DETERMINAREA CONDITIILOR DE POTABILITATE ALE APEI

DETERMINAREA CONDITIILOR DE POTABILITATE ALE APEI

In functie de categoria de analize care urmeaza sa fie efectuate, pentru ca probele de laborator sa fie corecte, recoltarea probelor se face respectand urmatoarele conditii :

1. recoltarea probelor pentru analiza bacteriologica:

- in flacoane de 100-150 ml, prevazute cu dop rodat , sterilizate in prealabil, se recolteaza pentru analize curente pana la 1 litru de apa. Pentru analize speciale se recolteaza pana la 10 litri de apa.

- pentru sursele de aprovizionare centrala, se sterilizeaza in prealabil gura robinetului, se lasa sa curga apa timp de 10 minute pentru indepartarea apei stagnante de pe conducte si apoi se recolteaza proba ;

- pentru sursele locale,in cazul in care apa se extrage prin pompare, se flambeaza gura pompei, se pompeaza apa timp de 20 minute, apoi se recolteaza proba ; pentru fantinele cu galeata, flaconul montat pe suportul steril se introduce sub oglinda apei, la 10-30 cm.

- transportul probelor se efectueaza in lazi izoterme- la 4⁰ C- iar probele vor fi luate in lucru la maxim 6 ore de la recoltare.

b. recoltarea pentru analiza organoleptica si fizico-chimica :

in flacoane de sticla, incolore, prevazute cu dop rodat, curatite in prealabil cu un amestec sulfocromic si clatite cu apa distilata. Inainte de umplere flaconul se clateste cu apa care urmeaza sa fie analizata iar dupa umplerea completa, dopul se fixeaza in asa fel incat in recipient sa nu ramana bule de aer care ar putea influenta cantitatea de oxigen dizolvat,

- pentru analize curente si complementare se recolteaza pana la un litru de apa iar pentru analizele speciale se recolteaza pana la 10 litri de apa,

- modul de recoltare este diferit in functie de tipul aprovizionarii. Pentru sursele de aprovizionare centrala se curata robinetul de la nivelul retelei de distributie cu un tampon curat, se lasa sa curga apa 10 minute si apoi se recolteaza. Pentru sursele locale din fantanile cu galeata se recolteaza de la adancimea de 10-20 centimetri sub oglinda apei. In cazul surselor din care extragerea se face prin pompare se curata gura pompei cu un tampon curat, se pompeaza timp de 20 minute si apoi se recolteaza proba

- cand intre recoltare si analiza probelor este un interval mai mare de 4 ore este necesara adaugarea unor substante conservante si pastrarea probelor la temperaturi scazute.

Indiferent de tipul de analiza pentru care au fost recoltate probele de apa vor fi insotite de un proces verbal de recoltare in care, pe langa informatiile generale (localitatea si denumirea sursei de apa, data si ora recoltarii, temperatura apei in momentul recoltarii) se mentioneaza numele si calitatea persoanei care a recoltat proba si analizele cerute. In cazul surselor locale se precizeaza in plus urmatoarele : utilizarea fantanii (publica sau particulara), adancimea pana la oglinda apei, surse potentiale de poluare aflate in apropierea fantanii (latrine, depozite de gunoi, starea sanitara a constructiei).

1.Determinarea proprietatilor organoleptice

1.1.Determinarea mirosului

Generalitati : conform normelor sanitare in vigoare, apa potabila nu trebuie sa aiba miros caracteristic. Cauza principala a mirosului particular al apei o constituie prezenta substantelor chimice (insecticide, pesticide) sau a substantelor organice in descompunere.

Principiul metodei : perceperea mirosului se face atat la rece (2⁰-25⁰C) cat si la cald (60⁰C) de catre persoane care nu au consumat bauturi sau alimente iritante pentru mucoasa buco-nazala. Determinarea mirosului se face la locul recoltarii sau in incaperi lipsite de orice miros particular.

Determinarea se poate face atat calitativ cat si cantitativ. Pentru determinarea calitativa la rece se umple un flacon pana la jumatate cu apa de analizat. Se pune dopul, se agita, apoi se scoate dopul si se miroase. In cazul determinarii la cald apa de analizat se incalzeste la 60⁰C, flaconul fiind inchis, apoi se miroase.

Interpretarea rezultatelor se face prin comparerea cu normele sanitare : maxim 2⁰ de miros.

Miros particular se poate intalni in urmatoarele situatii :

- substante organice in descompunere degajeaza hidrogen sulfurat si amoniac cu miros neplacut

organismele vegetale confera apei miros de iarba

pesticidele si detergentii dau miros caracteristic

1.2.Determinarea gustului

Generalitati. Gustul apei este dat de continutul in substante chimice si in primul rand de sarurile minerale si de gazele dizolvate, clel mai importante fiind oxigenul si dioxidul de carbon.

Principiul metodei. Aprecierea gustului apei se face la locul de recoltare de catre persoane experimentate. Sunt exclusi fumatorii, consumatorii de alcool si persoanele careconsuma apa supusa analizei in mod curent. Gustul se determina calitativ si cantitativ. Determinarea calitativa consta in compararea gustului apei cu un gust cunoscut (sarat, amar, dulce, acru, special).

Metode de lucru : inainte de determinarea gustului, operatorul isi clateste gura cu apa lipsita de gust si miros. Se ia apoi in gura o cantitate mica din apa de analizat si se trece dintr-o parte in alta apoi se arunca. Se mai ia inca odata o portiune mica din apa si se tine in contact cu papilele gustative ale limbii, fara a se agita, timp de 5-10 secunde. Se inghite apoi usor dupa care ramane un gust imediat dupa deglutitie. Exprimarea cantitativa a gustului apei se face dupa gradul de intensitate conform tabelului urmator

Interpretarea rezultatelor se face prin comparerea cu normele sanitare : maxim 2⁰ de gust.

Gusturi speciale, date de prezenta in exces a unor elemente minerale sau gaze dizolvate se intalnesc in urmatoarele situatii :

- gust metalic dat de excesul de Fe

- gust salciu dat de excesul de Ca

- gust amar dat de excesul de Mg

- gust sarat dat de excesul de cloruri

- gust acru dat de excesul de CO2

2.Determinarea proprietatilor fizice

Proprietatile fizice ale apei sunt determinate in primul rand de acele caracteristici care au la baza metode obiective de determinare : temperatura, culoarea, turbiditatea, pH-ul radioactivitatea.

Proprietatile fizice includ si caracteristici care actioneaza evident asupra organelor de simt, dar care nu se determina exclusiv cu ajutorul acestor organe.

2.1 Determinarea temperaturii apei

Generalitati : temperatura apelor de suprafata variaza in functie de temperatura aerului, in timp ce temperatura apelor de profunzime este constanta. Determinarea se face inaintea recoltarii. Pentru sursele de aprovizionare centrala la nivelul retelei de distributie se lasa sa curga 5 minute apa, apoi se recolteaza intr-un vas in care se introduce un termometru. Pentru surse locale determinarea se face la suprafata apei dupa ce se umple galeata cu apa. Paralel cu determinarea temperaturii apei se determina si temperatura aerului.

Interpretarea rezultatelor se face prin comparare cu normele sanitare care admit temperatura intre 7-15⁰ C .

Principiul metodei : citirea indicatorilor unui termometru dupa introducerea lui in apa de examinat.

2.2 Determinarea culorii apei

Generalitati : culoarea apei este data de acizi humici, lignina, tanin, compusi labonici si unele saruri minerale dizolvate.

Determinarea culorii se poate face calitativ si cantitativ. Pentru determinarea calitativa principiul folosit este comparerea culorii apei de analizat cu culoarea apei de distilat, folosindu-se tuburi colorimetrice. Proba de apa se introduce intr-un tub colorimetric iar in altul se introduce apa distilata. Cele doua tuburi se compara privind pe verticala pe un fond alb.

Metoda cantitativa are ca principiu comparerea culorii apei cu o scara calorimetrica preparata din solutie de platino-cobalt. Un grad de culoare reprezinta coloratia produsa de o solutie care contine un mg platina /dm3.

Interpretarea rezultatelor. Se face prin compararea cu normele sanitare care admit 15 grade culoare/dm3 apa.

2.3 Determinarea turbiditatii

Generalitati : turbiditatea apei este data de pariculele foarte fine aflate in suspensie care nu sedimenteaza in timp. Determinarea turbiditatii se poate face cantitativ sau calitativ.

Metoda calitativa are ca principiu compararea apei de analizat cu apa bidistilata. Intr-un tub colorimetric se introduc 100 ml apa de analizat iar in alt tub se introduc 100 ml de apa bidistilata. Se compara turbiditatea probei de apa cu apa bidistilata privind pe verticala pe un fond alb. Rezultatul se exprima in functie de intensitatea tulburarii : limpede, opalescent, tulbure .

Metoda cantitativa are ca principiu efectul Tyndall prin care un lichid tulbure devine stralucitor atunci cand este traversat de un fascicol luminos. Exprimarea rezultatelor se face prin grade de turbiditate, un grad de turbiditate corespunzand la un nivel SiO2/dm3 apa.

Interpretarea rezultatelor se face prin comparerea cu normele sanitare, maxim 5⁰ SiO2/dm3 apa.

2.4 Determinarea pH-ului

Generalitati : pH-ul apelor variaza putin fata de pH-ul neutru datorita prezentei CO2, bicarbonatilor si carbonatilor. Apele dure au pH-ul ma ridicat comparativ cu apele moi. PH-ul apelor reziduale poate fi acid sau alcalin si constituie o cauza a perturbarii echilibrului biologic al bazinului impiedicand desfasurarea normala a procesului de autopurificare.

Metodele folosite pentru determinare pot fi colorimetrice si electrometrice. Cele mai utilizate sunt cele colorimetrice, metode care au ca principiu compararea culorii probei de analizat amestecata cu solutie de indicator cu culoarea unei scari etalon de comparere.

Interpretarea rezultatelor. Se face prin comparerea normelor sanitare care admit 6,5 - 7,4 unitati de pH.

2.5 Determinarea radioactivitatii

Generalitati : radioactivitatea apei se determina in mod exceptional, cand se presupune existenta unei surse de contaminare radioactiva.

Interpretarea rezultatelor. Se face prin comparerea cu norme sanitare de radioactivitate globala a apei :

- 10-9 microCurrie/ml pentru substante emitatoare de radiatii alfa

- 10-8 microCurrie/ml pentru substante emitatoare de radiatii beta.

3. Determinarea proprietatilor chimice

Apa cuprinde un numar mare de elemente chimice pe care Organizatia Mondiala a Sanatatii le-a grupat in 3 categorii :

a) substante toxice - cu actiune nociva asupra organismului - provenite din impurificari sau chiar componente naturale ale apei : arsen, cianuri, crom, plumb, nitrati, fluor, mercur, seleniu, cadmiu.

b) substante indezirabile - elemente care nu au actiune nociva asupra organismului, dar prezenta lor peste limitele admise modifica proprietatilefizice si organoleptice ale apei : calciu, magneziu, zinc, cupru, clor, sulfati, fier.

c) substante indicatoare ale poluarii -substante prezente in apa care nu au actiune nociva asupra organismului si nici nu modifica calitatile fizice sau organoleptice ale apei dar prezenta sau cresterea concentratieie lor in apa poate indica patrunderea microorganismelor cu rol patogen in apa. Indicatorii ai poluarii sunt : amoniacul,nitritii si nitratii.

Din punct de vedere igienico sanitar o deosebita importanta prezinta substantele indictoare ale poluarii.

3.1.Determinarea amoniacului din apa

Generalitati : amoniacul din apa provine din degradarea biologica a substantelor organice cu continut de azot ,din reducerea nitratilor in apele lipsite de oxigen sau din sol. El reprezinta primul stadiu de descompunere al substantelor organice cu continut de azot in molecula lor si de aceea ne indica o poluare recenta ( ore- zile) si periculoasa. Pentru interpretarea justa a prezentei amoniacului in apa este necesara corelarea cu examenul bacteriologic, deoarece numai amoniacul care rezulta din din degradarea substantelor organice poate fi indicator de poluare.

Principiul metodei: in cazul determinarii colorimetrice, amoniacul formeaza cu reactivul Nessler un complex colorat in galben a carui intensitate este proportionala cu concentratia amoniacului.

Interpretarea rezultatelor : se face prin comparare cu normele sanitare in vigoare :

pentru apele de suprafata :

concentratie admisibila : 0

- exceptional se permit 0.5 mg/ dm3

pentru apele subterane:

concentratie admisibila :0.5 mg/l

exceptional se permit 5 mg/ l

3.2.Deteminarea nitritilor din apa 

Generalitati : nitritii din apa pot fi rezultatul intermediar al descompunerii substantelor organice sau din reducerea nitratilor intr-o apa cu un continut insuficient in oxigen.Nitritii rezulta ulterior amoniacului in treapta degradarii substantelor organice cu continut de azot iar prezenta lor indica o poluare relativ recenta. Prezenta concomitenta in apa a substantelor organice, amoniacului si a nitratilor arata o poluare continua.

Concentratii mari de nitriti in apa pot avea actiune methemoglobinizanta dar in general ei se gasesc in apa in concentratii care nu ating doza toxica.

Principiul metodei: nitritii din apa formeaza in mediu acid un compus azoic de culoare rosie in urma diazotarii unei amine aromatice.

Interpretarea rezultatelor : se face prin comparare cu normele sanitare:

- concentratii admisibile 0

- exceptional permise 0.05 mg/ l

3.3.Determinarea nitratilor din apa

Generalitati : nitratii provin din sol, din descompunerea oxidativa a substantelor orgenice. Concentratia crescuta de nitrati din apa prezinta pericolul aparitiei methemoglobinemiei la copii sub 1 an, hraniti artificial. Metoda de determinare este colorimetrica si are la baza formarea nitroderivatilor de culoare galbena rezultati din reactia nitratilor cu acidul fenoldisulfonic in mediu puternic alcalin. Culoarea obtinuta se compara cu o scara de etalonare preparata in acelasi mod ca si proba, dar in loc de apa de analizat se foloseste o solutie etalon de azotat de potasiu. Concentratia tubului din scara unde s-a obtinut o culoare identica cu proba de analizat reprezinta concentratia de nitrati a probei.

Interpretarea rezultatelor : se face prin comparatie cu normele sanitare care permit 0,45 mg/l.

4. Determinarea proprietatilor bacteriologice ale apei

Generalitati. In mod natural apa contine o serie de germeni care au fost clasificati dupa semnificatia sanitara in flora proprie si flora poluanta.

Flora proprie este formata din specii bacteriene care au rol in procesele naturale de degradare a substantelor organice.

Flora microbiana poluanta este de provenienta umana si animala si patrunde in sursele de apa prin intermediul apelor reziduale sau prin infiltrari de la sursele de poluare. Din punct de vedere bacteriologic analiza apei reprezinta un complex de examene curente, complementare si speciale care au rolul de a aprecia gradul de incarcatura microbiana a unei ape, felul si provenienta germenilor. Examenele curente evidentiaza grupe de germeni care prin prezenta si numarul lor indica o contaminare a apei cu pericol de aparitie a unor infectii hidrice. Acesti indicatori sunt :

numarul total de germeni/cm3 la 370 C - orienteaza asupra gradului de contaminare a apei, prezenta si numarul germenilor patogeni fiind in directa relatie cu acest numar

numarul de germeni coliformi - indica o apa poluata cu continut intestinal si implicit cu agenti patogeni in cazul existentei unor bolnavi sau purtatori sanatosi in colectivitate

numarul de enterococi - indica prin prezenta lor o contaminare recenta cu dejectii ; deoarece au o rezistenta mica in apa prezenta lor are o semnificatie deosebita si in acelasi timp absenta lor din apa nu da certitudinea potabilitatii

germenii sulfito-reducatori - indica prin prezenta lor o contaminare mai veche cu continut intestinal unan si animal.

4.1.Determinarea numarului total de germeni.

Principiul metodei : se insamanteaza dilutii succesive din apa de examinat pe geloza nutritiva 2% si dupa termostatare se calculeaza numarul de germeni.

Interpretarea rezultatelor : se face prin comparare cu normele sanitare : pana la < 20/ml apa, total germeni pentru colectivitati > 70000loc.inst. centrala, din care coli< 3/ml apa ; pentru instalatii centrale ce alimenteaza colectivitati < 700000 loc

- total germeni < 100/ml apa, din care coli < 10/ml apa

- pentru fantani, izvoare total germeni < 300/ml apa, coli < 100/ml apa

4.2.Determinarea germenilor coliformi.

Punerea in evidenta a germenilor din grupul coliformilor se face folosind metoda colometriei formata din teste de prezumtie, de confirmare si de identificare aE.coli. Testul de prezumtie se bazeaza pe proprietatea bacililor de a fermenta prin incubare la 370 lactoza cu producere de gaz si aciditate. Probele pozitive sunt retinute pentru testul de confirmare care foloseste medii speciale pe care coliformii dezvolta colonii cracteristice rotunde, bombate cu luciu metalic.

4.3.Determinarea germenilor sulfito-reducatori ( Cl. Pefringens )

Bacterile sporulate anaerobe se evidentiaza prin insamantarea apei in dilutii succesive pe un mediu special de cultura cu sulfit de sodiu si clorura feroasa. In prezenta bacteriilor mediul se innegreste in totalitate sau apar colonii negre, pufoase.