Ecosisteme de zone umede. Recifele coraliere si formatiunile insulare. Particularitati fizico-geografice, biologice si ecologice. Caracteristici biologice-ecologice si comportamentale ale speciilor (exemplificati).

Ecosisteme de zone umede. Recifele coraliere si formatiunile insulare. Particularitati fizico-geografice, biologice si ecologice. Caracteristici biologice-ecologice si comportamentale ale speciilor    (exemplificati).

Reciful de corali este o "constructie" biologica marina, specifica apelor calde, intertropicale (25-30^oC), constituit din straturile depuse succesiv ale scheletului calcaros al unor organisme vii, dominanti fiind coralii (Cnidaria - Antozoa) (Fig. 7-21). Forma acestor recife este diferita de la un simplu platou la forma cea mai evoluata - atolul (Fig. 7-22), de forma circulara iar in mijloc este laguna. Cele mai mici forme de atoli se numesc faros. Mai exista si alte forme de recife care bordureaza zone necoraliere: recife franjurate (forma liniara, discontinua, situate in apropierea tarmului marii sau al unor fluvii; Antilele Mari, Yucatan) si recife-bariera (situate la distante mari de tarm, intinse pe distante foarte mari; Marea Bariera Australiana de Corali - 1500 km; centura Noii Caledonii).

Biota recifelor coraliere. Asemenea formatiuni constituie un tip de ecosistem caracterizat de o simbioza dintre o serie de organisme autotrofe (alge - grupul Zooxanthella, Zoochlorella) si specii de animale (Antozoare = polipi coralieri; chiar specii de Spongieri etc). Polipii coralieri sunt organisme coloniale, fixate, dispunand de un bogat schelet calcaros. La exterior se afla parte vie a animalului. Algele Zoochlorella sau alte categorii au o intensa activitate fotosintetica si contribuie la reciclarea coralilor in materie organica.

Biotopul coralier are cerinte specifice: temperatura apei in stratul superior - 18^oC; apa limpede,oxigenata, agitata, cu salinitate cuprinsa pe intervalul 27-40%.

Biocenoza coraliera cuprinde corali (Cnidaria), alge, virmi (Annelida), briozoare, melci si scoici (Mollusca), crustacee, echinoderme, pesti. Sunt grupele dominante la care se adauga si reprezentantii celorlalte categorii sistematice de nevertebrate si vertebrate. Biodiversitatea unui recif normal, neafectat poate atinge 200 specii de vietuitoare. Ca productivitate, reciful coralier este unul dintre cele mai productive de pe Terra: 50 t/ha/an.

Formatiuni insulare (insulele)

Din punct de vedere ecologic insulele se constituie in ecosisteme aparte. Gradul de izolare si distantare fata de continet a determinat existenta unui fenomen de evolutie unde s-a impus selectia naturala iar formele de viata de aici pot fi relativ asemanatoare cu cele din zonele de emigrare sau au aparut specii noi puternic adaptate la conditiile locale. Cu cat insula este mai departata de continent cu atat biota este mai aparte si creste procentajul speciilor endemice (care se gasesc numai aici). De exemplu, in Madagascar 65% din speciile vegetale sunt endemisme (in Noua Guinee sunt 99%). Indepartarea mare fata de continent determina pe de alta parte si absenta multor grupe de animale (de ex. in Hawaii nu exista pesti, amfibieni, reptile, mamifere terestre, cu exceptia celor introduse de om, dar exista 700 de specii de Drosophylla, toate endemice !).

Pe baza considerentelor de mai sus, exista doua categorii de insule: continentale (ex. Corsica; sunt insule separate de continent printr-un spatiu ingust iar biota de aici este asemanatoare cu cea de pe continent si ca principiu general se poate spune ca au o biodiversitate mare) si insule oceanice (ex. Hawaii; sunt "nascute" aici, de origine vulcanica sau coraligena; vegetatia si animalele instalate aici in succesiunea ecologica au ajuns pe baza unui transport actriv sau pasiv, prin curenti de aer, vant, curenti marini.

Colonizarea unei insule, in special oceanica, porneste de la un singur individ (de exemplu, o femela fecundata). La inceput se constituie o populatie redusa ca numar de indivizi. Referitor la distanta insulei fata de continent, cu cat aceasta creste cu atat numarul speciilor ce colonizeaza este mai mic. Este o colonizare prin eliminare (Fig. 7-23). Pe de alta parte, prin colonizare intr-un spatiu vid si denudat se edifica astfel o noua nisa ecologica, iar acesti indivizi vor evolua spre o specie noua. Fenomenul senumeste radiatie adaptativa si este cunoscut din exemplele date in literatura de specialitate (pasarile din Galapagos, drosofilele si pasarile drepanide din Hawaii) (Fig. 7-24).