Clasificarea ecosistemelor

Clasificarea ecosistemelor

Varietatea ridicata a conditiilor de mediu a generat un raspuns similar in organizarea sistemelor vii, determinand o mare diversitate a ecosistemelor in tendinta de extindere continua a spatiului de viata si de valorificare eficienta a resurselor. Diferentierea ecosistemelor poate fi determinata de conditiile genetice, caracteristicile biotopului, particularitatile economiei energetice, evolutia in timp, elemente dimensionale, structura biocenotica s.a.

Tinand seama de curentul de energie necesar pentru subzistenta, precum si de nivelul de negentropie sau entropie generat, Odum (1971) a sintetizat principalele tipuri de ecosisteme de pe Terra

I. Ecosisteme dependente numai de energia solara:

- Oceanul planetar

- padurile din diverse zone climatice

- tundrele

- pasunile alpine

- apele interiore, dulci si sarate

II.Ecosisteme naturale dependente atat de energia solara, cat si de alte surse de energie :

-estuarele din platforma continentala a oceanelor

-padurile ecuatoriale si tropicale pluviale

III. Ecosisteme dependente de energia solara si de energia subventionata de om:

- agroecosisteme (ecosisteme agricole)

- acvacultura

- ecosisteme forestiere (plantatii)

IV. Ecosisteme subventionate de resurse de energie in forma concentrata si dependente de energia solara prin alimentatie:

- asezari umane

nelor Ecosistemele naturale actuale, in special cele dependente de energia solara, cat si de alte surse de energie, au o structura complexa reflectata in marea lor diversitate, ceea ce le asigura utilizarea cu o eficienta maxima a energiei solare si a fondului de substante minerale. Aceste ecosisteme s-au constituit in urma unei evolutii indelungate, pe baza selectarii, in functie de circumstante, a diferitelor strategii de valorificare a potentialitatii mediului.

Din punct de vedere al provenientei energiei necesare pentru intretinerea structurilor si functiilor, ecosistemele care alcatuiesc ecosfera se pot imparti in trei mari categorii:

ecosisteme majore Reprezinta toate ecosistemele naturale racordate la sursa de energie solara prin intermediul plantelor verzi (producatori primari).

ecosisteme minore Sunt fie ecosisteme naturale, fie constituite de om, lipsite de producatori primari.

ecosistemele mixte Sunt acelea a caror existenta depinde de folosirea unui curent de energie provenit din doua sau mai multe surse distincte.

De asemenea, se considera ca in functie de influenta omului ecosistemele pot fi naturale modificate sau amenajate.

Varietatea modalitatilor in care se pot asocia componentele spatiului geografic genereaza o diversitate uriasa de medii de viata particularizate apoi sub influenta biocenozelor care le ocupa. In acest context, particularitatile biotopului realizeaza o prima diferentiere prin pozitia pe verticala fata de o linie imaginara care este substratul sau cota 0, rezultand ecosisteme supraterane si ecosisteme subterane.

Urmatoarea treapta de diversificare este data de caracteristicile mediului fluid in care se gasesc comunitatile de organism. Se face astfel diferenta intre ecosistemele acvatice si ecosistemele terestre. In continuare, diferentierea merge pe cai specifice pentru fiecare din cele doua categorii.

Ponderea relativa a unor categorii functionale de organisme permite identificarea unor ecosisteme autotrofe (in care predomina activitatea producatorilor - padure, stepa etc.) si heterotrofe (dominate de consumatori - pesteri).