Poluarea solului

Poluarea solului

Principalul factor care asigura hrana oamenilor, animalelor si plantelor este solul, definit ca stratul afanat, moale si friabil de la suprafata scoartei pamantului, a carui principala insusire este fertilitatea.

Aceasta insusire a solurilor de a acumula, pastra si furniza toate elementele (apa, aer, hrana) necesare plantelor pentru indeplinirea ciclului vegetal, exprima capacitatea de productie a acestuia, deosebit de importanta mai ales in cadrul terenurilor agricole. Asupra capacitatii de productie a solurilor este exercitata o actiune multipla, fie din partea factorilor naturali, fie din partea societatii umane. Aceasta actiune poate fi una de degradare interioara sau de poluare exterioara.

Sursele de poluare si degradare interioara a solului isi au originea in natura si evolutia situatiei in cauza. Printre cele mai importante surse interioare de poluare se mentioneaza: excesul de apa, lipsa de apa, stratul de nisip aparut in urma pierderii humusului prin eroziune.

Formele cele mai importante de degradare a solului, ca urmare a actiunii apei, vantului si poluarii, sunt: eroziunea, desertificarea, saraturarea si tasarea.

Eroziunea solului, desi este un proces natural, in mare masura este intensificata de activitatile umane, respectiv de pasunatul excesiv, de defrisarea padurilor, de practicarea unei agriculturi intensive chimice. Aceasta consta in pierderea humusului din sol, fapt care conduce, printre altele, la pierderea fertilitatii solului si la desertificare.

In Romania pierderea de sol prin eroziune este estimata la 16,3t sol/ha/an, raportata la o pierdere tolerabila pe plan mondial de 5t sol/ha/an.

Desertificarea este rezultatul eroziunii solului si consta in pierderea structurii granulare si aparitia stratului de nisip. Se apreciaza ca circa 70% din suprafetele mondiale de teren agricol sunt afectate, mai mult sau mai putin de desertificare.

Saraturarea reprezinta denumirea generica folosita pentru soluri cu un anumit continut de saruri solubile sau sodiu in complexul absorbativ. Aceasta se prezinta sub forma de salinizare sau solonetizare.

Tasarea solului este consecinta folosirii unor utilaje prea grele pentru munci agricole, care distrug structura granulara a acestuia.

Sursele de poluare exterioare detinand cea mai mare pondere in degradarea solurilor, sunt reprezentate in principal de deversarea apelor reziduale, depunerea pulberilor si gazelor emise de industrie, depozitarea deseurilor si de tehnicile agricole aplicate inadecvat: administrarea pesticidelor, excesul de ingrasaminte, lucrarile mecanice necorespunzatoare, sistemele de irigatii, monocultura, deversarile de produse reziduale din crescatorii. Efectele actiunilor simultane a surselor mentionate duc la un singur rezultat si anime la poluarea alimentelor.

Deversarea sau irigarea cu ape uzate orasenesti sau industriale insuficient epurate

Chiar daca aceste ape sunt incadrate de STAS-ul 4706-88 in categoria a III a de calitate si pot, teoretic, sa fie folosite pentru irigat, s-a constatat ca nici tratarea biologica nu poate asigura o apa de buna calitate. Interzicerea trebuie sa vizeze mai ales apele provenite din industria chimica, petrochimica, siderurgica, de fabricatie a cimentului care pot provoca saraturarea solului.

Depozitarea deseurilor menajere sau industriale scoate din uz o serie de terenuri care ar putea fi folosite pentru cultura, prin ocuparea spatiului de gropi sau instalatii de tratare, prin scurgeri, infiltrari ce fac ca terenul respectiv sa nu poata fi valorificat.

Depunerea gazelor si pulberilor nocive din atmosfera rezultate din procesele industriale si circulatia auto, polueaza intr-un mod foarte grav solul. Dintre cele mai nocive noxe sunt emisiile de Pb, Cu, Cd, Zn evacuate in cadrul metalurgiei neferoase, industriei extractive, chimice. Exemplul, din pacate devenit "clasic" pentru Romania, este poluarea solului din zona Copsa Mica - Medias unde functioneaza intreprinderi ale metalurgiei neferoase. Un studiu facut in 1998 a pus in evidenta depasiri ale CMA de 4 ori in cazul Zn, de 10 ori in cazul Cd si de 8 ori la Pb. Aceeasi situatie se inregistreaza si in Bucuresti, unde pe un perimetru restrans activeaza trei ramuri de prelucrare a Pb, iar de punerile masive constatate la sol provin din emisii medii de 1,95g/m³. (CMA 0,7g-m³).

La fel de nocive sunt si fabricile de ciment, constituite din praf, gaze si metale grele. Aproape toate fabricile de ciment din Romania emit 150mg praf/m³aer (de 3 ori mai mult decat CMA, afectand solul pe o raza de cca. 10km si impiedicand dezvoltarea vegetatiei).

Emisiile de NO₂ provenind in proportie de 50% din sursele mobile, sunt antrenate de precipitatii si dau nastere precipitatiilor acide care ajung in sol.

Tehnicile agricole

Scopul tehnicilor agricole este sporirea productiei de alimente. Ele reprezinta actiuni transformatoare asupra cadrului natural si problema care se pune este ca ele sa fie ponderate si aplicate corect, astfel incat fertilitatea sa fie mentinuta la un anumit nivel.

Administrarea pesticidelor

Rolul pesticidelor este acela de a controla daunatorii, bolile si buruienele din ecosistemele agricole. Administrarea corecta a acestora permite obtinerea unei productii suplimentare de cereale de 1-2,5t boabe/ha, dar, efectele indiscutabil toxice ating omul si animalele folositoare acestuia. Cele mai folosite pesticide sunt: insecticidele, erbicidele, rodencidele, moluscidele, fungicidele.

Administrarea nerationala a pesticidelor duce la:

- acumularea in sol de unde sunt preluate de plante, ajungand in componenta produselor specifice consumate de om; asupra acestuia efectele pesticidelor constau in: activitate mutagena, anomalii in dezvoltarea nou-nascutilor, pierderea memoriei si inteligentei, dezvoltarea starilor depresive.

eroziunea solului prin lipsa invelisului ierbos.

Pesticidele au fost decelate in locurile in care nu au fost aplicate niciodata (piscuri de munte, oceane, Arctica, Antarctica), fapt care dovedeste o impurificare secundara a atmosferei si apoi a solului, precum si posibilitatea de migrare a acestora dintr-un mediu in altul, integrandu-se in diversi compusi.

Excesul de ingrasaminte conduce la o "saracire" a solului si de aici rezulta necesitatea refacerii cat mai rapide a acestuia, pentru a putea sustine o noua recolta.

Lucrarea terenului cu masini agricole grele duce la compactarea solului, cercetarile punand in lumina faptul ca tasarea realizata este responsabila de scaderea productiei cu 15-20%.

Folosite intr-un mod adecvat, irigatiile corecteaza deficitul de umiditate din sol, dar excesul duce la modificari asupra proprietatilor fizico-mecanice ale acestuia.

Produsele reziduale fara tratare adecvata contin germeni care conduc la aparitia unor maladii ce pot fi contactate de om: salmoneloze, antrax.

Indicatorii folositi pentru determinarea fenomenului de poluare sunt: pH, K, P, umiditate, acoperirea solului cu reziduuri solide, radioactivitatea, eroziunea.   

Principalii factori care au afectat capacitatea de productie a solurilor din Romania, la nivelul anului 1999, raportati la o suprafata de 14.800.000ha au fost:

Poluarea chimica, datorata activitatilor social-economice a afectat 900.000ha. cele mai degradate soluri au fost inregistrate in jurul localitatilor Borzesti-Onesti, Bacau, Pitesti, Govora, Suceava, Tg. Mures, Tn. Magurele, Tulcea;

Saraturarea -62.000ha;

Alunecari de teren - 700.000ha;

Poluarea cu petrol si apa sarata - 50.000ha;

Deteriorarea terenurilor prin depuneri de deseuri industriale si urbane, 973depozite, 11.100ha.

Solurile poluate au tendinta naturala de autopurificare prin procese complexe, cu durata si intensitate diferite de desfasurare, in functie de natura substantelor poluante si gradul poluarii.

In conditii normale, solul cu grad mediu de poluare se autoepureaza vara in cca. 5zile, iar toamna si primavara in cca. 10zile.

Prevenirea poluarii-degradarii solului

Pe ansamblul societatii, presupune mentinerea solubilitatii si productivitatii acestuia printr-o serie de masuri specifice pentru fiecare tip de sursa.

Eroziunea se poate preveni printr-o exploatare judicioasa a solului sub raportul irigarii, fertilizarii, tratarii cu pesticide, alternarii culturilor. O atentie deosebita se va acorda evitarii suprapasunatului, exploatarii padurilor in afara capacitatii de regenerare a acestora, reimpaduririlor si amenajarilor antierozionale.

In tarile puternic dezvoltate din punct de vedere economic, pentru prevenirea si combaterea poluarii se extinde continuu agricultura biologica in detrimentul celei chimice.

U.E. sprijina dezvoltarea agriculturii biologice, emitand in acest sens regulamentul 91/2092, care reglementeaza obtinerea, etichetarea si controlul produselor agricole si alimentare obtinute prin aplicarea principiilor biologice. Se admite folosirea ingrasamintelor organice, minerale putin solubile si a unui numar redus de substante chimice simple.

Obiectivele agriculturii biologice, formulate de "Federatia Internationala a Miscarilor de Agricultura Organica" (60 tari membre) sunt: obtinerea de produse agricole cu valoare ridicata, in cantitati suficiente; folosirea unor metode de lucru compatibile cu mediul; asigurarea pentru producatorii agricoli a unui mediu sanatos si a unui castig care sa le asigure un trai decent; mentinerea si ameliorarea durabila a fertilitatii solului.

Combaterea poluarii solului

Are drept scop refacerea salubritatii, structurii si a capacitatii productive a solului. Acest deziderat se poate realiza numai prin restabilirea raportului normal intre substantele organice, umiditate si aerare, in care scop sunt necesare: indepartarea excesului de substante organice de pe suprafata solului, lucrari de subsolaj si drenarea terenului.

Starea solului in comuna Buda, judetul Buzau

Ca o prima caracteristica a dealurilor Budei trebuie mentionata puternica inclinare a straturilor si frecventa alunecarilor de teren care au o amploare deosebita, in special in zona dintre paraul Lupoaia de pe teritoriul satului Alexandru Odobescu si paraul Valea Rea din apropierea satului Pietroiu.

Prabusirile de teren sunt foarte frecvente in puncte cu terase mai ales pe teritoriul satelor: Buda, Valea Larga, Alexandru Odobescu, Mucesti-Danulesti.

Alunecarile de teren si eroziunea torentiala sunt deosebit de active ajungandu-se la crearea unor intinse suprafete cu terenuri neproductive cu efecte negative asupra economiei locale. Exemplu Valea Rea, Rapa Lunga, dealul Danulesti care au impus luarea unor masuri de combatere a eroziunii solului prin plantari de arbori, constructii de stavilare si diguri de protectie pe cursul torentelor Catauti, Lupoaia, Spidele, Buda.

Fiind o regiune cu suprafete arabile relativ mici, nevoile i-au determinat pe localnici sa cultive si in locuri nefavorabile, ceea ce a dus la degradarea anumitor suprafete de pe povarnisuri. La aceasta degradare a contribuit, pe langa interventia omului si faptul ca relieful este putin ondulat, ci povarnisuri astfel incat pe unele locuri o interventie mica a dus repede la o degradare puternica, iar refacerea este foarte anevoioasa.

Pasunile si izlazurile sunt folosinte agricole foarte periclitate de eroziune, caci prin pasunatul animalelor solul se batatoreste, se adancesc urmele picioarelor animalelor in care se aduna mai multa apa ce umecteaza puternic zona limitrofa.

Potecile folosite de animale devin mici terase care, prin adancire colecteaza apa si o scurg concentrat, sapand adanc fagase.

Pentru evitarea eroziunii se recomanda organizarea stricta a pasunatului.

Hotarele unitatilor, fermelor, asolamentelor sau tarlalelor trebuie sa urmareasca cat mai fidel liniile naturale ale terenului cum sunt: cumpana apelor, vaile si curbele de nivel.

Poluarea solului se mai face si prin deseuri menajere pentru ca aceasta comuna nu dispune de o rampa pentru depozitarea deseurilor.