PRINCIPALELE ZONE DE POLUARE DIN BUCURESTI (DIN SURSE FIXE), GRUPATE PE PLATFORME INDUSTRIALE

PRINCIPALELE ZONE DE POLUARE (DIN SURSE FIXE), GRUPATE PE PLATFORME INDUSTRIALE

Sursa: baza de data A.R.P.M. Bucuresti, 2004

Nota: in prezent o parte din aceste intreprinderi au o activitate economica redusa, sau oprita temporar, dar raman in continuare surse potential poluante; in cadrul acestor platforme au aparut in ultimii ani numeroase firme mici, cu diverse profiluri de activitate, care aduc si ele un aport la potentialul poluant.

Traficul auto

Poluarea aerului cauzata de traficul auto este un amestec de cateva sute de compusi diferiti. In urma unor studii recente au fost evidentiati peste 150 de compusi si grupuri de compusi. Masurarea tuturor acestor poluanti este imposibila si de aceea, evidentierea se concentreaza numai pe acei poluanti care au cel mai larg impact asupra sanatatii umane sau care sunt considerati buni indicatori.

Acesti poluanti (urmariti in mod curent atunci cand se doreste evaluarea impactului generat de traficul auto asupra calitatii aerului) sunt grupati in urmatoarele categorii :

gazele anorganice : oxizii de azot, dioxidul de sulf, oxidul de carbon, ozonul;

pulberi : pulberi totale in suspensie, particule cu diametrul aerodinamic mai mic de 10 m sau decat 2,5 m, fumul negru;

componente ale pulberilor : carbon elementar, hidrocarburi policiclice aromatice, plumb;

compusi organici volatili : benzen, butadiena.

Prin arderea completa a combustibililor in motoarele autovehiculelor, ar rezulta urmatoarele substante principale :

vapori de apa %

bioxid de carbon %

oxizi de azot %

In realitate insa, tinand cont de caracterul incomplet al arderilor, in functie de calitatea amestecului (coeficientul de dozaj), se mai formeaza CO si oxigen in cazul amestecurilor foarte sarace. Prin ardere rezulta totodata, in proportii reduse, oxizi de azot, hidrocarburi, produsi oxidanti, oxizi de sulf, particule. Cu exceptia vaporilor de apa (azotul si oxigenul fiind principalele elemente constituente ale aerului atmosferic), toate celelalte substante precizate mai sus sunt considerate emisii poluante.

O asociere directa intre poluarea aerului datorata traficului auto si sanatatea umana este foarte dificil de stabilit in termeni absoluti, datorita numarului mare de variabile. Traficul are un impact negativ asupra sanatatii umane, fapt pentru care Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), Comisia Europeana si majoritatea tarilor au stabilit o serie de standarde si reglementari referitoare la calitatea aerului.

Arderea (combustia) benzinei sau a motorinei in motoarele autovehiculelor genereaza peste 100 de compusi chimici.

In urma a numeroase studii, pe plan international s-a dovedit ca peste anumite niveluri de poluare apar efecte asupra sanatatii oamenilor expusi, dar pot fi afectate si persoanele care sufera de astm sau care au probleme cronice respiratorii sau cardiovasculare.

Nivelurile de poluare a aerului datorate traficului auto sunt foarte variabile in timp si spatiu. Impactul cel mai mare apare in zonele construite si cu artere de trafic supraaglomerate, unde dispersia poluantilor este dificil de realizat.

Concentratiile poluantilor atmosferici sunt mai crescute in zonele cu artere de trafic strajuite de cladiri inalte sub forma compacta, care impiedica dispersia.

La departare de arterele de trafic intens, poluarea aerului scade rapid si este destul de rar semnalata in zonele suburbane sau rurale. Singura exceptie de la aceasta regula o face ozonul care este diferit fata de ceilalti poluanti generati de traficul auto.

Santiere de constructie si betoniere

Desi ponderea activitatilor de constructii a scazut foarte mult, aceste santiere si betoniere raman surse potentiale de poluare a aerului, in special cu pulberi.

Centralele electrotermice

CET - urile reprezinta surse majore de poluare a aerului prin modul de functionare cu combustibili lichizi ce au un continut ridicat de sulf, deversand in atmosfera importante cantitati de SO₂, NOx, CO, CO₂, pulberi, fum si cenusa volanta.

Instalatiile de retinere a principalilor poluanti chimici, NOx si SO₂, pentru care au fost alese variante constructive ce prevad dispersia prin cosuri inalte, realizeaza concentratii locale mai reduse, dar amplifica efectele de poluare la distanta; uzura si neetanseitatile unor cosuri determina evacuarea gazelor la inaltimi intermediare cu efecte si asupra zonei invecinate.

Surse difuze de combustie

Numeroasele centrale termice uzinale, de cvartal sau de bloc, din care multe functioneaza pe combustibil lichid sau solid, constituie o sursa de natura celei de la punctul precedent, lipsita insa, pe langa instalatii de epurare, si de avantajul relativ al dispersiei prin cosuri inalte; combustia este de cele mai multe ori incompleta datorita neautomatizarii arderii, randamentului redus si unei supravegheri precare si determina degajari de noxe deloc neglijabile care se disperseaza exact in zonele de locuinte, intens populate, pe care aceste centrale le deservesc.

Combustia neautorizata, in aer liber, a unor deseuri de tip menajer, cauciucuri uzate, mase plastice, deseuri stradale, neintretinerea salubritatii domeniului public, depozitarea inadecvata a reziduurilor industriale si a deseurilor menajere se constituie (prin cumul) intr-o sursa de poluare permanenta cu pulberi organice, gaze nocive, fum, funingine, mirosuri dezagreabile, aspecte sesizabile mai ales in conditii meteorologice nefavorabile (ceata, calm atmosferic, inversiune termica).