Categorii ecologice specifice ecosistemelor acvatice

Categorii ecologice specifice ecosistemelor acvatice

Se diferentiaza in functie de caracteristicile mediului de viata, apa, in ecosisteme de ape statatoare (ecosisteme lentice) si curgatoare (ecosisteme lotice).

Ecosisteme lentice

Sunt de mai multe tipuri in functie de dimensiuni, evolutie, compozitia chimica a apei. Astfel, dimensiunea determina impartirea in ecosisteme de lac, mlastina si balta, iar compozitia chimica a apei le diferentiaza in functie de salinitate (de apa dulce si de apa sarata) si aprovizionarea cu substante nutritive (oligotrofe,    mezotrofe si eutrofe).

Lacul

Structura biotopului si structura functionala sunt bine individualizate, categoriile identificate fiind utilizate si pentru cercetarea celorlalte tipuri de ecosisteme acvatice. Structura spatiala este determinata de distributia temperaturii, luminii si oxigenului in raport cu adancimea Biocenoza este structurata, in afara relatiilor trofice, pe baza distributiei spatiale a organismelor si a comportarii lor in masa de apa. In cadrul acesteia se deosebesc urmatoarele categorii:

Pelagos

Aceasta subunitate a ecosistemului acvatice este formata din organismele aflate in masa apei, pe intreaga intindere si adancime a lacului. Caracteristice sunt urmatoarele subunitati:

neuston - populatii de alge microscopice, protozoare, bacterii si ciuperci care populeaza pelicula de apa la locul de contact dintre mediul acvatic si cel aerian;

plancton - format din organisme de dimensiuni mici, vegetale (fitoplancton - alge verzi, albastre) sau animale (zooplancton) care nu inoata activ in apa (sunt purtate de curenti);

necton - asociatie formata din diferite specii de animale, in general vertebrate (salau, lin, caracuda, platica, stiuca, biban etc.), care au posibilitatea sa se opuna curentilor, sa inoate activ.

Bentos

Este formatiunea care reuneste organismele de pe fundul bazinului lacustru. Plantele (fitobentosul) sunt prezente, cu precadere, in zona litorala, fiind dependente de substratul mai mult sau mai putin stabil si de accesibilitatea luminii (rogoz, limba broastei, buzdugan, papura, trestie, nuferi etc.). Tulpinile macrofitelor sunt, la randul lor, suport pentru alge microscopice, bacterii, animale inferioare care formeaza perifitonul. Zoobentosul este format din totalitatea organismelor animale din mal, nisip etc. sau de la suprafata acestora si care sunt "alimentate" de resturile organice rezultate din activitatea celorlalte categorii de organisme.

Din punct de vedere trofic, categoriile mentionate se diferentiaza astfel: producatorii sunt reprezentati de fitoplancton; consumatorii se regasesc in special in randul vertebratelor care formeaza nectonul; lanturile detritivore si organismele cu rol de descompunere se situeaza mai ales la nivelul bentosului. Interconectarea acestor categorii in conditiile modificarii structurii spatiale datorita variatiilor climatice permite o economie proprie a lacului, care este intr-o relativa izolare fata de ecosistemele invecinate.

Balta

Are o adancime mai mica (3-5 m). In zona malurilor, apare rogozul, pipirigul, stuful si papura, iar in larg sunt raspandite plante cu frunze plutitoare ca broscarita, plutnita, nufarul alb si galben, lintita, cat si cele submerse ca sarmulita apei, ciuma apei, bradis etc. In structura fitoplanctonului intra algele albastre, algele

verzi, algele silicoase, iar a zooplanctonului populatii de rotifere. Bentosul ocupa tot fundul baltilor si este reprezentat de organisme consumatoare de mal sau carnivore. Balta este populata de crap, biban, stiuca, salau, dar si de diferite specii de broaste, pasari si mamifere (guzgan, bizam, vidra, nurca etc.)

La nivelul Romaniei se diferentiaza doua categorii: mlastini eutrofe, cu vegetatie caracteristica baltilor si mlastini oligotrofe care se intalnesc in regiunile cu climat rece si umed, in zonele cu sisturi cristaline, gresii, granite, sedimentare sau in zonele montane unde substantele provin partial din mineralizarea materiei organice animale si vegetale. Aici este prezent muschiul de turba (Sphagnum) si alte specii vegetale (bumbacarita, rogoz, roua cerului).

Marea Neagra

Se caracterizeaza prin existenta a doua straturi de apa:

a) la suprafata, un strat relativ mai dulce ( cu salinitate de 16- 17%) si mai usor, oxigenat, in care se situeaza cea mai mare parte a biocenozei si

b) un strat de adancime (peste 180-200 m), mai sarat (salinitate - 21-22%) si mai greu, incarcat cu hidrogen sulfurat, lipsit de oxigen si, implicit, de formele aerobe de viata.

Intre cele doua straturi nu exista schimb de ape, stratul superficial (mai usor) plutind deasupra celui de adancime (mai greu). Producatorii sunt reprezentati de algele planctonice, grupa consumatorilor incluzand zooplanctonul, pesti obisnuiti (hamsii, stavrizi, guvizi); sturioni (nisetru, morun, cega, pastruga) denumiti de Herodot "pesti fara oase"; rechini; delfini si, pana in 1984, foci.

Pe plaja de la Mamaia, Costinesti, Navodari "esueaza" in cantitati mari alge verzi cu talul latit si marginile ondulate, denumite popular salatica de mare, precum si alge brune si rosii, bogate in iod.

In zona de litoral cuibaresc specii de pescarus argintiu, chira de mare, furtunar s.a. Printre dunele de nisip s-au identificat circa 120 de specii de plante arenicole ca varza de nisip, carcelul, ridichea de nisip, scaiul vanat, pelin de nisip, lucerna de nisip, castravetele de mare etc

Ecosisteme lotice

Se diferentiaza in functie de particularitatile reliefului strabatut in paraie si rauri:

a. De munte

In albia putin adanca si ingusta a raurilor si paraielor substratul este neuniform format din bolovanisuri, pietrisuri, nisip. Pantele mari, uneori discontinue, determina o viteza de scurgere mare apei si formarea de cascade. Debitele sunt relativ mici, temperatura apei coborata, variabila de la anotimp la anotimp.

Transparenta apelor este mare (anulandu-se insa in perioadele de torentialitate - ploi puternice, topirea zapezilor), iar concentratia de saruri dizolvate este scazuta. Plantele (muschi, alge) si animalele (rotifere, cladocere) prezente aici au cerinte mari fata de oxigen, manifestand diferite adaptari morfologice pentru a evita antrenarea de curentii puternici. Dintre vertebrate, reprezentativ este pastravul, alaturi de care se intalnesc zglavocul, lipanul, molanul etc

b. De zone deluroase

Malurile sunt mai joase, albia este mai larga si adanca, fiind marginita de bolovanisuri, pietris, nisip. Pantele au inclinatii mai mici, determinand o viteza de scurgere mai mica. In apa sunt prezente atat substante in suspensie, cat si solvite (100-200 mg/l). Variatia termica mai larga in cursul anului, de la anotimp la anotimp favorizeaza prezenta planctonului, ca o componenta biocenotica permanenta, formata dintr-un numar mic de populatii - diatomee, alge verzi si albastre pentru fitoplancton si rotifere, cladocere, copepode pentru zooplancton. In sectoarele cu viteza redusa, algele si numerose specii de nevertebrate (insecte, larve, viermi sarma, crustacee mici, gasteropode) se fixeaza de elementele substratului (pietre, nisip, mal) formand comunitatea biocenotica bentala.

Nectonul este reprezentat de populatii de pesti cum sunt mreana de rau, cleanul, molanul s.a. caracteristice dealurilor subcarpatice, Podisului Sucevei, Transilvaniei, Podisului Getic etc.

c. De campie

Cursul inferior al raurilor se caracterizeaza prin albii foarte largi, cu acumulari de mal si nisip, cu viteza de scurgere si eroziune foarte reduse, dar si o concentratie de saruri care depaseste 1 250-1500 mg/l. Planctonul este mult mai diversificat decat in zona colinara. In apa apar si plante superioare submerse. Nectonul este si el bine reprezentat (mreana, clean, boarta, crap, stiuca etc.).