ARGUMENT

Apa este un element esential care asigura existenta si mentinerea vietii, precum si desfasurarea activitatilor economice si sociale. Presiunea exercitata asupra apelor este resimtita atat prin epuizarea lor cantitativa, cat si prin efectele generate de poluare asupra calitatii lor.

Problema apelor este complicata de doua cauze:

1. Lipsa completa, sau insuficienta lucrarilor care sa faca posibila folosirea in scopuri sociale si economice a intregului stoc de apa utilizabil al fluviilor, raurilor, lacurilor si apelor subterane; permitand aducerea apei la locul, in cantitatea si la momentul necesar.

2. Poluarea crescanda a apelor, atat a celor interioare cat si a celor maritime si oceanice.

In Romania, Legea protectiei mediului specifica obiectivele nationale urmarite prin protectia apelor de suprafata si subterane, fara a delimita aceste resurse de componenta lor biotica:

Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si a bunurilor materiale.

De asemenea, Legea protectiei mediului, creeaza cadrul necesar pentru elaborarea reglementarilor specifice pentru protectia apelor si a ecosistemelor acvatice:

Activitatile de gestionare si protectie a resurselor de apa si a ecosistemelor acvatice se supun prevederilor prezentei legi, precum si legislatiei specifice in vigoare.

Apa este un factor important in echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problema actuala cu consecinte mai mult sau mai putin grave asupra populatiei. Prin poluarea apei, se intelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice si biologice ale apei, produsa direct sau indirect de activitatile umane si care face ca apele sa devina improprii utilizarii normale in scopurile in care aceasta utilizare era posibila inainte de a interveni alterarea. Efectele poluarii resurselor de apa sunt complexe si variate, in functie de natura si concentratia substantelor impurificatoare. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizeaza prin tratare, prin care se asigura conditiile necesare pentru consum.

Controlul calitatii apei brute si a apei epurate intr-o statie de epurare este indispensabil in elaborarea unui proiect al unei instalatii de epurare a apelor uzate, ca si pentru controlul sau functional si aprecierea calitatii apei epurate (statia de iesire, mediu natural). Progresul continuu al tehnicilor analitice permite ameliorarea cunoasterii continutului apelor si a efectelor lor.

Normele de calitate sunt din ce in ce mai severe, tratamentele din ce in ce mai sofisticate si controlul cere sa fie, cu atat mai mult, precis si fiabil.

Precizia unei metode analitice inglobeaza mai multe criterii:

- exactitatea este diferenta intre valoarea adevarata si media rezultatelor, ea depinzand de erorile sistematice;

- fidelitatea este apreciata prin repetabilitate (aceleasi conditii operatorii si acelasi operator) si reproductibilitate (conditii operatorii diferite cu diferiti manipulatori);

- sensibilitatea este data de abaterea masurabila prin raportul marimii masurate;

- limita detectiei este concentratia minima ce poate fi detectata cu o probabilitate de 95%. Pentru toate masurarile spectrometrice, limita detectiei unui element este concentratia corespunzatoare de doua ori la semnalul datorat zgomotului de fond al aparatului.

Metodele statistice mai extinse permit intervenirea in erorile sistematice, alegerea metodelor analitice, elaborarea politicii de prelevare (locuri si frecventa).