PROTECTIA MEDIULUI - CE (NU) SE FACE CU AERUL CONDITIONAT SI VENTILAREA

 

PROTECTIA MEDIULUI

CE (NU) SE FACE CU AERUL CONDITIONAT SI

VENTILAREA

Suntem martorii norocosi ai modernizarii vietii concetatenilor nostri.

Astazi nu ne mai mira frigiderul, televizorul sau automobilul personal.

Totusi, in ceea ce priveste aerul conditionat si ventilarea sunt cateva lucruri

noi de aflat.

In investitiile private, influenta hotaratoare, atat asupra solutiei tehnice, cat si

a echipamentelor adoptate, o are investitorul; mai ales, la instalatiile de

climatizare (racire, incalzire) si de ventilare, din cladiri: resedinte, hoteluri,

restaurante, discoteci, baruri, birouri, mini- sau supermarketuri, laboratoare

alimentare, patiserii, bucatarii etc.

A crescut numarul instalatiilor realizate dar, din pacate, fondurile alocate

pentru aceasta sunt mici, in raport cu tehnologia aplicata si cu pretentiile.

Sa vedem cateva 'cazuri' si consecintele lor.

Cu 2-3 ani in urma, un investitor foarte hotarat, ne-a solicitat climatizarea

completa a unei cladiri de birouri, astfel incat, la o temperatura exterioara de

+40øC, in interior sa fie +18øC.

Cu actualele echipamente, diferenta de 22øC, intre exterior si interior, este

posibil si usor de realizat.

Insa, este greu de crezut ca va exista o situatie reala cand, la cele +40øC de

afara, echipamentele vor fi solicitate sa coboare temperatura interioara la

+18øC. Ar fi foarte frig in cladire, generand-se socul termic al ocupantilor, la

miscarea acestora intre exteriorul si interiorul cladirii.

Temperaturi interioare de +24øC +27øC, vara, sunt unanim acceptate si,

pentru confort, suficiente.

In cazul nostru, restul de putere frigorifica instalata in echipamente ar fi

rezerva, dar o rezerva cam mare. Solutia este mai scumpa, echipamentele

necesare fiind, practic, dublate.

Un alt caz apartine unui investitor entuziast si hazliu, care a avut ideea de a

amplasa, la intrarea in magazin, o perdea de aer rece, pentru atragerea

clientelei (sic!).

Desigur, iarna, o perdea de aer cald (sufland cu +30 +40øC), in acelasi loc,

este extrem de favorabila. Vara insa, un jet zdravan de aer rece, care sufla,

cu totul neasteptat, in crestetul capului, sau lateral, in (oricare dintre) urechi,

cu +12+15øC, ar fi o surpriza neplacuta pentru oricine.

In primul rand, pentru cliente (mai sensibile), care, transpirate, ar trece

pragul magazinului, la +34+40øC. Este bine sa stim ca, in materie de

climatizare, anumite inovatii te pot conduce, fara menajamente, direct in

spital !

Un caz similar, opus ca talc, l-a oferit un investitor care isi dorea o instalatie de aer conditionat 'cu tubulatura' pentru magazinul sau, o patiserie ('in nici un caz splituri, ca am vazut noi ce pot!'). Domnia sa incepuse deja sa aiba unele cunostinte despre modul in care ar trebui sa arate o instalatie de aer conditionat si ventilare.

Avand cateva vitrine frigorifice (surse de caldura importante pentru bilantul

termic), era evident ca incaperea trebuia sa aiba o circulatie mai activa a

aerului.

Cu toate acestea, s-a aratat foarte mirat cand i-am prezentat modul de

asezare a anemostatelor (necesare in cazul instalatiilor cu tubulatura), in final

incercand sa impuna un alt amplasament pentru acestea.

Iertati-ma daca va reamintesc faptul ca anemostatele sunt dispozitive speciale de distributie a aerului, montate in tavanul fals al unei incaperi climatizate, care introduc aerul climatizat la rasul tavanului, evitand formarea curentilor de aer.

Amplasarea anemostatelor trebuie sa fie bine studiata, din punctul de vedere

al circulatiei aerului, tocmai pentru a nu crea disconfort.

Deci, anemostatele, nu puteau fi amplasate dupa ochi, cum sugera

Domnia sa!

Cele de mai inainte sunt cateva 'cazuri'. Din pacate nu singurele, cu posibile

consecinte, putin placute.

Desi viitorii investitori incep sa aiba, empiric, unele cunostinte preliminare

despre 'cum ar trebui sa fie o instalatie de aer conditionat', totusi durata in

care acestia ajung singuri la anumite cunostinte, suficiente, despre aerul

conditionat, este prea mare.

Realizarea instalatiilor de aer conditionat si ventilare nu se poate face, oricat

am vrea, dupa fler.

Au trebuit 14 ani ca sa scapam (oarecum) de practica 'spliturilor peste tot'.

Poate si lipsa banilor e de vina!

In ceea ce ne priveste, consideram ca ar fi mai convenabil pentru toata

lumea ca investitorii sa afle adevarul despre climatizare si ventilare chiar de

la profesionistii (atestati) ai domeniului. Ar fi si mai sigur si mai ieftin.

PRIZA DE AER PROASPAT

Realizarea instalatiilor de aer conditionat si ventilare, oricat de mult ar insista

unii, nu se poate face dupa inspiratia de moment.

Paradoxal, dar acum, cand practicam aceasta profesiune in libertate sunt unii

care isi iau libertatea de a incalca regulile elementare de viata sanatoasa.

Pentru ca, in cele ce urmeaza vom vorbi, la propriu insa, despre inspiratie.

Dar inspiratie de aer curat!

Iata povestirea!

Ne apropiam bine de Craciunul anului trecut, cand am fost invitat sa-mi spun

opinia despre cauzele (ne)functionarii unei instalatii de climatizare-ventilare,

undeva intr-un oras estic al tarii.

Cladirea era (si este) de importanta majora.

Asa se face ca am scotocit-o peste tot, cu dorinta nedisimulata de a intelege

cauzele pentru care a trebuit sa-mi pun la bataie benzina, automobilul si

diurna (toate proprii), pentru a face o deplasare obositoare.

Dar a meritat!

Ce-ai spune, draga cititorule, daca te-as informa ca ar trebui sa lucrezi linistit

intr-o incapere, tu si colegii tai, avand montat, ce-i drept, nu langa biroul tau,

dar oleaca mai spre usa, un simplu vas de WC in uz sustinut!

Pentru ca numai cu aceasta configuratie tehnica pot asemui situatia in care

am fost pus cand am constatat, stupefiat, ca instalatia de climatizare-

ventilare investigata avea priza de aer proaspat montata la rasul solului,

langa un perete exterior al cladirii.

Spre deliciul tuturor cainilor (vigilenti), comunitari sau nu, din localitate, in

activitate de marcaj al teritoriului cu pricina.

Cel putin WC-ul virtual, pomenit mai inainte, putea sa fie tratat periodic cu

Domestos !

Dar priza de aer in chestiune BA!

Lasand gluma la o parte, nu pot sa nu-mi amintesc de Normativul I5-75 la

care am trudit impreuna cu bunul meu coleg si mentor Alexandru Christea,

pe vremea (vechiului) INCERC, in urma cu peste 27 ani.

Acolo, la art. 11.3 si art. 11.5, ceream ca priza de aer proaspat sa fie dispusa

la 2 m de sol si la 6 m de orice cale de comunicatie.

Chiar si in ultima editie a Normativului I5-98, in art. 8.3. si 8.5., sunt

mentionati cei 2 m de la sol si 5 m departare a prizei de la orice cale de

comunicatie.

Putem considera, in liniste, ca 2 m de la sol sunt suficienti pentru a asigura

prelevarea din exterior a aerului proaspat, (relativ) curat si, mai ales,

nepoluat.

Oricum, statistic, a fost dovedit ca, la datele publicarii celor 2 editii ale

Normativului I5, inca nu aparusera caini (marcatori) cu inaltimea de 2 m.

Lasand sarcasmul la o parte, cei care au lucrat in cladirea despre care

pomeneam mai inainte au fost obligati, fara stiinta lor, 8 ore/zi x 5

zile/saptamana x 52 saptamani/an sa INSPIRE aer POLUAT si INFESTAT.

Sigur ca, dupa o scurta discutie lamuritoare cu administratorii cladirii, acestia

au hotarat sa ia masuri urgente de indreptare a situatiei.

Stau insa si ma intreb, ca un bun crestin, cate astfel de situatii vor mai fi fiind!

Consider ca Asociatia Inginerilor din Instalatii din tara noastra (AIIR) trebuie

sa fie mai ferma in depistarea si ingradirea amatorilor imixtati in acest sector

economic, fie persoane fizice, fie firme.

Cauza unor situatii similare nu poate fi decat insuficienta cunoastere a

regulilor tehnice in domeniu (astazi, Normativul I5-98), de catre profesionisti

indoielnici sau de catre amatori, care se aventureaza sa lucreze in aceasta

profesiune.

Mai ales ca, in domeniul ventilarii, nestiinta unora are un impact direct si

neintarziat asupra semenilor pentru care (pasa-mi-te !) furnizeaza aer

conditionat proaspat !

Oameni buni! Nu-i mai lasati sa se joace cu sanatatea Dumneavoastra!

PS. Alte reguli de respectat cu privire la prizele de aer:

- Amplasarea lor in zonele verzi sau in vecinatatea acestora;

- Protejarea lor impotriva radiatiilor solare directe, a patrunderii precipitatiilor

atmosferice si a corpurilor straine in instalatie;

- Ca regula generala, prizele de aer vor fi dispuse in peretii exteriori

(preferabil orientati N, NE sau NV);

- In cazul platformelor industriale prizele de aer pot fi amplasate in turnuri

industriale.

Distributii defectuoase de aer si de putere frigorifica

Inainte de a aborda mai apasat acest, practic, inepuizabil subiect,

indraznesc a va supune unor intrebari retorice.

Nu de alta dar, daca tot traim incomod, macar sa stim de ce o facem pe

mana noastra.

Veti vedea ca, de fapt si la urma urmelor, de nivelul nostru de stiinta depind

atat rezolvarea neajunsurilor cat, mai ales, nerepetarea lor. Deci:

- Ce reactie ati avea daca, fiind un simplu locatar de bloc (la etajul 1), in

Capitala (scenariul e plauzibil si in provincie), va treziti ca, intr-o buna zi, un

sobor de constructori amplaseaza exact (dar absolut exact) in dreptul

ferestrei apartamentului Dumneavoastra, o magaoaie de racitor de apa (sa-i

zicem, mai nou, chiller) cam zgomotoasa si mare (ca dimensiune) care

functioneaza in beneficiul Societatii Comerciale (sau, mai rau, Institutiei de

Stat) de la parterul blocului, din care nu puteti si nici nu vreti (la urma urmei)

sa va mutati?

- Ce ati spune daca, la serviciul de la care va luati salariul, seful

Dumneavoastra (autoritar) v-ar amplasa scaunul in care activati, tintuit (8 ore

zdravene de lucru), exact (dar absolut exact) sub o gura de ventilare care va

mangaie (insistent) cu un curent de aer (bine racit/incalzit, la un moment dat

veti vedea ca nu mai conteaza) direct in spate (puteti citi si variantele: sale,

urechi, moalele capului etc.)?

- Cum veti comenta intamplarea in care, intr-o alta incercare de anduranta,

ati lucra intr-un birou alaturi de alti colegi de incercari, fiind (cu totii)

condamnati sa suportati temperaturi interioare de lucru de peste +30øC, cand

afara soarele coace temperaturi (din ce in ce mai frecvente, vara, la noi) de

peste +35øC; si toate acestea cu instalatia de aer conditionat functionand din

plin?

- Ce parere ati avea daca ati fi asezat, la lucru (de bunavoie, silit doar de

salariu) in aer liber sub un umbrar, special executat sa va pazeasca de

razele de soare (si platit constructorului, pana la ultimul sfant) si ati

constata ca, in mai toate zilele din iulie-august (pe la chindie) toate (dar

absolut toate) razele dogoratoare de soare s-ar strecura, neperturbate, prin

umbrar si v-ar imbratisa nemilos? In plus, iarna, toate razele de soare

(posibil sa ajunga, tot la Dumneavoastra, de aceasta data insa printr-un

geam) sa fie oprite de modul neobisnuit de executare a aceluiasi (sofisticat,

arhitectural) umbrar?

Ei bine, toate aceste neverosimile situatii am avut sansa de a le intalni (in

vara lui 2002) la o aceeasi instalatie, proaspat executata, intr-un foarte mare

oras al tarii.

Tehnic, dar mai ales practic vorbind, toate acestea au fost posibile datorita

unui concurs incredibil al faptelor. Sa le facem pomenirea.

Sarcina de frig. A fost calculata corect. Dar amplasarea celor 2 racitoare de

apa s-a facut anapoda: nu aproape, ci foarte aproape de ferestrele

locatarilor, incalcandu-se reguli simple (o parte chiar de bun simt ingineresc):

(a) s-au utilizat locurile de amplasare prestabilite de investitor (pe principiul

'las' ca merge si asa!'); acestuia nu i-a convenit sa suplimenteze investitia,

cu cateva esafodaje (estetice) suplimentare, mai departate de cladire;

(b) s-a mizat (complet gresit) pe obedienta (cititi, va rog, lipsa de reactie

proverbiala) a locatarilor care, de data asta, au sabotat racitoarele

(oprindu-le functionarea in toate noptile, sambetele si duminicile), cu

mijloacele luptei de clasa, urmand doar eventuala lor dinamitare;

(c) s-au incalcat, intr-o mare veselie, o droaie de Normative si Legi ca, de

exemplu, STAS 10009 (Acustica urbana. Limite admisibile ale nivelului de

zgomot), STAS 6156 (Acustica in constructii. Protectia impotriva zgomotului

in constructii civile si social-culturale), P 122 (Instructiuni tehnice pentru

proiectarea masurilor de izolare fonica a cladirilor civile s.a.m.d.).

Amplasarea dispozitivelor de insuflare a aerului. Acest punct al discutiei este

foarte delicat. Deoarece pune in contact doua conceptii: una, a inginerului-

proiectant de aer conditionat si, cealalta, a arhitectului cladirii. Vom dezvolta

acest subiect cu alta ocazie. Acum doar punctam.

Inginerul-proiectant de aer conditionat, in caz ca face calcule complete, alege

anumite dispozitive de insuflare (anemostate sau grile) si anumite locuri (mai

la vedere) de dispunere a acestora.

Arhitectul, imbinand discernamantul calculat cu simtul artistic inefabil al

stiintei sale, indica alte locuri de amplasare (mai dosnice).

Fiecare are dreptate in felul sau. Cel care va simti, la propriu si la figurat,

corectitudinea alegerii este locatarul incaperii climatizate.

Sa punem punctele pe i. In general proiectantii de aer conditionat sunt mai

directi si mai pragmatici, persistand in unicitatea alegerii acestor locuri.

Arhitectii, oameni (in conceptia generala) mai subtiri, acuza non-

sensibilitatea primilor si vor sa ascunda nejustificat aceste dispozitive vizibile,

care fac, totusi, parte intrinseca din spatiul climatizat. Mai grava este situatia

in care cei doi colaboratori devin preopinenti-combatanti, care nu-si dau

seama ca adevarul poate fi si la mijloc.

Asadar, cum aveam sa aflu mai tarziu, in cazul pataniilor de la inceputul

acestei povestiri, necazul s-a produs (concret) din cauza personalitatii mult

prea subliniate a arhitectului, care a dat indicatii de amplasare a grilelor, fara

acordul proiectantului instalatiei de aer conditionat (cel cu calculele) care, din

motive financiare, a abandonat colaborarea cu investorul; urmatorul

proiectant de aer conditionat, mai neexperimentat, nu a sesizat la timp ne-

acuratetea indicatiei arhitecturale. Si uite asa, s-au amplasat majoritatea

grilelor, in locuri frumoase, dar cu ravagii in distributia corecta a aerului in

incaperi. Rezultatul il intuiti deja.

Reteaua de distributie a aerului. Asta poate deveni o buba neagra si la

case mai mari, daca se joaca de-a dimensionarea si amplasarea canalelor

de transport a aerului. Primul proiectant a ales anumite ventiloconvectoare

de tavan, cu o anumita presiune totala/statica disponibila.

Investorul a acceptat furnizarea unor echipamente practic fara presiunea

mentionata anterior (Tocmai ramasese fara proiectantul de specialitate, iar

preturile de achizitionare erau superb de mici; o adevarata pleasca!).

Colac peste pupaza, arhitectul a cerut montarea ventiloconvectoarelor

undeva mai departe de grilele de insuflare. Asa ca, in tavanul fals, au

aparut serpi lungi (cititi: canale flexibile de transport a aerului), atat de

lungi, incat ma minunez si acum de atare situatie.

Si atunci, degeaba racitoarele de apa si reteaua de transport a apei reci erau

cu adevarat capabile sa furnizeze/transporte o sarcina de frig corecta, daca

ventiloconvectoarele (echipamente terminale) nu primeau/furnizau aer

suficient pentru preluarea frigului. In plus, grilele terminale suflau mai putin

decat trebuie, exact acolo unde nu trebuie.

In ceea ce priveste povestea cu umbritul ferestrelor, enuntata la inceput, la

punctul (4), aceasta ne conduce la o conexiune cu ferestrele tip termopan,

care merita, de asemenea, un episod complet aparte. Poate chiar urmatorul.

Aceasta este foarte pe scurt povestea unei nereusite. Veti spune

Dumneavoastra, cu subinteles, ca asa ceva se intampla doar in provincie.

Nu oameni buni! Cazul prezentat exista chiar la centrul tarii.