetuarea unor structuri politice, economice si normative deficitare, in mentinerea si accentuarea discrepantelor sociale si economice dintre indivizi, grupuri si comunitati si intensificarea conflictelor si tensiunilor sociale si etnice.

Dificultatile intampinate in definirea actelor si crimelor comise prin violenta sunt determinate atat de varietatea formelor de violenta si crima violenta intalnite in diverse societati cat si de diferentele in ceea ce priveste sanctionarea si pedepsirea acestora, mai ales ca, de multe ori, violenta acopera o gama larga de comportamente individuale si sociale ce tin de propria lor etiologie. Totodata, aprecierea si definirea violentei se face in functie de anumite criterii istorice, culturale si normative, de ordinea sociala existenta la un moment dat intr-o anumita societate, de anumite interese politice si sociale, dar si in functie de anumite criterii si contexte subiective si accidentale, care sunt insa relative spatial si temporal (atat de la o societatea la alta cat si de la o perioada la alta).

Violenta nu constituie totusi, un fenomen nou, aparitia si evolutia ei fiind strans legata de evolutia indivizilor, grupurilor, organizatiilor si societatilor umane.

Pentru acest motiv unii cercetatori si specialisti considera ca violenta reprezinta o permanenta umana, fiind intens legata de esenta umana si de functionarea societatii.

Ea este amplificata in prezent de acte de terorism si crima organizata, comise cu scopul de a inspira frica, spaima si groaza in randul opiniei publice, dar si o serie de delicte si crime, ce violeaza drepturile si libertatile individului (omoruri, asasinate, violuri, jafuri, agresiuni fizice). Alaturi de violenta primitiva, ocazionala, pasionala sau utilitara se constata amplificarea si proliferarea violentei rationale, specifica crimei organizate si organizatiilor criminale profesioniste.

Asistam la o asa numita "internationalizare" a violentei si crimei organizate la nivelul diferitelor societati, state si natiuni prin aparitia si proliferarea unor noi tipuri de delicte si crime, ce transgreseaza si interpenetreaza noi forme de prevenire, combatere si neutralizare a violentei si crimei organizate la nivel national si international.

Dezvaluirea cauzelor fenomenului infractional nu poate fi realizata decat printr-o cercetare care sa exploateze toate laturile acestui fenomen. Sunt necesare in acest sens investigatii cu caracter sociologic, psihologic, juridic, psihiatric, biologic si antropologic.

Afirmarea caracterului complex biopsihosociolegal al criminalitatii si inlaturarea, prin acest concept, a sustinerilor biologizante, psiho-sociologizante, corespunde realitatii obiective si reprezinta una din premisele majore necesare cercetarilor criminologice fundamentale in scopuri profilactice.

In contextul marilor schimbari politice si sociale contemporane, al dezechilibrelor internationale si al proceselor tensionate determinate de acestea, noile forme de criminalitate au luat o amploare deosebita mai ales in tarile aflate in tranzitie la economia de piata.

O organizatie criminala, prin modul sau de structurare, flexibilitatea si deosebita capacitate de infiltrare in zonele vitale ale politicului si economicii, prin intinderea sa mondiala rapida, prin recursul neconditionat la violenta, coruptie si santaj, reprezinta un pericol direct si de mare actualitate, o sfidare la adresa societatii mondiale.

Definitia:- insemnul de organizatie criminala semnifica activitatile infractionale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative, in scopul obtinerii unor importante venituri ilicite la cote deosebit de ridicate.

Codul lor moral presupune un deosebit simt al demnitatii individuale si pretinde o tacere liber consimtita in problemele secrete. Acest sistem dainuie de foarte mult timp si este respectat cu rigurozitate. Specificul local a fost daltuit de-a lungul secolelor ca efect al rezistentei la umilintele provocate de cuceritorii straini, de guvernarile locale rapace si de jaful bandelor de raufacatori autohtoni.

In conceptia Interpol-ului, organizatiile criminale ar putea fi impartite in patru mari grupe distincte: a) Familiile mafiei, constituite pe structuri ierarhice stricte, norme interne de disciplina, un cod de conduita si o diversitate mare de activitati ilicite ( familiile italiene, americane, columbiene ) b) Organizatiile profesionale a caror membrii se specializeaza in una sau doua tipuri de activitati criminale ( furtul si traficul de masini furate, rapiri de persoane ) c) Organizatii criminale constituite pe criterii tehnice, care sunt rezultatul unor imprejurari specifice precum inchiderea granitelor, circulatia dificila peste frontiere, expansiunea geografica ( triadele, yakuza, jamaicanii ). d) Organizatii teroriste internationale care practica asasinatul, deturnarea de avioane, rapirea de persoane etc., sub diferite motivatii politice, militare, religioase sau rasiale.

Criminalitatea

In cazul Germaniei, anul criminogen 2002, se caracterizeaza prin exacerbarea activitatilor teroriste, expansiunea retelelor de crima organizata, cresterea gradului de potentialitate a infuziei de bani murdari, rezultata din traficul de droguri si spalarea de bani, pe fondul dezechilibrelor economice. In acest context, apare tot mai pregnanta globalizarea criminalitatii.

Indicele criminalitatii la principalele genuri de infractiuni este: omor - 3,5; vatamari corporale grave - 134,4; talharie - 78,4; infractiuni contra patrimoniului - 1507.

Frauda

Frauda poate fi definita ca acea activitate prin care o persoana fizica sau juridica actioneaza cu intentia de a-si procura cu beneficiu nelegitim, incalcand o obligatie legala sau contractuala. Aria de desfasurare a fraudei cuprinde toate domeniile legate de nevoile umane, deoarece fiecare dintre ele prezinta oportunitati pentru inselatorie.

In Europa Centrala incidenta fraudelor este de 26 %, spre deosebire de Europa Occidentala, unde aceasta este de 29 %. Specialistii justifica aceasta situatie prin nivelul mai ridicat de constientizare a posibilitatii existentei fraudelor, prin standardele si prioritatile diferite aplicate in administrarea companiilor, precum si prin atitudinile diferite privind prevenirea fraudelor. In schimbi in Europa Centrala fraudele se comit mai des in afara organizatiei (51 %), fata de nivelul din Europa Occidentala (39 %), ceea ce evidentiaza faptul ca in Europa Centrala domina mai mult coruptia.

Coruptia

Gradul de coruptie se apreciaza prin Indicele de Perceptie al Coruptiei (IPC), realizat de Asociatia Internationala pentru Transparenta, numita Transparency International. Pentru unele tari din Europa Centrala, anul 2000, s-a dat o clasificare a IPC cu valori cuprinse intre 10 - 0, valoarea cea mai mare indicand maximum de corectitudine. Valorile IPC evaluat sunt: Elvetia - 8,6; Germania - 7,6; Ungaria - 5,2; Polonia - 4,1; Cehia - 4,3; Slovacia - 3,5.

Acest fenomen a fost evidentiat de asemenea in urma unei cercetari sociologice realizate de Institutul GfK Praga la sfarsitul anului 2003 si inceputul lui 2004.

Desi majoritatea locuitorilor din tarile Europei Centrale nu considera coruptia un comportament normal al societatii, mai mult de o treime din populatia acestor regiuni admite ca a dat mita la un moment dat.

Semnale de alarma privind nivelul coruptiei

Conform Indicatorului de Perceptie a Coruptiei (IPC) nivelul coruptiei in regiunile vizate variaza de la moderat la foarte ridicat, cel mai bun punctaj fiind obtinut de Austria.

Mai mult de jumatate din locuitorii acestor state (57%) considera ca mita nu este necesara, iar atunci cand esti ceva mai rabdator te poti descurca si fara aceasta. In proportie de 6% cei intervievati considera mita ca nefiind necesara, in opinia acestora totul putand fi obtinut pe cale legala. Contrar perceptiei asupra coruptiei pe care o au oamenii de afaceri, persoanele publice, oficiale sau publicul avizat, cetatenii obisnuiti nu au o perceptie atat de alrmanta asupra situatiei pe cat o arata indicatorii IPC. Cu toate acestea, comparand rezultatele actuale cu cele din anul 2001, se observa ca situatia s-a inrautatit, din ce in ce mai multi oameni fiind convinsi ca nu se pot descurca fara coruptie in viata de zi cu zi.

Exista diferente majore intre felul cum este perceputa coruptia in aceasta zona. In unele tari coruptia si practicile corupte sunt mai mult sau mai putin o problema de existenta. Dintre tarile cercetate, Slovacia are cea mai raspandita coruptie, unde doua cincimi din populatie cred ca mita este un fenomen normal in viata lor, conform zicalei: 'Cine vrea sa-si traiasca viata trebuie sa dea mita'.

Slovacia inca se mentine in varful clasamentului din acest punct de vedere. In comparatie cu anul 2001 nivelul de perceptie a necesitatii de a da mita a scazut insa cu 8 procente. Tarile in care coruptia este o parte necesara a vietii de zi cu zi sunt si Ungaria si Cehia. Cei care nu considera mita o necesitate traiesc in Austria si Slovacia.

Majoritatea locuitorilor din acesta partea a Europei (60%) se dezmint de practici corupte - acestia au raspuns ca nu au dat niciodata mita nimanui. Mai mult de o treime din populatia chestionata (36%) adimte ca a dat mita. Abia o cincime din cei chestionati spune ca a fost foarte rar in situatia de a da mita, iar 17% si-au exprimat disponibilitatea de a da mita. Intre cei care dau mita se intalnesc mai ales absolventi de universitate (41%). Rezultatele arata ca disponibilitatea de a da mita creste cu gradul de educatie. Oamenii cu scoala elementara dau mita doar in proportie de 23%. Cei care dau mita mai des sunt cei cu venituri peste medie si cei din generatia 30 - 44 ani.

Este adevarat ca si ambitia populatiei de a nu ceda coruptiei a crescut in ultimii ani. Cei care resping idea de a da mita sunt cei din tari, precum Polonia, Austria.

Cel mai corupt sector este cel sanitar

Locuitorii Europei Centrale considera ca cel mai corupt sector este cel sanitar (22%). Cele mai corupte trei sectoare sunt : sistemul national de sanatate, autoritatile si justitia. Comparand rezultatele se poate observa ca miezul coruptiei a ramas in aceleasi institutii ca si in 2001, doar nivelul de perceptie a coruptiei s-a modificat usor in fiecare domeniu.

Locuitorii statelor participante la cercetare sunt foarte critici la adresa coruptiei din administratia statului. Cea mai mare parte a lor crede ca traieste intr-un stat corupt si ca guvernele nu fac nimic sa schimbe acest lucru. Paradoxal, majoritatea locuitorilor acestei regiuni s-au declarat impotriva coruptiei, raspunzand ca nu au dat mita, desi simt ca traiesc intr-un stat corupt. Aproape patru din cinci locuitori cred ca tara lor este corupta (79%). Aceasta opinie s-a intarit in ultimii ani. Cu exceptia austriecilor, toti ceilalti locuitori ai regiunii cred ca traiesc intr-un stat corupt. Sentimentul unui stat corupt a crescut in randul polonezilor.

Statul trebuie sa lupte impotriva coruptiei

Aproape toti respondentii considera ca traiesc intr-un stat corupt si nu au foarte mare incredere in guvern, se bazeaza pe statul corupt sa lupte impotriva mitei si a coruptiei si rezolva pe cont propriu problemele legate de aceasta. Mai mult de 82% din cei intervievati sunt de accord ca statul si nu cetatenii sa lupte impotriva coruptiei si a mitei. Atitudinea oamenilor in ceea ce priveste lupta impotriva coruptiei nu s-a schimbat in ultimii ani, iar acestia inca se mai bazeaza pe stat cand este vorba de actiuni impotriva coruptiei.

Actiunile anti-coruptie ale cetatenilor sunt oarecum limitate. Daca cei intervievati ar fi martorii unei scene de coruptie in care cei mituiti ar fi oficiali sau functionari, doar 16 % dintre ei ar merge la politie. O zecime ar informa anonim politia, si 6% dintre ei ar raporta la politie si s-ar oferi ca martori la proces. Majoritatea insa nu ar face mai nimic. Cel mai ridicat nivel de rezistenta individuala fata de coruptie s-a inregistrat in Austria.

Disponibilitatea de a se implica intr-o actiune colectiva de lupta impotriva coruptiei (ex. a participa la demonstratie de strada) este mult mai mare in comparatie cu implicarea individuala. 37% dintre cei intervievati ar sustine lupta impotriva coruptiei prin participarea la o demonstratie. In ciuda acestui aspect pozitiv, numarul celor care nu ar lua parte la o activitate anti-coruptie este inca destul de mare. Locuitorii Austriei, Ungariei si Slovaciei sunt mai putin dispusi sa lupte impotriva coruptiei.

In concluzie autodeterminarea indivizilor de a se impotrivi raspandirii mitei si coruptiei este inca foarte redusa, si cu aceasta atitudine nu ne putem astepta ca situatia sa se imbunatateasca in viitorul apropiat. Aceasta concluzie este confirmata de anii de monitorizare permanenta, timp in care nu s-a inregistrat o schimbare in bine in aceasta privinta.

Prostitutia

Literatura de specialitate si practica diverselor programe derulate in lume sugereaza ca practicarea sexului comercial (prostitutia) poate fi divizata in trei mari niveluri sau tipuri: prostitutia de strada, din apartamente/case private (bordeluri clandestine) si prostitutia de "elita" (din hoteluri, cluburi si baruri) ("Sex work, HIV/AIDS and Human Rights in Central and Eastern Europe and Central Asia", Julie 2005, CEEHRN).

Prostitutia de strada - este cea mai de jos categorie si de obicei include persoane (barbati si femei) care vand servicii sexuale pe strada, cel mai ades in zonele aglomerate, cum sunt garile sau parcarile de tiruri. Practica internationala si cea nationala arata ca o mare parte dintre aceste persoane isi injecteaza droguri, arareori folosesc prezervativele, sunt in situatii ilegale, nu au acte de identitate si nici asigurari medicale. Aceste persoane pot lucra pe cont propriu sau pot avea un proxenet. Toate acestea tind sa le izoleze de serviciile de prevenire, diagnostic si tratament pentru HIV si/sau alte boli cu transmitere sexuala. Ca rezultat, comportamentele cu risc mare de infectare, cum sunt folosirea drogurilor injectabile si practicarea sexului neprotejat cu parteneri multiplii, sunt des intalnite in acest grup.

Prostitutia din bordelurile clandestine (case, apartamente etc.) - acest grup este constituit din persoane care lucreaza de obicei sub protectia unui proxenet. Ele lucreaza in apartamente, saloane de masaj sau chiar si pe strada in apropierea locatiei unde au loc actele sexuale. Consumul de droguri injectabile este, de asemenea, destul de des intalnit in cadrul acestui grup, mai ales daca proxenetul este si el CDI. La fel ca si categoria precedenta, este foarte putin probabil ca aceste persoane sa acceseze serviciile de tratament si diagnostic pentru ITS-uri. In functie de situatie, negocierea prezervativului este realizata de persoana care se prostitueaza, dar si de proxeneti.

Prostitutia de elita - acest grup este format din persoanele care lucreaza in hoteluri, cluburi sau baruri, iar accesarea acestor servicii dispune relativ de un cerc inchis de clienti. De cele mai multe ori, persoanele apartinand acestui grup au acces bun la servicii medicale si nu consuma heroina, desi este foarte probabil sa consume alte tipuri de droguri de tipul amfetaminelor si cocainei. Cel mai adesea aceste grupuri sunt greu accesibile pentru serviciile de prevenire HIV, intrucat circuitul este inchis.

Persoanele implicate in sexul comercial au atat contacte sexuale cu parteneri care platesc serviciile, cat si cu indivizi care nu platesc. Din aceasta ultima categorie pot face parte: partenerii/partenerele sau sotii/sotiile, prieteni ocazionali sau cunostinte. Nivelul si extinderea comportamentelor cu risc ale persoanelor implicate in sexul comercial depind in mare masura de categoria de partener pe care o au. De obicei, persoanele care vand servicii sexuale nu folosesc prezervativul cu persoanele care nu platesc datorita unui numar variat de factori psihologici, emotionali si fizici care pot merge de la increderea in partener/a pana la dorinta de a avea un copil. Oricare ar fi motivele legate de folosirea sau nefolosirea prezervativelor, unul din efectele majore ale acestui fenomen este cresterea riscurilor de transmitere HIV. Acest risc este amplificat si de faptul ca unele persoane care practica prostitutia folosesc droguri prin administrarea intravenoasa sau au un partener sexual care isi injecteaza droguri.

Informarea adresata persoanelor implicate in sexul comercial trebuie sa vizeze prevenirea HIV/ITS si proxenetilor, mai ales ca ei au un grad mai scazut de mobilitate decat fetele, care sunt foarte des vandute sau traficate catre alte zone. Toate studiile de specialitate demonstreaza ca in Europa Centrala cea mai raspandita cale de transmitere a HIV este cea sanguina, urmata de transmiterea prin sex neprotejat. De aceea, grupul persoanelor implicate in sexul comercial trebuie sa fie privit cu o atentie speciala, avand in vedere faptul ca reprezinta un punct de contact intre grupurile vulnerabile la HIV/ITS si populatia generala prin intermediul clientilor care apeleaza la serviciilor lor.

Este prostitutia un rau necesar, sau un atentat insuportabil la demnitatea umana? Avocatii libertatilor nelimitate vor pleda, fara indoiala, cauza raului necesar, chiar daca, lasat la voia intamplarii, poate lua forme monstruoase.

Se recurge sistematic la argumentul, intrucatva tocit, precum ca prostitutia ar fi cea mai veche meserie din lume si ca ar fi oferit servicii inestimabile inveteratilor singurateci. La rigoare, astfel de argumente mai pot tine inca la drum, numai ca in prezent industrializarea comertului sexual si caracterul lui transnational au devenit elementele fundamentale care diferentiaza prostitutia contemporana de cea de odinioara.

Putine sunt analizele mondializarii capitaliste care iau in consideratie infloritoarea industrie a comertului sexual, generator de venituri mirobolante, unde proxenetismul si crima organizata detin roluri de prim plan. Comertul sexual este socotit, din ce in ce mai mult, ca o industrie de divertisment, iar prostitutia ca o activitate legala, la adapost de orice sanctiune de ordin moral. Se asista, cu surasuri de satisfactie, la aparitia megabordelelor in inima Europei, sub ochiul ocrotitor al guvernantilor si al camerelor de luat vederi din lumea intreaga, martore a ceea s-au obisnuit sa numeasca evolutie de moravuri.

"Foot, bere si sex", cu acesti termeni, s-a desfasurat Mondialul de fotbal 2006 din Germania, unde Angela Merkel a ales calea "inteleapta" a legalizarii prostitutiei. Se vorbea de 40.000 de fete, venite de pe toate meridianele, destinate repausului suporterilor. Faptul a suscitat un vehement protest al Asociatiei internationale "Coalitia contra Traficului de Femei" (CATW) si al mai multor personalitati angajate in favoarea petitiei intitulate: "A cumpara sex, nu-i un sport", din al carui continut extragem urmatoarele: "A trata corpul femeilor ca pe o marfa, violeaza standardele internationale ale sportului" sau, "Oamenii de onoare nu cumpara sex, deoarece ei respecta demnitatea si integritatea fiintei umane".

Una dintre protagonistele abolitioniste ale comertului de corpuri, Malika Mrcovici, vazand, disperata, ca adversarii ei castiga teren, a condus campania de protest pana in Parlamentul de la Bruxelles, declarand un razboi necrutator acestor 'big bosses' ai prostitutiei, negustori de sex cu look de manageri, redutabili si din ce in ce mai abili in Europa de Nord. Lupta ei este angajata contra "pestilor", deveniti magnati ai industriei sexului, asistati de o armata de avocati si de atasati de presa, gratie puterii banului, dar si sustinuti tacit de mai multe State, in particular Germania si Olanda.

Este suficienta evocarea scandaloasei constructii de la Berlin, un megabordel de 3000 de m2, veritabil supermarchet al sexului, instalat la iesirea a trei statii de metrou din apropierea stadionului olimpic. Deoarece zonele in care se afla bordeluri sunt prea mici pentru un asemenea aflux de clienti, industria sexului din aceasta tara a construit un urias complex, incluzand un "mega-bordel", in Berlin, unde pot fi "serviti" pana la 650 de clienti simultan. "Stabilimentul", cu o incinta de 3000 metri patrati, inconjurata de garduri si avand parcari proprii, a fost dotat, prin dispozitia autoritatilor, cu asa-numite "camere de prestare" sau "baraci sexuale" prevazute cu prezervative si dusuri. O atentie speciala este acordata confidentialitatii clientilor.

Un raport ONU asupra traficului de fiinte umane, mentiona Germania ca una dintre primele destinatii ale femeilor traficate, avand intre 18 si 25 de ani, provenite din tari ca Rusia, Ucraina si Bulgaria. Un alt raport din 2005, al Departamentului de Stat al SUA arata ca un sfert din cele 1.235 victime ale prostitutiei fortate descoperite in Germania in 2003 provin din Rusia. Activistii care se opun sclaviei sexuale subliniaza ca "femeile traficate nu indraznesc sa vorbeasca despre violenta fizica, mentala, emotionala si spirituala practicata asupra lor zi de zi."

Femeile traficate nu sunt prostituate - sunt o marfa, nu au nimic de spus in vanzarea-cumpararea corpului lor. Aduse de traficanti, adesea vandute de la unul la altul, banii pe care ii castiga ajung direct la 'proprietarii' lor.

Traficul de femei si de copii din Asia de Sud si de Sud-Est este estimat la 400.000 de persoane pe an. Statele independente din ex-URSS, Europa de Est si Europa Centrala constituie a doua grupa in ordinea importantei furnizeaza circa 300.000 de persoane pe an, Romania, Albania, Bulgaria, Bosnia, Ucraina, facand parte din lotul tarilor care au gustat recent din aceasta libertate amara si primejdiosa. Urmeaza America latina si Caraibele cu aproximativ 100.000 de persoane, iar Africa cu 50.000, etc., etc.

Acest tablou ar fi incomplet daca nu s-ar tine cont de industria pornografiei, caci filierele ei sunt deseori auxiliare ale filierelor prostitutiei, industrie care si-a facut aparitia pe la inceputul anului 1950, odata cu lansarea revistei Playboy, dispunand de mijloacele de comunicare si de distributie dintre cele mai moderne.

Tehnica recrutarii sordide, dar ingenios organizate, a inceput sa fie sesizata de tinere, seduse de posibilitatea castigului pecuniar facil si imediat. Multe dintre ele, inca naive si credule, au facut tragica experienta a promisiunilor fantasmagorice cu salarii de vis si munci nu mai putin onorabile. Odata transportate in tarile idilice, imaginea s-a intunecat ca prin magie, paradisul promis devenind infernul insuportabil al sclaviei sexuale. Departe de tarile de origine si de familii, si introduse in angrenajul consumului de "carne vie", aceste fapturi, mai mult sau mai putin inocente, devin de o vulnerabilitate sfasietoare, fiind obligate sa raspunda celor mai perverse si imunde exigente.

Oamenii politici, dar nu numai, au estimat ca aceste fast-food-uri "specializate in carne proaspata", violeaza normele internationale de egalitate dintre sexe, atribuind femeilor rolul reductor de "servitoare sexuale ale barbatilor".

Legalizand prostitutia, Statul german, a fost tratat el insasi de "proxenet" prin beneficiile fabuloase trase de pe urma acestui gen de comert, indemn pentru secolul 21, supranumit secolul drepturilor omului.

In ceea ce priveste prostitutia si proxenetismul, s-a constatat ca, fenomenul cunoaste o crestere ca urmare a deschiderii granitelor si a situatiei materiale precare a multor tinere din tara, modalitatile de recrutare mentinandu-se la acelasi nivel. De asemenea se dezvolta O piata a prostitutiei de lux in tari din occident, cum ar fi Austria, Germania.

CEHIA - tara culturilor criminale compozite

Praga este unul din locurile in care functioneaza si se incruciseaza mai multe tipuri de criminalitate sau, cum s-ar putea spune, de culturi criminale diferite.

Legile Cehiei sunt foarte permisive, iar de-a lungul intregului deceniu '90 politia ceha nu era foarte pregatita in combaterea marii criminalitati.

Majoritatea retelelor instalate in Cehia au devenit astazi multinationale, conformandu-se astfel 'tendintelor globalizarii'.

Inca de la inceputul anilor '90, cand Cehia a inceput sa se liberalizeze mult mai repede decat celelalte tari foste comuniste, Praga a devenit o veriga importanta in retelele multor mafii europene. Multi membri ai acestora si-au ales domiciliul in Praga, oras cosmopolit, in care se vorbeste zilnic atat engleza, cat si germana sau rusa, si unde s-au stabilit de altfel mii de occidentali, nu neaparat instariti, dar si rusi, sarbi, sud-americani, albanezi si ceceni. Praga este, asadar, unul din locurile in care functioneaza si se incruciseaza mai multe tipuri de criminalitate sau, cum s-ar putea spune, de culturi criminale diferite.

Democratie si criminalitate

Criminalitatea a crescut, asadar, o data cu instaurarea democratiei, ceea ce nu este catusi de putin un paradox. Criminologii si sociologii stiu ca regimurile totalitare impiedica propagarea marii criminalitati. In comparatie cu asta, Praga, precum si alte orase ale Europei Centrale prezinta o serie de enorme avantaje. Este o regiune aflata in mijlocul Europei, iar Cehia e o tara atat de dezvoltata incat detine pentru prima jumatate a acestui an presedintia Uniunii Europene. Legile Cehiei sunt foarte permisive, iar de-a lungul intregului deceniu '90 politia ceha nu era foarte pregatita in combaterea marii criminalitati. Retelele de traficanti de droguri din America de Sud isi gasisera astfel in Cehia o poarta de intrare pe pietele europene. O data cu aderarea Cehiei la Uniunea Europeana, membrii mafiilor implantate in fosta Cehoslovacie au putut calatori fara oprelisti prin toata Europa, nemaiavand nevoie de viza.

Schimbarile sociale foarte rapide si enorma piata a constructiilor care s-a deschis dupa 1989 au permis importante operatiuni de spalare a banilor. Foarte multi antreprenori rusi au investit sume enorme in Cehia, transformandu-si astfel fondurile dubioase in bani legali. Asa se face ca in primii ani de dupa caderea comunismului criminalitatea organizata din Cehia se datora in primul rand retelelor din strainatate. Incetul cu incetul, multi cehi au intrat in acele retele venite din afara, furnizand expertiza interna, dar si ca paznici, soferi sau asigurand protectia locala. In cele din urma, cehii au urcat in grad, ajungand chiar sa domine unele din aceste grupuri. De altfel, majoritatea retelelor au devenit astazi multinationale, conformandu-se astfel 'tendintelor globalizarii'.

Originea mafiilor

Principalele grupuri criminale din Cehia provin din fosta Uniune Sovietica, in special din Rusia si Ucraina, urmate de cele constituite din fosti iugoslavi, albanezi si, particularitate a Cehiei, vietnamezi, retelele acestora din urma datand chiar din timpul comunismului, cand vietnamezii sosisera in Cehoslovacia, tara sora comunista, ca muncitori invitati, ceea ce in RDG se numea Gastarbeiter. Cele mai numeroase sunt mafiile rusesti, care pot avea chiar intre 100 si 200 de membri. Majoritatea acestor grupuri opereaza in toata Cehia, nu doar in Praga, iar multe opereaza si dincolo de granitele Cehiei. Pentru multi, Cehia este doar un loc de resedinta sau de tranzit, tintele reale fiind alte tari, in general occidentale, mai ales atunci cand e vorba de droguri.

Cu totul, politia ceha a repertoriat circa 100 de retele de criminalitate organizata, o situatie similara, desi la o scara mai mica, intalnindu-se si in Slovacia. Atat in Cehia, cat si in Slovacia, mafiile au operat o divizare a teritoriului, in ceea ce am putea numi 'unitati administrative'. Mafiile au pus la punct si o solida cooperare transfrontaliera, cautandu-si 'parteneri' in alte tari. Astfel, grupuri din Romania sunt partenere in traficul cu masini furate. Dintre tarile occidentale, Germania, Italia si Olanda furnizeaza 'parteneri' pentru traficul cu fiinte umane si prostitutie. Pentru droguri, exista 'parteneri' cam peste tot.

Traficul de droguri

Traficul de droguri, indiferent de originea lor (America de Sud sau Asia), se afla in primul rand in mainile unor mafii din Kosovo si Rusia. Se considera ca circa 70% din heroina provenita din Orientul Apropiat si destinata Occidentului tranziteaza prin Cehia si prin alte tari din zona. In domeniul drogurilor, retelele de traficanti sunt compuse in special din straini. O parte este insa vanduta si consumata local. Multi consumatori occidentali vin chiar sa se aprovizioneze la Praga, unde o doza de heroina costa de patru sau cinci ori mai putin decat in Occident. In aceste conditii, numarul infruntarilor violente intre diferitele grupuri criminale si cel al asasinatelor au crescut.

Spalarea banilor si politica

In Praga sunt inregistrate peste 150 de firme mixte ceho-rusesti, dintre care multe sunt banuite a fi doar fatade pentru activitati ilegale. Dat fiind nivelul de trai din Cehia, precum si importanta turismului, multe firme rusesti investesc in hoteluri, cazinouri si restaurante, atat in Praga, cat si in statiuni celebre si frecventate, precum Karlovy Vary si Marinsk Lzne. Pentru moment, Cehia ramane un important mediu pentru spalarea banilor. Mecanismele de detectie sunt inca nesatisfacatoare, iar in unele cazuri lipseste chiar vointa politica pentru a ancheta. Multe mafii prospere investesc chiar si in politica. Scopul multora din traficanti este de a ajunge sa controleze comertul cu materii prime si sectorul bancar. Coruptia functionarilor si a politicienilor ramane un element important in prosperitatea mafiilor. In acest domeniu, mafiile cehesti, locale, sunt desigur mult mai influente si mai eficace decat cele straine.

Cehia a si avut de altfel un 'nas', un sef de grupare criminala, care a influentat viata politica a tarii vreme de doua decenii. Frantisek Mrzek, care fusese implicat in multe escrocherii ingenioase inca in timpul comunismului, a devenit foarte bogat imediat dupa 1989, cand a profitat de faimoasele vouchere din timpul privatizarii, dupa care a trecut la speculatii imobiliare si bancare, ajungand in cele din urma la comertul cu petrol. Mrzek, caruia i se spunea Caracatita, a ajuns chiar sa negocieze datoria de stat a Rusiei fata de Cehia. In loc sa negocieze la nivel guvernamental plata celor 3,6 miliarde de dolari pe care Rusia le datora Cehiei, premierul de atunci, Milos Zeman, a ales sa numeasca o firma privata, Falcon Capital, si pe Mrzek pentru a negocia restituirea uriasei datorii.

Cu toate astea, Mrzek nu a fost niciodata acuzat oficial de malversatiuni, iar asupra lui nu a fost niciodata deschisa o ancheta, cu toate ca datoria platita de Rusia nu a ajuns niciodata in intregime in cuferele statului ceh. In 2006, Frantisek Mrzek a fost asasinat in plina strada de catre un sniper, intr-un mod cat se poate de profesional. Un singur foc a fost tras de la distanta, iar Mrzek a murit pe loc. Crima nu a putut fi rezolvata si se banuieste ca au fost exercitate mari presiuni politice pentru a opri ancheta, banuieli confirmate la un moment dat de catre actualul premier, Mirek Topolnek.

Prostitutia

Prostitutia in Cehia este tolerata, fara sa fi fost pana acum legalizata. Se estimeaza ca in Cehia functioneaza peste 800 de bordeluri, dintre care 200 numai in Praga. Praga este o destinatie favorita in circuitele turismului sexual si se estimeaza ca doua treimi din clientii prostituatelor sunt straini, in special germani si britanici. Cu totul, politia ceha estimeaza numarul prostituatelor la peste 15.000, printre care multi minori si minore. Prostitutia aduce, evident, importante profituri mafiilor care o controleaza, iar guvernul se pregateste sa adopte o solutie de tip olandez: legalizarea prostitutiei, inregistrarea prostituatelor, impunerea unor controale sanitare regulate si obligatorii si, desigur, impozitarea intregii activitati, ceea ce ar face ca profiturile sa treaca din buzunarele proxenetilor in cele ale statului.

Mafiile vietnameze

Un caz aparte il constituie retelele criminalitatii organizate ale vietnamezilor din Cehia. Mostenire a epocii comunismului si a fratiei dintre tarile apartinand blocului pro-sovietic, in Cehia traiesc in prezent intre 60.000 si 80.000 de vietnamezi, carora li se adauga cele cateva zeci de mii de chinezi si coreeni proveniti dintr-o imigratie mai recenta. Venirea vietnamezilor in Cehia dateaza chiar din timpul razboiului din Vietnam, cand Cehoslovacia comunista furniza, cu acordul URSS, armament rezistentei comuniste si antiamericane din Vietnam. Cu ocazia acelor livrari de armament, Cehia a pus la punct de altfel foarte perfectionatul exploziv numit Semtex. Majoritatea acestora nu doresc altceva decat sa-si refaca viata in Europa si sa poata strange bani in mod cinstit. O data cu ei, a sosit insa un tip de criminalitate noua in Cehia.

Exista o intreaga retea care se ocupa cu imigratia ilegala a vietnamezilor in Cehia, dar in acelasi timp mafiile vietnameze se ocupa si cu racketul si incasarea 'taxelor de protectie' de la comerciantii vietnamezi instalati in Cehia. Multi dintre vietnamezi, in special in restaurante, manufacturi si croitorii, lucreaza in conditii de sclavie pentru a-si plati datoriile fata de cei care i-au adus in Cehia. Nu toate aceste mafii vietnameze provin din imigratia locala. Unele s-au extins recent, provenind in primul rand din Germania, dar si din Statele Unite. Exista chiar si o serioasa rivalitate intre mafiile vietnameze si cele chinezesti din Cehia, dupa cum politia locala a putut constata si cazuri de alianta intre asemenea grupuri.

UNGARIA - interlopii, sub controlul bandelor

Aproape pe oricine ai intreba in Ungaria daca exista intr-adevar o mafie sau mafii maghiare in adevaratul sens al cuvantului, iti va raspunde ca asa ceva nu exista, dar ca pe teritoriul tarii lor actioneaza grupari criminale arabe, turcesti, ucrainene, albaneze sau chineze si ca o cincime din activitatile lumii interlope sunt conduse de cetateni straini.

Aceasta este si opinia majoritara a expertilor de la Centrul ungar de cercetari in domeniul criminalitatii organizate. Astfel, in mod traditional, heroina cu destinatia finala Europa de Vest este adusa de turci, iar prostituatele - indeosebi de bulgari si de romani. In schimb, specializarea traditionala a bandelor criminale unguresti este falsificarea banilor - domeniu in care ele exceleaza si in context international.

Prostitutia, traficul cu automobile furate, cazinourile ilegale si traficul de stupefiante din Ungaria se afla integral sub controlul retelelor de criminalitate organizata. Combaterea acestor activitati este incredintata unui departament specializat al Politiei Nationale Ungare, care a incheiat un parteneriat cu o structura, 'task force', din cadrul Ambasadei Statelor Unite.

Asemenea majoritatii celorlalte tari central-europene, Ungaria este o tara de tranzit pentru comertul cu droguri. De regula, stupefiantele care ajung in Ungaria cu destinatia Europa Occidentala provin din Turcia si din Asia. Potrivit politiei, este in crestere si consumul local de stupefiante, mai cu seama in randul adolescentilor.

Pe langa activitatile ilegale propriu-zise, retelele de crima organizata din Ungaria au o prezenta semnificativa in aproape toate aspectele legitime ale vietii economice. Evantaiul criminalitatii organizate acopera o gama extrem de variata de activitati: industria pariurilor, traficul de stupefiante, furturile de automobile, camataria, proxenetismul si contrabanda. Potrivit raportului pe anul 2007 al 'Overseas Security Advisory Council' (OSAC) - un comitet consultativ american la nivel federal, functionand pe baza unei charte guvernamentale -, numarul incidentelor de natura penala in care sunt implicate bande rivale s-a redus considerabil, la nivelul acelui an, deoarece in majoritatea cazurilor a fost vorba doar despre tentative initiale de impunere a unui control teritorial. OSAC mentioneaza si situatii in care oameni care nu au nici o legatura cu criminalitatea organizata au fost victimele conflictelor intre bande.

Avantajele Ungariei ca baza pentru 'mafii'

O serie de factori au facut din Ungaria, imediat dupa destramarea sistemului comunist, o tara atractiva pentru organizatiile criminale:

1. Pozitia geopolitica. Ungaria are sapte vecini si avea o granita comuna cu Uniunea Europeana - UE fiind una dintre pietele de 'desfacere' majore ale mafiilor. Cele mai vulnerabile granite ale Ungariei, vazuta ca tara de tranzit, sunt tarile nemembre UE - Ucraina (trafic cu tigari si carne vie) si Serbia (stupefiante si arme). Pana la intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, granita romano-ungara era considerata si ea una 'de risc', peste aceasta granita traficandu-se, mai ales, tinere destinate prostitutiei in vestul continentului.

2. In comparatie cu alte tari din regiune, Ungaria dispune de sisteme de transport bine puse la punct si bogate in trasee, ceea ce faciliteaza operatiunile bandelor criminale.

3. Autoritatile din Ungaria nu erau, la inceputul anilor 1990, instruite si structurate in mod adecvat pentru a putea combate criminalitatea organizata si nu au fost suficient de flexibile incat sa treaca repede de la indatoririle lor traditionale la rolurile noi, devenite necesare ca urmare a aparitiei noilor pericole.

In anul 2001, autoritatile ungare aveau cunostinta despre nu mai putin de 180 de bande criminale din strainatate care se instalasera la acea data pe teritoriul Ungariei, mai ales la Budapesta si in zona metropolitana. Tot la cumpana mileniilor, televiziunea BBC a transmis o serie de programe consacrate coruptiei si criminalitatii organizate din tarile post-comuniste.

Reporterii acestei televiziuni britanice s-au dus in Ungaria pentru a investiga modul in care comercializarea frauduloasa a catorva milioane de litri de motorina pentru incalzit lasate in urma de trupele sovietice retrase din Ungaria a finantat cresterea exploziva a mafiilor locale. Se crede ca la aceasta operatiune a luat parte si faimosul Semion Moghilevici, nascut in Ucraina, dar posesorul multor cetatenii, inclusiv, prin casatorie, al celei ungare - un om pe care agentiile specializate din Europa de Vest si Statele Unite il considera 'il capo dei tutti i capi' peste cele mai multe mafii rusesti de pe Glob.

Putina istorie

Criminalitatea organizata s-a dezvoltat multilateral in Ungaria postcomunista, dar radacinile ei pot fi gasite mult mai devreme, la inceputul anilor 1970, cand au avut loc transformari sociale si politice care au favorizat (si) criminalitatea. De exemplu, atunci, autoritatile de la Budapesta au liberalizat putin deplasarea cetatenilor peste granita. Astfel, a aparut micul comert particular, ilegal, dar tolerat, cu Polonia. Dar tot pe aceasta filiera au intrat in Ungaria o multime de bande poloneze specializate in spargeri. Tot in acel deceniu, Ungaria a fost prima tara de tranzit pentru iugoslavii care se duceau sa lucreze in Germania Occidentala, ceea ce a facut ca Ungaria sa devina si o tara de tranzit pentru comertul cu arme practicat de bande de traficanti iugoslavi si albanezi. Toate aceste bande si-au gasit in scurt timp colaboratori autohtoni si, astfel, s-au constituit retele locale de criminalitate organizata.

Ulterior, pe la sfarsitul anilor 1970, au inceput sa actioneze in Ungaria si grupari criminale din fostele republici sovietice, care au stabilit imediat contacte cu bandele locale. Criminalitatea organizata din Ungaria a primit un impuls si din cauza dezvoltarii sectorului privat al economiei in conditiile statului comunist, dezvoltare care a adus mari sume de bani in mainile unor intreprinzatori particulari. Bandele organizate au implantat sau recrutat informatori care identificau tintele cele mai promitatoare. Alte persoane executau jafurile, iar valorificarea prazii era asigurata de alte bande. Aceasta clara 'diviziune a muncii' si cooperarea 'ca unsa' dintre ele reflectau profesionalizarea bandelor de raufacatori si semnalau aparitia unei criminalitati organizate in sensul deplin al termenului.

Apoi, in anii 1980, cand in anumite sectoare economice (restaurante, pensiuni, spectacole) s-a trecut la un fel de 'semiprivatizare', a devenit posibila investirea legala a marilor sume de bani obtinute prin santaj si alte activitati ilegale. Intregul proces, afirma Geza Katona, fost director al departamentului de investigatii al politiei din Ungaria, a repetat evolutiile care au dus la dezvoltarea criminalitatii organizate in tarile vestice, dar totul s-a intamplat mult mai repede si la o scara mult mai mica.

Mafia 'ruseasca'

Acelasi comitet consultativ american, a carui misiune este de a stimula cooperarea de securitate dintre interesele sectorului privat de afaceri si Departamentul de Stat, mentiona si combaterea, de catre Politia Nationala a Ungariei si Ambasada Statelor Unite de la Budapesta, a criminalitatii organizate practicate pe plan international de vorbitori de rusa.

Intr-adevar, se poate spune ca Ungaria a devenit o baza pentru grupari criminale locale si internationale care pe la mijlocul ultimului deceniu al secolului trecut isi consolidasera deja pozitiile in aceasta tara. Controlul asupra pietelor de marfuri si servicii ilegale a fost preluat indeosebi de catre grupari formate din persoane apartinand unor etnii slave, in special de vorbitori de rusa.

Din cauza schimbarilor politice si sociale rapide care au urmat dezintegrarii blocului sovietic, gruparile criminale au obtinut rapid mari profituri. De aceea, ele nu au cunoscut o dezvoltare organizationala si operativa de tipul celor prin care au trecut Mafia italiana sau cea din Statele Unite. Poate ca acesta este motivul pentru care majoritatea gruparilor criminale din Ungaria tind sa fie organizate de o maniera mai putin ierarhica, sa fie mai fragile decat mafiile traditionale si, in acelasi timp, mai dispuse la actiuni violente pentru a-si mentine sau a prelua controlul asupra operatiunilor ilicite.

Controlul asupra pietelor de marfuri si servicii ilegale a fost preluat indeosebi de catre grupari formate din persoane apartinand unor etnii slave si in special de vorbitori de rusa.