Poluarea sonora: de la cauze la efecte

Poluarea sonora: de la cauze la efecte

Poluarea sonora sau fonica este o componenta intrinseca a civilizatiei contemporane si constituie o cale de degradare a mediului ambiant. De exemplu, deschiderea in mijlocul padurii a unei exploatari forestiere modifica habitatul faunei specifice si prin zgomotele caracteristice taierii copacilor si fasonatului bustenilor.

Zgomotul este definit ca o suprapunere dezordonata de sunete, iar sunetul este o vibratie a aerului ce se propaga sub forma de unde, cu viteza de 340 m/s.

Urechea umana percepe sunete cu frecvente cuprinse intre 16-20.000 Hz. Numerele mici corespund la sunete joase si numerele mari la sunete inalte. Sunetele cu frecvente mai mici de 16 Hz se numesc infrasunete, iar sunetele cu frecvente mai mari de 20.000 Hz se numesc ultrasunete.

In consecinta, ca unitate de masura pentru presiunea acustica, respectiv pentru nivelul de intensitate sonora pe care il determina (taria sunetului), s‑a ales decibelul (dB) si o scala pentru care "0" dB corespunde la 10 W/cm². Un decibel este variatia cea mai mica a presiunii acustice pe care o putem decela.

De fiecare data cand sporim presiunea acustica de 10 ori, taria sunetului creste liniar cu 20 dB.

Taria sunetului se masoara cu aparate speciale fonometre. Pe baza observatiilor acumulate, s‑a facut o clasificare a sunetelor in functie de nivelul de intensitate sonora, exprimat in dB:

- prag de audibilitate 0

- fosnet frunze, soapta 20

- zgomot in biblioteca 40

- activitati de birou 60-70

- trafic urban 80-90

- ciocan pneumatic 100

- formatie rock 110

- avion la decolare (la 100 m) 120-130

- pragul senzatiei dureroase 140

- limita de stres 80 dB

Zgomotul are o actiune complexa asupra organismului; efectele daunatoare depind de frecventa, taria si pozitia surselor.

Sursele majore de poluare sonora le constituie industria si transportul urban. Zgomotul industrial se datoreaza functionarii masinilor, uneltelor, agregatelor; depaseste frecvent limitele admise si atinge cote ridicate in industria metalurgica, constructoare de masini, textila si extractiva.

Zgomotul urban se datoreaza in special traficului auto, mai zgomotos decat cel feroviar, aerian si naval. Dar chiar viata casnica este o sursa de zgomote datorita proastei izolari acustice a caselor, utilizarii aparatelor casnice (un aspirator produce 50 dB, un frigider 20 dB etc.), aparatelor de radio si televizoarelor etc.

In scopul reducerii nivelului de zgomot si tinand cont de natura activitatilor umane, s‑au stabilit anumite limite admise.    

Pentru stabilirea acestor limite, se foloseste notiunea de nivel acustic continuu echivalent la locul de munca, adica nivelul acustic in dB al unui zgomot stabil, care actioneaza pe toata durata saptamanii de lucru, de 40 ore, are un efect auditiv similar cu cel rezultant al zgomotelor cu durate si tarii variabile, inregistrate la locul de munca, in timpul unei saptamani.

Normele admise in Romania sunt

90 dB - hale industriale;

80 dB - locuri cu solicitare medie a atentiei (laboratoare uzinale, cabine control);

75 dB - locuri cu solicitare mare (centrale telefonice, centre de calcul);

60 dB - locuri cu solicitare deosebita (laboratoare de cercetare - proiectare);

50 dB - zona de locuit urbana;

45 dB - zone de recreere si zone protejate (parcuri, spitale, camine pentru batrani).

In functie de intensitate, nivelul acustic este variabil in timp si depinde de puterea sursei sonore si durata de actiune. Zgomotul provoaca stare de oboseala, scaderea randamentului intelectual, irascibilitate, traumatisme sonore si hipoacuzie.

Primele care se manifesta sunt efectele psihice nedorite, si anume la nivele de zgomot, cu mult inferioare fata de acelea la care apar leziuni ale urechii interne sau se constata o pierdere ireversibila a sensibilitatii auditive.

S‑a constatat ca zgomotele de intensitate redusa, dar suparatoare, care patrund in locuinta omului din circulatia exterioara sau din incaperile invecinate, datorita actiunii lor permanente, ziua si noaptea, se constituie in niste iritanti cronici ai organismului uman.

Destul de nocive si imediate sunt efectele unor zgomote cu nivele de tarie mai ridicate, ce depasesc cu 40-50 dB pe cele corespunzatoare gradului de audibilitate. In aceste cazuri, apar modificari in starea si functionarea organismelor de simt si interne. De exemplu, s‑a constatat o crestere a presiunii intracraniene, modificarea cordului si a respiratiei, o scadere a acuitatii vizuale, si altele.

La cresterea in continuare a nivelului de tarie, modificarile functionale ale sistemului nervos central si vegetativ pot deveni ireversibile, sau pot fi insotite si de anumite leziuni organice.

Zgomotele foarte puternice, al caror nivel depaseste cu 85‑90 dB pragul de audibilitate, pe langa faptul ca pot reduce la zero inteligibilitatea vorbirii, cauzeaza o pierdere treptata, pana la surditate, a sensibilitatii auditive. Surditatea permanenta poate sa apara dupa 4-5 ani de activitate in mediu cu zgomot deosebit de intens (ex. industria siderurgica, textila etc.). Afectiunile organului auditiv sunt insotite aici si de agravarea tulburarilor psihice si fiziologice amintite mai sus.

Astfel, dupa numai 3-4 ani de lucru intr‑o industrie zgomotoasa, circa 70% din muncitori sufera de afectiuni nervoase (dureri de cap, ameteli, stare de frica, iritabilitate sau stare emotiva semnificativa etc.), aproape 40% sunt bolnavi de gastrita sau ulcer duodenal si aproximativ 10% prezinta hipertensiune arteriala.

Ultrasunetele si infrasunetele nu sunt percepute de om, dar pot avea efecte daunatoare. Astfel, ultrasunetele, utilizate in hidrolocatie si defectoscopie au efect distrugator asupra bacteriilor si virusilor, dar si asupra globulelor rosii, provocand anemii, oboseala etc; infrasunetele provoaca dereglari ale ritmului cardiac, stari de euforie nejustificate la unii conducatori auto. Cele mai periculoase sunt undele cu frecventa de 6‑7 Hz, care daca se emit cu o putere de 10 KW, au o raza de actiune de peste 10 Km.