INFLUENTELE POLUARII APEI ASUPRA SANATATII INDIVIDUALE SI COLECTIVE

INFLUENTELE POLUARII APEI ASUPRA SANATATII INDIVIDUALE SI COLECTIVE

2.1. POLUAREA APEI

Desi acopera trei patrimi din suprafata globului si constituie 75% din suprafata terrei, apa constituie totusi o resursa naturala limitata. Si aceasta din mai multe motive.

In primul rand, nu e suficient de a avea apa, este necesar sa fie avuta intr-un loc corespunzator si la momentul oportun. In plus, trebuie sa fie si de o calitate convenabila (de exemplu, apa de mare reprezinta 97% din resursele totale, in timp ce apele de suprafata - fluvii, rauri, lacuri - ori subterane reprezinta mai putin de 1%).

Poluarea apelor este definita ca acea schimbare a compozitiei apelor care le face daunatoare pentru sanatatea oamenilor, neadecvate pentru intrebuintarea economica sau recreativa si care duce la deteriorarea florei si faunei din mediul acvatic; se manifesta ca un fenomen complex, multiform, care exprima atat unitatea dintre apele dulci si de mare, cat si dintre uscat si mediul acvatic.

Principalele forme de poluare a apei, in functie de sursele si de natura lor, sunt:

Poluarea organica

Principala sursa a acestei forme de poluare acvatica o constituie deversarile menajere din marile orase si o serie de industrii precum cea a celulozei si a hartiei ori industria agroalimentara. Poluarea organica are un mecanism propriu de producere: deversate in apa, materiile organice sunt consumate ori degradate de catre bacterii, avand loc un proces de "autoaparare''. Dar aceste bacterii au nevoie de oxigen. Asa ca, o cantitate insemnata de materii organice care trebuie degradate favorizeaza inmultirea bacteriilor si, in consecinta, un masiv consum de oxigen care determina, la randul sau, moartea pestilor si a altor vietuitoare acvatice prin asfixie.

Poluarea toxica

Provine in mod exclusiv din surse industriale si, in special, din industria chimica, extractiva si prelucratoare a metalelor. Una dintre problemele importante ale acestei forme de poluare o reprezinta masurarea toxicitatii produselor. Desi a fost pus la punct testul dafniei (minuscul crustaceu de apa dulce care stabileste toxicitatea apei poluate), acesta este folosit pe termen lung pentru poluarea ce poate rezulta din acumulare. Unele substante insa, pot fi inchise in sedimente si eliberate dupa depunere; in cazul acestora, poate avea loc fenomenul de bioacumulare.

Materiile in suspensie

Diferite particule, datorate eroziunii naturale ori deversarii artificiale ale localitatilor sau industriilor, pot schimba calitatea apei, generand o poluare estetica (tulburarea apei), jenand viata pestilor (prin introducerea de particule in branhii) ori contribuind la poluarea organica sau toxica. Eliminarea acestor particule in suspensie are loc, in general, prin simpla decantare pe fundul marilor bazine.

4) Materiile nutritive (nitrati, fosfati)

Acest tip de substante nutritive, respectiv nitrati si fosfati, provoaca fenomenul de eutrofizare a apelor curgatoare line, lacurilor ori marilor. Aceasta se datoreaza faptului ca excesul de nutrimente favorizeaza o proliferare, chiar o explozie de alge care se descompun rapid, consumand enorme cantitati de oxigen. Fara oxigen apa devine locul unor procese de fermentatie si putrefactie.

Pe de alta parte, nitratii prezinta si alt incovenient in ce priveste apa potabila. In aceasta, in mod normal nitratii nu trebuie sa depaseasca 50mg/litru. Nitratii transformati in nitriti provoaca sugarilor ori fetusilor femeilor gravide o boala a sangelui numita "maladia albastra"; totodata, producerea de netrosamine cancerigene este inca controversata (unele legume precum telina, spanacul, sfecla sau morcovul sunt o sursa importanta de nitrati; unele mezeluri, conserve de carne si pestele afumat sunt, de asemenea, surse de nitrati).

Fosfatii provin, in parti aproape egale, din dejectii umane, fosfatine si din diverse surse industriale si agricole. La randul lor, nitratii provin in principal din agricultura (ingrasaminte) si din cresterea intensiva a animalelor (dejectii). In apele subterane, agricultura si cresterea animalelor antreneaza o poluare importanta, cel mai adesea cumulativa si persistenta in straturile de apa.

5) Poluarea bacteriana

Aceasta forma de poluare genereaza multiple probleme de ordin sanitar. Ea poate afecta, in primul rand, apa de baut, fapt pentru care aceasta este supusa unor forme speciale de protectie. Astfel, de regula, alaturi de dezinfectarea acesteia sunt prevazute in jurul puturilor de captare a apei potabile "perimetre de protectie", pentru a beneficia de marea putere de epurare a solului.

Poluarea apei are un numar mare de surse, care sunt clasificate in:

Ø      Surse organizate

- apele reziduale comunale, care rezulta din utilizarea apei in locuinte si institutii publice, bogate in microorganisme, dintre care multe patogene;

- apele reziduale industriale, provenite din diverse procese de fabricatie sau sunt utilizate la transport, ca solvent sau separator, la purificarea si spalarea materiilor prime, semifinite si finite, sau a ustensilelor si instalatiilor, si au o compozitie heterogena.

- apele reziduale agro - zootehnice, provenite mai ales ca urmare a utilizarii apei in scopuri agricole (irigatii), cat si pentru alimentarea animalelor si salubritatea crescatoriilor de animale.

Ø      Sursele neorganizate, sunt reprezentate de apele meteorice (ploaie, zapada), reziduurile solide de tot felul, diversele utilizari necorespunzatoare (topirea inului sau canepii).

Multitudinea si variabilitatea surselor de poluare a apei conduc la pluralitatea elementelor poluante, impartite in:

- elemente biologice, reprezentate, in principal, de microorganismele patogene;

- elemente chimice, reprezentate de substante chimice organice sau anorganice;

Poluarea apelor curgatoare este de obicei invizibila deoarece agentii poluanti se dizolva in apa. Oricum , exista si exceptii cum ar fi detergentii care produc spuma , sau titeiul si reziduurile netratate care plutesc la suprafata. Toti agentii poluanti pot fi detectati in laboratoare prin teste biochimice standardizate. Din aceste teste rezulta un nivel care determina gradul de extindere al poluarii si cel de puritate relativa a apei.

Se poate monitoriza si efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor si animalelor si aceasta este o alta metoda prin care oamenii de stiinta pot determina nivelul de poluare.

Spalarea reziduurilor depozitate pe sol datorita precipitatiilor in rauri. Mari cantitati de reziduuri fecaloid-menajere din orasele canalizate se revarsa in apele curgatoare. Detergentii sintetici, insecticidele altereaza calitatea apei, afectand, pana la urma, si fauna acvatica. Substantele chimice nocive se pot infiltra in sol, ajungand pana la panza de apa freatica. Poluarea apei marilor si oceanelor. In bazinele de oxidare, numite si bazine biologice (naturale sau artificiale), activitatea bacteriilor si algelor se interconditioneaza. Sub actiunea bacteriilor aerobe, substantele organice complexe se descompun in CO2, H2O, NH3 etc. Produsele obtinute vor fi utilizate de catre alge in procesul de fotosinteza. Oxigenul eliberat este preluat de bacteriile aerobe pentru oxidarea altor substante organice complexe din bazine.

Ca masuri de prevenire a poluarii apei mentionam

- interzicerea indepartarii la intamplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa,

- organizarea corecta a sistemelor de canalizare si a instalatiilor locale, construirea de statii de epurare,

- construirea de statii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale intreprinderilor industriale,

- inzestrarea cu sisteme de retinere si colectare a substantelor radioactive din apele reziduale ale unitatilor unde se produc sau se utilizeaza radionuclizi,

- controlul depozitarii reziduurilor solide;

In ultimele decenii a fost recunoscut faptul ca fortificarea si promovarea sanatatii sunt strans legate de calitatea mediului inconjurator. In conditiile influentei crescande a factorului antropogen asupra starii igienice a surselor de apa, o mare actualitate capata problema stabilirii rolului calitatii apei in formarea si modificarea sanatatii populatiei.

In marea majoritate, afectiunile pot fi evitate si prin distribuirea unei ape de buna calitate populatiei din mediul urban si rural. Consumul de apa salubra (apa lipsita de impuritati, proprie sanatatii, obtinuta prin metode tehnologice moderne) este considerat ca unul dintre indicatorii de baza ai civilizatiei.

2.2. POLUANTII APEI

Poluantii ajung in apa printr-o serie de surse, direct sau indirect , invariabil prin actiuni umane, fie ele acide, deversari deliberate, revarsari sau infiltrari .

Desigur, in stransa legatura cu formele de poluare a apei se afla poluantii acesteia care pot fi grupati in:

A) Poluanti organici si biologici:

Poluarea prin materii organice (compusi de hidrati de carbon, materii proteice, lipide) degradabile este datorata mai ales surselor industriale (industria chimica, de celuloza si hartie, petroliera, agroalimentara) si a reziduurilor provenite de la populatia urbana.

B) Poluanti chimici

Continutul ridicat al azotului din apa (sub forma compusilor nitrati, nitriti, azotul organic, amoniacul) antreneaza o crestere excesiva a algelor si plantelor pe fundul raurilor. Sarurile nutritive (compusii sulfati, fosfati, cloruri) accelereaza fenomenul de eutrofizare a raurilor, proliferarea masiva a anumitor alge in detrimentul altor specii.

Metalele precum cadmiul, cuprul, mercurul, plumbul, zincul sau titanul sunt prezente in deversarile lichide provenite de la diverse industrii: chimica sau metalurgica. Aceste substante fac parte din seria "materiilor inhibitorii pentru viata '', fiind periculoase atat pentru plantele si animalele acvatice, cat si pentru om (de exemplu, mercurul si plumbul se pot concentra in lantul alimentar).

Cianurile arsenicului, in metalurgie, in industria chimica si parachimica, sunt toxice pentru organismele inferioare, invers decat in cazul otravirii.

Fluorul, precum marea majoritate a metaloizilor, nu este niciodata intalnit in stare naturala sub forma sa moleculara libera, ci sub forma de fluoruri. Acestea devin toxice, conducand la simptome notabile de la 250 la 450mg/l. Dimpotriva, in doze foarte slabe au o actiune benefica asupra dentitiei, contribuind la prevenirea cariei dentare. Fenolii, proveniti cel mai frecvent din poluarea industriala, antreneaza o diminuare a fenomenului de biodegradare.

Micropoluantii chimici sunt poluantii dificil de decelat prin procedee obisnuite de analiza, data fiind concentratia ori complexitatea lor chimica. Ei sunt in general putin degradabili, dificil de eliminat si susceptibili de acumulat in lantul alimentar.

Ecosistemele apelor curgatoare sunt tot mai amenintate de reziduurile care se scurg din fermele piscicole, din cauza produselor farmaceutice folosite aici pe scara larga pentru a preveni raspandirea bolilor.

Silvicultura si sistemele de imbunatatiri funciare cauzeaza si ele deversarea unor substante toxice in apele curgatoare, mai ales fier, aluminiu si cadmiu. Cu imbatranirea padurii, solul devine mai acid, iar in timpul ploilor torentiale cantitati mari de acid se preling pe pante ucigand flora si fauna din jur .

Reziduurile de la animale sunt de 100 de ori mai toxice decat apele reziduale tratate rezultate din instalatiile de canalizare si deversate in cursurile de apa, cauzeaza catastrofe ecologice majore in Marea Britanie 95% din apele de canalizare sunt tratate dar restul este deversat in rauri , cauzand proliferarea bolilor.

Poluantii sunt de doua tipuri: particule poluante, cum ar fi cenusa, funinginea, praful si suspensiile solide minuscule, sau gaze, ca bioxidul de sulf sau oxidul de azot. Acestea sunt emise de industrie sau agricultura, acizi concentrati (sulfurici sau azotici ).

Termenul care descrie modul in care poluantii patrund in rezervele de apa este ,,percolare".

Poluantii pot fi sub forma solida sau lichida.

Atunci cand pe uscat se depoziteaza resturi, o cantitate mica este dizolvata de ploaie si se infiltreaza in apa freatica. In cele din urma aceasta patrunde in cursurile locale de apa.

Daca reziduurile sunt lichide, patrund mai repede in rezervele de apa potabila. Substantele aplicate pe plante devin inactive in contact cu solul si patrund in sistemul hidrologic local, sau se infiltreaza in sol amestecandu-se cu apa freatica. Pana la 80% din substantele cu care se trateaza plantele se pierd imediat dupa aplicare deoarece ele nu pot fi aplicate exact pe planta si patrund astfel in sol.

Timpul necesar poluantilor (nitrati sau fosfati ) pentru a patrunde din sol in panza de apa freatica nu este cunoscut cu exactitate, dar in multe cazuri pare a fi de zeci pana la cateva mii de ani . Poluantul este in aceste cazuri considerat un deversat in mediu.

2.3. INFLUENTA POLUARII APEI ASUPRA SANATATII OAMENILOR

Apa dulce disponibila sufera an de an procese de pierdere a calitatilor naturale prin intense procese de poluare.

Pentru consumul potabil, menajer, industrial, agricol producerea energiei se scot anual din circuit circa 2 200 miliarde tone de apa, din care circa 50% se intorc in circuit ca ape uzate, nocive, pentru a caror neutralizare sunt necesare aceiasi cantitate de ape curate.

Ce se va intampla cu rezervele existente in perspectiva extinderii proceselor de poluare?

Un raport al Institutului Pacific din Oakland, California, publicat anul trecut, face estimari alarmante. Se apreciaza ca aproximativ 76 de milioane de oameni, in majoritate copii, vor muri pana in anul 2020 de boli cauzate de consumul de apa infestata. Ca termen de comparatie, Organizatia Natiunilor Unite a estimat un numar de 65 de milioane de persoane care vor de ceda din cauza SIDA, daca lucrurile nu se vor remedia.(ManolacheL. , 2003)

Tot conform ONU, aproximativ 1,2 miliarde de oameni traiesc fara acces la apa potabila. 2,5 miliarde nu au o igiena corespunzatoare si sunt vulnerabili la boli ca diareea, dizenteria sau holera. Un alt raport, intocmit la inceputul mileniului de Organizatia Mondiala a Sanatatii, arata ca anual exista patru miliarde de cazuri de diaree care duc la moartea a cinci milioane de oameni.

In Romania au fost inregistrate oficial in perioada 1985 - 1995 un numar de 75 de episoade de epidemii hidrice, cu un total de 10238 persoane afectate. Maximul s-a inregistrat in 1993. Se estimeaza insa ca aceste date sunt mult subevaluate fata de situatia reala, din cauza raportarii deficitare.

Principala cale de transmitere este cea prin ingestie (directa, sau a alimentelor contaminate prin apa), dar este posibila infectarea si prin spalare si imbaiere (leptospiroza, schistostomiaza, tularemie) si prin inhalare (aerosoli cu Legionella).

Daca nu sunt luate masuri urgente, consumul de apa infestata poate ucide peste 75 de milioane de persoane pana in anul 2020.

Consumul de apa cu impuritati are ca efect dereglari ale sistemului digestiv, afectiuni hepatice si chiar cancerul.

Pesticidele pot constitui cauza unor boli grave (cancer), tulburari urologice, afectiuni ale glandelor endocrine. (Ciarnau Rodica, 2000)

Metalele grele din apele poluate produc intoxicatii organismului uman:

o       intoxicatia cu plumb - duce la anemie, insomnie, iritabilitate, grea gust metalic (absorbtia plumbului din apa este mai mica decat a ce prezent in aer);

o       intoxicatia cu mercur - are ca manifestari dureri de cap, ameteli, insomnie, oboseala, tulburari de memorie (absorbtia mercurului daca este relativ mica). Mercurul se cumuleaza in organism mai ales rinichi si ficat:

o       intoxicatia cu cadmiu - se manifesta prin afectiuni ale rinichi ficatului, cordului (absorbtia cadmiului din apa este mica);

o       intoxicatia cu arsen - are ca efect asupra organismului cefalee, ameteli, oboseala, dureri abdominale, reactii cutanate. Arsenul retinut de organism se concentreaza in piele, ficat, rinichi, plamani si splina.

Micoorganismele sunt puternic vatamatoare, produc infectarea apei, facand-o inutilizabila. Inca din antichitate, apa a fost considerata ca una dintre cele mai importante cai de transmitere a unor boli zise 'molipsitoare'. Bolile infectioase transmise prin apa se pot imparti in:

o       boli microbiene (febra tifoida, dizenterie, holera);

o       boli virotice (poliomielita, hepatita epidemica);

o       boli parazitare.

Ce fel de apa bem? Este o problema frecvent neglijata, desi analizele de laborator indica prezenta unor substante nocive, germeni microbieni, chiar in apa potabila de la robinet. Foarte indicata este apa de izvor, apa plata, apa magnetizata, apa distilata.

Consumul apelor minerale din izvoare neomologate poate fi periculos. Specialistii in domeniul balneologiei sustin ca apele minerale care sunt benefice in tratarea anumitor boli pot fi contraindicate pentru altele. De exemplu datorita concentratiei mari de calciu si magneziu din compozitia apelor minerale ce izvorasc de la poalele Muntilor Metaliferi, acestea sunt recomandate in special in tratarea afectiunilor de faringe si stomac, insa exista afectiuni in care magneziul si calciul din aceste ape minerale pot sa fie contraindicate.

2.4. INFLUENTA POLUARII APEI ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR

Apa este un vector important al agentilor poluanti. Raspandirea acestora prin apa se face cu o viteza mai redusa decat prin aer, deoarece circulatia apei este mai inceata ,decat circulatia aerului datorata vanturilor. Apa este foarte importanta pentru echilibrele ecologice si perturbarea circuitului ei aduce prejudicii imediate in comunitatile ecologice. (Ciarnau Rodica, 2000)

Caracteristicile apei ca agent poluant sunt:

o       poate dizolva multe substante nocive, mobilizandu-le in loc sa le lase pe locul de producere;

o       poate vehicula si materiale mai dense, care in atmosfera s-ar depune usor;

o       prezinta conditii favorabile pentru concentrari. fizice, chimice si biologice a agentilor poluanti;

o       fiind cea mai importanta substanta pentru procesele biochimice, poluarea ei poate influenta in cel mai inalt grad intreaga textura a lanturilor trofice.

In rauri, poluarea devine cel mai puternic factor care conditioneaza viata nevertebratelor (viermi, crustacee, scoici, larve de insecte) si a pestilor. Datorita poluarii, are loc fenomenul de uniformizare a faunei: raurile poluate adapostesc aceleasi specii care pot suporta prezenta substantelor toxice (cateva oligochete si larve de insecte acvatice din familia chironomidelor). (Galdean N., 2001)

In rauri, poluantii sunt transportati in aval, se depun pe fundul apei si se acumuleaza in mal; aceste depozite de poluanti elibereaza incet, In timp, substante nocive, functionand ca niste 'bombe chimice' cu efect intarziat. Totodata, sub influenta unor microorganisme si a oxigenului dizolvat, aceste substante pot suferi transformari care le fac si mai periculoase.

Pestii si nevertebratele (de exemplu, scoicile) acumuleaza in tesuturi metale grele (zinc, cadmiu, plumb etc.) si alti poluanti, pe care le iau direct din apa sau din hrana (alge si nevertebrate deja contaminate). In acest fel, consumul pestilor contaminati devine un pericol pentru sanatatea oamenilor, dar si pentru viata pasarilor sau a mamiferelor care se hranesc cu peste.

La pesti, cadmiul se acumuleaza mai ales in ficat si in rinichi. Puietul de peste este foarte sensibil la prezenta in apa a acestui metal foarte toxic si dezvoltarea sa se reduce semnificativ.

Concentratii mici de cianuri afecteaza sistemul digestiv, reduc rezistenta si capacitatea de inot a pestilor.

Cuprul influenteaza negativ dezvoltarea oualor de crap si duce la deformarea coloanei vertebrale a puietilor. Sarurile de cupru inhiba fotosinteza unor alge.

Fenolii au actiune toxica directa asupra pesti lor, dar si actiune indirecta, prin scaderea cantitatii de oxigen dizolvat in apa.

Mercurul este toxic mai ales in combinatii organice si provoaca intoxicarea pestilor si ilihiba cresterea puietului.

Diversele substante chimice dizolvate in apa pot avea importante efecte asupra sanatatii tuturor organismelor vii. Sunt substante care pot sa fie daunatoare peste o anumita concentratie. Altele creeaza probleme la concentratii foarte mici.

Substantele organice de origine naturala (vegetala) consuma oxigenul din apa atat pentru dezvoltare, cat si dupa moarte. Lipsa oxigenului din apa are ca efect oprirea proceselor aerobe printre care si autoepurarea.

Fenolul este pentru pesti un toxic nervos, el imprima gust si miros neplacut carnii pestilor.

Detergentii se plaseaza la suprafata apei sub forma de spuma si impiedica autoepurarea apei si folosirea ei pentru irigatii.

Sarurile anorganice pot provoca cresterea duritatii, iar apele cu duritatii, iar apele cu duritate mare produc depuneri si micsoreaza capacitatea de transfer a caldurii.

Clorurile peste anumite limite, fac apa improprie pentru alimentare si pentru irigatii.

Metalele grele au actiune toxica asupra organismelor acvatice, inhiband in acelasi timp si procesele de autoepurare.

Sarurile de azot si fosfor produc dezvoltarea rapida a algelor la suprafata.

Suspensiile, atat cele organice, cat si cele anorganice se depun, formeaza bancuri care impiedica navigatia, consuma oxigenul din apa. Daca substantele in suspensie sunt numai de natura organica, ele conduc la formarea de gaze rau mirositoare.

Substantele radioactive evacuate in apele de suprafata si subterane, prezinta pericole deosebite datorita actiunii radiatiilor asupra organismelor vii. Radiatiile pot actiona din exteriorul sau din interiorul organismului. Efectul biologic al radiatiilor poate fi somatic (asupra sistemului nervos central, gastrointestinal etc.) sau genetic (perturbari ale codului genetic prin mutatii).

Produsele petroliere, datorita nemiscibilitatii titeiului cu apa, cea mai mare parte a lui se ridica si formeaza o pelicula uleioasa impiedecand difuzia si accesul aerului atmosferic in mediu acvatic si blocand aproape total asimilati a clorofiliana si respiratia organismelor. Produsele petroliere dau apei gust si miros neplacut, sunt toxice pentru flora si fauna acvatica, fac inutilizabila apa pentru alimentarea instalatiilor de racire si impiedica folosirea apei .

Unul dintre cele mai obisnuite semne ale poluarii apelor este vegetatia verde de la suprafata, cunoscuta ca eutrofie. Plantele acvatice si algele se dezvolta la suprafata apelor, atunci cand apa este imbogatita cu un amestec de compusi care s-au infiltrat din solurile din apropiere.

In ultimii 20 de ani situatia a devenit alarmanta deoarece 500 din marile bazin ne din Marea Britanie sunt astazi verzi si toxice datorita poluarii.

Apa poluata a devenit un mediu propice pentru dezvoltarea diverselor specii periculoase de bacterii, protozoare si ciuperci. Specii de bacterii, cum ar fi salmonella si listeria sau de protozoare, cum ar fi criptosporidium si giardia, sunt foarte periculoase pentru om, la fel cum , in secolul XIX, a fost si holera in Europa.

Stratul verde de la suprafata apelor actioneaza ca un invelis gros prin care razele soarelui nu pot patrunde spre straturile din adancuri. Astfel, plantele acvatice care produc oxigenul necesar nevertebratelor sau vertebratelor acvatice mor. In plus, anumite specii de alge albastre produc substante toxice care omoara pestii si alte organisme acvatice. Ca urmare, multe activitati de agrement pe lacuri sunt interzise in lunile de vara din cauza algelor si a toxicitatii apei. Proliferarea algelor apare in lacuri si bazine si din alte doua cauze: defrisarea padurilor si aplicarea de fertilizatori arborilor din paduri, in urma carora apar infiltratii de substante chimice in apa.

Ploaia acida a cauzat catastrofe ecologice majore in Canada, Statele Unite si in nord-vestul Europei. Din cele 85.000 de lacuri din Suedia, 16.000 au devenit acide si 5.000 sunt complet depopulate de pesti . Din 1976-4.000 de lacuri au fost tratate cu apa de var pentru a neutraliza acidul si a restaura echilibrul.