Analiza solului

Analiza chimica a solului creeaza posibilitatea cunoasterii gradului de fertiltate, evidentiind posibilitatea aprovizionarii relative a plantelor cu anumite substante nutritive.

Analiza chimica presupune mai intai recoltarea probelor de sol. Locul ales pentru recoltare trebuie sa fie caracteristic suprafetei biotopului. Numarul probelor de sol recoltate, variaza in functie de relief, expozitie, caracterul de uniformitate sau neuniformitatea terenului. Din suprafta stabilita recoltarea probelor se va face in forma de sah sau zigzag. Momentul recoltarii probelor din sol pentru analiza toatala este indicat sa se faca in cazul plantelor agricole inainte de semanat sau dupa recoltarea lor.In cazul plantelor perene spontane sau cultivate recoltarea probelor de sol se face toamna dupa incheierea vegetatiei.In timpul vegetatiei se pot ridica porbe de sol pentru a urmari dinamica elementelor nutritive in raport cu fazele critice de nutritie ale plantelor. Probele de sol se ambaleaza in pungi de hartie parafina, pungi de polietilena, cutii de tabla sau cutii de catorn parafinat.

Analizele chimice se fac pe probe proaspete sau uscate. Pe probe proaspete se fac determinari de nitrati, nitriti, amoniu, fosfor solubil, potasiu solubil, aluminiu mobil. Astfel de analize se fac imediat dupa recoltare. Pe probe uscate se fac determinari pentru azot, fosfor si potasiu asimilabile, pentru microelemente. Solul se usuca in straturi subtiri de circa 2 cm pe mese sau stelaje in incaperi bine aerisite. Din cand in cand se maesteca, solul pregatit pentru analiza, se spara de impuritati. Din solul uscat se retine o cantitate pentru analiza si o cantitate pentru controlul analizei.

Maruntirea solului se face in mori de laborator sau prin mojarare in mojare de portelan.

Capul de mojarare al pistilului este acoperit cu cauciuc.Solul macinat se cerne in site ale caror ochiuri sunt de 1 ml sau 2 ml si se introduce intr-un borcan de sticla cu dop rodat. Se eticheteaza cu datele anterior mentionate. Borcanele se tin in dulapuri inchise. Pamantul astfel pregatit poate fi supus la analiza.

Prelevarea probelor de sol

Recoltarea solului pentru analiza este o operatie importanta de care depinde, in mare masura, exactitatea rezultatelor.

Probele de sol se recolteaza in structura naturala si artificiala.Recoltarea solului in structura naturala, asa cum este solul asezat in natura, intereseaza in special pe agrotehnicieni, in timpul ce recoltarea probei de sol in structura artificaila se foloseste in cercetarile de laborator si se poate realiza mai usor.

Pentru cercetare igenico-sanitara, probele de sol se recolteaza in structura artificiala pana la adancimea de 1 m sau mai mult, in functie de natura solului si de caracteristicile poluantului urmarit.

Suprafata de sol care trebuie cercetata se tsabileste prin delimitarea unei parcele cuprinse intre 25-250 m patrati, pe care se fixeaza punctele de recoltare.

Probele individuale de sol se recolteaza foarte rar,deoarece este greu de stabilit gradul de poluare a solului prin analiza unei singure probe,In genreal, recoltarile de sol se fac pe probe medii obtinute din mai multe prelevari individuale omogenizate bine.

Monitorizarea solului

Incepand din 1992 s-a trecut la aplicarea unui sistem de monitoring al calitatii solulilor in genral si al celor forestiere in special, din Romania , adoptandu-se principiile metodologice ale sistemului paneuropean GEMS-UNEP.

Sistemul de baza pe retea nationala a siturilor de referintta, care consta intr-un caroiaj de 16x16 km si se intinde pe toata suprafata tarii.Exista trei niveluri de intensitate a investigatiilor:

Nivelul I: efectueaza circa 960 de profiluri de sol cu coordonate bine stabilite;

Nivelul II: consta in invetigatiile mai detaliate in zonele in care s-au constatat concentratii sporite de poluanti;

Nivelul III: se mareste numarul punctelor de colectare in zonele afectate pentru a elabora recomandari in scopul combaterii proceselor de poluare.

Pentru nivelul I de invetigatie probele de sol colectate pe orizonturi genetice sun supuse urmatoarelor tipuri de analiza:

Fizice: granulometrie, continut de apa, densitate aparenta, rezistenta la penetrare, porozitate, conductivitate    hidraulica,

Chimice: ph, continut de humus, azot total, fosfor mobil, potasiu mobil, saruri solubile, metale grele, reziduuri de pesticide

Biologice: numar de bacterii, indice de colonizare.

Pnetru nivelurile II si III se detaliaza indicatori specifici.

Sistemul national de monitorizare a solurilor agricole cuprinde subsisteme de supraveghere pentru:

Starea de calitate a solurilor privind valorile H, continutul de P, K accesibil si indicele de azot pentru intreaga suprafata a tarii,

Stabilirea evolutiei proceselor de inmlastinire si saraturare in marile sisteme de desecari si/sau irigatii,

Poluarea cu nitrati a solurilor si apelor freatice in zonele cu soluri nisipoase,

Poluarea cu metale grele, fluor, reziduuri de petrol, ape sarate de la sonde,

Poluarea cu reziduuri de la insecticidele organoclorurate, ape uzate, namoluri;

Evolutia degradarii solurilor prin eroziune si alunecari.

Sacele - Prezentare generala

Comuna Sacele este situata in partea de nord - est a judetului, la o distanta de 47 km de municipiul Constanta si la 30 km de Navodari, orasul cel mai apropiat si are o suprafata de 18.202 ha.

Relieful este specific podisului dobrogean, cu ondulatii care descresc catre faleza marii, comuna fiind scaldata spre est de apele Marii Negre.

Comuna este formata din doua sate: Sacele-satul de resedinta si Traian situat la o distanta de 1,5 km de Sacele.

Legatura dintre comuna si resedinta judetului se face atat prin drumul de interes local Mihai Viteazu - Constanta complet modernizat, cat si prin drumul national Constanta -Tulcea.

Infintarea satului Sacele sub numele Peletlia, se situeaza in perioada 1830-1850.

Este cunoscut ca in anul 1925 a fost schimbata denumirea in Sacele la interventia oierilor originali din Sacele jud Brasov care au populat tinutul inca de la infiintare.

Numele satului Traian a fost dat in memoria imparatului Traian. Comuna Sacele are o economie agrara dispunand de 9666 ha suprafata agricola, din care 8416 ha suprafata arabila, 1212 ha pasuni, 38 ha vii.

In structura suprafetei cultivate si a productiei vegetale, cele mai mari ponderi le detin culturile de grau, porumb si floarea soarelui.

Populatia comunei la 01-07-1970 era de 2337 locuitori iar in prezent comuna inregistreaza un numar de 2165 locuitori.

Determinarea Ph-ului din sol - Metoda electrometrica

Principiul metodei: activitate ionilor de hidrogen creaza o tensiune electrica datorita diferentei de potential intre un electrod specific care isi pastreaza potentialul fix la o temperatura constanta si un alt electrod al carui potential se modifica in functie de activitatea ionilor de hidrogen.

Determinarea pH-ului consta in masurarea acestei diferente de potential creata de cei doi electrozi.

Reactivi si material necesar: - solutii tampon pentru verificarea aparatului.

- pH-metru cu electrozii necesari

- pahare Berzelius de 100 cm

- agitator magnetic

- clorura de potasiu 0,1 N se cantaresc 7,44g clorura de potasiu si se introduc intr-un balon cotat cu 1000 cm cu cativa cmde apa distilata. Dupa dizolvarea completa se aduce cu apa bidistilata pana la semn.

Mod de lucru: se cantaresc 10g sol, la balanta tehnica, uscat la aer, mojarat si trecut prin sita de 2 mm si se introduce intr-un pahar Berzelius peste care se adauga 50cm solutii de clorura de potasiu 0,1 N. Se agita timp de 15m cu un agitator magnetic, dupa care se lasa o ora in repaus pentru echilibrarea cu bioxid de carbon din aer. Folosirea aparatelor pentru determinarea pH-ului se face dupa instructiunile care insotesc fiecare aparat. Inainte de introducerea electrozilor in suspensia de sol, proba de sol preparata ca mai sus, se agita din nou.

Se citeste direct pH-ul, concentratia ionilor de hidrogen, din suspensia de sol.

Rezultate experimentale: pH=7,6

Determinarea pH-ului din sol - Metoda colorimetrica

Principiul metodei: unii indicatori au proprietatea de a-si modifica culoarea in functie de concentratia inonilor de hidrogen cu care vin in contact.

Reactivi si materialul necesar: - indicatori universali pH:

- comparator Hellige

- indicator pentru diferite valori de pH

- eprubete

- centrifuga

- discuri colorate

Moduri de lucru: se cantaresc 10 grame sol uscat la aer, mojarat si cernut prin sita de 2 mm, se introduce intr-un pahar Berzelius peste care se adauga 50 cmsolutie de clorura de potasiu 0,1 N. Se agita timp de 15m, cu un agitator magnetic. Se filtreaza printr-o hartie de filtru cu banda albastra aruncand primi 10-15cmdin filtrat. Daca filtratul nu este complet clar se centrifugheaza la 3000 turatii timp de 5-10 m. Pentru a stabili domeniul pH-ului probei de sol se foloseste o hartie indicator de pH. Dupa stabilirea aproximativa a pH-ului se masoara 10 cmdin filtrat intr-o eprubeta si se adauga 0,5 cmdin indicatorul corespunzator de pH a probei si se agita. Se introduce eprobeta in orificiul din dreapta al aparatului Hellige. Intr-o alta eprubeta care se amplaseaza in lacasul din stanga aparatului Hellige, se introduc 10 cmdin filtrat. Se introduce in aparat discul potrivit domeniului de pH al probei si apoi se roteste discul, pana ajunge la uniformitatea de culoare. se citeste pH pe disc. Metoda cea mai exacta pentru determinarea pH-ului este cea electrometica.

Rezultate experimentale: pH-7,5

Determinarea umiditati solului

Umiditatea sau continutul in apa al solului este cantitatea de apa care se afla legata in mod fizic de pamant, in momentul cand se face recoltarea si care se evapora la 105ºC. Umiditatea solului depinde de clima, natura si inclinatia solului si de vegetatie. Alaturi de temperatura, umiditatea solului influenteaza in mare masura activitatea biologica si posibilitatea de autopurificare.

Determinarea umiditatii solului prin metoda gravimetica

Principiul metodei: solul se usuca la temperatura de 105ºC pana la greutatea constanta si apoi se cantareste. Diferenta de greutate obtinuta inainte si dupa uscare, reprezinta umiditatea care se exprima procentual.

Reactivi si materiale necesare: - etuva termoreglabila

- balanta analitica

- filole de cantarire

- exicator

Mod de lucru: - pentru determinarea umiditatii solul se recolteaza in vase care au inchidere ermetica, pentru a nu se evapora apa in timpul transportului si se pastreaza la frigider cel mult 24h. Se cantaresc circa 10g sol intr-o fiola de cantarire in prealabil tratata si se introduce in etuva si se raceste in exicator 1-2h dupa care se cantareste.

Se introduce din nou in etuva si se lasa inca 4h la temperatura de 105 grade C, iar dupa racire in timp de 1-2 h se cantareste. Daca diferenta dintre ultimile 2 cantariri nu este mai mare de 4 unitati la a 4 zecimala (0,4mg) se considera ca proba a ajuns la greutatea constanta. In cazul cand diferenta intre ultimile 2 cantariri este mai mare, fiola care contine proba de sol se introduce din nou in etuva si se mai tine inca 4 h la temperatura 105 grade C se repeta operatiunea de cantarire si mentinerea la etuva, pana se obtine greutatea constanta.

Calcul umiditate

A- greutatea solului inainte de uscare in grame

B- greutatea solului dupa uscare la 105 grade in grame

g- greutatea solului luata in lucru

Factorulu de corectie pentru umiditate se calculeaza dupa formula:

u = umiditate %

Rezultate experimentale:

m₁ = 24,9002 g

m₂ = 35,5634 g

m₃ = 33,7891 g

g = m2 - m1 = 10,6632 g

U% = m₃ - m₂ / g * 100 = 35,5634 - 33,7891/ 10,6632 * 100 = 16,6395 %

Bibliografie

1. Poluarea si protectia mediului Dr Matei Barnea, ing. Corneliu Papadopol - Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1975

2. Ecologie si protectia mediului - Irina Teodorescu, Geta Risnoveanu, Claudia Manuela Negut - Editura Constelatii, Bucuresti, 2001

www.encarta.ro


4. Revista Arborele Lumii