Definitia si structura aerului

Definitia si structura aerului

Aerul, denumit si atmosfera, reprezinta patura aproape transparenta de gaze si particule in suspensie care inconjoara Pamantul. Prin proprietatile sale fizico-chimice influenteaza nemijlocit caracteristicile mediului de la suprafata planetei.

Viata pe Pamant este posibila numai datorita actiunii conjugate a atmosferei, energiei solare si campului magnetic terestru. Atmosfera absoarbe energia degajata de Soare si o transfera catre suprafata Pamantului, permite realizarea circuitului natural al apei si elementelor minerale, iar prin interactiunea cu energia electrica si magnetica modeleaza clima. De asemenea, constituie o bariera protectoare fata de radiatiile cosmice cu mare energie si fata de temperaturile scazute extraterestre.

Structura invelisului gazos al Pamantului variaza in paralel cu altitudinea, astfel ca, in functie de compozitia chimica si proprietatile fizice (temperatura, miscarea aerului, densitate), atmosfera se divide in cinci straturi:

Troposfera - este partea inferioara a atmosferei care vine in contact cu suprafata Pamantului. Se extinde pana la o altitudine medie de 14,5 kilometri, cu mari variatii in functie de latitudine (9 km la Poli, respectiv 17 km la Ecuator).

Este partea cea mai densa a atmosferei, caracterizata printr-o relativa omogenitate a compozitiei chimice.

Contine cantitati semnificative de vapori de apa care absorb radiatiile infrarosii de origine solara si ca urmare, cea mai mare parte din caldura ramane in imediata vecinatate a Pamantului. Pe masura cresterii altitudinii, capacitatea vaporilor de apa de a retine caldura scade, astfel ca, pe masura indepartarii de suprafata Pamantului, temperatura troposferei diminua treptat pana la - 52C.

Deoarece masele de aer din troposfera prezinta o accentuata turbulenta (se afla in continua miscare si agitatie), aceasta portiune a atmosferei este sediul formarii principalelor fenomene meteorologice.

Stratosfera continua troposfera si se extinde pana la aproximativ 50 kilometri altitudine de la suprafata Pamantului.

Se caracterizeaza prin reducerea turbulentei maselor de aer. Prin comparatie cu troposfera, stratosfera este mai putin densa, iar aerul este foarte uscat. Pe masura cresterii altitudinii, temperatura creste treptat pana la - 3C, deoarece stratosfera contine cantitati mici de gaze care absorb energia solara.

In aceasta portiune a atmosferei este situata patura de ozon stratosferic care, prin absorbtie, reduce semnificativ cantitatea de radiatii ultraviolete nocive care ajung la suprafata Pamantului.

In partea superioara a stratosferei este localizata si prima centura de radiatii.

Stratosfera se continua cu stratopauza, prin care se realizeaza tranzitia catre mezosfera.

Mezosfera se intinde de la limita superioara a sratosferei pana la altitudinea medie de 85 kilometri. Pe masura ascensiunii catre limita superioara, temperatura scade pana sub - 95C. Contine cantitati foarte mici de oxigen si de azot, care se afla in stare de excitatie datorita absorbtiei energiei solare.

La limita superioara a mezosferei se gaseste mezopauza prin care este separata de urmatorul strat denumit termosfera.

Termosfera se extinde de la 85 pana la aproximativ 1 000 kilometri de la suprafata solului. La acest nivel este retinuta o mare parte din energia solara, astfel ca temperatura creste pana la aproape 1 725C.

Termosfera superioara, denumita de unii autori ionosfera, se caracterizeaza printr-o ionizare foarte puternica a constituientilor chimici datorita absorbtiei radiatiilor solare cu lungime de unda scurta. Fenomenul observabil noaptea in spectrul vizibil este denumit aurora polara.

Limitele ionosferei nu pot fi delimitate cu exactitate, deoarece au mari variatii in functie de intensitatea activitatii solare.

Exosfera este stratul excentric al atmosferei, practic fara limite, care realizeaza trecerea catre spatiul cosmic. Dupa unii autori este separata de termosfera printr-un strat denumit termopauza.