Pledoarie pentru energiile regenerabile

Pe 1 februarie a fost publicat raportul Grupului de Experti Interguvernamental asupra Evolutiei Climei (GIEC), a carui intrunire are loc o data la patru ani. Problema grava a incalzirii globale a fost pusa o data in plus. Starea de fapt pledeaza pentru dezvoltarea surselor de energie naturala regenerabila, printre care cea eoliana, daca se doreste pastrarea unui nivel rezonabil de confort in tarile dezvoltate si cresterea considerabila a celui din tarile sarace.

IN MATERIE DE aprovizionari cu energie la nivel mondial, exista vesti bune si vesti rele. Cele rele? Petrolul se termina. Cele bune? Petrolul se termina. Si nu numai el: mai devreme sau mai tarziu, toate energiile fosile vor avea aceeasi soarta, chiar si uraniul care alimenteaza centralele nucleare.

Disponibil sub forma lichida, usor de utilizat, petrolul a devenit energia cea mai curenta, "aurul negru" al secolului al XX-lea. Dar a fost dintotdeauna clar ca intr-o zi se va termina. Cum nimeni nu stia exact cand, problema a fost pusa deoparte. Dispozitia alarmista care domneste astazi printre sefii de stat arata ca acestia administrau problema de pe o zi pe alta, pe cand continua sa creasca dependenta noastra de aceasta resursa in declin.

De fapt, problema de a sti cat timp vor mai dura rezervele nu ajunge decat pe locul trei in randul preocuparilor, caci, inainte de a fi epuizat resursele disponibile, lumea "civilizata" va fi atins un nivel insuportabil de distrugeri ale mediului inconjurator. Daca e sa credem rezultatele cercetarilor Grupului de Experti Interguvernamental asupra Evolutiei Climei (GIEC) ( ), va trebui sa se fi redus cu cel putin 60% emisiile de gaze cu efect de sera in 2050 pentru a evita o prabusire economica si ecologica.

A doua problema este legata de consecintele cresterii pretului energiei, atat pentru economia mondiala, cat si pentru economiile nationale. Aceasta crestere continua isi are originea in diversi factori. Mai intai, era petrolului usor de extras (petrolul conventional) este definitiv depasita, ceea ce explica faptul ca ne intoarcem spre potentialul energiilor fosile neconventionale. Apoi - de exemplu, o data cu dezvoltarea Chinei, dar si cu cresterea deplasarilor in lume -, cererea de energie creste mai repede decat ceea ce noile tehnologii pot furniza ca aprovizionare suplimentara. In sfarsit, infrastructurile ce-rute devin cu atat mai costisitoare cu cat sistemul energetic mondial bazat pe energiile fosile devine tot mai dependent de exploatarea ultimelor resurse existente.

Incertitudinile politice constituie un al patrulea factor. Intr-o lume din ce in ce mai instabila in domeniile politic, economic, cultural si social, printre altele din cauza unei liberalizari dogmatice, aceste contingente au toate sansele sa creasca. Principala sfidare logistica: aprovizionarea continua a intregii lumi cu petrol, gaz si uraniu pornind din cateva locuri si tari de extractie, utilizand totodata importante retele de transport. Aceasta vulnerabilitate rimeaza cu o crestere a costurilor politice si militare in materie de securitate, de exemplu pentru a proteja mijloacele si centrele de aprovizionare de atacuri teroriste.

Costurile crescande fac capcana energetica tot mai periculoasa. Obligate sa plateasca preturile pietelor mondiale, tarile in dezvoltare sunt atinse din plin. In unele dintre ele, importurile de produse energetice absorb deja ansamblul veniturilor din export. In 2005, costurile petrolului au crescut, pentru aceste tari, cu 100 de miliarde de dolari, ceea ce reprezinta mai mult decat ansamblul ajutoarelor pentru dezvoltare acordate de toate natiunile industrializate. Intre timp, profiturile marilor grupuri ce lucreaza in acest sector au crescut in mod astronomic: in 2005, Exxon a realizat un profit de 35 de miliarde de dolari, Shell de 25 de miliarde, British Petroleum (BP) de 22 de miliarde ( ).

Astfel, cu mult inainte de epuizarea reala a surselor, sistemul mondial de aprovizionare cu energie primara este intr-o stare precara si dezastruoasa. De aceea s-au luat initiative la Summitul G-8 de la Sankt Petersburg din iulie 2006. Eforturi iluzorii: renasterea energiei nucleare in lumea intreaga si promovarea "carbunelui curat" pentru productia de electricitate pleaca de la postulatul ca sistemul energetic mondial ar putea ramane neschimbat daca nu ar avea impact asupra emisiilor de gaze cu efect de sera si asupra schimbarii climatice.

Din acest motiv, cereri presante sunt facute pe langa tarile producatoare pentru a-si mari cotele si pentru ca retele internationale de aprovizionare sa fie intarite, chiar daca acest lucru intra in contradictie cu obiectivele de protectie a climei. Prezentate si ele inainte de a se dezvolta, energiile regenerabile nu joaca decat un rol marginal in acest gen de initiative. Cu toate acestea, de mult timp ar fi trebuit sa facem din ele o prioritate strategica absoluta.

S-a pretins ca potentialul "regenerabilelor" nu este suficient pentru a inlocui energiile nucleare si fosile si ca este prea costisitor sa fie dezvoltate la scara mare. Ceea ce inseamna sa sustinem ca ele constituie o povara economica si sociala inacceptabila. In plus, unii afirma ca aceasta mutatie ar lua prea mult timp, acest lucru insemnand ca, pentru deceniile care vin, accentul trebuie sa ramana asupra centralelor conventionale. Fara a uita acest argument: problema stocarii energiilor regenerabile tot nu a fost rezolvata.

DACA PRIVIM de aproape, nici unul din argumentele mentionate nu este convingator. Utilizarea directa sau indirecta a energiei solare, a vantului, a apei, a biomasei si a valurilor furnizeaza planetei noastre in fiecare zi - sub forma de vant necaptat, de caldura solara nerecuperata etc. - de 15.000 de ori mai multa energie decat consuma omenirea. O centrala eoliana poate fi instalata intr-o saptamana, pe cand o centrala termica clasica cere intre cinci si cincisprezece ani. Solutii exista deja pentru a remedia intermitenta unor filiere precum cea solara si cea eoliana ( ).

Posibilitatile de a dezvolta rapid locul energiilor regenerabile in buchetul energetic, cu scopul de a ne indrepta spre un sistem bazat numai pe aceste filiere, au fost puse in evidenta cu diverse ocazii: astfel, din 1978, grupul din Bellevue ( ) a dezvoltat un asemenea scenariu pentru Franta si, un an mai tarziu, Union of Concerned Scientists (Grupul Oamenilor de Stiinta Responsabili) facea acelasi lucru pentru Statele Unite ( ).

Singurele costuri direct legate de productia de energii regenerabile sunt cele ale dezvoltarii tehnologiei. Costul combustibililor nu mai trebuie atunci platit - biomasa constituind singura exceptie, caci munca agricola si forestiera trebuie remunerata. Costurile legate de echipament se vor diminua o data cu dezvoltarea productiei la scara mare si ameliorarea continua a tehnologiilor. Aceasta pe cand energia conventionala va creste constant ca pret.

IN ACELASI TIMP, "regenerabilele" ofera avantaje politice si economice semnificative: importurile de energie fosila fiind inlocuite cu surse de energie mereu disponibile local, securitatea energetica va fi intarita, cu un impact pozitiv asupra balantei platilor. De unde se da un nou elan structurilor economice regionale bazate pe agricultura si schimburi. Nevoile in infrastructuri vor fi mult reduse. Fara sa mai vorbim de gravele lovituri aduse mediului inconjurator si sanatatii, evitate astfel. Cu alte cuvinte, cu cat recurgem mai putin la energiile conventionale, cu atat efectele vor fi mai importante.

Utopic? Irealist? Legea germana asupra energiilor regenerabile, adoptata in primavara lui 2000, demonstreaza contrariul. Sugestiile facute au antrenat o crestere anuala de 3.000 de megawati (MW) a capacitatilor de electricitate produsa de sursele de energie regenerabile din 2000, depasind 18.000 MW astazi. Elementul forte al acestui cadru legislativ este accesul garantat la retea pentru fiecare producator de electricitate reinnoibila si aceasta cu un tarif asigurat pe 20 de ani, care garanteaza rentabilitatea investitiilor. Supracosturile generate sunt distribuite spre toti consumatorii si se ridica la cinci euro pe persoana si pe an.

Acest nou sector industrial a creat deja 170.000 de locuri de munca ( ). Nici un program politic de sustinere a industriei nu a costat atat de putin si nu a atins atatea rezultate in asa putin timp! Si daca publicul accepta costurile suplimentare, acest lucru se intampla pentru ca este de acord cu obiectivul urmarit. In sase ani, costurile de investitie au scazut cu 40% din cauza constructiei la scara mare. Aceasta schimbare energetica a antrenat o diminuare a emisiilor de CO2 de 7 milioane de tone aditionale in fiecare an. Astfel, legea, in calitate de instrument de politica climatica, a avut mai mult efect decat piata de schimb a cotelor de emisie de CO2 in cadrul aplicarii protocolului de la Kyoto. Si toate acestea au fost obtinute fara interventia unei administratii prea ocupata cu fleacuri.

Daca aceasta dezvoltare se desfasoara in acelasi ritm, productia de electricitate de origine nucleara si fosila urmeaza sa fie inlocuita in aproximativ patruzeci de ani. Cat priveste supracosturile, ele se vor diminua din cauza cresterii pretului energiilor conventionale. Acest lucru inseamna ca, inainte chiar de 2020, pretul electricitatii regenerabile va fi mai mic decat cel al electricitatii generate in noi centrale nucleare si termice, accelerand si mai mult tranzitia energetica. Un potential de substitutie similar poate fi realizat si in domeniul caldurii si al carburantilor. Exista deja case individuale si in curand zgarie-nori care raspund propriilor lor nevoi datorita energiilor regenerabile ( ). Totalul suprainvestitiilor este compensat in zece sau douazeci de ani de economiile de combustibili astfel obtinute. Dezvoltarea masinilor hibride trebuie sa permita si inlocuirea carburantilor fosili cu biocarburanti si motorizari electrice utilizand noi tehnologii ale bateriilor.

Posibilitatea de a merge spre o lume post-fosila si post-nucleara nu este intotdeauna perceputa ca atare; de fapt, existenta acestei oportunitati este chiar negata in continuare. Sistemul nostru depasit, cu structurile sale de intreprinderi asociate, este perceput ca gravat in marmura. Consideram demonstrat faptul ca este tehnologic neutru fata de alte surse de energie ale caror costuri sunt privite in mod izolat, pe cand ar trebui sa se compare sistemele energetice in globalitatea lor. Aceasta viziune tradeaza o lipsa completa de cunostinte de baza in tehnologii si sociologie, legate de energie.

ALEGEREA SURSEI primare de energie determina efortul politic, economic si tehnologic cerut pentru extractie, transformare, transport si distributie, fara a uita tehnologiile de utilizare. Mai clar, trecerea la energiile regenerabile, deci la fluxuri energetice complet diferite, schimba totul.

Acest lucru va presupune trecerea de la energii primare comerciale la surse necomerciale, de la cateva mari centrale si rafinarii la un numar mai mare de unitati de talie mica si mijlocie, de la infrastructuri internationale la structuri regionale si de la energii poluante la energii curate care nu emit gaze cu efect de sera. In sfarsit, ultimul element, dar nu cel din urma, va trebui sa se treaca de la structuri concentrate in materie de societate si proprietate la organizatii mai diverse. Schimbarea sistematica in materie de aprovizionare energetica reprezinta o schimbare de paradigma in termeni tehnologici, economici si politici. De fapt, aici se afla esenta problemei.