Educatia ecologica si societatea umana

Educatia ecologica

si societatea umana

Educatia ecologica si societatea umana

Argument

Diversitatea problematicii ecologice pe de o parte si diversitatea si importanta problemelor pe care le implica dezvoltarea societatii umane dau o foarte mare complexitate temei.

De ,multe ori continutul ecologiei este partial sau eronat conturat, iar de caracterizarea cat mai corecta si completa a acestui domeniu al stiintelor naturii depinde orientarea cercetarii ecologice, utilizarea cu eficienta maxima a rezultatelor obtinute pentru rezolvarea multiplelor probleme cu care se confrunta si se va confrunta societatea umana precum si organizarea sistemului educational in vederea formarii constiintei ecologice .

O problema este aceasta:"Care este pozitia sistemului social uman in raport cu sistemele ecologice naturale?"

Pentru a da un raspuns la aceasta problema trebuie sa avem in vedere ca diferentierea sistemului social uman in cadrul ecosferei a fost determinat si insotit de dinamica nevoilor societatii umane si faptul ca satisfacerea nevoilor a impus nu numai diversificarea interna a sistemului ci si multiplicarea si intensificarea relatiilor directe si indirecte ale acestui sistem ecologic cu sistemele ecologice ramase in regim natural, relatii care vizeaza pe de o parte utilizarea resurselor de materii prime si energie de catre populatiile umane iar pe de alta parte diseminarea in mediu a produsilor secundari si finali ai activitatii umane.

Scop

Educarea membrilor societatii (in special elevii) in vederea protectiei mediului, prin cunoasterea factorilor care creeaza dezechilibrul ecologic, oprirea actiunii acestor factori pentru a se evita distrugerea ecosistemelor si aparitia dezastrelor ecologice.

Obiective

-Cunoasterea capacitatii de suport a unui sistem ecologic ce caracterizeaza masura in care acesta isi mentine tranzitiile de stare induse de fluctuatiile factorilor materiali si antropici, in limitele domeniului de stabilitate.

-Cunoasterea ratei de reperarea a unui ecosistem si limitarea actiunii oamenilor asupra ecosistemelor naturale in vederea protejarii mediului.

-Dinamizarea si diversificarea programelor educative desfasurate in scoli, muzee, agentii de protectia mediului.

Grup tinta

-Elevii cadre didactice din invatamantul liceal .

Educatia este un proces al interactiunilor formale si
non-formale intre  entitati si grupuri umane privind idei, abordari, date
etc, considerate a fi relevante pentru o viata umana armonioasa. Cat priveste
ecologia, ea este stiinta interrelatiilor ecosistemice dintre organisme vii si
mediul abiotic, o stiinta sintetica focalizata pe intelegerea integrata a
proceselor din mediul nostru.

Educatia ecologica devine astfel incercarea transferarii unor moduri de
gandire pragmatica privitor la ecosisteme, specii, populatii inclusiv umane,
intelese in contextul lor evolutiv, in transformarile petrecute in plan spatial
si temporal. Totodata, pe langa partea stiintifica/ eminamente pragmatica,
educatia ecologica are si aspecte filosofice, legate de etica, moralitate,
axiologie etc, toate acestea contribuind la pozitionarea individului uman in
cadrul societatii, in cadrul larg al civilizatiei si al ecosferei.

Educatia ecologica este o simbioza intre
1. abordari stiintifice hiper-rationale, de genul biologiei, chimiei, fizicii, geografiei, geologiei, paleontologiei, demografiei etc,
2. abordari legate de societatea umana in aspectele sale istorice, politice, sociale, economice, totodata integrand
3. moduri de abordare filosofica si artistica. Prin educatia ecologica se
contribuie la o intelegere mai profunda a conexiunii dintre actiunile noastre
(individuale sau de grup, la nivel social), si schimbarile mediului nostru de
viata (actual si in viitor).

In cadrul activitatilor de educatie ecologica, pe langa intelegerea
fenomenelor derulate in ecosisteme, a interrelatiilor dintre om si mediul de
viata, este necesar a se insista asupra dezvoltarii capacitatii analitice si
sintetice, a gandirii critice rationale, a utilizarii argumentatiei logice, a
capacitatii de analiza a datelor si de rezolvare de probleme, a creativitatii
si independentei in gandire, a dezvoltarii capacitatii de comunicare, a muncii
in echipa, a simtului artistic/ estetic si a fundamentului etic/ moral etc. Se
intareste astfel capacitatea de analiza, sinteza, constientizare a problemelor
si incercarea gasirii de solutii la problemele de mediu.

Trebuie sa existe o intrepatrundere intre activitatile teoretice si cele practice, care sa se sustina reciproc, pentru a putea progresa rapid in
intelegerea naturii si in regandirea abordarii noastre fata de natura si societate. Educatia ecologica formala si nonformala trebuie sa fie fundamentata in sistemul de invatamant obligatoriu, dar ea trebuie sa continue de-a lungul
existentei individuale. Diversitatea modurilor de realizare este extraordinar de mare, de la orele din invatamantul obligatoriu la transferul informatiei
prin mass-media, cursuri/ traininguri, activitati artistice, ecoturism etc.
Actualitatea ecologiei este data de problemele majore cu care civilizatia
umana globalizata se confrunta in ultima perioada, mai cu seama cele legate de
1. cresterea exponentiala a populatiei umane,
2. cresterea impactului de mediu produs de o economie din ce in ce mai mare. Problema resurselor finite, atat a materiilor prime, cat a energiei fosile accesibile, problema poluarii de diferite tipuri, a schimbarilor climatice, a declinului biodiversitatii
globale, a desertificarii, a scaderii suprafetelor acoperite de padure, samd,
toate sunt chestiuni fundamentale in dezbaterea privind viitorul civilizatiei
noastre.

Ar fi bine sa ne amintim de spusele lui Albert Einstein: "Avem nevoie de o
modalitate de gandire substantial diferita, pentru ca omenirea sa
supravietuiasca."

Ecosfera, ecologie, ecologism?
Ecosfera este formata din ecosistemele Planetei. Un ecosistem are o componenta vie, numita biocenoza, si o componenta nevie, numita biotop. Biocenoza este formata din organismele vii, vegetale, animale, bacterii, fungi etc. Biotopul este totalitatea substantelor minerale, rocilor, radiatiilor, apei, aerului, care toate au un anumit chimism,
patternuri ale schimbarii de temperatura, patternuri de miscare etc.

Numarul speciilor care traiesc acum pe Terra este evaluat la 10-100 de
milioane. Dintre acestea, stiintific au fost descrise 1,7-1,8 milioane, in
general cele de dimensiuni mai mari, dar diversitatea microorganismelor precum
si a speciilor de insecte mai ales in zonele tropicale este coplesitoare,
stiinta fiind departe de a putea contura o imagine macar aproximativa, o lista
a speciilor. Ce sa mai zicem de studierea lor comportamentala/ etologica,
biochimica etc mai amanuntita, sau intelegerea interrelatiilor dintre ele si a
rolului lor in ecosisteme?
Desigur, interactiunea organismelor intre ele, si a acestora cu mediul de
viata abiotic, prezinta o complexitate extraordinara. O parte evidenta a
interrelatiilor din ecosisteme, mai exact in componenta vie a acestora numita
biocenoza, sunt relatiile trofice, sau 'cine mananca pe cine'. Producatorii
primari, autotrofi, prin fotosinteza (rar prin chemosinteza), transforma
materia anorganica in materie organica. Aceasta materie vegetala/ bacteriana
intretine organismele heterotorofe, atat vegetariene, cat si carnivore care se
hranesc cu ele, paraziti vegetali sau animali, sau descompunatori care
utilizeaza corpurile in degradare ale acestora.

Stabilitatea ecosferei globale este cea de care depinde viitorul civilizatiei
noastre, si a speciei noastre umane. Omul ca specie este parte a ecosferei, si
nu poate exista in afara ei, iar subminarea proceselor ecosistemice globale
duce la riscarea colapsarii intregii civilizatii. In acest context, este vital
pentru supravietuirea civilizatiei noastre, ca tinerii si persoanele cu
influenta mare sa poata constientiza care sunt parametri situatiei in care ne
aflam, cum am ajuns aici si care sunt variantele posibile pentru un viitor demn
de om, cat timp consideram ca omul este o fiinta rationala si morala.

"Deoarece noi nu ne gandim la generatiile viitoare, ele nu ne vor uita
niciodata." Henrik Tikkanen

"Testul major pentru o societate morala este tipul de lume pe care il lasa
pentru copii sai." Dietrick Bonhoeffer

Este bine cunoscut faptul ca societatea umana se dezvolta nu doar in timp, ci si in spatiu. Din aceste considerente, despre cultura si nivelul de dezvoltare a oricarei societati ne marturisesc nu doar valorile etice, estetice, morale, economice etc., dar si stilul de formare a relatiilor fiecarui individ ori personalitati cu mediul natural. Anume in perioadele de tranzitie aceste relatii deseori devin nechibzuite si alarmante, fapt ce necesita initierea discutiei publice a problemei date. Desigur, in conditiile deplorabile de astazi, numeroase pot fi si opiniile, conform carora, educatia ecologica si protectia mediului poate astepta vremuri mai bune. Nu din simpla curiozitate, invitam la discutie si persoane ce au asemenea opinie, in speranta ca prin eforturi comune vom izbuti sa gasim unica cale corecta spre un viitor mai bun.

Pentru initierea discutiei anexam in continuare unele sugestii la tema mentionata. Educatia ecologica este procesul de recunoastere a valorilor si de intelegere a conceptelor, in aspectul formarii si dezvoltarii deprinderilor si atitudinilor necesare pentru intelegerea corecta si aprecierea interdependentei dintre om, cultura si factorii mediului natural.

Educatia ecologica presupune nu numai formarea unui comportament corect fata de mediul ambiant dar si implicarea activa si chibzuita in procesul de adoptare a deciziilor de mediu.

Dupa cum afirma inca Democrit cu mult inainte pana la inceputul erei noastre 'Natura si educatia sunt asemanatoare, caci educatia il transforma pe om si, prin aceasta transformare, creeaza natura'. Principiile de baza ale educatiei ecologice:
- Educatia ecologica este recunoscuta drept cel mai efectiv remediu de instruire ecologica intensiva.
- Ea este considerata o componenta integrala a planificarii de mediu si a managementului ecologic.
- Educatia ecologica se refera la toate componentele mediului inconjurator: naturale sau artificiale (adica cele create de catre om), personale si sociale, locale si globale, culturale si economice etc.
- Educatia ecologica in mare masura determina orizontul si evolutia gandirii stiintifice a personalitatii.
- Ea schimba modalitatile estetice si etice de abordare si intelegere a realitatii precum si motivele predominante de comportare a fiecarei persoane in parte.
- Educatia ecologica avansata nu este doar o necesitate obligatorie a zilei de azi, ea este criteriul principal al stilului de viata durabil si unica modalitate de supravietuire a omenirii in viitor.
- Pentru realizarea cu succes a educatiei ecologice este foarte esentiala imbinarea efectiva a formelor de 'educatie de alternativa' cu formele de educatie institutionalizata.

Elementele educatiei ecologice :

Intelegerea. Relatia dintre om si mediul natural este determinata de forte naturale (factorii endogeni si exogeni, inclusiv cei cosmici) si sociale (credintele religioase, valorile etice si morale, politica, economia, nivelul de dezvoltare al stiintei si tehnologiei etc). Practic, toate problemele ecologice apar ca rezultat al interactiunii nereusite a acestor doua grupe mari de forte. Pentru solutionarea corecta a problemelor de protectie a

mediului se impune o cooperare complexa si foarte variata a tuturor factorilor mentionati anterior.

Aprofundarea. Capacitatea de a folosi deprinderi rationale, de a construi argumente solide (bazate pe numeroase exemple) si de a participa la discutii si dezbateri publice. Capacitatea de a identifica principalele cauze si principalele consecinte ale anumitor probleme de mediu, in diferite regiuni si in diferite situatii, precum si urmarile implicarii sau neimplicarii in anumite actiuni cu impact major asupra mediului. Capacitatea de a exprima reactia personala la problemele de mediu, folosind o varietate vasta de modalitati de expresie, inclusiv cele artistice si literare.

Formarea convingerilor, atitudinilor si valorilor

Vointa de a adopta si de a demonstra o pozitie critica atunci cand este cazul. Respectarea opiniilor diferite, transparenta si promovarea dialogului. Aprecierea libertatii de a alege intre anumite activitati ce vizeaza protectia mediului.

Implicarea. Disponibilitatea de a participa la administrarea durabila a mediului provine atat din experienta practica, care poate fi legata de necesitatea fizica de a asigura hrana, apa, resurse energetice adecvate, cat si din anumite reactii la nivel intelectual si emotional.

Deprinderi practice. Educatia ecologica trebuie sa ofere fiecaruia posibilitati de dezvoltare a unor deprinderi, care sa-i permita sa se foloseasca cu grija si intr-o maniera durabila de mediul inconjurator in activitatea sa diurna.

Cerinte. Administratia publica locala si ONG-urile de mediu trebuie sa identifice si sa promoveze importanta indubitabila a educatiei ecologice, ca cel mai esential component al educatiei generale a copiilor, tineretului si adultilor. Societatea trebuie sa asigure resursele adecvate si instruirea necesara pentru implementarea efectiva a educatiei ecologice. Toate meseriile pot si trebuie sa aiba reguli proprii, care sa vizeze o atitudine grijulie fata de mediu in cadrul domeniului lor de activitate, precum si sa asigure respectarea stricta si implementarea corecta a acestora. Educatia ecologica nu se face doar de la caz la caz. Este necesar ca toate institutiile de educatie si invatamant sa aiba strategii proprii, pentru a combina educatia formala cu cea ecologica. Toti educatorii (dar in acest rol vedem nu doar profesorii si liderii ONG-urilor de mediu) trebuie sa fie pregatiti in mod corespunzator si sa fie stimulati pentru a implementa si pentru a evalua educatia ecologica. Parintii si membrii familiilor trebuie sa participe activ, sa incurajeze si sa colaboreze multilateral in trezirea interesului pentru educatia ecologica si calitatea mediului.

Sugestii privind educatia ecologica a copiilor si tineretului

Grija fata de mediu trebuie sa fie o componenta esentiala a dezvoltarii morale, spirituale, sociale si culturale a generatiei tinere. In tarile dezvoltate unul din criteriile de baza ale institutiilor elitare este importanta pe care acestea o acorda educatiei ecologice. De la ce mai frageda varsta copiii trebuie familiarizati cu problemele de mediu, probleme cu care acestia se vor confrunta neaparat in viitor. Pentru a dezvolta capacitatea copiilor da e lua decizii cat mai chibzuite si prietenoase mediului, in primul rand este nevoie de a dezvolta sistematic    

educatia ecologica. Spre marele nostru regret nici pana in prezent ecologia, ca obiect si educatia ecologica, ca parte componenta a educatiei generale nu este inclusa in planurile de invatamant. Astfel, din strategia statala de mediu lipseste cadrul necesar pentru ca copii si tineretul sa invete despre mediu, despre principalele probleme ecologice locale, regionale ori globale si, deci, nu este asigurata posibilitatea de a-si crea o atitudine pozitiva si un atasament fata de mediul natural in care se dezvolta. Anume din aceste considerente sporeste semnificativ rolul educational al ONG-urilor de mediu, chemate sa completeze neajunsurile strategiei statale in promovarea educatiei ecologice.

O strategie chibzuita si un plan de actiune in aspectul promovarii sistematice a educatiei ecologice vor fi benefice nu numai pentru mediu dar si pentru imaginea pozitiva a organizatiilor ce le realizeaza.

A proteja natura inseamna:
- A cunoaste si respecta legile de existenta si evolutie a ei;
- A nu deranja armonia multimilenara si puritatea initiala a tuturor componentilor naturali: roci, soluri, ape, aer, clima, flora si fauna;
- A admira si multiplica frumusetea tuturor peisajelor naturale;
- A nu polua aerul, apele si solurile;
- A iubi sincer si a ajuta sa supravietuiasca toate fiintele vii. Cat de firave ori puternice n-ar parea ele, toate au drept egal de a convietui pe minunata planeta albastra;
- A pune frau la timp egoismului sufletesc, specific multora, de a acapara tot cei mai frumos din jur, ori de a transforma conform propriului gust tot ce ne pare ca naturii nu i-a prea reusit;
- A fi constient de faptul ca a dobori o pasare, a vana o fiara, a rupe o floare ori un ram este tot atat de dureros si la fel de josnic cum ar fi sa insulti un batran. Si aceasta nu e doar o simpla analogie caci toate plantele si vietuitoarele sunt cu mult mai 'varstnice' pe Terra, comparativ cu noi, oamenii;
- A purta raspundere deplina pentru toate experientele si incercarile de a 'desavarsi' creatia naturii, inclusiv pentru speciile 'imblanzite', clonate, mutante, transformate, rare, incluse in Cartea Rosie, precum si pentru cele deja disparute;
- A nu distruge cuiburile pasarilor si lacasele fiarelor;
- A nu lasa gramezi de gunoi pe cele mai pitoresti poteci de padure, pe drumuri, in rauri, lacuri si izvoare;
- A nu lasa inscriptii pe tulpinile copacilor;
- A nu zugravi peretii grotelor si cavernelor stravechi

A proteja Natura inseamna a proteja insasi viata si sanatatea fiecaruia !