COMPOSTAREA DESEURILOR MENAJERE

COMPOSTAREA DESEURILOR MENAJERE

Compostarea reprezinta totalitatea transformarilor microbiene, biochimice, chimice si animale, de la starea lor initiala si pana ajung in diferite stadii de humificare, stare calitativ deosebita de cea initiala, caracteristica produsului nou format, denumit compost.

Pentru a se obtine un compost care sa reprezinte un ingrasamant organic valoros, concentrat in substante nutritive, trebuie sa fie favorizate fenomenele de descompunere aeroba si cele de sinteza. Procesul de fermentatie sau fermentarea presupune un proces microbian care se desfasoara in mod obligatoriu in conditii de anaerobioza.

Pana in prezent atat in lume cat si in tara noastra metoda tehnologica de compostare a fost destul de mult studiata, dar raspandirea ramane redusa datorita in primul rand eficientei economice reduse, dar si rezervei pe care o manifesta potentialii utilizatori fata de calitatea compostului si efectele secundare ce pot apare.

In principiu tehnologia de compostare a deseurilor comporta doua faze:

prepararea mecanica constand in maruntirea (zdrobirea), sortarea, cernerea in scopul indepartarii componentilor necompostabili si imbunatatirii conditiilor de compostare;

fermentarea - faza ce implica procese complexe fizice, chimice si biologice si care conduce la formarea substantelor nutritive in masa deseurilor.

Reziduurile menajere sunt foarte eterogene, ceea ce face necesara o anumita pregatire pentru a fi fermentate si transformate in compost.

1 FERMENTAREA DESEURILOR

Factorii care influenteaza fermentarea

Reziduurile menajere sunt supuse proceselor de fermentare care prin degradare microbiana produc o transformare a substantelor organice cu degajarea unei importante cantitati de energie termica.

Oxigenul din aer. In mod teoretic cantitatea de aer care asigura oxigenul necesar pentru fermentarea reziduurilor menajere preparate mecanic este de 4,5 - 5 l aer/kg de materie uscata (la reziduuri cu umiditate de 45%) si pe ora. Acolo unde este posibil, este preferabil ca aceasta cantitate de aer sa fie sporita.

Aerarea se poate face prin mai multe sisteme, conform procedeului de compostare adoptat astfel:

aerare simpla, prin rasturnarea gramezilor de compost, in cazul compostarii pe platforme in aer liber;

introducerea aerului prin conducte perforate in cazul compostarii in gramezi;

introducerea de aer rece sau cald in camerele de fermentare;

prin realizarea unei usoare depresiuni in camera de fermentare;

prin amestecarea continua cu ajutorul unor utilaje speciale.

Aceste sisteme pot fi combinate.

Umiditatea deseurilor. In functie de cantitatea de materii organice, existente in reziduurile menajere, procentul de umiditate optim pentru fermentare trebuie sa fie urmatorul:

cand continutul de materii organice al reziduurilor este mai mic de 50% umiditatea trebuie sa fie de aproximativ 45%;

cand continutul de materii organice este mai mare de 50% umiditatea trebuie sa fie de 50 - 55%.

Pentru a controla procesul de fermentare, este necesar ca materialul de compostat sa fie ferit de ploaie, deoarece o umiditate prea mare poate duce la insuficienta oxigenului si in consecinta vor apare fenomene specifice fermentarii anaerobe. Temperatura degajata ca urmare a proceselor de fermentatie este cu atat mai ridicata cu cat umiditatea este mai scazuta, corelatie evidenta mai ales in primele 180 zile de compostare

Compozitia deseurilor este unul dintre factorii importanti in declansarea procesului de fermentare. Daca reziduurile menajere sunt bogate in materii fermentabile si temperatura mediului este mare, procesul de compostare se declanseaza rapid si se poate desfasura corespunzator. Desfasurarea in conditii bune a fermentarii este insa conditionata si de introducerea cantitatii necesare de aer pentru impunerea caracterului aerob al procesului de descompunere. Dimpotriva, daca reziduurile sunt sarace in substante organice, in special in perioadele de iarna, fermentarea este intarziata si introducerea de aer suplimentar dauneaza procesului de fermentare. Nivelul calitativ al proceselor de fermentare si in final al compostului sunt de asemenea dependente de compozitia deseurilor si de durata proceselor de degradare a materialelor continute in deseurile supuse compostarii.

Factori auxiliari. In afara factorilor principali mentionati mai sus, fermentarea aeroba mai este influentata si de o serie de factori auxiliari printre care:

omogenitatea amestecului;

granulatia reziduurilor supuse fermentarii;

modul de asezare a deseurilor macinate in gramezi sau in recipienti de fermentare;

incetinirea vitezei de crestere a temperaturii,

variatiile sezoniere ale temperaturii si precipitatiilor;

Fazele procesului de fermentare.

In principiu un compost nu poate fi utilizat in agricultura decat in stare finita (matur). Reziduurile proaspat macinate sunt departe de a fi corespunzatoare din punct de vedere igienic, insa sunt foarte active si pot fi utilizate uneori ca paturi calde pentru culturile de iarna sau primavara.

Reziduurile prefermentate pot fi satisfacatoare din punct de vedere igienic, insa utilizarea lor imediata este ingradita de consideratiile de mai sus. Deseurile transformate in compost matur sunt apte din punct de vedere igienic si numai acestea pot fi utilizate in agricultura fara inconveniente de ordin sanitar. Un compost poate fi considerat matur in momentul cand activitatea microorganismelor este redusa la minimum. Determinarea maturitatii se face prin determinarea consumului de O₂ (sau a productiei de CO₂) prin incercari pe plante, prin analiza structurii fizice, etc.

In procesul de compostare se urmareste obtinerea unei temperaturi ridicate pentru distrugerea microbilor patogeni si producerea materiilor coloide de natura termica. Aceste doua procese se datoreaza actiunii microorganismelor asupra materiilor organice din deseuri in conditiile optime ale mediului de temperatura, de aer, apa.

Principalele faze care apar in procesul de fermentare al deseurilor menajere sunt:

Faza latenta: corespunde perioadei de timp necesar colonizarii microorganismelor in noul mediu creat; aceasta faza incepe practic din perioada de depozitare in recipienti de precolectare si colectare si dureaza pana la inceperea cresterii temperaturii;

Faza de crestere: este cea de marire a temperaturii si depinde de compozitia reziduurilor, umiditate, aer;

Faza termofila: reprezinta perioada corespunzatoare celei mai inalte temperaturi; aceasta faza poate dura perioade mai lungi sau mai scurte, dupa cum se actioneaza asupra mediului cu aer sau apa, in functie de cantitatea de substante organice si de gradul de izolare termica realizat. In faza termofila se poate actiona mai eficace;

Faza de maturizare sau de descrestere: corespunde unei fermentari secundare, lente, favorabile umezelii, respectiv transformarii unor compusi organici in humus sub actiunea microorganismelor.

Compostul este bine sa fie utilizat in agricultura la sfarsitul fazei termofile cand produsul este mai bogat in substante organice. Maturizarea excesiva in depozit, duce la o mineralizare prea avansata a acestuia ceea ce face sa-si piarda din efectele sale favorabile solului. De accea se admite in general un timp de maximum 3 luni pentru mentinerea compostului in depozit.

In cursul fermentarii, materiile organice din reziduuri faciliteaza doua actiuni simultane si antagoniste in care intra carbonul si azotul si care sfarseste prin mineralizare, ducand pe de o parte la producerea gazului carbonic, amoniacului si acidului nitric, iar pe de alta parte la formarea humusului, al carui rol este foarte important pentru mentinerea proprietatilor fizice, chimice si biologice ale solului.

Compostul de buna calitate trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

reactie neutra-usor alcalina;

un miros placut;

aspect omogen in toata gramada;

umiditate sub 40%, pentru a putea fi stocat fara pierderi de azot si pentru a putea fi transportat si administrat cu usurinta pe terenul agricol folosind mijloace mecanizate.

Un compost de calitate trebuie sa contina aproape 50% substanta organica. Un compost ajuns la stadiul pamantos (mranita) contine numai 5 - 12% substanta organica asemanator, solului. Astfel de composturi sunt frecvente in gradinarie, avand o valoare scazuta ca ingrasamant, dar reprezentand, in acelasi timp, un stimulent pentru viata solului si a radacinilor.

Acest tip de compost nu dauneaza niciodata si este bun atat timp cat nu se acidifica. Compostul bun trebuie sa aiba in stadiul final un pH = 7 8. Initial reactia este acida. Trecerea progresiva a reactiei de la acida la neutra sau slab alcalina poate servi la identificarea etapelor descompunerii materiei organice.

Continutul in azot total al compostului reprezinta un element important de apreciere a calitatii acestuia. Intervalul in care poate varia este de 0,2 4%. Initial s-a considerat ca pierderea unei parti din azotul continut in materialele supuse compostarii este inevitabila. In tehnologia biodinamica de compostare, pierderile de azot pot fi evitate daca se dirijeaza compostarea. Intr-un compost bine facut aproape tot azotul este legat in forma organica si numai foarte putin ca azot nitric. In final nu trebuie ca din compost sa se degajeze amoniac.

Fosforul in compost variaza intre 0,5 ti 2%. Prin scaderea umiditatii in timpul compostarii se constata o crestere relativa de 0,2 - 2,4% a acestui continut. Intr-un compost bine facut exista multi fosfati liberi disponibili. Continutul in potasiu, calciu, magneziu si mangan este de aproximativ 1%.

2 Tehnologii de compostare

Tehnologia producerii compostului este specifica nivelului de dezvoltare a practicii agricole si climatului fiecarei zone geografice.

Tehnologia de compostare trebuie insa considerata in primul rand dupa nivelul implinirii cerintelor biologice ale solului si ale plantelor la care se aplica composturile si numai dupa aceea se ia in consideratie nivelul tehnic al mijloacelor de productie.

Compostarea de tip industrial se poate realiza prin diverse tehnologii. Intre acestea, doua sunt directiile generale:

a) Tehnologiile care se bazeaza pe instalatiile tehnice pentru o compostare fortata. In acest caz se utilizeaza utilaje de sortare, macinare, dozare a componentelor si substantelor aditive, malaxoare, utilaje de umidificare, de insuflare a aerului sub presiune, containere, silozuri se stocare a deseurilor si a produsului finit etc.

Prin aceste tehnologii deseurile organice trebuie sa parcurga urmatoarele etape pana sa ajunga la produsul final:

deseurile sunt introduse in containere de diferite forme si capacitati, fiind asezate orizontal sau vertical. In prealabil a avut loc o separare a metalelor si a materialelor plastice si s-a ajustat raportul C : N la aproximativ 25 cu ajutorul a diferite deseuri organice bogate in carbon asimilabil si azot asimilabil.

in respectivele containere materialele sufera o permanenta oxigenare prin insuflare de aer sub presiune:

in unele tehnologii se prevede inocularea de culturi microbiene termofile.

dupa cateva ore se dezvolta o temperatura de 50-60C datorita activitatii microflorei care a descompus materia organica.

in conditiile de mai sus rezulta un material partial degradat si inodor.

dupa 14 zile se considera compostarea terminata, desi nu se ajunge la compusi de natura humica, realizandu-se doar prima faza a procesului de descompunere, anume descompunerea materiei organice.

compostul rezultat este supus uscarii cu aer cald pana ajunge la o umiditate de 30% si uneori se executa brichetarea acestui compost.

aceste composturi sunt stocate in gramezi in care sa se realizeze si a 2-a faza a compostarii: sinteza compusilor humici.

b) Tehnologii de finalizare a procesului de compostare prin utilizarea tehnicii industriale. Se urmareste parcurgerea urmatoarelor operatii, cu scopul obtinerii unei cantitati deosebite a compostului, in vederea utilizarii sale ca ingrasamant agricol:

Deseurile organice se depun in fose adanci de 1 m sau sub forma de gramezi asezate pe platforme pietruite sau betonate. Aceste gramezi sunt inalte de 1,5 3 m, functie de procedeul de compostare si trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa nu fie indesate;

sa fie echilibrate in compozitia chimica la raportul C : N = 20 - 25;

sa aiba umiditatea 50 - 60%;

sa fie asezate pe platforme usor inclinate pentru scurgerea excesului de apa din precipitatii;

sa fie prevazute canale de retinere si drenare a apei care se scurge din gramezi, aceasta apa fiind folosita la reumectarea gramezilor;

Compostarea este considerata ca finalizata in curs de 3 - 4 luni, putandu-se executa in acest timp remanierea gramezilor de compostare sau adaugarea de biopreparate de dirijare a compostarii.

3 Schema statiei de compostare

In principiu, in statia de compostare se desfasoara patru etape principale ale procesului de compostare;   

prepararea mecanica a deseurilor supuse compostarii;

fermentarea;

depozitarea compostului pana in momentul vanzarii;

neutralizarea refuzurilor de la compostare

Deoarece deseurile menajere sunt foarte eterogene este necesara prelucrarea lor inainte de a fi supuse compostarii. Pregatirea deseurilor - care consta in maruntire, omogenizare, sortare, separarea unor materiale necompostabile - se numeste preparare mecanica si se executa cu ajutorul unor masini si utilaje.

Podul bascula

La intrarea in uzina de compostare se afla podul bascula pe care se face cantarirea in regim static a vehiculelor rutiere care nu depasesc 30 t (podurile bascula sunt necesare in orice statie de tratarea si neutralizarea deseurilor).   

Majoritatea podurilor bascula folosesc un dispozitiv bipendular tip CA 4, se fabrica la S.C. Balanta S.A. - Sibiu si au urmatoarele caracteristici:

- limita maxima de cantarire 30 t

- limita minima de cantarire 1 t

- valoarea unei diviziuni 20 kg

- masa proprie 15.605 kg.

Buncarul de receptie este o constructie din beton armat in care sunt descarcate deseurile transportate de autogunoiere si care urmeaza sa fie preparate mecanic. Dimensiunile constructive ale buncarului se stabilesc in functie de urmatorii factori:

capacitatea zilnica de prelucrare a statiei de compostare;

sistemul de extragere a deseurilor din buncar (in cazul extragerii deseurilor cu greifer polip latimea trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite efectuarea manevrelor de preluare a deseurilor, iar in cazul extragerii deseurilor cu benzi transportoare latimea se ia in functie de numarul si dimensiunile benzilor)

numarul autovehiculelor care descarca simultan deseuri;

Inaltimea buncarului se stabileste in functie de volumul statiei si de dimensiunile in plan .

Peretii cuvei se realizeaza vertical si de regula, sub nivelul terenului. Peretele din dreptul rampei de descarcare este inclinat cu 60 grade.

Extractia deseurilor menajere din silozul de receptie se poate face cu un extractor, care este o banda metalica (latime 1 m) formata din palete de otel sudate pe elemente care compun doua lanturi laterale.

Lanturile sunt montate pe role prevazute cu lagare de ulei etanse, care circula pe cai rulante fixate pe batiul propriu-zis al benzii; acest batiu formeaza un element complet inchis, astfel incat pulberile sau mirosurile dezagreabile nu pot raspandi in incinta.

Acest tip de extractor prezinta avantajul unui flux continuu in exploatare realizand in acelasi timp o oarecare maruntire a corpurilor mai mari.

Pe paletele de otel care formeaza covorul benzii sunt sudate corniere scurte, in mod alternativ, care asigura extractia deseurilor din siloz. Viteza benzii metalice poate fi variata in mod continuu de la 1 - 6 m/min. astfel ca debitul benzii, pentru o grosime a stratului antrenat de 30 cm variaza intre 16 - 100 m³/ora. Grosimea stratului se mai poate regla printr-o sicana verticala din tabla de otel, care mareste sau micsoreaza sectiunea de iesire a deseurilor din siloz.

Antrenarea benzii care este variabila in mod continuu, se face printr-un grup motor electric - reductor hidraulic, iar forta de actionare variaza intre 1,8 - 3,7 KW.

Utilaje pentru maruntirea deseurilor

Maruntirea constituie una din operatiile cele mai importante care se executa in statiile de compostare, in etapa de preparare a materialului pentru fermentat. Neomogenitatea deseurilor in special din punct de vedere al duritatii creeaza multe dificultati la maruntirea deseurilor.

Principalele utilaje folosite pentru maruntirea deseurilor sunt morile de macinat (folosite si in alte domenii: minerit, materiale de constructii) care dupa sistemul general de functionare pot fi de mai multe tipuri.

Mori cu ciocane alcatuite dintr-o carcasa metalica foarte rezistenta (blindaj) si unul sau mai multe rotoare pe care sunt fixate dispozitivele de lovire a materialului numite ciocane

Morile cu impact la care materialul introdus in moara este percutat cu putere contra blindajelor laterale de catre un rotor prevazut cu bare de impact.

Morile tip concasor prevazute cu trei rotoare suprapuse si incrucisate care in timpul mersului descriu cate un hiperboloid de revolutie. Prin suprapunerea rotoarelor - care au mase diferite - materialul este atacat si macinat succesiv.

Dispozitive de maruntire tip raspel prevazute cu un mecanism razuitor rotativ care in final produce un material foarte afanat si permeabil la aer. Raspelul se compune dintr-o suprafata prevazuta cu placi alternative cu tepi si cu ochiuri, pe care se rotesc brate ce preseaza deseurile producand razuirea si sfasierea acestora

Mori cu macinare autogena in care materialul adus direct de la siloz este introdus prin gura de alimentare intr-un tambur rotativ compus din doua discuri solidarizate cu o manta din tabla perforata. In interior pe manta sunt fixate o serie de palete care ridica materialul si il lasa sa cada de la inaltime, in cadere materialul sortandu-se automat. In moara se creeaza o usoara depresie prin gura de aspiratie ceea ce provoaca si o oxigenare puternica a deseurilor supuse macinarii.

Mori cu ciocane si dispozitive de separare a deseurilor. Aceste mori au montate in afara dispozitivelor de maruntire si dispozitive de sortare a deseurilor pe dimensiuni sau dispozitive de indepartare a componentelor foarte dure aflate in deseuri.

Cernerea, sortarea si separarea deseurilor

a. Cernerea deseurilor dupa macinare poate fi efectuata atat inainte de compostare cat si dupa ce are loc fermentarea. Ciurul este un utilaj care serveste la sortarea deseurilor in vederea cernerii acestora pentru obtinerea materialelor necesare prepararii compostului, cat si a obtinerii refuzurilor ce merg la selectarea manuala Ciururile folosite pentru cernerea deseurilor in statiile de compostare sunt asemanatoare cu cele utilizate la sortarea materialelor de constructii si anume:

ciururi vibratoare;

ciururi rotative;

ciururi cu rezonanta

Ciurul rotativ prezentat este o confectie metalica din tabla, montata pe un batiu metalic si se compune dintr-un cilindru metalic perforat care se invarte in jurul axei montata cu o mica inclinatie fata de orizontala. In functie de calitatea dorita a compostului orificiile practicate in cilindru pot fi de doua categorii cu dimensiuni de 1050 mm.

La iesirea din ciur refuzurile sunt preluate cu un transportor cu banda de uz general, avand latimea 800.1000mm, sunt trecute pe sub un separator electromagnetic cu banda si apoi sunt introduse la selectarea manuala.

Ciururile vibratoare sunt alcatuite din site suprapuse montate prin intermediul unor resorturi pe un corp antrenat de un sistem excentric.

Separatorul balistic este dotat cu 2 bare puternice de impact (sine de cale ferata) care lovesc sub un unghi usor urcator materialul alimentat si-l proiecteaza printr-un orificiu la distante diferite functie de greutatea specifica a acestuia. Particulele lansate urmeaza traiectorii diferite functie de densitatea si marimea lor si cad in diferite compartimente. Cele grele au o viteza mai mare si ajung mai departe, particulele moi si usoare cad mai aproape. Trei sferturi din lungimea camerei de colectare prinde particulele organice compostabile. Prin efectul de impact al barelor rotorului acest utilaj serveste si la o fragmentare avansata a materialului clasat. Capacitatea unui asemenea separator balistic este de 8 - 12 t/ora.

Separatorul electromagnetic cu banda este destinat extragerii corpurilor feroase dintr-un amestec de materiale care se transporta in flux continuu. Separatorul se amplaseaza inainte sau dupa moara de macinare in functie de tipul morii. Separatorul electromagnetic cu banda este alcatuit de regula dintr-un corp de otel etans in interiorul caruia se monteaza o rigola dozatoare electromagnetica

Spatii pentru fermentarea si stocarea compostului

Statiile de compostare a deseurilor sunt constructii speciale de neutralizarea deseurilor si transformarea acestora in ingrasamant utilizabil in agricultura. Pentru a realiza un compost cu calitati superioare in conditiile protejarii mediului inconjurator statia de compostare trebuie prevazuta cu diverse constructii, instalatii si amenajari: spatii pentru fermentarea deseurilor, spatii pentru depozitarea compostului proaspat si maturizat, grupuri sanitare pentru personalul statiei, birouri, rampe de spalare, depozite de materiale recuperabile si uneori incineratoare pentru componentele incinerabile ale deseurilor.

a. Spatiu pentru fermentare este foarte divers ca amenajare, factorii cei mai importanti de care depinde marimea si dotarea spatiului respectiv fiind tehnologia aleasa pentru compostare, metoda de fermentare si conditiile de stocare a compostului.

La compostarea in sistem deschis spatiul de fermentare este reprezentat de o platforma care poate fi din pamant batatorit (cand permeabilitatea terenului este mica), sau de o platforma betonata prevazuta cu rigole de colectare si scurgere a apei din precipitatii.

In sistemele de compostare partial inchise sau inchise hala de fermentare a deseurilor este o constructie alcatuita din stalpi de beton armat, pereti din tabla ondulata sau din zidarie si acoperis din placi de beton sau ceramice. Dimensiunile halei se stabilesc in functie de volumul deseurilor ce sunt fermentate in statie (capacitatea statiei), de durata procesului de fermentare, instalatii auxiliare si spatiile de circulatie dintre prismele de fermentare..

Aerarea deseurilor se face prin tuburi perforate din material plastic amplasate intr-un canal, sub prisma prin care se insufla aer cu o electrosuflanta. Compostul crud este apoi transportat pe platforma de maturizare in aer liber, unde mai sta 40 - 60 zile.

Pentru a fi livrat, compostul se cerne cu un ciur vibrator cu autobalans cu dimensiunile orificiilor 10 mm compus dintr-un corp fix, pe care sunt montate, prin intermediul unor resorturi, ciururile antrenate de un sistem excentric.

Rama sitei este sustinuta de resorturi spiralate, pentru a impiedica transmiterea vibratiilor la constructie. Sita separa intr-un singur etaj, un refuz > 10 mm si permite trecerea materialului cu diametru < 10 mm. Materialul cu D < 10 mm reprezinta compostul fin si este transportat la un depozit.

Materialul cu diametrul >10 mm cade pe un transportor mobil cu banda de 500 mm si este trimis la instalatia de macinare care este o moara cu ciocane articulate.

Moara cu ciocane articulate este o confectie metalica din tabla, sudata, montata pe o placa de fundatie prevazuta cu un sistem de evacuare a refuzurilor provenite din compost, ce nu pot fi macinate. Productivitatea morii este de 10 - 15 t/ora pentru urmatoarele caracteristici ale materialului macinat : greutatea specifica a compostului 400 - 500 kg/m³, granulatia de intrare max 300 mm, granulatia de iesire realizata 20 mm

Materialul macinat trece prin sita cu orificii de 20 mm si se acumuleaza intr-un mic siloz de unde este preluat cu un dozator cu snec si introdus intr-un separator balistic. Separatorul balistic serveste pentru eliminarea din compostul macinat a materiilor dure (balast) care inrautateste calitatea compostului.

Balastul (metal, sticla, piatra) este trimis la depozitare controlata, iar compostul la un depozit de compost grosier.

b. Spatiile pentru stocare

Depozitul de compost fin este o platforma in aer liber pe care compostul se depoziteaza timp de aproximativ 2 luni pana la maturizare completa si livrare catre utilizatori.

Inaltimea stratului de compost in depozit nu trebuie sa depaseasca 4 m. Suprafata de depozitate se compacteaza foarte bine daca terenul are permeabilitate naturala redusa, iar daca terenul este permeabil se executa o protejare din beton sau mixtura asfaltica.

Depozitul de compost grosier este o platforma in aer liber, pe care compostul se depoziteaza timp de 60 zile amenajata similar cu platforma pentru compost fin.

In functie de conditiile naturale si de materialele existente amenajarea terenului destinat fermentarii si stocarii se poate face astfel :

- 5 cm strat de acoperire asfaltica

- 5 cm strat de piatraa sparta cilindrica

- 15 cm strat de piatra sparta vibrata

- 10 cm strat anticontaminant din nisip si zgura

c. Dotari auxiliare ale statiei de compostare

In cadrul uzinei de compostare mai trebuie prevazut un atelier de reparatii al diferitelor utilaje prevazut cu o serie de unelte de prima necesitate, pentru interventia prompta in cazul unor defectiuni in fluxul tehnologic. Trebuie sa existe material marunt de tntretinere, precum si piese cu durata de inlocuire mica (de exemplu ciocane si placi metalice de la moara cu ciocane, etc.).

Pentru asigurarea igienei s-a prevazut un grup social (vestiare, spalatoare) pentru muncitori si o rampa de spalare a autogunoierelor.

Refuzurile rezultate in tehnologia de compostare pot fi incinerate (in principal masele plastice. bucati de lemn, cartoane) sau pot fi transportate la rampa de depozitare a localitatii. Construirea unei rampe proprii sau a unui incinerator este o solutie nerecomandabila intrucat mareste costul compostarii si necesita masuri suplimentare de protectia mediului.

4 Sistemul de compostare

Sistemele de compostare ales este sistemul deschis, care se caracterizeaza prin faptul ca intregul proces de compostare se desfasoara in aer liber pe platforme acoperite.

Aceste sisteme se caracterizeaza prin operatiile de pregatire a deseurilor (macinare, separare a materialului feros si ciuruire), precum si prin amenajarea spatiilor necesare pentru prepararea, fermentarea si stocarea materialului supus compostarii.

Tehnologia de producere a acestui tip de compost se desfasoara astfel:

Se produce un starter de compostare sub forma de gramada-mama, alcatuita din deseuri bogate in materii care se pot descompune usor microbiologic, continutul mineral al stomacului, carbonat de calciu si o maia reprezentata de culturi de microorganisme selectionate cu scopul dirijarii proceselor de descompunere si sinteza a compusilor humici. Aceasta microflora se inmulteste in 2 saptamani.

Se construieste gramada de compostare din gunoaie menajere la care se adauga 10% din materialul din gramada - mama. Forma gramezii de compostare este de prisma cu sectiune triunghiulara, avand inaltimea de 3 metrii si latimea functie de taluzul natural al gramezii datorita structurii fizice a gunoaielor menajere. Pentru asigurarea proceselor aerobe de compostare, se realizeaza 1 - 2 remanieri, functie de evolutia temperaturii in gramada. Valorile umiditatii materialelor din gramada au fost de 50 - 60% in faza initiala. Atat constructia, cat si remanierile gramezilor se realizeaza cu autoincarcatoare cu cupa frontala, asigurandu-se o asezare netasata a materialelor.

Dupa finalizarea compostarii urmeaza cateva etape tehnologice cum ar fi:

sortarea: metalele, masele plastice, bolovanii, ceramica si sticla sunt eliminate pe banda de sortare cu ajutorul unor site vibratoare si benzi transportoare dotate cu electromagneti.

macinarea: se realizeaza in doua trepte si se aplica asupra materialelor care au trecut prin site cu ochiuri de 10 cm, iar dupa macinare acestea mai trec prin site cu ochiuri de 2 cm.

insacuirea: compostul se aseaza in saci de material plastic.

Compostul Biocampo se caracterizeaza prin urmatoarele valori medii: umiditatea 35%; azot total 1,5%, fosfati totali 1%, potasiu total 1%, calciu schimbabil 0,5%, microelemente nedozate, pH = 7 - 8, raportul C/N 20, microflora vie de 2 miliarde/g de compost. Durata totala a compostarii este de 3 - 4 luni.

5 ASPECTE ECONOMICE SI ECOLOGICE ALE COMPOSTARII

Pentru ca investitia si costurile de productie ale producerii compostului din deseuri organice sa fie acceptate in locul utilizarii directe ca ingrasamant a acestor deseuri trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii de baza:

sa existe piata de desfacere pentru compost (sa fie solicitat de catre beneficiari: particulari sau unitati agricole, legumicole, pomicole sau viticole);

pretul compostului sa reflecte efectele lui pozitive asupra productiei agricole, materializate prin reducerea consumului de ingrasaminte chimice, mentinerea fertilitatii solului pe termen lung si o calitate superioara a produselor;

producerea compostului sa nu afecteze negativ mediul inconjurator.

Procesul de compostare reprezinta forma optima de tratare a diferitelor deseuri organice. Prin compostare germenii patogeni sunt inlaturati (datorita fazei termofile a acestui proces), mirosurile dezagreabile dispar; iar amestecul de substante organice se imbunatateste in parametri optimi pentru campurile care sunt fertilizate cu astfel de ingrasaminte.

In afara germenilor patogeni, care se distrug in timpul compostarii, mai pot aparea in perioadele calduroase de vara in zona platformelor de compostare, muste si alte insecte. Acestea pot fi starpite cu ajutorul insecticidelor recomandate de organele sanitare. Mai pot aparea si sobolani care pot fi eliminati prin deratizarea periodica a zonelor limitrofe suprafetei de compostare.