Ordinea biocenotica in ecosistem

Ordinea biocenotica in ecosistem

Biocenoza functioneaza ca un sistem autonom de populatii. Lupta pentru existenta speciei este intemeiata pe autonomia biocenozei in raport cu biotopul. Adaptarea speciilor nu serveste la conservarea si supravietuirea biocenozei, speciile respective depinzand de baza lor genetica. Cele mai multe specii prefera diferite biotopuri. Structura biocenotica a ecosistemului nu este o proiectie a biotopului, ci o constructie produsa de campul intern de forte al biocenozei. Edificarea biocenozei este realizata de multimile de indivizi si specii, multimi exprimate prin forme biotice si grupari ecologice, numar de indivizi, diversitate ecologica. Analiza capacitatii de saturatie a biotopului, prin realizarea listelor de specii, constituie o posibilitate empirica de descriere a ecosistemelor. Cu cat numarul de specii este mai mare, in biocenoza sunt mai multe retele de interactiuni, multe dintre ele formand biosisteme. Daca suprafata ecosistemului este mai mare, creste si numarul speciilor. De exemplu, in Sicilia, cu o suprafata de 25 708 km2 s-au inventariat circa 2 600 de specii de plante, iar in Madeira (796 km2) s-au identificat numai 499 de specii de plante. Diversitatea ecologica a speciilor este, asa cum am mentionat, o functie de relatie intre numarul de indivizi si numarul de specii din ecosistem. Pe baza acestei conexiuni, Thiemann (1956) a enuntat principiile biocenotice

Principiile biocenotice

I. Cu cat sunt mai variate conditiile de existenta dintr-un biotop, cu atat va fi mai mare si numarul de specii in biocenoza care ii apartine;

II. Abaterea de la conditiile de existenta dintr-un biotop conduce la scaderea numarului de specii, crescand numarul de indivizi din fiecare specie

Numarul mare de specii al covorului vegetal se explica prin incapacitatea speciilor dominante de a asimila in intregime resursele mediului si de a-l exploata pana la epuizare. In biotopurile cu conditii ecologice extreme predomina forme puternic specializate. De exemplu, in Elvetia, in zona adanca a lacului Neuchatel a fost identificata o singura specie, cauza constituind-o conditiile de biotop uniforme si nefavorabile altor specii.