Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie


Conceptul de ecosistem

Ecologie mediu

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
EREDITATE. MEDIU. EDUCATIE
POLUAREA
Protectia calitatii apelor
Aprovizionarea cu apa a comunitatilor umane
PROTECTIA IMPOTRIVA ACCIDENTELOR NUCLEARE
COMPOSTAREA DESEURILOR MENAJERE
Caracteristicile pajistilor de munte
CE ESTE POLUAREA?
Poluarea apelor
DEGRADAREA DEALULUI PERCHIU - DEGRADARII MEDIULUI IN PERIMETRUL MUNICPIULUI ONESTI


Conceptul de ecosistem

Conceptul de ecosistem a fost introdus in stiinta dupa ce ecologia se constituise in ramura de sine statatoare a biologiei.Notiunea de ecosistem apartine botanistului englez A.G.Tansley (1935).




Ecosistemul este un complex de organisme si factori fizici care formeaza ceea ce numim mediul biomului.

Ecosistemul, ca orice sistem, are o structura unitara.Microorganismele, plantele si animalele sunt reunite intr-un totunitar cu biotopul sub actiunea unor forte materiale si energii alerealitatii fizico-chimice.

Unitatea care include toate organismele (comunitatea) de pe un teritoriu dat si care interactioneaza cu mediul fizic in asa fel incat curentul de energie creeaza o anumita structura trofica, o densitate de specii si un circuit de substante in interiorulsistemului (schimbul dintre partea biotica si abiotica) reprezinta un sistem ecologic sau ecosistem.

Studiul ecosistemelor necesita o abordare interdisciplinara, care sa intruneasca intr-o „teorie unitara” cunostintele despre originea vietii si dinamica structurii sau arhitectura ecosistemelor naturale contemporane

Originea si evolutia conceptului de ecosistem sunt importante a fi cunoscute pentru dezvoltarea viitoare a cercetarii ecologice. Parcurgand istoria conceptului de ecosistem, facem cunostinta cu personalitati stiintifice, observam modul in care disciplinele stiintifice interactioneaza sau intra in competitie sub influenta institutiilor si societatilor stiintifice

Precursorii conceptului de ecosistem

Biocenoza. Termen formulat de Mobius (1866), prin care intelege, initial numai organisme vii, adaugand ulterior faptul ca prin comunitatea vie se intelege „ansamblul tuturor efectelor de pe un teritoriu, care influenteaza partial proprietatile si numarul de specii care se dezvolta acolo. Aceste efecte sunt determinate si de caracteristicile chimice si fizice ale mediului si, de asemenea, de alte animale si plante care populeaza aceeasi zona.

Microcosmosul a fost o notiune introdusa de entomologul american Forbes (1887), care a urmarit evidentierea caracterului unitar, a integralitatii care se manifesta intr-un lac. Se pune accentul pe relatiile trofice, subliniindu-se faptul ca desi relatia prada-pradator este expresia unui conflict, ea va conduce la o „comunitate de interese” intre acestia. O alta idee prin care Forbes concluzioneaza observatiile sale este recunoasterea „puterii benefice a selectiei naturale”, care impune o ajustare intre rata de distrugere si rata de reproducere a fiecarei specii, astfel ca inmultirea pradatorilor nu va determina disparitia prazii.

Unitatea de viata este o alta notiune formulata in cercetarile ecologice ale lacurilor (limnologie) de catre Thiemann (1925). Lacul este considerat un organism de ordin superior (supraorganism), ale carui organe (biocenoza si biotopul) interactioneaza intr-un schimb reciproc strans.

Biogeocenoza a fost un termen propus in anii ’40 de Sukachev pentru a desemna complexul interactiv de organisme si de mediu al acestora. Ideea de ecosistem este respinsa pentru a scoate in evidenta unitatea care rezulta din interactiunea intre complexele biologice si geologice. Biogeocenoza este definita drept o „combinatie pe o anumita zona a suprafetei pamantului caracterizata de fenomene naturale omogene (atmosfera, strat mineral, vegetatie, animale si viata microscopica, umiditate), care prezinta propriile tipuri specifice de interactiuni intre aceste componente, precum si un anumit tip de schimb de forma si energie intre ele si cu alte fenomene naturale care reprezinta o unitate dialectica interncontradictorie fiind in continua miscare si dezvoltare.”

Ecosistemele naturale s-au constituit treptat si dupa o anumita distanta in timp fata de aparitia primelor vietuitoare. Dupa o conceptie traditionalista, mai mult morfologica decat functionala, ecosistemul este alcatuit din doua componente: biotop si biocenoza. Desi obiectul care ne intereseaza mai mult poate fi organismul, totusi cand incercam sa patrundem in esenta lucrurilor, nu putem separa organismul de mediul sau, in asociere cu care se formeaza un sistem.



Rezulta astfel sisteme care, din punct de vedere ecologic, sunt unitati de baza ale naturii, ale biosferei. Aceste ecosisteme sunt de cele mai variate feluri si dimensiuni. Ele formeaza o categorie din multimea sistemelor universului, de la intregul univers pana la atom.

Asadar, ecosistemul este un sistem complex, alcatuit din:

biotop – subsistem primar anorganic, respectiv partea nevie (abiotica) sau cadrul natural cu conditiile sale fizice si chimice;

biocenoza – subsistem biologic, respectiv partea vie (biotica), formata din populatiile diferitelor specii,

aflate in interactiune.

Aceste doua componente nu sunt separate fizic in natura. Biocenoza are functie de reglator al metabolismului atomilor elementelor chimice in biotop, al ciclului biogeochimic local, ca acumulator si captator de atomi si energie solara. Impreuna, cele doua componente formeaza, sub aspect structural si functional, o arhitectura unica, un sistem deschis.

Acest sistem – ecosistemul – constituie unitatea de lucru a biosferei, care utilizeaza constructiv, sub raport dinamic si structural, curentul de energie, captat de la Soare sau introdus pe alte cai in interiorul unitatii.

Din punct de vedere termodinamic, ecosistemul este relativ stabil, intrarile fiind constituite din energia solara, precipitatii sidin antrenarea unor substante chimice, in timp ce cea mai mare parte din iesiri este reprezentata de caldura, dioxid de carbon, oxigen si materie antrenata de ape. Omogenitatea relativa a partii abiotice este insotita de o anumita omogenitate din punct de vedere botanic si zoologic. In spatiul ecosistemului sunt grupate, dupa criterii morfologice si taxonomice, elementele biotopului si biocenozei

Structura reflecta alcatuirea interna a unui sistem, caracterizata prin natura si insusirile elementelor componente, prin dispozitia lor spatiala si prin legaturile si interactiunile lor reciproce.

Ecosistemul reprezinta o unitate functionala a biosferei in cercetarea careia se identifica, din punct de vedere structural, diverse componente, corelat cu criteriile folosite in delimitarea lor. Aceste componente se organizeaza, la randul lor, ca subsisteme sau sunt rezultatul unei delimitari spatiale fara ca aceasta sa se suprapuna unei individualitati integrationiste.

Asa cum am vazut, studiul ecologic se concentreaza pe doua componente delimitate pe criterii artificiale, respectiv alinierea lor in raport cu demarcatia dintre organic si anorganic. Adesea, aceasta disociere este inteleasa drept viata si mediu de viata, desi mediul de viata nu este un spatiu pustiu, lipsit de „vecini”.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1776
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site