Politicile complexe de dezvoltare rurala

Politicile complexe de dezvoltare rurala

1. Principiile politicilor de dezvoltare rurala

Stabilizarea schimburilor mondiale, exigentele calitative ale consumatorilor, largirea Uniunii Europene spre centrul si estul Europei, iata problemele cu care se confrunta acum agricultura europeana, cu realitati si sfidari noi. Schimbarile ating nu numai pietele agricole dar si economiile locale ale zonelor rurale in mod egal. Viitorul sectorului agricol este legat in mod strict de dezvoltarea echilibrata a teritoriului rural, care acopera 80% din teritoriul european. Dimensiunea comunitara a acestui joc este evidenta, politica agricola si rurala are un rol important de jucat in coeziunea teritoriala, economica si sociala a Uniunii.

Iata pentru ce reforma angajata (anuntata) prin Agenda 2000, continua evolutiile din acesti ultimi ani: alaturi de masurile de piata si de exigentele unei agriculturi europene competitive, trebuie in mod egal sa tina cont de necesitatile variate ale lumii rurale, de asteptarile societatii de astazi si de imperativele protectiei mediului inconjurator. Noua politica de dezvoltare rurala devenita "al doilea pilon" al PAC, raspunde acestor preocupari. Element esential al modelului agricol european, ea vizeaza sa puna in opera un cadru coerent si solvabil care sa garanteze viitorul zonelor rurale, favorizand mentinerea si crearea de locuri de munca.

Principiile de baza ale politicii de dezvoltare rurala sunt urmatoarele:

Multifunctionalitatea agriculturii. Rolul agriculturii variaza functie de produsele obtinute. Aceasta implica recunoasterea si incurajarea unui evantai de servicii furnizate pentru agricultura.

Multisectorialitatea si integrarea. Economia rurala permite datorita diversificarii activitatilor, crearea de noi surse de venituri si noi locuri de munca si protectia mostenirii rurale.

Flexibilitatea. Acordarea ajutoarelor pentru dezvoltare rurala, bazate pe subsidiaritate, favorizand descentralizarea si consultarea la nivel regional, local si parteneriatul.

Transparenta. Elaborarea si gestionarea se face in mod transparent, plecand de la o legislatie simplificata si mai accesibila.

Una din principalele inovatii ale acestei politici este metoda adoptata, vizand o mai buna integrare a diferitelor interventii cu scopul; de a asigura o dezvoltare armonioasa a tuturor zonelor rurale ale Europei.

Marile axe ale acestei dezvoltari sunt urmatoarele:

Reintarirea sectorului agricol forestier;

Ameliorarea competitiei zonelor rurale;

Prezervarea mediului si a patrimoniului cultural.

Prezentul subcapitol expune diferitele masuri sustinute de Uniunea Europeana, explica finantarea lor si arata cum sunt organizate preocuparile lor. Documentul legal care stabileste aceste masuri este noua reglementare, (CE). 1227/1999 din 17 mai 1999, referiotoare la sustinerea dezvoltarii rurale prin fondurile europene de orientare si garantie agricola.

2 Masurile de dezvoltare rurala

2.1 Investitiile in exploatatiile agricole

Comunitatea acorda o sustinere investitiilor in exploatatiile agricole. Scopul modernizarii investitiilor; echipamentelor si sistemelor agricole pentru amelioarea veniturilor ca si a conditiilor de viata, de munca si de productie al agricultorilor. Concret, investitiile trebuie sa vizeze unul sau mai multe din obiectivele urmatoare:

reducerea costurilor de productie;

ameliorarea calitatii productiilor;

prezervarea si ameliorarea mediului inconjurator;

respectarea conditiilor de igiena si de habitat pentru animale;

incurajarea diversificarii activitatilor agricole.

Statele membre stabilesc circuitele ajutoarelor pentru investitiile globale, valoarea totala a ajutorului public, national si comunitar exprimat in procente din volumul investitiei eligibile este limitat la 50% in zonele defavorizate si la 40% in celelalte regiuni. Atunci cand investitiile sunt realizate de catre tineri agricultori, aceste procentaje pot atinge 55% in zonele defavorizate si 45% in celelalte zone.

2.2 Resurse umane: tineri agricultori, prepensionarea, formarea

Un aspect esential al noii politici de dezvoltare rurala este punerea in valoare a resurselor umane, sustinerea transferului exploatatiilor agricole de la o generatie la alta, va continua trecand prin masurile de instalare de tineri agricultori si prin incurajarea prepensionarii. Masurile de formare vor fi in mod egal continuate si vor permite valorificarea potentialului uman al zonelor rurale.

Instalarea tinerilor agricultori

Ajutoarele destinate a facilita instalarea tinerilor agricultori sunt acordate cu conditia ca agricultorul care preia exploatatia sa aiba mai putin de 40 ani si sa se instaleze pentru prima data ca exploatant agricol. Doua tipuri de ajutoare sunt prevazute: o prima unica a carei suma maximala nu poate depasi 25.000 euro si o bonificatie a dobanzilor pentru imprumuturile contractate, limitate la aceasi suma.

Prepensionarea

Ajutorul prevede pentru cel care cedeaza exploatatiei o suma globala de 150.000 euro, platile anuale neputand, in general sa depaseasca 15.000 euro. Prima pentru muncitorul agricol are o valoare totala de 35.000 (3.500 euro per muncitor si per an). Plata ajutoarelor nu poate depasi o durata de 15 ani pentru exploatantul care cedeaza si 10 ani pentru muncitorul agricol. Atat unul cat si celalalt trebuie sa aiba mai putin de 55 ani.

Ajutorul nu poate continua deci nici dupa 75 ani pentru cedant, si nici peste varsta normala de pensionare a muncitorului agricol. In cazul cand cedantul primeste o pensie de stat, ajutorul comunitar este deschis sub forma unei suplimentari a pensiei, tinand cont de suma fiscala prin regimul national al pensiilor.

Formare

Masurile de formare au fost in mod egal integrate in evantaiul celorlalte actiuni, cu acente special pe formarile legale de promovarea produselor de calitate si de metodele de productie care respecta mediul inconjurator. Ele se adreseaza tuturor persoanelor angajate in activitatile agricole si in reconversia sa.

Deasemenea, masuri de formare sunt prevazute pentru pregatirea silvicultorilor astfel ca si alte persoane implicate in activitatile forestiere de ameliorare a functiunilor economice, ecologice si sociale ale padurilor.

2.3 Zone defavorizate si zone supuse constrangerilor mediului inconjurator

Anumite zone rurale sunt desemnate ca defavorizate pentru ca , conditiile activitatii agricole aici sunt mai dificile, potrivit notiunilor legate de handicapurile naturale care maresc costurile si reduc randamentele agricole, amenintand astfel pe termen lung mentinerea activitatilor agricole si gestionarea acestor spatii. Iata pentru ce agricultorii din aceste zone continua sa primeasca indemnizatii compensatorii. Aceste indemnizatii au fost adaptate rolului pe care trebuie sa-l joace agricultorul in materie de intretinere a spatiului; ele sunt de acum inainte calculate pe hectar si nu pe cap de animal. Suma lor poate fi modulata intre 25 si 200 euro pe hectar. Sume mai mari de 200 euro pot fi acordate cu conditia ca media tuturor indemnizatiilor platite la nivelul programelor vizate sa nu depaseasca acest plafon.

Zonele defavorizate[1]

Sunt considerate ca zone defavorizate din punct de vedere agricol:

Zonele de munte - sunt limitarii considerabile a posibilitatilor de folosire a terenurilor si o crestere sensibila a costurilor lucrarilor

Zonele amenintate de abandon si in care intretinerea spatiului este necesara

Zonele supuse unor handicapuri specifice. In interiorul acestor zone este necesara continuarea activitatilor agricole cu scopul de a asigura conservarea si ameliorarea mediului inconjurator, intretinerea spaiului natural sau vocatia lor turistica.

Zonele impuse unor constrangeri[2] de mediu

Zonelor defavorizate se adauga zonele supuse unor constrangeri legate de mediu, unde agricultorii pot beneficia de plati destinate sa compenseze costurile si pierderile de venituri rezultate ca urmare a aplicarii unor dispozitii comunitare pentru protectia mediului, in masura in care aceste plati sunt necesare pentru rezolvarea problemelor specifice ce decurg din aceste dispozitii. O noua masura care vizeaza zonele supuse unor constrangeri de mediu: agricultori acestor zone pot de acum inainte sa beneficieze ei insisi de aceste plati destinate compensarii costurilor si pierderilor de venituri legate de aceste restrictionari. Suma maxima a acestor plati este de 200 euro pe hectar.

Pentru a accede la aceste ajutoare, suprafata zonelor supuse unor restrictionari legate de mediu, este adaugata la cea a zonelor devaforizate supuse unor handicapuri specifice si nu pot depasi 10% din suprafata totala a unui stat membru.

2.4 Padurile

Sustinerea silviculturii se inscrie in strategia referitoare la tot ceea ce tine de forestier in general, adoptata recent cu scopul asigurarii protectiei, gestionarii durabile si dezvoltarii padurilor in Uniunea Europeana. Aceasta strategie pune in valoare rolul esential al padurilor in termeni ecologici, economici si sociali, altfel zis asigura multifunctionalitatea lor.

Ajutoarele prevazute in domeniul suprafetelor impadurite revin proprietarilor acestor paduri: particulari, asociatii sau comune.

Aceste masuri acopera in special urmatoarele masuri:

Investitii in paduri in vederea ameliorarii valorilor economice, ecologice si sociale;

Investitii destinate ameliorarii si rationalizarii recoltelor, transformarilor si comercializqrii produselor silvicole;

Investitii legate de utilizarea lemnului ca materie prima,

Promovarea de noi debusee si comercializarea produselor silvicole;

Crearea de asociatii ale silvicultorilor cu scopul de a ajuta membrii acestora in ameliorarea gestionarii padurilor;

Reconstituirea potentialului de productie silvic aflat in pericol prin catrastofe naturale si prin foc, si punerea in aplicare a unor instrumente de prevenire a acestora;

Mentinerea si ameliorarea stabilitatii ecologice a padurilor in zonele care joaca, in aceasta privinta rolul de protectie ale interesului public si intretinerea celor cazute prada focului, prin masuri agricole.

De altfel, o sustinere poate fi acordata prin sustinerea impaduririi terenurilor agricole, cu conditia ca plantatia trebuie sa fie adaptata conditiilor locale si compatibile cu mediul.

Aceasta sustinere poate acoperii, urmatoarele costuri de plantare:

O prima anuala pe hectar impadurit, destinata sa acopere costurile de intretinere pentru o perioada maximala de 5 ani;

O prima pe hectar, destinata sa compenseze pe o perioada maximala de 20 ani, pierderile induse de impadurire, aceasta prima se ridica la 725 euro pe hectar pentru agricultori sau pentru asociatii si 185 euro pe hectar pentru toate persoanele morale de drept privat.

Pentru impadurirea terenurilor agricole aflate in proprietatea colectivitatilor publice, ajutorul nu acopera decat costurile de plantare.

2.5 Transformarea si comercializarea produselor agricole

Adaptarea productiei la evolutia pietei, cautarea de noi debusee comerciale, valoarea adaugata produselor agricole sunt totodata factori care contribuie la reintarirea competitivitatii acestui sector. Iata pentru ce ajutoarele sunt in mod egal disponibile pentru transformarea si comercializarea produselor agricole.

Valoarea totala a ajutorului public national si comunitar exprimata in procente din volumul investitiilor eligibile, este limitata la 50%, in ceea ce priveste regiunile obiectivului 1 si la 40% pentru alte regiuni.

2.6 Masuri de protectie a mediului inconjurator

Inca din 1992, Comunitatea sustine metode de productie agricole care respecta mediul inconjurator si biodiversitatea . Politica de dezvoltare rurala dupa 2000, confirma rolul esential al agricultorilor ca furnizori retribuiti de servicii de protectii a mediului plecand de la aceste practici bune agricole si de la respectarea normelor legale de baza.

In noua generatie de programe de dezvoltare rural, masurile de respectare a mediului inconjurator sunt astfel singurele obligatorii pentru statele membre (ele raman totusi facultative pentru agricultura). Ajutoarele prevazute sunt acordate agricultorilor care subscriu asupra unor angajamente de respectare a mediului pe o durata minimala de 5 ani. O durata mai lunga poate fi atribuita, fixata pentru anumite tipuri de angajamente contracte) in functie de efectele lor asupra mediului. Ajutorul este atribuit anual si calculat in functie de perioada de venituri si de supracosturile aditionale rezultate ca urmare a acestor contracte, rezultand astfel necesitatea furnizarii unei alocatii financiare.

Sumele anuale maximale se ridica la 600 euro pe hectar pentru culturile anuale, 900 euro pe hectar pentru culturile perene specializate si 450 euro pe hectar pentru alte folosinte a terenurilor.

2.7 Masuri diverse pentru dezvoltarea de ansamblu a zonelor rurale (asa-zisele masuri ale articolului 33)

In sfarsit, articolul 33 al noului regulament, regrupeaza o serie de masuri destinate sa favorizeze dezvoltarea integrala a teritoriului rural, traversand intreaga Comunitate, inspirate din experienta programelor puse in opera in regiunile ramase in urm in privinta dezvoltarii sau in zonele aflate in dificultate si in plina reconversie (vechile obiective 1,6 si 5b ale Fondurilor sturcturale)

ameliorarea terenurilor;

comasarea;

punerea in practica a serviciilor de ajutoare a gestionarii agricole;

comercializarea de produse agricole de calitate;

servicii de baza pentru economie si populatiile rurale;

renovarea si dezvoltarea satelor, ocrotirea mostenirii rurale;

diversificarea activitatilor agricole ca si a activitatilor conexe, cu scopul de a crea activitati multiple si venituri alternative;

gestiunea resurselor destinate agriculturii;

ameliorarea infrastructurii rurale legata de dezvoltarea agriculturii;

promovarea turismului si a artizanatului;

protectia mediului in raport cu agricultura, silvicultura, gestiunea spatiului natural si ameliorarea sanatatii animalelor;

reconstituirea potentialului de productie agricol deteriorat de catastrofele naturale si punerea in aplicare a instrumentelor de prevenire adecvate;

inginerie funciara.