CLIMA SI MICROCLIMATUL

CLIMA SI MICROCLIMATUL   

Dupa H.Straus si M.Muresan, denumirea de clima deriva de la cuvantul grecesc klima, care desemneaza deviatia, inclinatia radiatiilor solare. Clima este definita ca un regim al vremii caracteristic pentru un timp indelungat intr-o anumita regiune.

Regimul climatic se manifesta printr-o relativa stabilitate, iar modificarile acestui regim pot fi urmarite numai prin observatii in decursul unor lungi perioade de timp. Spre deosebire de acesta, vremea reprezinta starea conditiilor meteorologice pentru un interval mai scurt de timp, de exemplu o zi. Elementele meteorologice ce o alcatuiesc sunt interdependente asa-numitul, complex al vremii.

Conditiile climatice, fiind componente geografice foarte importante, influenteaza, in mare masura, procesele fiziologice din organismul uman. Ele influenteaza insa si caracterul activitatii economice a oamenilor si conditiile lor de viata, de aceea, in primul rand, igiena si climatologia medicala sunt deosebit de interesante in studiul climei ca unul din factorii principali de mediu care determina calitatea vietii.

De conditiile climatice depinde, intr-o anumita masura, caracterul solului, prezenta surselor de apa, cantitatea de precipitatii, flora si fauna, caracterul cresterii culturilor agricole, alimentatia populatiei, imbracamintea, locuinta, nivelul morbiditatii s.a., aspecte care se reflecta direct asupra sanatatii publice.

In igiena, clima si vremea se studiaza si pentru caracterizarea sanitara si alegerea teritoriului necesar constructiei sau reconstructiei unei localitati, pentru rezolvarea sistemelor de constructie igienica a locuintelor etc, probleme majore pentru sanatatea multor generatii.

Utilizarea factorilor naturali de mediu, in care se include si clima, pentru mentinerea sanatatii si prevenirea afectiunilor cauzate de oscilatiile accentuate ale climei si vremii, pentru tratamentul maladiilor si recuperarea bolnavilor reprezinta probleme de o deosebita importanta in medicina profilactica, curativa si recuperatorie.

Vremea este o imbinare complexa si dinamica a factorilor meteorologici, avand influenta asupra sanatatii si conditiilor sanitare de viata si de munca.Vremea depinde de procesele fizice ce au loc in atmosfera in interrelatia cu teritoriul dat si este caracterizata prin cantitatea de radiatii solare, prin temperatura, umiditate, directia si viteza de miscare a aerului, presiunea atmosferica, ionizarea aerului, campul electric, vizibilitatea atmosferei, caracterul norilor si prezenta precipitatiilor.Modificarile vremii pot fi periodice si neperiodice. Modificarile periodice se produc treptat in timpul zilei si a anului si nu exercita actiuni acute asupra organismului, dar, prin periodicitatea lor, influenteaza ritmicitatea unor functii complexe ale organismului. Cauza modificarilor neperiodice ale vremii depinde, in mare masura, de miscarea maselor de aer. Prin masa de aer intelegem cantitati mari de aer cu proprietati fizico-chimice similare care se deplaseaza permanent in troposfera, acoperind un teritoriu pentru o anumita perioada de timp. Dupa locul unde iau nastere, masele de aer se impart in arctice (polare), temperate, tropicale. In functie de locul unde aceste mase de aer s-au aflat inainte de a se deplasa, se clasifica in continentale si maritime.

Circulatia atmosferei este generata de diferentele de incalzire a aerului in teritoriile latitudinilor polare, temperate si ecuatoriale, aceste diferente favorizeaza si diferente de presiune atmosferica. In timpul deplasarii lor masele de aer intalnesc alte mase de aer. Procesul de amestec al maselor de aer reprezinta un factor important de schimbare a vremii. In zona de contact dintre doua mase de aer apare frontul de aer, care se manifesta prin cele mai accentuate schimbari ale vremii. Valorile de temperatura in aceste zone, de exemplu, pot sa varieze cu 15-20C. Fronturile de aer pot fi calde si reci. Frontul de aer cald este acela in care masele de aer cald plutesc deasupra celor reci si, dislocandu-le pe acestea, castiga spatiu. Frontul de aer rece este acela in care masele de aer rece plutesc sub cele de aer si se intercaleaza inaintea lor, inlocuind aerul cald. In troposfera are loc o lupta permanenta intre curentii calzi si cei reci, dar mai ales in zonele latitudinilor temperate, fapt ce imprima vremii un caracter instabil. Portiunile cele mai instabile ale atmosferei sunt cele din zona de contact al maselor de aer. Aici apar adeseori vartejuri puternice - cicloni. In centrul ciclonului se afla o portiune cu o presiune joasa si, ca urmare, masele de aer inainteaza de la periferie spre centru, adica au o miscare convergenta. Deoarece de la periferia enorma a ciclonului plutesc mase de aer de diferite proveniente geografice, ele pot fi reci si calde, fapt care explica prezenta in ciclon a fronturilor de aer. In teritoriile zonelor temperate ciclonul patrunde de obicei de la apus. La inceput se produce o incalzire, incepe sa scada presiunea atmosferica, se constata o crestere a aeroionilor pozitivi, o innoire mai accentuata, cad ploi sau zapada. Dupa trecerea centrului ciclonului se observa averse de ploaie, presiunea barometrica incepe sa creasca, incepe racirea vremii si inseninarea. Adesea se constata o cuplare a fronturilor calde si reci. Acest lucru se produce datorita faptului ca frontul rece se deplaseaza foarte repede si ajunge pe cel cald, formand cu acesta un nou front complex, denumit de ocluzie. Sub influenta frontului de ocluzie modificarile vremii nu sunt atat de accentuate.
Anticiclonul se formeaza in portiuni cu presiune atmosferica ridicata. Din centru, unde presiunea este mai ridicata decat la periferie, se deplaseaza curenti de aer. Prin anticicloni nu trec fronturi de aer. Anticiclonii aduc vreme stabila, calda vara si rece iarna. Fronturile de aer sunt fenomene meteorologice complexe care apar mai ales in zona frontala dintre doua mase de aer adiacente si se caracterizeaza prin miscari turbionare rapide si bruste ale vantului, nori grei, descarcari electrice si precipitatii sub forma de averse. Toate aceste aspecte ale factorilor ce determina vremea au importanta si pentru sanatatea publica.

Una din principalele probleme ale climatologiei contemporane consta in elucidarea factorilor ce participa la formarea climei, ceea ce are importanta si in cunoasterea mecanismelor de actiune a acestor factori asupra organismului si sanatatii populatiei.
In mod schematic evidentiem principalii factori ce determina clima: latitudinea si longitudinea geografice, implicit intensitatea radiatiilor solare; circulatia atmosferei; caracteristicile geomorfologice ale zonei; activitatea antropogena. In raport cu latitudinea si longitudinea se constata o crestere de la Nord spre Sud a caldurii solare, a temperaturii si a umiditatii absolute a aerului. Valorile medii anuale ale temperaturii intr-un anumit teritoriu conditioneaza existenta unei anumite flore si faune, a unui anumit mod de trai al oamenilior cu specificul de imbracaminte, alimentatie, locuinta etc. Unul din procesele atmosferice ce participa la formarea climei este miscarea maselor de aer, transformarea si fotogeneza lor. Predominarea intr-un loc a transportului de mase de aer rece la nivelul latitudinilor joase, in altul, de mase de aer cald la nivelul latitudinilor inalte, produce in diferite parti ale globului terestru devierea zonelor climatice de la distributia lor ideala pe latitudini.

Ca urmare a variatelor cantitatii de radiatii solare primite de la diferite latitudini si a neuniformitatii teritoriilor in atmosfera se formeaza o izolare a maselor de aer, care prezinta o temperatura si umiditate identice, vanturi uniforme in general valori asemanatoare si a celorlalte elemente meteorologice.Dimensiunile orizontale ale acestor mase sunt de ordinul miilor de km, dar capacitatea lor poate fi diferita: ele se pot intinde pe verticala pana la cateva sute de metri, iar uneori pot sa atinga chiar si stratosfera, Deplasandu-se de la o latitudine la alta, masele de aer sufera diferite actiuni externe si modificari consecutive. Dar pana la un anumit punct ele isi pastreaza proprietatile pe care le-au avut in locul initial de formare. Focarele de aparitie a acestor mase sunt reprezentate de locurile unde se observa o stabilitate barica, iar suprafetele de granita intre doua mase de aer poarta denumirea, asa cum am aratat mai sus, de fronturi. La nivelul acestor granite, lungi de mii de kilometri si late de cateva zeci de kilometri, o serie de elemente meteorologice se schimba brusc.Fronturile, impreuna cu masele de aer, apar, se deplaseaza si dispar, determinand un tip sau altul de vreme. In sarcinile climatologiei intra si elaborarea metodelor de modificare a tipurilor de clima intr-o anumita directie. Influenta omului asupra climei si microclimei este multilaterala si intr-atat de evidenta, incat activitatea omului este considerata un element primordial printre factorii naturali ce formeaza clima. Omul contemporan traieste intr-un climat artificial creat de eh Este vorba de locuinta care-l ocroteste de vanturi, precipitatii atmosferice etc. Chiar si din casa omul iese cu climatul sau, care se mentine cu ajutorul imbracamintei corespunzatoare anotimpului si vremii. Clima nu reprezinta o piedica de neinvins pentru asezarile omenesti actuale.
In marile orase temperatura aerului este mai ridicata decat in imprejurimile lor. Ca urmare, aerul rece de la periferie se poate deplasa spre centrul orasului, aerul cald urban se ridica in sus si formeaza o inversie termica, favorizand acumularea poluantilor. Poluarea aerului, in special cu pulberi, provoaca o scadere a numarului de ore de iradiere solara.
O influenta mare asupra climei o au padurile. Valoarea igienica a padurilor rezida in faptul ca ele scad temperatura aerului vara, maresc umiditatea, protejeaza impotriva vanturilor, reduc poluarea aerului. Proximitatea padurilor de centrele populate contribuie la scaderea vitezei vanturilor si la purificarea aerului.

Actiunea complexa a vremii asupra organismului uman poate fi de urmatoarele tipuri: optima, excitanta si acuta (N.F.Galanin).

o      Vremea optima este considerata aceea care influenteaza favorabil, producand buna dispozitie si are o actiune menajanta asupra organismului. Asemenea tip de vreme se caracterizeaza prin mentinerea relativ uniforma a elementelor meteorologice: umiditate moderata, viteza relativ mica de miscare a aerului, zile senine, cand temperatura medie diurna nu oscileaza cu mai mult de 2C, iar presiunea - cu mai mult de 4 milibari.

o      Vremea excitanta cuprinde complexul vremii in care unul sau mai multe din elementele meteorologice deviaza de la valorile optime. Aceasta vreme, desi este in fond insorita, are adeseori un cer mohorat, timpul e uscat, umiditatea ridicandu-se pana la 90% umiditate relativa, oscilatia temperaturii medii a zilei poate fi pana la 4C, a presiunii barometrice pana la 8 milibari, iar miscarea aerului pana la 9 m/sec.

o      Vremea acuta reprezinta complexul vremii cu modificari accentuate ale elementelor meteorologice, cand oscilatiile termice depasesc 4C, ale presiunii atmosferice - 8 milibari, iar viteza de miscare a aerului e mai mare de 9 m/sec.Fireste, nu valorile absolute ale elementelor meteorologice sunt caracteristicile unui sau altui tip de vreme, ci schimbarea proprietatilor, diferenta care poate determina variatia neperiodica a excitantilor climatici ce actioneaza inoportun asupra organismului. Acest complex de vreme modificat determina actiunea tipului de vreme si clima asupra organismului si reactia acestuia.