Macrostructura verticala a unui ecosistem. Exemplificare la nivelul padurii, lacului si marii. Denumiti terminologia specifica.

Macrostructura verticala a unui ecosistem. Exemplificare la nivelul padurii, lacului si marii. Denumiti terminologia specifica.

b. Macrostructura verticala (stratificarea). In ecosistemele terestre, stratificarea sau etajarea biocenozelor a fost descoperita din perspectiva botanica de aceea si nomenclatura straturilor din ecosistemele terestre este de natura botanica (Fig. 7-5). Trebuie retinut ca un strat nu este o biocenoza, o "stratocenoza", nu este o unitate sinecologica si functionala autonoma ci este un segment al ecosistemului. Straturile se formeaza datorita variatiilor pe verticala a factorilor fizici si astfel apar diferente in conditiile de mediu pe dferite orizonturi. In formarea straturilor ntervine )si lupta pentru existenta intre plante. In acelasi timp in ecosistem exista si o unitate a straturilor.

Fig. 7-5. Stratificarea pe verticala a ecosistemului, la nivelul unei paduri, caracter imprimat de vegetatie dar implicand si specii reprezentative ale faunei. I - stratul mineral al solului; II - stratul organic al solului; III - patoma; IV - stratul ierburilor mici; V - strat de arbusti si tufe; VI - stratul tulpinilor (arboretul); VII - coronamentul (dupa Stugren 1994).

Ecosistemele marine sunt stratificate pe adancime (Fig. 7-6) cea mai pregnanta stratificare fiind in litoral. Uneori stratificarea zoobentosului corespunde cu cea a fitobentosului, alteori nu exista nici o corelare. Un aspect interesant este cel al "stratificarii" faunei oceanului. La aceste nivele, limitele dintre zone sunt respectate corelat cu existenta si marimea niselor dependent de specie si corelat cu modelul comportamental specific.

O stratificarea pe verticala, similara, exista la nivelul unui ecosistem acvatic de ape interioare, lentic (lac) (Fig. 7-7).

Straturile se deosebesc intre ele prin valoarea factorilor microclimatici, prin combinatiile de specii si animale si prin comunitatile microbiene. Specializarea animalelor pe straturi este uneori foarte avansata, astfel ca unele isi petrec intreaga viata in acelasi strat. La acest nivel exista urmatoarele straturi:

In apele interioare stratificarea este deosebit de pregnanta in lacuri. In functie de reducerea pe verticala a cantitatii de lumina si a concentratiei de oxigen dizolvat in apa, exista 3 straturi:

☺ - litoralul;

☺ - sublitoralul;

☺ - profundalul.

Alteori denumirea este data de fizionomia vegetatiei in special (zona de izlaz----zona stufului----zona plantelor plutitoare-----zona plantelor submerse----zona de hranire----zona de pasaj----zona de profunzime).

Fig. 7-6. Stratificarea pe verticala a unui ecosistem marin.

Fig. 7-7. Stratificarea pe verticala, comparativa, lac - ocean